Inadmisibilitatea actiunii in revendicare in situatia in care partea a urmat procedura speciala a Legii nr. 10/2001 iar in cadrul contestatiei formulate a solicitat acordarea de despgubiri pentru imobilele vandute in baza Legii 112/1995, obtinand hot...

ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA

DOSAR NR.37231/3/2008
SENTINTA CIVILA NR.754
Sedinta publica din data de 07.05.2010
Instanta constituita din:
PRESEDINTE – IULIAN PANAIT
GREFIER – GEORGIANA STROE

Pe rol solutionarea cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta S.E.in contradictoriu cu paratii I.M., I.E., C.C.M., N.V., N.C., M.F., M.V., L.A.I.L, M.D.L., M.C., P.M.B. si chematii in garantie M.B.P.G., S.R.M.F.P., avand ca obiect contestatie – Legea nr.10/2001.
Dezbaterile si sustinerile orale  ale partilor au fost consemnate in incheierea din sedinta din data de 23.04.2010, incheiere  ce face parte integranta din  prezenta sentinta civila, cand tribunalul, pentru a da posibilitate partilor sa depuna la dosar concluzii scrise a amanat pronuntarea la data de 30.04.2010 si ulterior la 07.05.2010, cand a hotarat urmatoarele :

T R I B U N A L U L

 

Deliberand in cauza civila de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea formulata si inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti-Sectia a III a Civila la data de 07.10.2008 sub nr. 37231/3/2008, reclamanta S.E.a chemat in judecata pe paratii I.M., C. C. M., N.V., S.P. si M.L.M., solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, in urma compararii titlurilor de proprietate, sa oblige paratii sa-i lase in deplina proprietate si linistita posesie spatiile ce le ocupa in temeiul actelor de vanzare-cumparare incheiate cu Statul Roman.
In motivare se arata ca imobilul situat in Bucuresti, str. Muzelor, nr. 6 a fost cumparat de parintii reclamantei L.R. si R.L.R. prin actul autentificat sub nr. 1107 din 11.01.1937, insa ca urmare a nationalizarii, in baza Decretului nr. 92/1950, imobilul a trecut  in patrimoniul statului abuziv, fara o justa si prealabila despagubire.
Se arata ca mama reclamantei, R.R., a decedat in anul 1978 in Israel, fiind mostenita de sotul acesteia R.L., care a decedat in anul 1982 si prin testament a instituit-o legatar universal pe R.P., sora reclamantei, care la randul sau, a decedat in anul 1997 si, in temeiul testamentului si a certificatului de mostenitor nr. 122/21.07.2003, a instituit-o ca unica mostenitoare pe reclamanta. 
In privinta paratilor se arata ca acestia sunt cumparatori in temeiul Legii nr. 112/1995, cumparand spatiile de la un neproprietar, titlul de proprietate al reclamantei fiind preferabil
In drept, cererea a fost intemeiata pe disp. art. 480-481 Cod civil.
Paratul I.M., legal citat, a formulat intampinare(filele 40-47) prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata si a invocat exceptiile lipsei capacitatii de folosinta a paratelor S.P. si M.L.M., lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, inadmisibilitatii actiunii.
In motivarea exceptiilor se arata ca cele doua parate erau decedate anterior introducerii actiunii. Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active se arata ca reclamanta nu a facut dovada calitatii sale de mostenitoare a fostilor proprietari, nefiind depuse la dosar acte de stare civila si certificat de mostenitor de pe urma defunctei R.R., certificatul de calitate de mostenitor depus la dosar facand dovada numai a faptului ca reclamanta este mostenitoarea surorii sale.
In privinta exceptiei inadmisibilitatii actiunii se arata ca pentru apartamentele vandute paratilor, reclamanta a primit despagubiri in suma de 6655000000 lei si conform deciziei nr. 1055/09.10.2008 a Curtii Constitutionale, nu mai poate introduce o alta actiune de restituire a aceluiasi imobil.
Se arata ca reclamanta si autoarea sa nu au formulat notificare potrivit Legii nr. 112/1995 ci doar notificare in baza Legii nr. 10/2001, cerere care a fost respinsa prin dispozitie a P.G.. In contestatia depusa la instanta, reclamanta a solicitat sa i se atribuie in natura spatiile care nu au fost instrainate iar pentru cele vandute a solicitat despagubiri, contestatia fiind admisa, astfel cum a fost formulata, prin sentinta civila nr. 1095/28.09.2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a III a Civila in dosarul civil nr. 1510/2005, reclamanta primind pentru spatiile vandute despagubiri in suma de 6655000000 lei. Sentinta a ramas definitiva si irevocabila prin respingerea recursului conform deciziei nr. 10203/11.12.2006 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr. 35654/2/2005, astfel ca reclamanta nu poate sa primeasca imobilul in natura, dupa ce a primit despagubiri pentru acesta, fiind o dubla reparatie.
Potrivit art.6 alin.2 din Legea nr.2l3/l998 bunurile preluate de stat fara titlu valabil pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, insa cu conditia ca acestea sa nu faca obiectul unei legi speciale de reparatie, in speta, Legea nr.10/2001 reprezinta aceasta lege speciala, prin care legiuitorul a urmarit reglementarea unitara a situatiei juridice a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 iar reclamanta a inteles sa opteze pentru legea speciala, fiind in posesia unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile prin care a dobandit restituirea imobilului in natura si prin echivalent.
Se mai arata ca reclamanta a mai formulat actiuni in revendicare, fiind respinsa ca inadmisibila prin decizia Curtii de Apel Bucuresti pronuntata in dosarul nr. 5354/2/2003 si cealalta de Judecatoria Sector 5 Bucuresti in dosar nr. 2780/3/2004.
In ceea ce priveste fondul cauzei, paratul a invederat ca a dobandit imobilul prin cumparare in baza Legii nr. 112/1995, la acea data statul avand calitatea de proprietar iar reclamanta nu a formulat notificare in baza Legii nr. 112, astfel ca paratul a fost cumparator de buna-credinta, in urma demersurilor efectuate rezultand ca nu au fost formulate actiuni in revendicare cu privire la imobilul respectiv, contractul fiind valabil incheiat potrivit principiului bunei-credinte si stabilitatii circuitului juridic civil.
