Inadmisibilitatea obligarii Statului Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, la plata valorii de circulatie a imobilului preluat abuziv

Inadmisibilitatea obligarii Statului Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, la plata despagubirilor constand in valoarea de circulatie a imobilului preluat abuziv.

Avand in vedere regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, instituit prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, masurile reparatorii in echivalent vor face obiectul procedurilor administrative si, eventual, celor judiciare reglementate de legea mentionata, distincte si subsecvente procedurii de solutionare a notificarii de catre instanta civila.
Prin urmare, cata vreme pentru imobilele preluate abuziv de stat in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 s-a adoptat o lege speciala, care prevede in ce conditii persoana indreptatita beneficiaza de masuri reparatorii prin echivalent constand in despagubiri, nu se poate sustine, fara a incalca principiul specialia generalibus derogant, ca dreptul comun s-ar aplica cu prioritate sau in concurs cu legea speciala.
In ceea ce priveste concordanta dintre legea speciala si Conventia europeana, se constata ca jurisprudenta C.E.D.O. lasa la latitudinea statelor semnatare ale Conventiei adoptarea masurilor legislative pe care le gasesc de cuviinta pentru restituirea proprietatilor preluate de stat sau acordarea de despagubiri.
Or, in aceasta materie statul a decis ca restituirea in natura si acordarea masurilor reparatorii au loc in conditiile impuse de Legea nr. 10/2001 si de Legea nr. 247/2005.
In ceea ce priveste cuantumul despagubirilor acordate, acesta poate face obiectul de analiza al instantei de contencios administrativ doar dupa ce despagubirile au fost stabilite prin decizie de Comisia Centrala de Stabilire a Despagubirilor.
Cu privire la acest aspect trebuie subliniat ca parcurgerea unei proceduri administrative prealabile este compatibila cu limitarile acceptate de C.E.D.O. ale dreptului de acces la o instanta, aspect reamintit in hotararea-pilot pronuntata in recenta Cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei (paragraful 115)”.

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul acestei instante la data de 07.12.2010 sub nr. 59032/3/2010, reclamanta TIBULEAC LUCIA a solicitat, in contradictoriu cu paratul MUNICIPIUL BUCURESTI, PRIN PRIMARUL GENERAL, lasarea in deplina proprietate si posesie a terenului in suprafata de 290 mp situat in Bucuresti, str. Cazarmii nr. 16, sector 5, si, in subsidiar, in cazul in care nu este posibila restituirea in natura, obligarea la despagubiri in echivalent valoric stabilita la valoarea de circulatie a terenului.
In fapt, reclamanta a aratat ca imobilul a fost proprietatea tatalui sau, Tibuleac Ion si a trecut in proprietatea statului in baza Decretului nr. 152/07.05.1980. Desi a formulat notificare, aceasta nu a fost solutionata pana in prezent.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 112 C.p.c., art. 480 C.civ., art. 1 Protocolul nr. 1 la CEDO, art. 10, 11 si 33 din Legea nr. 10/2001.
La solicitarea instantei, paratul a fost depus dosarul administrativ nr. 27665 conexat cu nr. 31093 (filele 19-83).

