Infractiunea de inselaciune in conventii. Elemente constitutive Actiunea de inducere in eroare a unei persoane.

Infractiunea de inselaciune in conventii. Elemente constitutive

Actiunea de inducere in eroare a unei persoane. Conditii

Prin sentinta penala nr. 80 din 13 februarie 2009 Judecatoria Roman a dispus, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a cu aplicarea art. 10 lit. d Cod proc. penala, achitarea inculpatului V.V. cu privire la infractiunea de inselaciune in conventii, prevazuta de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal, in dauna partii vatamate P.V.
Prin actul de sesizare a instantei s-a invederat ca la data de 16 iulie 2007 partea vatamata s-a adresat cu plangere penala Postului de Politie al com. Dulcesti, reclamand faptul ca a fost indus in eroare de inculpat, in calitate de administrator al S.C. A. S.A. Dulcesti, in sensul ca acesta i-ar fi promis ca-i va vinde Sectia de mecanizare din satul Miron Costin, incasand, chiar, in acest scop suma de 10.000 RON drept avans. Cu aceeasi ocazie s-ar fi incheiat si un proces-verbal, care are mentionata data de 12 mai 2004. Ulterior acestei date societatea a intrat in faliment, iar lichidatorul judiciar desemnat a scos bunurile la licitatie. La una din aceste licitatii a participat si partea vatamata pentru a cumpara Sectia de mecanizare din satul Miron Costin, ocazie cu care Comisia de licitatie a constatat ca suma de 10.000 RON achitata inculpatului nu a fost depusa de acesta in casieria societatii, aspect confirmat de martora O.M., contabil si casier al societatii. Mai mult, la data respectiva Sectia de mecanizare nu putea fi vanduta intrucat constituia garantia pentru un imprumut bancar. S-a mai retinut prin rechizitoriu ca din declaratia martorei O.M. a rezultat ca, desi aceasta a fost prezenta la intocmirea procesului-verbal din 12 mai 2004, inculpatul nu i-a predat suma de 10.000 RON.
Inculpatul a declarat ca pana in anul 2006 a indeplinit calitatea de administrator si actionar al S.C. A. S.A. Dulcesti, societate in activele careia se gasea si Sectia de mecanizare Miron Costin. In cursul anului 2004 a fost contactat de partea vatamata, care i-a solicitat sa-i vanda sectia respectiva. Inculpatul sustine ca i-a explicat partii vatamate ca vanzarea nu este posibila, intrucat sectia este constituita garantie pentru acordarea unui imprumut bancar, dar ar putea fi realizata daca s-ar achita un avans, iar unitatea bancara ar fi de acord sa ridice garantia in schimbul acelui avans. Partea vatamata ar fi fost de acord cu aceste conditii, asa incat i-a achitat inculpatului un avans in valuta, reprezentand echivalentul sumei de 100.000.000 lei vechi, pe care inculpatul sustine ca a remis-o contabilei O.M. Inculpatul a precizat ca a dat dispozitie expresa contabilei sa se deplaseze la banca pentru a varsa suma primita ca avans in contul imprumutului, dupa care a discutat personal cu conducerea bancii in vederea ridicarii garantiei instituite pe sectia de mecanizare. Partea vatamata a intrat in stapanirea sectiei de mecanizare imediat dupa plata avansului, dar ulterior incheierea contractului de vanzare-cumparare in forma autentica nu a mai fost posibila, societatea intrand in procedura de reorganizare. In anul 2006, sustine inculpatul, si-a pierdut calitatea de administrator, iar sectia a fost cumparata de partea vatamata in cadrul procedurii de insolventa.
Pentru a dispune achitarea inculpatului instanta a retinut ca in cursul anului 2004 intre inculpat (la vremea respectiva administrator al S.C. A. S.A. Dulcesti) si partea vatamata P.V. a intervenit un acord de vointa in sensul instrainarii catre acesta din urma a Sectiei de mecanizare agricola din satul Miron Costin. La data de 12 mai 2004, ulterior intervenirii acordului de vointa, in prezenta martorei O.M., partile incheie un antecontract de vanzare-cumparare intitulat „Proces-verbal”, in cuprinsul caruia se consemneaza ca inculpatul a primit de la partea vatamata suma de 100.000.000 lei (vechi) cu titlul de avans pentru cumpararea sectiei de mecanizare Miron Costin. Nici una din parti nu a contestat veridicitatea inscrisului si nici remiterea sumei respective. Partea vatamata a invederat ca perfectarea contractului de vanzare-cumparare in forma autentica urma sa se faca dupa trecerea unui interval de 1 an de la data incheierii antecontractului.
