divort

DOSAR NR.19225/301/2009
SENTINTA CIVILA NR.7024
Divort cu copii

Prin cererea inregistrata la data de 11.09.2009, pe rolul Judecatoriei sectorului 3 sub nr. 19225/301/2009 reclamanta R.A.  a chemat in judecata pe paratul R.M.V. in contradictoriu cu Autoritatea Tutelara Sector 3, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna desfacerea casatoriei incheiata la data de 05.09.1998 si inregistrata sub nr. 1136 la Primaria Sectorului 1 Bucuresti din culpa exclusiva a paratului, revenirea numelui purtat anterior casatoriei, si anume acela de S, incredintarea spre crestere si educare catre ea a minorului R. B. nascut la data de 06.09.2001 si obligarea paratului la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului de la data pronuntarii hotararii, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca partile s-au casatorit in anul 1998, dupa o perioada de un an de zile, timp in care au fost logoditi si au incercat sa se cunoasca cat mai bine si din aceasta casatorie a rezultat minorul R. B. Din anul 1999 au locuit in apartamentul parintilor paratului, in sectorul 3, unde locuiesc si in prezent.
Reclamanta a aratat ca relatia lor a inceput sa se inrautateasca din 2004, cand paratul a inceput sa lipseasca foarte mult de acasa si sa nu il mai intereseze ce se intampla cu ea si cu fiul lor, ceea ce a dus la nenumarate certuri, amenintari fizice si verbale din partea paratului. Profitand de faptul ca lucra la BCR Asigurari – Serviciul control si pleca in delegatie prin tara, paratul a inceput sa lipseasca de acasa la sfarsit de saptamana, de Craciun, de Revelion, de Pasti, motivand ca are treburi importante, de care reclamanta nu trebuie sa stie. Deoarece paratul era mai tot timpul plecat, reclamanta era nevoita a se ocupa singura de cresterea si educarea fiului nostru, parintii si socrii ajutand-o cand avea ore (reclamanta fiind asistent universitar la F. de L.). Singurul ajutor dat de parat in cresterea si educarea minorului a fost de natura financiara.
Reclamanta a mai aratat ca in urma deselor certuri avute cu paratul, in decembrie 2004 a facut un soc, fiind nevoita a chema salvarea si dupa ce i-au fost aplicate mai multe perfuzii si-a revenit, iar paratul a plecat de acasa lasand-o singura cu copilul, fara a se sinchisi de starea ei de sanatate si, cel mai important, de starea minorului. In luna august 2005 paratul a plecat de acasa fara sa spuna unde si timp de 3 zile nu a putut lua legatura cu el, fapt ce s-a repetat dupa doua saptamani, ulterior afland ca paratul avea o relatie extraconjugala. Reclamanta a aflat de relatia sa extraconjugala, vazand un mesaj pe telefonul mobil si niste fotografii cu el si cu o alta femeie in ipostaze care aratau ca intre ei exista o relatie mai „deosebita”.
Reclamanta a mai aratat ca in aprilie 2008 descopera alte fotografii cu paratul si o alta domnisoara, fotografii ce ilustrau foarte bine relatia dintre cei doi. In urma mai multor discutii, certuri si amenintari cu divortul, paratul recunoaste ca are o relatie extraconjugala si din 2008 relatia dintre ei se inrautateste foarte mult. Tot timpul reclamanta era amenintata ca va fi data afara din casa, deoarece nu are nici un drept locativ in imobilul din str. V. B., era amenintata ca o va distruge si fizic si moral, i se spunea ca il va lua pe fiul lor si ca nu il va mai vedea. Toate sfarsiturile de saptamana si sarbatorile anului 2008 paratul le-a petrecut departe de casa si de fiul lor. In anul 2009, paratul isi schimba comportamentul in sensul ca pune in practica amenintarea ca o da afara.
In data de 20 mai 2009, in timp ce se intorceau impreuna acasa de la teatru, in urma unor discutii, reclamanta este nevoita sa coboare din masina si sa mearga pe jos acasa. Este sunata de parat care ii spune sa nu mai vina acasa, ca nu intra, timp in care o da afara din casa pe mama reclamantei si ii cere sa il ia si pe fiul lor la ea.
In data de 23 mai 2009, in urma consumului de alcool, paratul devine agresiv si incepe sa o ameninte si pe reclamanta si pe copil. Reclamanta a sunat-o pe mama ei rugand-o sa apeleze serviciul 112. Dupa aparitia echipajului de politie, paratul i-a amenintat si pe acestia ca vor ramane fara serviciu si le va face plangere penala. Dupa plecarea lor, pleaca si el. Imediat dupa, reclamanta a chemat-o pe mama ei stea cu ea cateva ore, deoarece ii era frica de faptul ca el se va intoarce si va fi in stare de orice. In aceeasi noapte i-a cerut ca pana a doua zi la ora 10 sa paraseasca domiciliul. Reclamanta a spus ca nu va face asta decat daca o da afara proprietarul apartamentului.