In drept au fost invocate disp. art. 115-120 Cod proc. civ. si art. 274 Cod proc. civ.
Paratul N.V., legal citat, a formulat intampinare(filele 67-73) prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata si a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii.
In privinta exceptiei inadmisibilitatii actiunii se arata ca dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, actiunea in revendicare a imobilelor preluate de stat, cu sau fara titlu valabil, este inadmisibila, fiind prioritara aplicarea dispozitiilor legii speciale.
Se arata ca reclamanta a urmat procedura administrativa a legii speciale si a obtinut restituirea in natura a unei parti din imobil si masuri reparatorii pentru cele instrainate potrivit Legii nr. 112, prin sentinta civila nr. 1095/28.09.2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a III a Civila in dosarul civil nr. 1510/2005, reclamanta primind pentru spatiile vandute despagubiri in suma de 6655000000 lei. Sentinta a ramas definitiva si irevocabila prin respingerea recursului conform deciziei nr. 10203/11.12.2006 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr. 35654/2/2005. Chiar daca reclamanta nu a incasat suma respectiva, aceasta are la indemana doar calea prevazuta de Legea nr. 247/2005.
In ceea ce priveste fondul cauzei, paratul a invederat ca a dobandit imobilul prin cumparare in baza Legii nr. 112/1995, la acea data statul avand calitatea de proprietar iar reclamanta nu a formulat notificare in baza Legii nr. 112, astfel ca paratul a fost cumparator de buna-credinta, in urma demersurilor efectuate rezultand ca nu au fost formulate actiuni in revendicare cu privire la imobilul respectiv, contractul fiind valabil incheiat potrivit principiului bunei-credinte si stabilitatii circuitului juridic civil.
Totodata, conform disp. Legii nr. 10/2001, restituirea imobilelor preluate fara titlu valabil este conditionata de constatarea pe cale judecatoreasca a nulitatii actului de instrainare.
In drept au fost invocate disp. art. 115 Cod proc. civ.
Paratul I.M., legal citat, a formulat cerere de chemare in garantie (filele 88-90) prin care a solicitat obligarea M.B.P.G. la plata in cazul in care paratul ar fi evins a sumelor de 1549,2406 lei reprezentand pretul apartamentului, suma de 57000 lei reprezentand imbunatatiri necesare si utile si suma de 158000 Euro reprezentand sporul de valoare a imobilului.
In drept au fost invocate disp. art. 60-63 Cod proc. civ., art. 1336 si urm. Cod civil, art. 1444 Cod civil, art. 274 Cod proc. civ.
Reclamanta a formulat cerere completatoare a actiunii conform disp. art. 132 Cod proc. civ.(filele 95-98) prin care a solicitat ca instanta sa constate nulitatea absoluta a contractelor de vanzare-cumparare nr. 23/05.08.1996 cu privire la apartamentul nr. 2 din Bucuresti, str. Muzelor nr. 6, sector 4, nr. 222/12.09.1996 si 94/29.01.2008 cu privire la apartamentul nr. 6, 1300/13.01.1997 cu privire la apartamentul nr. 5, 1630/24.03.1997 cu privire la apartamentul nr. 1 si 1006/26.11.1996 cu privire sa apartamentul nr. 3 si repunerea in termenul prevazut de art. 45 alin.5 din Legea nr. 10/2001. Totodata a solicitat introducerea in cauza in calitate de parat a P.M.B., in calitate de vanzator.
In motivare se arata ca aceste contracte au fost incheiate cu incalcarea Legii nr. 112/1995, fiind lovite de nulitate absoluta.
Pe de alta parte se arata ca art. 45 alin.5 incalca prevederile disp. art. 948 Cod civil si tinde sa dea putere juridica unui act incheiat cu incalcarea legii iar potrivit disp. art. 19 din Decretul nr. 167/1958 se poate dispune de catre instanta din oficiu repunerea in termen in cazul existentei unor motive temeinic justificate.
In privinta motivelor justificate se arata ca reclamanta si-a intemeiat convingerea ca legea speciala va inlatura abuzurile constituite si dupa formularea notificarii in baza Legii nr. 10/2001, cererea a fost solutionata dupa 7 ani printr-o solutionare negativa, fiind redobandite doar doua din spatiile detinute de autorii sai.
Parata C.C.M., legal citata, a formulat intampinare(filele 108-112) prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata si a invocat exceptiile lipsei calitatii procesuale active a reclamantei si inadmisibilitatii actiunii.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active se arata ca reclamanta nu a facut dovada calitatii sale de mostenitoare a fostilor proprietari, nefiind depuse la dosar acte de stare civila si certificat de mostenitor de pe urma defunctei R.R., certificatul de calitate de mostenitor depus la dosar facand dovada numai a faptului ca reclamanta este mostenitoarea surorii sale.
In privinta exceptiei inadmisibilitatii actiunii se arata ca dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, actiunea in revendicare a imobilelor preluate de stat, cu sau fara titlu valabil, este inadmisibila, fiind prioritara aplicarea dispozitiilor legii speciale.
Se arata ca potrivit art.6 alin.2 din Legea nr.2l3/l998 bunurile preluate de stat fara titlu valabil pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, insa cu conditia ca acestea sa nu faca obiectul unei legi speciale de reparatie, in speta, Legea nr.10/2001 reprezinta aceasta lege speciala, prin care legiuitorul a urmarit reglementarea unitara a situatiei juridice a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 iar din interpretarea normelor legale rezulta, ca in situatia in care imobilul a fost instrainat fostului chirias, rezolvarea actiunii formulate impotriva subdobanditorului se poate face numai in baza Legii nr. 10/2001.
In ceea ce priveste fondul cauzei, parata a invederat ca autorii sai au dobandit imobilul prin cumparare in baza Legii nr. 112/1995, la acea data statul avand calitatea de proprietar iar reclamanta nu a formulat notificare in baza Legii nr. 112, astfel ca paratul a fost cumparator de buna-credinta, in urma demersurilor efectuate rezultand ca nu au fost formulate actiuni in revendicare cu privire la imobilul respectiv, contractul fiind valabil incheiat potrivit principiului bunei-credinte si stabilitatii circuitului juridic civil.