Analizand probatoriul administrat in cauza, Tribunalul retine urmatoarele:
Prin actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 27368/22.01.1958 de Tribunalul Popular al Raionului Lenin, Tibuleac Ion a cumparat  un teren in suprafata totala de 230 mp situat in str. Cazarmii nr. 16, Raionul Lenin si constructiile existente pe acesta. 
Potrivit inscrisurilor aflate la filele 35, 38, 40, 56, 60, 70 si Decretului de expropriere nr. 152/07.05.1980, imobilul in cauza compus din teren in suprafata de 290 mp. si constructie in suprafata de 203 mp, a fost preluat in proprietatea statului fiind platita despagubire in cuantum de 80.000 lei.
Avand in vedere ca, astfel cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. 1559/05.11.1984 eliberat de Notariatul de Stat local al sectorului 2 Bucuresti si certificatul de calitate de mostenitor eliberat de Notariatul de Stat al sectorului 2 in dosarul succesoral nr. 1608/1992 reclamanta este unicul mostenitor al fostului proprietar al imobilul, Tibuleac Ion, Tribunalul constata ca acesta are calitatea de persoana indreptatita in sensul art. 4 alin. 2 rap. la art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001.
In ceea ce priveste posibilitatea restituirii in natura a imobilului, astfel cum rezulta din inscrisurile aflate la filele 20, 26, planului de situatie de la filele 80-83 si raportului de expertiza topografica depus la filele 95-98, in prezent, terenul ce face obiectul cauzei, in suprafata de 287 mp (ca urmare a reconstituirii amplasamentului) este afectat in totalitate de elemente de sistematizare, fiind ocupat de zona carsosabila – Piata Constitutiei, inclusiv retelele de utilitati tehnica – edilitare aferente, nefiind posibila restituirea in natura. Cat priveste constructia, demolata in prezent, aceasta a fost descrisa prin raportul de expertiza in specialitatea constructii ca avand regim de inaltime parter, formata din 5 camere, hall, culoar, baie cu WC si bucatarie, incapere folosita ca spalatorie, cu suprafata totala utila de 116, 91 mp, o incapere de servicu, in suprafata de 5, 25 mp. si pivnita de 15, 51 mp.
Potrivit art. 11 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, in cazul in care lucrarile pentru care s-a dispus exproprierea ocupa functional intregul teren afectat, masurile reparatorii se stabilesc in echivalent pentru intregul imobil. Potrivit art. 11 alin. 7 din Legea nr. 10/2001, in situatiile prevazuta la alin. 4 valoarea masurilor reparatorii in echivalent se stabileste prin scaderea valorii actualizate a despagubirilor primite pentru teren, respectiv pentru constructii, din valoarea corespunzatoare a partii din imobilul expropriat - teren si constructii - care nu se poate restitui in natura, stabilita potrivit valorii de piata de la data solutionarii notificarii, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare in functie de volumul de informatii puse la dispozitia evaluatorului. 
Prin urmare, in cadrul procedurii de acordare a masurilor reparatorii in echivalent, se va avea in vedere ca la momentul exproprierii, autorul reclamantei a incasat despagubiri in cuantum de 80.000 lei.
Avand in vedere regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, instituit prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, masurile reparatorii in echivalent vor face obiectul procedurilor administrative si, eventual, celor judiciare reglementate de legea mentionata, distincte si subsecvente procedurii de solutionare a notificarii de catre instanta civila.
Cat priveste cererea de obligare a statului la plata valorii de circulatie a imobilului imposibil de restituit in natura, analizand cu prioritate exceptia inadmisibilitatii, Tribunalul urmeaza sa o admita, avand in vedere cele retinute de Inalta Curte de Casatie si Justitie in decizia in interesul legii nr. 27/2011:
„Cat priveste actiunile directe, indreptate impotriva statului roman, prin Ministerul Finantelor Publice, prin care s-au solicitat despagubiri banesti in temeiul art. 480 si urmatoarele din Codul civil si al art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventie, acestea nu pot fi primite, deoarece ignora principiul specialia generalibus derogant.
Rationamentul este identic cu cel expus de Inalta Curte de Casatie si Justitie in Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 108 din 23 februarie 2009.
In prezenta cauza se analizeaza posibilitatea pe care o au persoanele indreptatite de a beneficia de despagubiri in alte conditii si in alta procedura decat cea instituita de legea speciala. Este asadar evidenta similitudinea problemei de drept in discutie, singura deosebire constand in natura masurii reparatorii solicitate de reclamant.
Astfel, prin decizia mentionata s-a stabilit ca, in virtutea principiului specialia generalibus derogant, concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva in favoarea legii speciale, chiar daca acest fapt nu este prevazut expres in legea speciala, si ca, in cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala, respectiv Legea nr. 10/2001, si Conventia europeana a drepturilor omului, aceasta din urma are prioritate.
Prin urmare, cata vreme pentru imobilele preluate abuziv de stat in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 s-a adoptat o lege speciala, care prevede in ce conditii persoana indreptatita beneficiaza de masuri reparatorii prin echivalent constand in despagubiri, nu se poate sustine, fara a incalca principiul specialia generalibus derogant, ca dreptul comun s-ar aplica cu prioritate sau in concurs cu legea speciala.
In ceea ce priveste concordanta dintre legea speciala si Conventia europeana, se constata ca jurisprudenta C.E.D.O. lasa la latitudinea statelor semnatare ale Conventiei adoptarea masurilor legislative pe care le gasesc de cuviinta pentru restituirea proprietatilor preluate de stat sau acordarea de despagubiri.
Or, in aceasta materie statul a decis ca restituirea in natura si acordarea masurilor reparatorii au loc in conditiile impuse de Legea nr. 10/2001 si de Legea nr. 247/2005.
Prin Legea nr. 247/2005 au fost aduse o serie de modificari de substanta Legii nr. 10/2001, in special in ceea ce priveste natura masurilor reparatorii ce se cuvin persoanei indreptatite si procedura de stabilire si acordare a acestora.
Astfel, potrivit art. I pct. 1 referitor la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita potrivit acestei legi cu solutionarea notificarii, cu acordul persoanei indreptatite sau despagubiri acordate in conditiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.
Stabilirea cuantumului despagubirilor, potrivit art. 16 alin. (6) si (7) din titlul VII al Legii nr. 247/2005, se face de catre evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnata de Comisia Centrala de Stabilire a Despagubirilor care, pe baza raportului evaluatorului, va proceda la emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire.
In ceea ce priveste cuantumul despagubirilor acordate, acesta poate face obiectul de analiza al instantei de contencios administrativ doar dupa ce despagubirile au fost stabilite prin decizie de Comisia Centrala de Stabilire a Despagubirilor.
Cu privire la acest aspect trebuie subliniat ca parcurgerea unei proceduri administrative prealabile este compatibila cu limitarile acceptate de C.E.D.O. ale dreptului de acces la o instanta, aspect reamintit in hotararea-pilot pronuntata in recenta Cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei (paragraful 115)”.

TRIBUNALUL BUCURESTI – SECTIA A  IV-A  CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 973/04.05.2012