In data de 10.07.2009 reclamanta a fost sunata de amanta paratului care i-a confirmat faptul ca au relatie de aproape doi ani si ca doreste sa se casatoreasca cu el, intreband-o cand il lasa in pace.
Reclamanta mentioneaza ca ultimii 5 ani ai casatoriei lor au fost un calvar pentru ea si fiul lor. A trait intr-o totala nesiguranta, paratul amenintand-o tot timpul ca o da afara din casa lui. A fost amenintata fizic, psihic, tot timpul ii spunea ca din cauza relatiilor sale ii va lua copilul, iar in ultimul timp o ameninta ca va pune persoane de etnie rroma sa o bata, sa o violeze si ca va interveni sa isi piarda serviciul. Viata sa dezordonata, relatiile extraconjugale, lipsa nejustificata din domiciliul conjugal, neimplicarea in viata minorului, dezinteresul total fata de viata de familie sunt motivele pentru care reclamanta solicita desfacerea casatoriei din vina exclusiva a paratului.
In ceea ce priveste situatia fiului lor, minorul R. B., de la nasterea sa si pana in prezent a fost crescut si educat de reclamanta cu ajutorul parintilor si al socrilor sai. In timpul scurt pe care il petrecea acasa, paratul statea mai mult in fata calculatorului sau a televizorului, fara sa ii dea vreo atentie fiului lor. Nu i-a schimbat scutecul niciodata, nu i-a facut baie niciodata, nu i-a citit nici o poveste, nu s-a jucat deloc cu fiul lor, a mers de cateva ori la serbarile de la gradinita, iar la scoala unde invata fiul lor nu a mers niciodata, doar l-a dus pe fiul lor de cateva ori la scoala, lasandu-l la poarta.
Paratul nu s-a implicat nici moral, nici educational si nici emotional in viata fiului lor, crezand ca simplul fapt ca asigura baza materiala poate suplini lipsa de afectiune si de implicare in viata fiului lor.
In vara anului 2009, de cand reclamanta l-a anuntat pe parat ca doreste sa divorteze si sa solicite sa-i fie incredintat copilul, paratul a inceput sa se mai joace cu fiul lor la calculator, a insistat ca in vara aceasta sa mearga impreuna in vacanta si a incercat sa-l influenteze pe copil sa aleaga sa locuiasca cu el si sa nu locuiasca cu reclamanta pentru ca este o mama nebuna si nu va avea grija de el.
Fiul lor a participat de cateva ori la certurile din familie si intotdeauna a fost de partea reclamantei, intotdeauna spune ca doreste sa ramana cu mine deoarece tatal sau nu se ocupa de el si nu isi petrece timpul cu el.
Reclamanta solicita sa-i fie incredintat minorul deoarece doar ea s-a ocupat de cresterea si educarea sa, ea ii cunoaste programul, si cunoaste nevoile si dorintele, doar ea s-a implicat in activitatile sale scolare, paratul nici macar nu  cunoaste invatatoarea, minorul este atasat afectiv fata de reclamanta, intre ei existand o relatie de prietenie si afectiune deosebita.
Fata de interesul exclusiv  al minorului, si anume acela de a fi incredintat aceluia dintre parinti care s-a ocupat si se ocupa de cresterea si educarea sa, care stie sa-l asculte, sa-i ofere afectiune, prietenie, sa fie alaturi de el in orice moment, reclamanta solicita incredintarea minorului R. B. ei, urmand a-l obliga pe parat la plata pensiei de intretinere in cuantumul prevazut de lege, raportat la veniturile realizate de parat, de la data pronuntarii hotararii de divort pana la majoratul minorului.
In drept, reclamanta a invocat disp. art. 37 alin.2, art.38 alin 1 si 3, art. 40 alin. 3 si art. 42 C.familiei, art. 607 si urmatoarele Cod proc. civ.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, certificatul de casatorie in original, copia certificatului de nastere al minorului, copia cartii sale de identitate si a aratat ca solicita incuviintarea probelor cu inscrisuri, interogatoriu si martori.
La data de 11.01.2010, paratul a depus la dosar intampinare prin care solicita ca prin hotararea ce se va pronunta respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata pentru urmatoarele motive:
Asa cum sustine si reclamanta sunt casatoriti din anul 1998, anterior fiind logoditi (aproximativ 1 an. Din casatoria lor a rezultat minorul B. R., nascut la data de 06.09.2001.