De asemenea se arata ca reclamanta nu are un bun protejat de disp. art. 480 Cod civil, neavand in patrimoniul sau nici dreptul de folosinta si nici cel de administrare cu privire la bun.
In drept au fost invocate disp. art. 115 Cod proc. civ.
Paratul N.V., legal citat, a formulat cerere de chemare in garantie (filele 88-90) prin care a solicitat obligarea M.B.P.G. si S.R.M.F.P. la plata in cazul in care paratul ar fi evins a contravalorii actualizate a sumei de 15302872 Ron reprezentand pretul apartamentului, precum si a imbunatatirilor necesare si utile si sporului de valoare a imobilului.
In drept au fost invocate disp. art. 48 si 50 Legea nr. 10/2001, art. 1336 si urm. Cod civil.
Reclamanta a formulat cerere de precizare a cadrului procesual(filele 126-127) prin care a indicat paratii in cauza, respectiv I.M. si I.E., cu privire la apartamentul nr. 5, N.V. si N.C., cu privire la apartamentul nr. 3, M.F. si M.V., cu privire la apartamentul nr. 4, C.C.M., cu privire la apartamentul nr. 6, L.A.I.L., mostenitoarea lui M.L., cu privire la apartamentul nr. 2, M.D.L. si M.C., mostenitorii lui S.P., cu privire la apartamentul nr.1, P.M.B..
Parata L.A.I.L, legal citata, a formulat intampinare(filele 128-130) prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata si a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii.
In privinta exceptiei inadmisibilitatii actiunii se arata ca dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, actiunea in revendicare a imobilelor preluate de stat, cu sau fara titlu valabil, este inadmisibila, fiind prioritara aplicarea dispozitiilor legii speciale.
In ceea ce priveste fondul cauzei, paratul a invederat ca autoarea sa a dobandit imobilul prin cumparare in baza Legii nr. 112/1995, la acea data statul avand calitatea de proprietar iar reclamanta nu a formulat notificare in baza Legii nr. 112, astfel ca paratul a fost cumparator de buna-credinta, in urma demersurilor efectuate rezultand ca nu au fost formulate actiuni in revendicare cu privire la imobilul respectiv, contractul fiind valabil incheiat potrivit principiului bunei-credinte si stabilitatii circuitului juridic civil.
Totodata, conform disp. Legii nr. 10/2001, restituirea imobilelor preluate fara titlu valabil este conditionata de constatarea pe cale judecatoreasca a nulitatii actului de instrainare.
In drept au fost invocate disp. art. 115 -118Cod proc. civ, Legea nr. 10/2001.
Paratul I.M., legal citat, a formulat intampinare la cererea completatoare(filele 131-133) prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata si a invocat exceptiile lipsei capacitatii de folosinta a paratelor S.P.si M.L.M. si exceptia prescriptiei dreptului la actiunea . Totodata a solicitat respingerea cererii de repunere in termenul prevazut de art. 45 alin.5 din Legea nr. 10/2001.
In motivarea exceptiilor se arata ca cele doua parate erau decedate anterior introducerii actiunii. Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune se arata ca potrivit disp. art. 45 alin.5 din Legea nr. 10/2001 prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie in termen de un an de la data intrarii in vigoare a prezentei legi". Ca urmare a prelungirilor succesive, s-a ajuns la un termen special de prescriptie de un an si 6 luni, care a expirat la 14.08.2002, astfel ca dreptul la constatarea nulitatii actelor juridice de instrainare dupa aceasta data s-a prescris.
In privinta cererii de repunere in termenul prevazut de acest act normativ se arata ca nu exista nicio cauza justificata, nicio imprejurare mai presus de vointa partii, reclamanta formuland notificare in baza Legii nr. 10/2001 si prin sentinta civila nr. 1095/28.09.2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a III a Civila in dosarul civil nr. 1510/2005, reclamanta primind pentru spatiile vandute despagubiri in suma de 6655000000 lei, astfel ca a cunoscut faptul ca imobilele au fost vandute. Necunoasterea legii nu poate fi un motiv de repunere in termen, mai ales ca pe tot parcursul procedurii administrative si judiciare, reclamanta a fost asistata de un avocat.
Pe fond a aratat ca potrivit RIL 33/2008 si Legii nr. 1/2009 nu se restituie in natura, ci doar in echivalent, imobilele care au fost instrainate in baza Legii nr. 112/1995 iar reclamanta a primit despagubiri prin hotarare judecatoreasca.
Parata M.B., legal citata, a formulat intampinare(filele 134-135) prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive cu privire la cererile de chemare in garantie.
In motivare se arata ca potrivit disp. art. 51 din Legea 10/2001 calitate procesuala pasiva are M.F.P., aceasta fiind si institutia care si-a incasat sumele respective.
Paratul N.V., legal citat, a formulat intampinare la cererea completatoare(filele 141-142) prin care a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiunea . Totodata a solicitat respingerea cererii de repunere in termenul prevazut de art. 45 alin.5 din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune se arata ca potrivit disp. art. 45 alin.5 din Legea nr. 10/2001 prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie in termen de un an de la data intrarii in vigoare a prezentei legi". Ca urmare a prelungirilor succesive, s-a ajuns la un termen special de prescriptie de un an si 6 luni, care a expirat la 14.08.2002, astfel ca dreptul la constatarea nulitatii actelor juridice de instrainare dupa aceasta data s-a prescris.
In privinta cererii de repunere in termenul prevazut de acest act normativ se arata ca nu exista nicio cauza justificata, nicio imprejurare mai presus de vointa partii, increderea in legiuitor nu este un motiv justificat. Cererea de repunere in termen se face in termen de o luna de la incetarea cauzelor care justifica depasirea termenului de prescriptie iar acest termen ar putea incepe sa curga cel mai tarziu la data de 11.12.2006 , cand ICCJ a respins recursul impotriva deciziei privind acordarea de despagubiri pentru imobilele vandute.
Paratul I.M., legal citat, a formulat cerere reconventionala(filele 143-144) prin care a solicitat obligarea reclamantei-parate la suma de 57000 lei reprezentand imbunatatiri necesare si utile aduse imobilului.
