Amanarea executarii pedepsei inchisorii. Relevanta motivelor invocate in sustinerea cererii

Amanarea executarii pedepsei inchisorii. Relevanta motivelor invocate in sustinerea cererii

Invocarea imprejurarii ca s-a formulat cerere de revizuire impotriva hotararii de condamnare sau a unor motive pur formale nu justifica amanarea executarii pedepsei inchisorii. Instanta este obligata sa determine caracterul imprejurarilor cu caracter grav in acceptiunea art. 453 alin. 1 lit. c Cod proc. penala

Prin sentinta penala nr. 458 din 21 iulie 2006 Judecatoria Roman a respins ca neintemeiata cererea condamnatului T.V.A. de amanare a executarii pedepsei de 2 ani inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr. 738 din 7 noiembrie 2005 a Judecatoriei Roman, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 341 din 18 mai 2006 a Curtii de Apel Bacau.
Condamnatul a motivat ca a promovat cerere de revizuire impotriva sentintei sus mentionate, intrucat o considera nelegala, si a solicitat achitarea sa cu privire la infractiunile pentru care a fost condamnat. Condamnatul a apreciat ca amanarea executarii se justifica pe dispozitiile art. 453 lit. c Cod proc. penala prin aceea ca indeplineste functia de padurar la Cantonul 21 Ciuta din com. Ion Creanga, unde are responsabilitati sporite datorita faptului ca are obligatia protejarii mediului forestier. De asemenea, condamnatul a aratat ca reprezinta in teritoriu Ocolul Silvic, iar afectarea imaginii sale ar prejudicia indirect patrimoniul forestier, absenta unei persoane cu autoritate conducand la denaturarea in constiinta populatiei a obligatiei respectarii fondului forestier si la devastarea acestuia. Condamnatul a sustinut ca se bucura de o buna imagine in colectivitate, iar incarcerarea sa i-ar aduce mari prejudicii de imagine, intrucat constiinta colectiva in va percepe ca pe un element negativ. Ulterior, chiar de se va constata nevinovatia sa, integrarea in societate nu ar mai fi completa. Condamnatul a mai aratat si ca a demarat exploatarea unui parchet de masa lemnoasa de 150 mc, din care s-au taiat doar 55 mc, iar absenta sa ar conduce la exploatarea nerationala a restului de parchet si la prejudicierea fondului forestier. In plus, condamnatul a precizat ca este unicul intretinator al familiei, ca mama sa este in varsta si bolnava si ca prin punerea in executare a mandatului nu ar mai putea efectua lucrarile agricole.
Pentru a respinge cererea instanta a retinut ca prin sentinta penala nr. 738 din 7 noiembrie 2005 a Judecatoriei Roman, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 341 din 18 mai 2006 a Curtii de Apel Bacau T.V.A. a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 2 ani inchisoare pentru savarsirea in concurs real a infractiunilor de purtare abuziva, prev. de art. 250 alin. 2 Cod penal si vatamare corporala grava, prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, dispunandu-se executarea acesteia in regim privativ de libertate, cu interzicerea exercitiului drepturilor enumerate la art. 64 lit. a-c Cod penal. Ca imprejurari de fapt s-a retinut prin considerente ca, pe fondul unei stari conflictuale generate de imprejurarea ca partea vatamata D.A. depusese impotriva inculpatului o reclamatie la Ocolul Silvic Roman, acesta a agresat-o impreuna cu numitii A.I. si M.Gh.  in ziua de 12 noiembrie 2004, provocandu-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 75-80 de zile de ingrijiri medicale.
Asupra temeiniciei motivelor invocate de condamnat in sustinerea cererii de amanare a executarii pedepsei, incadrate in mod formal de acesta pe dispozitiile art. 453 alin. 1 lit. c Cod proc. penala, instanta a retinut urmatoarele:
Fiind ramasa definitiva, hotararea de condamnare se bucura de prezumtia autoritatii de lucru judecat, asa incat promovarea unei cai extraordinare de atac cum este revizuirea nu este de natura sa impieteze asupra fortei sale executorii. In consecinta, in privinta cererii de amanare a executarii pedepsei ne aflam in fata unei situatii de exceptie, cand legiuitorul accepta ca, in prezenta unor imprejurari de fapt limitativ prevazute de art. 453 Cod proc. penala, forta executorie de care se bucura hotararile definitive sa fie inlaturata cu caracter temporar, pana la incetarea situatiei care a determinat derogarea. Tocmai pentru acest considerent dispozitiile legale ce reglementeaza amanarea executarii pedepsei sunt de stricta aplicare, nefiind permis a se interpreta decat restrictiv si nu permisiv. Asa fiind, orice considerent invocat de condamnat trebuie analizat prin prisma caracterului special la care face trimitere art. 453 lit. c Cod proc. penala, care ar face ca executarea imediata a pedepsei sa aiba consecinte cu adevarat grave pentru condamnat, familie sau unitatea in care este  incadrat. Asupra acestor din urma chestiuni instanta apreciaza ca, in nici un caz, considerentele invocate de condamnat nu ar putea conduce la concluzia justetei solicitarii sale de amanare a executarii pedepsei inchisorii. Intr-adevar, avand calitatea de padurar, condamnatul are obligatia de a proteja mediul forestier si de a preveni pagubele ce s-ar putea produce acestuia, insa tocmai exercitarea abuziva si in afara cadrului legal a acestor indatoriri de serviciu si agresarea grava a partii vatamate pe motivul formularii de catre aceasta a unei reclamatii au condus la condamnarea sa. Imaginea publica a condamnatului, ca persoana fizica si ca angajat al Ocolului Silvic Roman, are de suferit nu ca efect al punerii in executare a hotararii, ci exclusiv ca urmare a conduitei culpabile a acestuia. Comiterea infractiunilor este cea care l-a supus pe condamnat oprobriului public, nu hotararea instantei. Tot astfel, imaginea condamnatului in constiinta publica ar fi lezata nu prin incarcerarea sa, ci prin sustragerea de la executarea pedepsei prin invocarea unor motive lipsite de substanta. Cat priveste sustinerea ca activitatea unitatii in care este incadrat in munca ar avea de suferit ca urmare a incarcerarii sale, instanta apreciaza ca nu este o problema insurmontabila desemnarea unui inlocuitor, cu titlu provizoriu, la locul de munca, cu atat mai mult cu cat perioada relativ indelungata de timp scursa de la data savarsirii faptelor a creat angajatorului posibilitatea analizarii din timp a oportunitatii incadrarii unei alte persoane in locul condamnatului. Tot astfel, chestiunea administrarii parchetului de exploatare a masei lemnoase poate fi rezolvata si de alti lucratori silvici, nefiind o sarcina intuitu personae.
Referitor la chestiunile legate de implicatiile incarcerarii asupra relatiilor de familie ale condamnatului, instanta a retinut, dupa cum insusi condamnatul a invederat, ca acesta nu este casatorit, nu are copii minori in intretinere, iar mama sa nu prezinta afectiuni care sa o impiedice sa isi administreze propria gospodarie. Mai mult, chiar condamnatul a aratat ca sora sa lucreaza in strainatate, ajutand material pe mama sa. In consecinta, nici aceste  motive, oricat de lejer ar fi interpretate, nu pot justifica amanarea executarii pedepsei.