La un an dupa ce s-au casatorit s-au mutat intr-un apartament de 4 camere, proprietatea parintilor paratului, pe care acestia li l-au dat spre folosinta exclusiva. Pana la momentul in care reclamanta a introdus actiunea de divort, acesta a fost domiciliul scriptic si faptic al ambilor, precum si al fiului lor, B. R..
Paratul invedereaza instantei ca motivele de divort invocate de reclamanta nu sunt reale, pe parcursul intregii lor relatii manifestandu-si grija, preocuparea si dragostea fata de reclamanta si, ulterior dupa nastere, fata de copilul lor, B. R..
Paratul mentioneaza ca la data incheierii casatoriei era angajat ca ofiter de politie in cadrul DGPMB. Intrucat nu se descurcau cu banii (la vremea aceea reclamanta lucra in sistem „plata cu ora” la U. B.) si fiind sustinut, moral, de reclamanta, a demisionat din M.de I.si s-a angajat ca Sef Serviciu Control si, ulterior Director al Directiei Revizie, Control si Antifrauda din cadrul SC BCR Asigurari SA.
Postul pe care l-a ocupat presupunea deplasari extrem de dese in teritoriu (BCR Asigurari avand la acea data 42 de sucursale judetene si peste 200 de agentii in intreaga tara), iar atunci cand deplasarile erau la peste 250 km distanta de Bucuresti, echipa de control ramanea si peste week-end, intrucat ziua de sambata era zi bancara lucratoare, iar ei isi desfasurau activitatea in cadrul Sucursalelor BCR. Specificul asigurarilor cuprindea si vanzarea de RCA (asigurare auto obligatorie) aceasta vanzandu-se in special in perioada Sarbatorilor de iarna (20 decembrie – 10 ianuarie). Intotdeauna echipele de control erau prezente in control in acea perioada, fiecare actionand intr-o alta regiune. Prin rotatie, una dintre echipe, obligatoriu, asigura permanenta, fiind prezenta pe teren, inclusiv de Sarbatori (25 Decembrie, 1, 2 Ianuarie). Pe parcursul intregii perioade 2002 – 2009 in care a fost angajat in cadrul SC BCR Asigurari SA nu a existat nici macar un caz in care sa lipseasca de Craciun, Revelion sau Pasti, cu exceptia anului 2009, cand, prin rotatie, a fost nevoit sa lipseasca de la aceste evenimente. Mentioneaza ca in anul 2009, BCR Asigurari SA si-a schimbat actionariatul de 2 ori (fiind cumparata initial de catre Erste Bank si, ulterior, de catre VIG).
Paratul a mentionat ca reclamanta stia de toate aceste aspecte ale specificului meseriei sale, fiind de acord cu ele si sustinandu-l moral si declarativ pe intreg parcursul carierei. Intrucat programul sau de lucru era unul mult mai permisiv, fiind si cadru didactic au hotarat de comun acord ca reclamanta sa se ocupe, in principal, de cresterea si educatia fiului lor, Bogdan Radu, fiind ajutata de catre parintii lor.
Paratul a mai mentionat ca fiul lor a fost crescut de la circa 2 ani la varsta de 4 ani de catre parintii lui, fiind dus in fiecare zi (exceptie week-endurile) de catre reclamanta la acestia si lasat pana seara. Totodata, parintii lui asigurau zilnic mancarea gatita atat pentru fiul lor, cat si pentru ei, mancarea fiind adusa, de cele mai multe ori, de catre tatal sau la domiciliul lor.
Fiul lor a frecventat – incepand cu varsta de 4 ani – timp de 3 ani cursurile (program prelungit: 8.00 – 17.00) gradinita „M.” (cu predare exclusiva in limba germana). Ulterior, incepand din anul 2008, fiul lor invata la L. T. „A. V.”, de asemenea, cu predare exclusiva in limba germana. Costurile aferente gradinitei (300 euro/luna) au fost achitate din veniturile comune ale familiei; de mentionat ca in acea perioada veniturile paratului lunare erau de aproximativ 2.000 euro, iar ale reclamantei de 200 euro.
Paratul a aratat ca amandoi au fost de acord ca familia lor nu-si putea permite un nivel de trai ridicat in lipsa veniturilor obtinute de catre el, acesta fiind si motivul pentru care a continuat sa lucreze in cadrul BCR Asigurari, desi programul infernal de lucru pe care il avea, avea un impact negativ asupra sanatatii lui (stare de stress si oboseala), cat si asupra vietii comune de familie (venea seara acasa, uneori lipsea si in week-end). Desi a avut mai multe tentative de a demisiona din acea functie, a continuat sa lucreze in cadrul BCR Asigurari, sotia fiind suport moral, ajutandu-l in perioadele in care era gata sa renunte sa realizez ca este, singurul mod in care familia lor poate sa-si pastreze standardul de viata si educatie cu care era obisnuita.