Paratul I.M., legal citat, a formulat precizare la cererea de chemare in garantie(fila 145) prin care a solicitat obligarea Municipiului Bucuresti prin Primarul General si Statul Roman prin Ministerul de Finante la restituirea pretului de piata al imobilului si pretul platit la valoarea actualizata cu rata inflatiei.
Paratii M.F. si M.V., legal citati, au formulat intampinare, cerere reconventionala si cerere de chemare in garantie(filele 161-169) prin care au solicitat respingerea cererii ca neintemeiata si au invocat exceptiile lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, prescriptiei dreptului material la actiune si inadmisibilitatii actiunii.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active se arata ca prin sentinta civila nr. 1095/28.09.2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a III a Civila in dosarul civil nr. 1510/2005, reclamanta primind pentru spatiile vandute despagubiri in suma de 6655000000 lei. Din considerentele sentintei civile reiese ca apartamentul nr. 4 nu a fost revendicat de contestatoare, intrucat potrivit actelor depuse la dosar, acesta a apartinut altei persoane decat autorilor sai. Totodata se arata ca acest apartament nu a fost preluat prin Decretul nr. 92/1950 iar reclamanta nu a facut dovada ca autorii sai ar fi detinut acest apartament, din adresa nr. 12870/06.06.2002 emisa de CGMB-AFI reiese ca apartamentul nr. 4 a intrat in proprietatea statului in baza Decretului nr. 223, Decizia nr. 50/19.01.1982 de la H.E.B.
In privinta exceptiei prescriptiei dreptului la actiune se arata ca potrivit disp. art. 45 alin.5 din Legea nr. 10/2001 prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie in termen de un an de la data intrarii in vigoare a prezentei legi". Ca urmare a prelungirilor succesive, s-a ajuns la un termen special de prescriptie de un an si 6 luni, care a expirat la 14.08.2002, astfel ca dreptul la constatarea nulitatii actelor juridice de instrainare dupa aceasta data s-a prescris. In privinta cererii de repunere in termenul prevazut de acest act normativ se arata ca nu exista nicio cauza justificata, nicio imprejurare mai presus de vointa partii, increderea in legiuitor nu este un motiv justificat.
In privinta exceptiei inadmisibilitatii actiunii se arata ca dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, actiunea in revendicare a imobilelor preluate de stat, cu sau fara titlu valabil, este inadmisibila, fiind prioritara aplicarea dispozitiilor legii speciale.
Se arata ca potrivit art.6 alin.2 din Legea nr.2l3/l998 bunurile preluate de stat fara titlu valabil pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, insa cu conditia ca acestea sa nu faca obiectul unei legi speciale de reparatie, in speta, Legea nr.10/2001 reprezinta aceasta lege speciala, prin care legiuitorul a urmarit reglementarea unitara a situatiei juridice a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 iar din interpretarea normelor legale rezulta, ca in situatia in care imobilul a fost instrainat fostului chirias, rezolvarea actiunii formulate impotriva subdobanditorului se poate face numai in baza Legii nr. 10/2001.
In ceea ce priveste fondul cauzei, paratul a invederat ca a dobandit imobilul prin cumparare in baza Legii nr. 112/1995, la acea data statul avand calitatea de proprietar iar reclamanta nu a formulat notificare in baza Legii nr. 112, astfel ca paratul a fost cumparator de buna-credinta, in urma demersurilor efectuate rezultand ca nu au fost formulate actiuni in revendicare cu privire la imobilul respectiv, contractul fiind valabil incheiat potrivit principiului bunei-credinte si stabilitatii circuitului juridic civil.
Totodata, conform disp. Legii nr. 10/2001, restituirea imobilelor preluate fara titlu valabil este conditionata de constatarea pe cale judecatoreasca a nulitatii actului de instrainare.
Prin cererea reconventionala au solicitat obligarea reclamantei la plata contravalorii imbunatatirilor efectuate la imobil.
Prin cererea de chemare in garantie au solicitat obligarea M.B.P.G. si S.R. prin M.F. la restituirea pretului de piata al imobilului iar in subsidiar pretul platit reactualizat si la plata diferentei dintre pretul de circulatie si pretul reactualizat, ca urmare a imbunatatirilor aduse imobilului.
Paratii N.V. si N.C., au formulat cerere reconventionala si cerere precizatoare a cererii de chemare in garantie(filele 170-171).
Prin cererea reconventionala au solicitat obligarea reclamantei la plata contravalorii imbunatatirilor efectuate la imobil.
Prin precizarea la cererea de chemare in garantie au solicitat obligarea M.B. prin P.G. si S.R. prin M.F. la restituirea pretului de piata al imobilului iar in subsidiar, in cazul admiterii in parte a actiunii reclamantei, fara desfiintarea contractului de vanzare-cumparare, pretul platit reactualizat si la plata diferentei dintre pretul de circulatie si pretul reactualizat, ca urmare a imbunatatirilor aduse imobilului.
Parata L.A.I.L, legal citata, a formulat cerere de chemare in garantie(fila 190-191) prin care a solicitat obligarea M.B. prin P.G. si S.R. prin M.F. la restituirea pretului de piata al imobilului si pretul platit reactualizat.
In sedinta publica din data de 23.04.2010, instanta a pus in discutia partilor exceptiile lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, exceptia prescriptiei dreptului la actiune, inadmisibilitatii si lipsei calitatii procesuale pasive a M.B. in privinta cererilor de chemare in garantie, invocate prin intampinari.
Conform art. 137 C.proc.civ., “instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de fond, precum si asupra celor de procedura, care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.”
Deliberand asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, instanta retine urmatoarele:
Aceasta exceptie a fost invocata prin prisma a doua motive, respectiv lipsa dreptului de proprietate a autorilor reclamantei asupra apartamentului nr.4 si lipsa dovezii reclamantei de mostenitoare a autorilor sai.
In ceea ce priveste primul motiv , respectiv inexistenta dreptului de proprietate in privinta apartamentului cu nr.4 din imobilul situat in Bucuresti, str. M., nr.6, sector 4, instanta retine urmatoarele:
Prin cererea precizatoare depusa de reclamanta la data de 27.01.2010, aceasta a indicat cadrul procesual, intelegand sa se judece in contradictoriu si cu paratii M.F. si M.V., in privinta apartamentului nr. 4 ce face obiectul contractului de vanzare-cumparare nr. 2477/05.11.1999.
