Desfacerea contractului de munca in temeiul art. 65 Codul muncii.

Decizia de desfacere a contractului de munca intemeiata pe dispozitiile art. 65 Codul muncii trebuie sa se raporteze la posturile existente in organigrama societatii, la momentul emiterii deciziei.

Reclamanta C.D.M.R. a chemat in judecata SC M. SA pentru anularea deciziei nr. 126/05.11.2008 ca nelegala si netemeinica, reintegrarea in functia avuta anterior, obligarea paratei la plata despagubirilor egale cu salariale indexate, majorate sau reactualizate, precum si a celorlalte drepturi banesti de care ar fi beneficiat ca salariat, de la data concedierii si pana la reintegrarea efectiva, precum si la cheltuieli de judecata.
In subsidiar, prin cererea precizata, reclamanta a solicitat plata drepturilor  compensatorii de 6 salarii de baza brute negociate conform art. 80 din Contractul Colectiv de munca ramura transporturi  incheiat pentru perioada 2008-2010.
A mentionat ca in perioada 1988-2006, a fost incadrata ca inginer in cadrul Biroului Mecano Energetic - investitii, dar incepand cu anul 2006 si pana la emiterea deciziei, a ocupat functia de Sef Birou Mecano-Energetic - investitii.
   A precizat ca prin decizia nr. 126/05.11.2008 s-a dispus concedierea sa, in temeiul art. 65 si art. 66 din Codul Muncii, ca urmare a desfiintarii postului, in baza Hotararii Consiliului de administratie din data de 29.10.2008.
 In opinia reclamantei, desfiintarea postului nu este efectiva, deoarece prin modificarea organigramei societatii s-a schimbat numai titulatura din Birou - Mecano - Energetic- Investitii in Departament Tehnic, care a preluat atributiile acestui birou. De asemenea, desfiintarea postului nu este reala, cum nereal este si faptul ca la nivelul unitatii nu exista posturi vacante sau disponibile corespunzatoare pentru a-i fi oferite, deoarece angajatorul a solicitat prin presa locala la data de 02.12.2008 angajarea unui inginer pentru activitati de investitii/ administrativ .
 In drept, s-au invocat dispozitiile art.76-78 din Codul Muncii.
 Prin intampinare, parata a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, deoarece Consiliul de Administratie a luat hotararea de a desfiinta o serie de posturi-inclusiv pe cel al reclamantei, pe fondul unei importante scaderi a traficului de marfuri operat in anul 2008 si a decis ca stoparea declinului financiar in care se gaseste societatea nu poate fi realizata decat prin desfiintarea unui nr. de 29 de posturi.
Parata a precizat ca aceasta a respectat procedura prevazuta de lege pentru concedierea individuala, desfiintarea posturilor fiind reala si efectiva. Prin anuntul din 02.12.2008 din ziarul local se prospecta doar piata muncii in plina criza economica, iar acest fapt nu poate duce la concluzia ca postul reclamantei nu a fost desfiintat, mai mult decat atat, administratia este in proces de implementare de soft-uri dedicate, care vor veni in sprijinul utilizatorilor, cu scopul de crestere a eficientei si rentabilitatii activitatii.
Prin sentinta civila nr.653/2009, Tribunalul Constanta a admis in parte actiunea, a anulat decizia nr.126/05.11.2008 si a obligat parata sa o reintegreze pe reclamanta in postul avut anterior concedierii, cu plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata.
S-a respins cererea da plata a unor salarii compensatorii, ca neintemeiata, si a fost obligata intimata sa plateasca reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut:
  Potrivit art .65 alin 1 Codul muncii, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 55/2006, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca, determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia, iar in conformitate cu alin. 2, desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
  Conditia de legalitate impusa de lege este ca desfiintarea locului de munca sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
In cauza, in statul de functiuni la data de 31.12.2008, pozitia nr. 257, figureaza contestatoarea C.D.M. cu functia de sef birou, cu toate ca prin decizia contestata nr.126/05.11.2008  a avut loc concedierea acesteia.
     Desfiintarea locului muncii este efectiva, astfel cum cere legea, daca locul de munca in cauza a fost eliminat din statul de functiuni, iar in statul de functiuni din data de 30 noiembrie 2008 la pozitia 273 este inscris locul de munca al  contestatoarei.