In momentul respectiv sectia de mecanizare constituia garantia ipotecara accesorie contractului de imprumut nr. 3585 din 6 februarie 2002 incheiat de S.C. A. S.A. cu Sucursala Roman a Banc Post S.A., garantie instituita prin contractul de ipoteca nr. 1458 din 14 februarie 2002. Intr-adevar, in cuprinsul contractului de garantie reala imobiliara reprezentantii legali ai societatii imprumutate (inculpatul in calitate de administrator, iar martora O.M. in calitate de contabil) isi asuma obligatia de a nu instraina bunul ipotecat fara consimtamantul unitatii bancare.
Partea vatamata a confirmat imprejurarea ca inculpatul i-a adus la cunostinta in momentul platii avansului ca sectia de mecanizare este ipotecata in favoarea Banc Post S.A. si ca instrainarea in forma autentica nu se va putea realiza decat in conditiile in care banca va consimti sa ridice garantia instituita asupra bunului. Partea vatamata a consimtit sa incheie antecontractul si sa plateasca avansul in aceste conditiuni, fiind in deplina cunostinta de cauza ca transferul dreptului de proprietate in favoarea sa depinde de un eveniment viitor (consimtamantul bancii). Inculpatul s-a angajat ca va intreprinde in perioada urmatoare demersurile necesare pentru radierea ipotecii instituite pe sectia de mecanizare, martora O.M. confirmand ca acesta a contactat conducerea sucursalei pentru a obtine ridicarea garantiei. Aceste demersuri au ramas ulterior fara rezultat, iar la data de 3 februarie 2005 S.C. Agromas S.A. a intrat in procedura de reorganizare judiciara. In aceste conditii, inculpatului i-a fost ridicat de catre lichidatorul judiciar dreptul de administrare, martora O.M. fiind desemnata reprezentant al lichidatorului si investita cu atributii de administrare.
Partea vatamata a intrat in posesia efectiva a sectiei de mecanizare inca din momentul cand a intervenit acordul de vointa cu inculpatul cu privire la instrainarea bunului, deci anterior intocmirii inscrisului sub semnatura privata din 12 mai 2004. In perioada urmatoare partea vatamata a stapanit neintrerupt, netulburat si sub nume de proprietar imobilele astfel transmise si nu a mai platit vreo suma de bani in contul pretului.
La data de 8 mai 2007, in cadrul procedurii de insolventa a S.C. A. S.A., lichidatorul judiciar a procedat la vanzarea silita a sectiei de mecanizare, pretul de pornire a licitatiei fiind de 89.940 RON. Lichidatorul a acceptat participarea partii vatamate la licitatie considerand ca acesta are calitatea de chirias, in lipsa unui titlu care sa ateste transferul dreptului de proprietate in favoarea sa. Sectia a fost adjudecata de partea vatamata cu suma de 35.000 RON, cu aceeasi ocazie impunandu-i-se obligatia de achitare a chiriei restante in suma de 4.500 RON. In cuprinsul procesului-verbal de licitatie s-a facut vorbire, intr-adevar, despre solicitarea partii vatamate ca din pretul cu care a adjudecat sectia sa se deduca suma de 10.000 RON, achitata inculpatului, solicitare pe care, insa, lichidatorul a respins-o cu precizarea ca avansul respectiv nu a fost varsat in casieria societatii.   
Probatoriul administrat a confirmat faptul ca partii vatamate i-a fost adusa la cunostinta in momentul platii avansului situatia juridica a sectiei de mecanizare si interdictia temporara de instrainare. Partea vatamata a fost de acord sa plateasca avansul in aceste conditii, fiind incredintata de inculpat si de martora ca in perioada urmatoare se vor depune diligentele necesare pentru inlaturarea acestei interdictiei si realizarea transferului dreptului de proprietate in forma ceruta de lege. Se pune, asadar problema ca, prin prisma acestor actiuni ale inculpatului si a demersurilor sale ulterioare, sa se stabileasca daca acesta a fost de buna credinta la incheierea contractului ori daca, in mod preordinat sau survenit, a actionat cu rea credinta in scopul inducerii in eroare a partii vatamate. Tinand seama de faptul ca au fost probate demersurile ulterioare ale inculpatului in sensul ridicarii interdictiei de vanzare si ca in luna februarie 2005 acesta si-a pierdut dreptul de administrare a societatii (intrandu-se in procedura de faliment la cererea creditoarei S.C. BRD – Groupe Societe Generale S.A.- Sucursala Neamt), instanta a considerat ca nu subzista nici un temei pentru a se aprecia in mod rezonabil ca inculpatul a avut intentia de a induce in eroare pe partea vatamata cu prilejul incheierii sau executarii antecontractului de vanzare-cumparare. In atari conditii, constatand lipsa elementului subiectiv specific infractiunii de inselaciune in conventii, dublata de lipsa scopului de a dobandi un folos material injust, instanta a dispus achitarea inculpatului cu privire la aceasta fapta, potrivit art. 11 pct. 2 lit. a cu aplicarea art. 10 lit. d Cod proc. penala.