Calitatea procesuala activa presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului in raportul juridic dedus judecatii. De vreme ce prin actiune se asigura, de regula, protectia drepturilor subiective civile, apare normal ca pentru a exercita actiunea, calitatea procesuala sa coincida cu calitatea de titular al dreptului supus judecatii.
Actiunea in revendicare este acea actiune reala pornita de proprietarul neposesor impotriva posesorului neproprietar, constituind cel mai energic mijloc de aparare a dreptului de proprietate deoarece titularul sau, pe langa recunoasterea dreptului, pretinde si restituirea bunului.
Instanta considerea ca pentru a avea calitatea procesuala activa reclamanta trebuie sa faca dovada caeste proprietara apartamentului cu privire la care solicita nulitatea contractului de vanzare-cumparare si respectiv revendicarea.
Din actele depuse la dosarul cauzei, reiese ca autorii reclamantei nu au fost proprietari asupra apartamentului nr. 4, ce apartine paratilor, acesta nefiind preluat de la autorii acesteia in baza decretului nr. 92/1950, ci de la alte persoane.
Astfel, prin sentinta civila nr. 1095/28.09.2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a III a Civila in dosarul civil nr. 1510/2005, a fost admisa contestatia reclamantei si a fost anulata dispozitia nr. 3898/21.02.2005 emisa de P.M.B., aceasta din urma fiind obligata sa restituie in natura reclamantei spatiile detinute conform contractelor de inchiriere si acordarea de despagubiri in suma de 6655000000 lei pentru spatiile vandute in baza Legii nr. 112/1995, conform contractelor de vanzare-cumparare nr. 222/12.09.1996, nr. 1630/23.03.1997, nr. 1006/26.11.1996, nr. 1300/13.01.1997 si 23/05.08.1996, mai putin pentru apartamentul nr. 4. Din considerentele sentintei civile reiese ca apartamentul nr. 4 nu a fost revendicat de contestatoare, intrucat potrivit actelor depuse la dosar, acesta a apartinut altei persoane decat autorilor sai. Totodata din adresa nr. 12870/06.06.2002 emisa de CGMB-AFI(fila 33) reiese ca apartamentul nr. 4 a intrat in proprietatea statului in baza Decretului nr. 223, Decizia nr. 50/19.01.1982 de la H.E.B.
Prin urmare, avand in vedere ca acest apartament nu a fost preluat prin Decretul nr. 92/1950 iar reclamanta nu a facut dovada ca autorii sai ar fi detinut acest apartament, instanta retine ca in privinta acestui apartament exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei este justificata, atat in privinta revendicarii cat si in privinta cererii privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare, aspect recunoscut si de aparatoarea reclamantei in dezbaterile asupra acestei exceptii, motiv pentru care instanta va admite aceasta exceptie.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei in privinta celorlalte imobile, prin prisma lipsei dovezii calitatii de mostenitoare a autorilor sai, instanta retine ca aceasta este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
Imobilul situat in Bucuresti, str. M. nr.6, sector 4 a fost compus din teren in suprafata de 217 mp si constructie(subsol, parter si doua etaje) a fost dobandit de parintii reclamantei, L.R. si R.R., prin actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1107/11.11.1937 de Tribunalul Ilfov-Sectia Notariat.
Imobilul a fost nationalizat pe numele autorilor reclamantei conform listei anexa la decretul nr. 92/1950, la pozitia 6448.
Conform certificatelor de deces aflate la dosar, reiese ca R.R., a decedat in anul 1978 in Israel iar sotul acesteia R.L., care a decedat in anul 1982 si prin testament a instituit-o legatar universal pe R.P., sora reclamantei, care la randul sau, a decedat in anul 1997 si, in temeiul testamentului si a certificatului de mostenitor nr. 122/21.07.2003, a instituit-o ca unica mostenitoare pe reclamanta. 
In ceea ce o priveste pe R.R., tribunalul retine ca nu a fost facuta dovada dezbaterii succesiunii de pe urma acestui defunct, insa din inscrisurile depuse la dosar s-a facut dovada calitatii de persoane cu vocatie la mostenirea acestuia a reclamantei.
In acest sens este si notificarea formulata in baza Legii nr. 10/2001 de reclamanta, cu privire la acest imobil, dispozitiile Legii 10/2001 prevazand ca potrivit art. 3, sunt indreptatite, in intelesul prezentei legi, la masuri reparatorii constand in restituire in natura sau, dupa caz, prin echivalent, printre altele persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii in mod abuziv a acestora, iar de prevederile prezentei legi beneficiaza si mostenitorii persoanelor fizice indreptatite.
 Prin urmare, calitatea procesuala activa trebuie analizata si in raport de prevederile legii speciale, care nu cere dovada dezbaterii succesiunii potrivit dreptului comun, pentru a face dovada calitatii de mostenitor.
Astfel, instanta retine ca prin sentinta civila nr. 1095/28.09.2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a III a Civila in dosarul civil nr. 1510/2005, reclamanta a primi pentru spatiile vandute despagubiri in suma de 6655000000 lei iar sentinta a ramas definitiva si irevocabila prin respingerea recursului conform deciziei nr. 10203/11.12.2006 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr. 35654/2/2005, astfel incat prin aceste hotarari cu autoritate de lucru judecat in sens pozitiv s-a retinut calitatea reclamantei de mostenitoare a autorilor sai si respectiv calitatea de persoana indreptatita la restituirea in natura, respectiv despagubiri pentru imobilele instrainate potrivit Legii nr. 112/1995.
Prin urmare, instanta constata ca aceasta calitate de mostenitoare a fost retinuta cu autoritate de lucru judecat, astfel incat nu se mai poate pune in discutie in prezenta cauza lipsa calitatii procesuale active a reclamantei cu privire la acelasi imobil, astfel incat, va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei in privinta celorlalte apartamente, ca neintemeiata.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune privind capatul de cerere ce are ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare si cererea de repunere in termenul de prescriptie, instanta retine urmatoarele:
Reclamanta a formulat cerere completatoare a actiunii conform disp. art. 132 Cod proc. civ.(filele 95-98) prin care a solicitat ca instanta sa constate nulitatea absoluta a contractelor de vanzare-cumparare nr. 23/05.08.1996 cu privire la apartamentul nr. 2 din Bucuresti, str. Muzelor nr. 6, sector 4, nr. 222/12.09.1996 si 94/29.01.2008 cu privire la apartamentul nr. 6, 1300/13.01.1997 cu privire la apartamentul nr. 5, 1630/24.03.1997 cu privire la apartamentul nr. 1 si 1006/26.11.1996 cu privire sa apartamentul nr. 3 si repunerea in termenul prevazut de art. 45 alin.5 din Legea nr. 10/2001.