    Din organigrama lunii decembrie rezulta un nr. de 46 angajati, iar organigrama din luna noiembrie 2008 reflecta faptul ca la departamentul tehnic existau 46 de angajati, precum si functia de sef birou mecanico energetic- investitii pe care il ocupa contestatoarea, acest aspect fiind regasit si in organigrama pe luna octombrie 2008. In aceste conditii, s-a apreciat ca desfiintarea locului de munca ocupat de reclamanta nu se intemeiaza pe o cauza reala si obiectiva.
  Pentru a se justifica masura concedierii trebuie sa se dovedeasca ca efectiv a avut loc o reorganizare si o restrangere reala impusa de nevoile societatii.
Prin anuntul publicitar din 02.12.2008 parata solicita angajarea unui inginer pentru activitatea de investitii, activitate de care se ocupa reclamanta conform fisei postului, astfel ca masura concedierii reclamantei nu se intemeiaza pe o cauza reala si serioasa, ci este fictiva, in conditiile in care desfiintarea postului a fost urmata la scurt timp de solicitarea angajarii  altei persoane pe acelasi post, mentinut in statul de functiuni si in organigrama pana in ianuarie 2009.
    Pentru aceste considerente, instanta a constatat ca nu s-a facut dovada indeplinirii cerintelor impuse de art. 65 din Codul Muncii admitand in parte cererea, cu consecinta anularii deciziei nr. 126/05.11.2008 si obligarea paratei la reintegrarea reclamantei pe postul avut anterior concedierii, cu plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta.
  In aceste conditii, s-a respins ca neintemeiata cererea privind plata unor salarii compensatorii.
  In temeiul disp. art. 274 Cod procedura civila, a fost obligata parata la plata cheltuielilor de judecata in suma de 500 de lei, reprezentand onorariu avocat.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta parata, care a formulat urmatoarele critici intemeiate pe disp. art. 304 pct. 9 cod procedura civila:
- Instanta de fond a omis sa faca referire la decizia Consiliului de Administratie din 29.10.2008, respectiv la motivele care au determinat desfiintarea unor posturi in contextul scaderii semnificative a volumului de activitate atat la nivelul societatii cat si a intregului port.
Societatea a urmarit rentabilizarea activitatii prin realizarea unui management eficient, inclusiv a resurselor  iar acest aspect trebuia retinut de catre instanta.
- Instanta a mai retinut ca, in statul de functiuni din 30.11.2008, la pozitia 273, cat si in cel din 31.12.2008, la pozitia 257, figureaza reclamanta cu functia de sef birou, cu toate ca prin decizia nr. 12/05.11.2008 a avut loc concedierea acesteia.
In referire la aceste aspecte, recurenta precizeaza ca postul reclamantei a fost desfiintat prin hotararea CA/29.10.2008, iar aceasta decizie a fost comunicata salariatei prin decizia de concediere nr. 126/05.11.2008, in care se arata ca incetarea contractului de munca va avea loc dupa expirarea termenului de preaviz.
Mai mult decat atat, desi postul a fost desfiintat prin hotararea CA, acest post a fost mentinut ca pozitie in organigrama, deoarece perioada de preaviz a fost suspendata ca urmare a concediului medical al reclamantei din perioada 02.12.2008-31.12.2008. Prin urmare, abia in organigrama lunii ianuarie 2009 s-a mentionat ca la departamentul tehnic sunt 45 de posturi si nu 46, asa cum prevedea organigrama anterioara.
- Instanta a mai retinut ca desfiintarea postului nu are la baza o cauza reala si serioasa, deoarece a fost urmata la scurt timp de o solicitare a angajarii altei persoane pe post.
Faptul ca la 02.12.2008 directorul administrativ a publicat un anunt in ziar prin care se prospecta piata muncii in plina criza economica, nu poate conduce la ideea ca postul reclamantei nu a fost desfiintat.
Aceasta deoarece din anunt rezulta ca se face referire la un post de inginer pentru activitatea de investitii/administrativ si nu de un inginer pentru departamentul tehnic asa cum eronat a interpretat instanta, departament unde atributiile reclamantei au fost preluate de ceilalti angajati.
Pentru aceste considerente, recurenta solicita admiterea recursului si modificarea sentintei in sensul respingerii actiunii reclamantei ca nefondata.