Instanta retine ca prin contractul de vanzare-cumparare nr. 23/05.08.1996, defuncta M.L.M., a dobandit in baza Legii nr. 112/1995 apartamentul nr. 2 situat in imobilul din str. M, nr. 6, sector 4 si conform certificatului de mostenitor nr. 86/09.10.2008, succesiunea de pe urma defunctei, decedata la data de 11.06.2008, a fost acceptata de parata L.A.I.L.
Prin contractul nr. 222/12.09.1996, numitii F.D. si F.M., au dobandit in baza Legii nr. 112/1995, apartamentul nr.6 iar prin contractul nr. 94/29.01.2008, acestia au instrainat imobilul catre parata C.C.M..
Prin contractul nr. 1300/13.01.1997 , apartamentul cu nr. 5 a fost dobandit in baza Legii nr. 112/1995 de paratii I.M. si I.E. iar prin contractul 1006/26.11.1996 apartamentul nr. 3 a fost dobandit de paratii N.V. si N.C..
Totodata prin contractul nr. 1630/24.03.1997 apartamentul nr. 1 a fost dobandit de defuncta S.P.iar conform certificatului de mostenitor testamentar nr. 103/10.11.2004, succesiunea de pe urma defunctei, decedata la 11.02.2004, a fost acceptata de paratii M.D.L. si M.C., in calitate de legatari universali, fiecare cu cate o cota de 1.
In ceea ce priveste cererea de repunere in termenul de prescriptie a reclamantei, instanta apreciaza ca aceasta este neintemeiata.
Astfel, repunerea in termenul de prescriptie este beneficiul acordat de lege titularului dreptului la actiune care, din motive temeinice, nu a putut declansa actiunea inauntrul termenului de prescriptie.
Conform art. 19 din Decretul nr. 167/1958 instanta poate, in cazul in care constata ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescriptie a fost depasit, sa dispuna chiar din oficiu judecarea actiunii iar cererea de repunere in termen va putea fi facuta numai in termen de o luna de la incetarea cauzelor care justifica depasirea termenului de prescriptie.
Or, instanta retine ca reclamanta a invocat ca o cauza de justificare a depasirii termenului increderea in legiuitor si trenarea dosarului administrativ timp de 7 ani, cauze care nu se incadreaza intre cele ce ar putea conduce la repunerea in termenul de prescriptie.
Pe de o parte instanta retine faptul ca potrivit disp. art. 45 alin.5 din Legea nr. 10/2001 prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie in termen de un an de la data intrarii in vigoare a prezentei legi".
Acest termen a fost prelungit cu 3 luni prin OUG 109/2001 si cu inca 3 luni prin OUG 145/2001, astfel ca urmare a prelungirilor succesive, s-a ajuns la un termen special de prescriptie de un an si 6 luni, care a expirat la 14.08.2002, astfel ca dreptul la constatarea nulitatii actelor juridice de instrainare dupa aceasta data s-a prescris.
Reclamanta a formulat notificare potrivit acestei legi iar prin sentinta civila nr. 1095/28.09.2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a III a Civila in dosarul civil nr. 1510/2005, reclamanta a primit pentru spatiile vandute in baza Legii nr. 112/1995 despagubiri in suma de 6655000000 lei iar sentinta a ramas definitiva si irevocabila prin respingerea recursului conform deciziei nr. 10203/11.12.2006 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr. 35654/2/2005.
Astfel, instanta retine pe de o parte faptul ca legea prevedea acest termen special de prescriptie la data formularii notificarii iar reclamanta trebuia si putea sa cunoasca continutul legii iar pe de alta parte, aceasta in mod obiectiv a luat cunostinta la data pronuntarii sentintei civile de faptul ca potrivit legii speciale imobilele vandute in baza Legii nr. 112/1995 nu se restituie in natura ci prin echivalent.
Prin urmare, instanta retine ca reclamanta nu numai ca nu a facut dovada unor cauze temeinice de repunere in termen, dar nu a formulat aceasta cerere nici in termen de 1 an de la data de cand hotararea a ramas irevocabila, respectiv. 11.12.2005, astfel ca va respinge cererea de repunere in termen ca neintemeiata.
Potrivit art. 7 alin.1 din Decretul nr. 167/1958 prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune.
  Pentru situatia in care imobilul a fost instrainat de stat, Legea nr. 10/2001 a reglementat in mod special exercitarea de catre proprietar, a actiunii in constatarea nulitatii absolute a actului de instrainare intr-un termen special de prescriptie.
Astfel, potrivit disp. art. 45 alin.5 din Legea nr. 10/2001 prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie in termen de un an de la data intrarii in vigoare a prezentei legi". Ca urmare a prelungirilor succesive, s-a ajuns la un termen special de prescriptie de un an si 6 luni, care a expirat la 14.08.2002, astfel ca dreptul la constatarea nulitatii actelor juridice de instrainare dupa aceasta data s-a prescris.
Prin urmare, instanta va admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune privind constatarea nulitatii contractelor de vanzare-cumparare si va respinge capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare ca fiind prescris.
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii privind actiunea in revendicare a apartamentelor vandute in baza Legii nr. 112/1995, instanta retine urmatoarele:
Reclamanta a formulat notificare potrivit legii nr. 10/2001 iar prin dispozitia nr. 3898/21.02.2005 emisa de Primaria Municipiului Bucuresti a fost respinsa cererea reclamantei cu motivarea ca nu a depus actele necesare in dovedirea calitatii sale de mostenitoare a titularilor dreptului de proprietate.
Reclamanta a formulat contestatie impotriva dispozitiei nr. 3898/21.02.2005, in contestatia depusa la instanta, reclamanta a solicitat sa i se atribuie in natura spatiile care nu au fost instrainate iar pentru cele vandute a solicitat despagubiri, contestatia fiind admisa, astfel cum a fost formulata prin sentinta civila nr. 1095/28.09.2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a III a Civila in dosarul civil nr. 1510/2005, reclamanta primind pentru spatiile vandute in baza Legii nr. 112/1995 despagubiri in suma de 6655000000 lei iar sentinta a ramas definitiva si irevocabila prin respingerea recursului conform deciziei nr. 10203/11.12.2006 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr. 35654/2/2005.
Cu privire la actiunile intemeiate pe dispozitiile dreptului comun, avand ca obiect revendicarea imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite s-a pronuntata prin decizia nr. 33/09.06.2008 data in recursul in interesul legii ce a facut obiectul dosarului nr. 60/2007, a hotarat astfel: concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva in favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar daca acesta nu este prevazut expres in legea speciala. In cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala (Legea nr. 10/2001) si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, aceasta din urma are prioritate. Aceasta prioritate poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare, intemeiata pe dreptul comun, in masura in care, astfel, nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice.”
Problema raportului dintre legea speciala si legea generala care face si obiectul cauzei, a fost rezolvata de ICCJ, care a retinut ca prin dispozitiile sale, Legea nr. 10/2001 a suprimat practic posibilitatea recurgerii la dreptul comun in cazul ineficacitatii actelor de preluare a imobilelor nationalizate si fara sa diminueze accesul la justitie, a adus perfectionari sistemului reparator, subordonandu-l totodata controlului judecatoresc prin norme de procedura cu caracter special.
Avand in vedere ca Legea nr. 10/2001 conditioneaza restituirea in natura de anularea titlului tertului dobanditor, aceste consecinte juridice sunt grave, deoarece conduc la privarea fostului proprietar de bunul sau, fara a primi nicio despagubire, incalcandu-se astfel nu numai prevederile art. 44 din Constitutie privind garantarea proprietatii private, ci si disp. art. 1 din Primul Protocol Aditional la Conventia Europeana. Totusi, pierderea dreptului de proprietate de catre persoana indreptatita este o masura justificata, pe deplin legala, constitutionala, conventionala si proportionala, deoarece continutul si limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege, iar neexercitarea dreptului ori nevalorificarea in termenele de prescriptie sau de decadere, anume prevazute de lege, poate atrage cu titlu de sanctiune, chiar pierderea sa. In consecinta, masurile sanctionatorii prevazute de Legea nr. 10/2001 constand in pierderea dreptului de proprietate de catre persoanele indreptatite care nu au respectat termenele prevazute de aceasta lege pentru formularea cererii de restituire ori de atacare a unor acte lovite de nulitate, sunt in acord cu cerintele prevazute de art. 1 din primul Protocol, precum si cu practica in materie a CEDO.
Legea speciala se refera atat la imobilele preluate de stat cu titlu valabil, cat si la cele preluate fara titlu valabil (art. 2), precum si la relatia dintre persoanele indreptatite la masuri reparatorii si subdobanditori, carora le permite sa pastreze imobilele in anumite conditii expres prevazute [art. 18 lit. c), art. 29], asa incat argumentul unor instante in sensul ca nu ar exista o suprapunere in ceea ce priveste campul de reglementare al celor doua acte normative nu poate fi primit. Referitor la imobilele preluate de stat fara titlu valabil, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 prevede ca "pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unei legi speciale de reparatie". Or, Legea nr. 10/2001 reglementeaza masuri reparatorii inclusiv pentru imobilele preluate fara titlu valabil, astfel ca, dupa intrarea in vigoare a acestui act normativ, dispozitiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 nu mai pot constitui temei pentru revendicarea unor imobile aflate in aceasta situatie. Pe de alta parte, Legea nr. 10/2001 instituie atat o procedura administrativa prealabila, cat si anumite termene si sanctiuni menite sa limiteze incertitudinea raporturilor juridice nascute in legatura cu imobilele preluate abuziv de stat. Totodata, se apreciaza ca numai persoanele exceptate de la procedura acestui act normativ, precum si cele care, din motive independente de vointa lor, nu au putut sa utilizeze aceasta procedura in termenele legale au deschisa calea actiunii in revendicare/retrocedare a bunului litigios, daca acesta nu a fost cumparat, cu buna-credinta si cu respectarea dispozitiilor Legii nr. 112/1995, de catre chiriasi. In consecinta, trebuie retinut ca, de principiu, persoanele carora le sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 10/2001 nu au posibilitatea de a opta intre calea prevazuta de acest act normativ si aplicarea dreptului comun in materia revendicarii, respectiv dispozitiile art. 480 din Codul civil. Cu atat mai mult, persoanele care au utilizat procedura Legii nr. 10/2001 nu mai pot exercita, ulterior, actiuni in revendicare avand in vedere regula electa una via si principiul securitatii raporturilor juridice consacrat in jurisprudenta CEDO (Cauza Brumarescu contra Romaniei - 1997 s.a.). Astfel, instanta retine ca prin dispozitiile deciziei in interesul legii, obligatorie potrivit disp. art. 329 alin.3 Cod proc. civ, se statueaza ca in situatia in care reclamanta a urmat procedura speciala a Legii nr. 10/2001 aceasta nu mai poate alege ulterior sa introduca o actiune in revendicare intemeiata pe disp. dreptului comun, fiind vorba despre respectarea principiului electa una via non datur recursus ad alteram, astfel ca daca reclamanta a urmat procedura legii nr. 10, aceasta nu mai are deschisa calea actiunii in revendicare intemeiata pe dreptul comun. Mai mult decat atat instanta retine ca in contestatia pe care a formulat-o impotriva dispozitiei nr. 3898/21.02.2005, in contestatia depusa la instanta, reclamanta a solicitat sa i se atribuie in natura spatiile care nu au fost instrainate iar pentru cele vandute a solicitat despagubiri, contestatia fiind admisa, astfel cum a fost formulata prin sentinta civila nr. 1095/28.09.2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a III a Civila in dosarul civil nr. 1510/2005, reclamanta primind pentru spatiile vandute in baza Legii nr. 112/1995 despagubiri in suma de 6655000000 lei iar sentinta a ramas definitiva si irevocabila prin respingerea recursului conform deciziei nr. 10203/11.12.2006 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr. 35654/2/2005. Asadar, din moment ce chiar reclamanta a solicitat in cadrul contestatiei acordarea de despagubiri pentru imobilele vandute in baza Legii nr. 112/1995, cererea fiind admisa in cadrul unei proceduri judiciare de catre instanta de judecata, aceasta nu mai poate formula actiune in revendicare prin care sa solicite revendicarea acestor imobile. Dispozitiile Legii nr. 10/2001. nu contravin nici dispozitiilor art.21 din Constitutia Romaniei privind liberul acces ia justitie intrucat stabilirea unor proceduri administrative jurisdictionale (cum este si cea stabilita de Legea nr.18/191) nu are menirea de a ingradi dreptul persoanei nemultumite de rezultatul procedurii de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor si intereselor sale.