Prin intampinare, intimata reclamanta a solicitat respingerea recursului aratand ca postul a fost mentinut in organigrama in scopul angajarii altei persoane dar, dupa formularea cererii de chemare in judecata, s-a observat aceasta greseala si au emis o alta organigrama in ianuarie 2009 prin care acest post a fost suprimat. Imprejurarea ca nu a fost angajata nicio persoana este nerelevanta si nu are legatura cu motivarea deciziei de concediere.
Analizand sentinta recurata in raport de criticile formulate si de materialul probator administrat, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Chiar daca instanta de fond a facut referire in motivarea sentintei si la faptul ca desfiintarea postului nu a avut la baza o cauza reala si serioasa si a facut trimitere la anuntul societatii pentru gasirea unei alte persoane in vederea angajarii, aceste aspecte nu sunt esentiale pentru solutionarea litigiului in conditiile in care primeaza problema legata de existenta acestui post la momentul emiterii deciziei.
Prin decizia nr.126/05.11.2008, angajatorul a dispus concedierea reclamantei ca urmare a desfiintarii postului, in baza Hotararii Consiliului de administratie din data de 29.10.2008, motivand aceasta masura principiul rentabilitatii economice maxime, in scopul realizarii unui management eficient, cu diminuarea costurilor.
Prin urmare s-a impus modificarea organigramei unitatii, iar postul ocupat de reclamanta nu se mai justifica.  
Instanta de fond a retinut ca prin caracterul efectiv al desfiintarii locului de munca se intelege suprimarea acestuia din statul de functii, masura care se intemeiaza pe o situatie concreta care trebuie dovedita iar desfiintarea este efectiva atunci cand locul de munca este suprimat din structura societatii si nu se mai gaseste in organigrama acesteia ori in statul de functii.
Ceea ce intereseaza in litigiul de fata este daca la momentul emiterii deciziei, postul ocupat de reclamanta mai exista in statul de functiuni si daca motivul desfacerii contractului de munca l-a constituit desfiintarea postului.
La momentul la care s-a decis de catre Consiliul de Administratie desfiintarea unor posturi-printre care si cel al reclamantei, organigrama societatii cuprindea la departamentul tehnic un numar de 46 de angajati (octombrie 2008).
Din organigrama lunii noiembrie 2008 - cand s-a emis decizia - rezulta faptul ca la departamentul tehnic existau tot 46 de angajati, fiind mentionat si postul aferent functiei de sef birou mecanico-energetic-investitii pe care il ocupa contestatoarea.
Mai mult decat atat, chiar si in luna decembrie 2008 acest post a fost mentinut, dovada fiind statul de functiuni unde este mentionat si postul ocupat de reclamanta.
Prin urmare, instanta nu se putea raporta la o organigrama intocmita dupa momentului emiterii deciziei, deoarece cauzele care au dus la astfel de modificari nu au avut nicio legatura cu “motivele care determina concedierea" si care trebuie sa fie inserate in mod obligatoriu in decizie asa cum prevede art. 74(1) litera “a" Codul muncii.
Asadar, organigrama din luna ianuarie 2009 din care rezulta ca departamentul tehnic detine un nr. de 45 de angajati nu poate fi luata in considerare pentru a aprecia ca postul reclamantei a fost suprimat inca din luna noiembrie.
Recurenta a aratat ca, datorita concediului medical al reclamantei, nu s-a putut modifica organigrama si ca a intervenit suspendarea perioadei de preaviz.
Asa cum reiese din certificatele medicale anexate dosarului de fata, reclamanta a fost in concediu medical in luna decembrie, iar aceasta imprejurare a intervenit, de asemenea, ulterior emiterii deciziei, nefiind nici acesta un motiv pentru mentinerea postului in organigrama aferenta lunii noiembrie 2008.
Pentru aceste considerente, Curtea constata ca in mod corect instanta de fond a analizat temeinicia si legalitatea deciziei contestate din perspectiva motivelor de fapt si de drept care au existat la momentul emiterii acesteia, astfel ca, in temeiul art. 312 cod procedura civila, va respinge recursul sub toate aspectele, ca nefondat.
In conf. cu disp. art. 274 cod procedura civila, va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecata suportate de intimata reclamanta in recurs, in cuantum de 500 lei - onorariu avocat.