Ele nu contravin nici dispozitiilor art.1 din Protocolul aditional nr.1 la Conventia Europeana, intrucat alin.2 din aceste articol lasa statelor facultatea de a reglementa materia proprietatii pe caile legislative pe care le cred de cuviinta, Legea nr.10/2001 una dintre aceste cai.
Totodata, prevederile Legii nr.10/2001 nu aduc atingere nici art.6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil, intrucat nu ingradeste cu nimic accesul reclamantilor la o instanta, desemnata potrivit legii si care are plenitudine de jurisdictie si independenta fata de executiv si fata de partile din cauza.
Prin urmare, avand in vedere ca reclamanta a urmat procedura speciala prevazuta de Legea nr. 10/2001, procedura finalizata printr-o hotarare judecatoreasca, definitiva si irevocabila, care a statuat vointa reclamantei de restituire in natura a imobilelor aflate in proprietate si acordarea de despagubiri pentru cele vandute in baza Legii nr. 112/1995, instanta apreciaza ca actiunea in revendicare introdusa ulterior de reclamanta prin care vizeaza aceleasi imobile, este inadmisibila, motiv pentru care va admite aceasta exceptie si va respinge capatul de cerere privind revendicarea ca atare. In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului Bucuresti, avand in vedere ca aceasta exceptie vizeaza doar calitatea sa in privinta cererilor de chemare in garantie, instanta o va respinge ca fiind ramasa fara obiect avand in vedere si solutia cu privire la cererile de chemare in garantie.
In ceea ce priveste cererile reconventionale formulate privind acordarea imbunatatirilor, avand in vedere solutia data actiunii principale, instanta le va respinge ca fiind ramase fara obiect.
Aceeasi va fi solutia si in privinta cererilor de chemare in garantie, avand in vedere ca paratii nu au fost evinsi, deoarece actiunea principala a fost respinsa.
In temeiul disp. art. 274 Cod proc. civ., avand in vedere culpa procesuala a reclamantei, instanta o va obliga la plata sumelor de 1500 lei catre paratii M.F. si M.V.(conform chitantei  fila 225), 1000 lei catre parata C.C.M(fila 224) si 1000 lei catre paratul N.V.(filele 226-227).
In ceea ce il priveste pe paratul I.M., desi acesta a solicitat prin intampinare obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata si a depus dovada acestora prin chitanta nr. 3263164/31.10.2008 in cuantum de 2000 lei(fila 49), instanta a omis sa se pronunte si cu privire la acestea, astfel ca acesta poate solicita completarea hotararii pronuntate conform disp. art. 2812 Cod proc. civ, in acelasi termen in care poate declara apel, respectiv 15 zile de la comunicare, fie poate exercita apel impotriva prezentei hotarari.


PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:

          Admite exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei in privinta apartamentului nr.4 situat in Bucuresti, str. M, nr. 6, et. 1, sector 4, atat in ceea ce priveste actiunea in revendicare cat si in privinta nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare nr. 2477/05.11.1999.
Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei in privinta celorlalte apartamente din imobil, ca neintemeiata.
Admite exceptia inadmisibilitatii actiunii in privinta capatului principal privind revendicarea.
Respinge cererea de repunere in termenul de a solicita constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare, ca neintemeiata.
          Admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune privind constatarea nulitatii contractelor de vanzare-cumparare.
Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului Bucuresti, ca fiind ramasa fara obiect.
Respinge actiunea formulata in contradictoriu cu paratii-reclamanti M.F. si M.V., ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa.
Respinge actiunea, astfel cum a fost precizata, formulata de reclamanta-parata S.E. in contradictoriu cu paratii-reclamanti N.V. si N.C. , I.M. si I.E. si paratii M.D.L., M.C.,  C.C.M., L.A.I.L si Municipiul Bucuresti prin Primar, ca fiind inadmisibila in privinta revendicarii, respectiv ca fiind prescrisa in privinta capatului de cerere privind constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare nr. 23/05.08.1996 cu privire la apartamentul nr. 2, nr. 222/12.09.1996 si 94/29.01.2008 cu privire la apartamentul nr. 6, 1300/13.01.1997 cu privire la apartamentul nr. 5, 1630/24.03.1997 cu privire la apartamentul nr. 1 si 1006/26.11.1996 cu privire la apartamentul nr. 3 din Bucuresti, str. Muzelor nr. 6, sector 4. Respinge cererile reconventionale formulate de reclamantii-parati M.F. si M.V.,  I.M. si I.E., N.V. si N.C. in contradictoriu cu reclamanta-parata  S.E.,  ca fiind ramase fara obiect. Respinge cererile de chemare in garantie formulate de M.F. si M.V.,  I.M. si Iosif Elena, N.V. si N.C., L.A.I.L in contradictoriu cu M.B. prin P. si S.R. prin M.F.P., ca fiind ramase fara obiect. Obliga reclamanta-parata la plata catre paratii-reclamanti M.F. si M.V. a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata. Obliga reclamanta-parata la plata catre parata C.C.M. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata. Obliga reclamanta-parata la plata catre paratul-reclamant N.V. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata. Cu apel in 15 zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica, astazi, 07.05.2010.
            

        PRESEDINTE,                                      GREFIER,                                                 
                                                                                                                                          
PANAIT IULIAN                             STROE GEORGIANA