Veniturile ridicate au permis achizitionarea unui autoturism (pentru reclamanta, pe care il folosea in special pentru a-l duce pe fiul lor la gradinita si pentru programul ei zilnic: facultate, cumparaturi), renovarea apartamentului in care domiciliau si a apartamentului bunicilor reclamantei, achizitionarea  de terenuri, actiuni la diferite societati comerciale si multe alte bunuri.
Paratul a mai aratat ca desi programul de lucru infernal nu-i permitea sa aiba mult timp liber, putinul pe care il avea il dedica familiei si copilului (vizite, serbare, zile de nastere, teatru, spectacole, (mini)concedii la mare, iesiri in strainatate. Insa, nu isi putea dedica timp in mod egal pentru cresterea fiului lor pe cat ii aloca reclamanta dar, considera firesc, ca cel care avea mai mult timp liber sa se ocupe de aceasta, iar el sa fie preocupat, in special de aspectele materiale necesare familiei lor pentru un trai mai mult decat decent.
Asa cum a aratat mai sus, motivele invocate, anume cele referitoare la neglijarea familiei, de catre reclamanta in actiunea de divort, sunt nereale, partinitoare, cauzate in special de lipsa de comunicare care a intervenit, la un moment dat in relatia lor.
De multe ori reclamanta i-a reprosat programul de lucru, insa de fiecare data si-a manifestat dorinta de a renunta, in urma discutiilor ei, sotii, cadeau de acord ca nu exista, la acel moment, o alta posibilitate de a realiza veniturile necesare familiei lor pentru a putea, pe de o parte, sa-si mentina standardul de viata iar, pe de alta parte, sa ne putem achita creditele pe care le aveam angajate.
Paratul a precizat ca, in ceea ce priveste celelalte motive de divort la care face referire reclamanta, el nu a avut relatii extraconjugale, fotografiile la care face referire reclamanta fiind realizate cu ocazia deplasarilor pe care le aveam in teritoriu.
Paratul a mentionat ca echipele de control pe care le coordona erau mixte, in cadrul directiei conduse de el fiind angajate si 4-5 persoane de sex feminin. Cu ocazia controalelor pe care le desfasura in teritoriu, au existat cazuri in care echipa de control ramanea in orasul unde se aflau si peste week-end, existand cazuri in care alaturi de colegii din echipa de control si de colegii din sucursale, participau la diferite evenimente: zile de nastere/nume, botez, nunta, inmormantari, alte ocazii. Relatiile dintre ei erau de colegialitate si de prietenie si, cu aceste ocazii se realizau fotografii de grup sau individuale in diferite ipostaze (niciodata compromitatoare). Nu au existat cazuri in care membrii ai echipelor de control sau el personal sa se angajeze in „relatii neprincipiale” intre ei sau cu colegii din sucursale, in caz contrar, fiind pasibili de sanctiuni.
Reclamanta i-a reprosat uneori anumite „aspecte” rezultate din imaginile / fotografiile pe care le gasea in arhiva personala de pe laptop-ul sau, insa niciodata acestea nu contineau imagini compromitatoare, indecente sau nude in care sa apara el sau un alt coleg ca „protagonist”.
Prin prisma functiei sale, nu era cea mai iubita persoana din companie, insa asa cum si reclamanta a putut constata personal cand se aflau in concediu impreuna in diferite zone din tara si, firesc se intalneau la masa cu colegii din teritoriu, niciodata nu au existat „vorbe” in ceea ce priveste probitatea lui morala. Este de-a dreptul stupefiant sa se poata crede ca el iesea cu reclamanta la mese cu colegii din tara sau iesea la sarbatori ale companiei, unde veneau toti angajatii, daca ar fi avut relatii extraconjugale cu alte femei; directorul controlului este persoana vazuta de majoritatea colegilor ca „omul negru” si daca ar fi avut aceasta „slabiciune”, ar fi existat binevoitori care sa o instiinteze pe reclamanta de eventualele „aventuri extraconjugale”.
In urma reprosurilor constante despre „infidelitatile” paratului, relatia lor de cuplu a cunoscut anumite deteriorari insa, niciodata nu a crezut ca acestea vor capata o turnura de acest gen. Reclamanta l-a „amenintat” cu divortul, insa el radea si ii spunea sa fie serioasa si sa-si vada de treaba, ca nu se pune problema, ca o iubeste, ca le este bine si nu are rost sa isi strice familia pentru asta. Uneori, satul de amenintarea cu divortul ii spunea si el ca vrea sa divorteze, insa atunci reclamanta era cea care spunea ca nu se poate asa ceva, ca sunt oameni seriosi, ca se iubesc si sa isi vada de casa si de copil.
Paratul a aratat ca nu a amenintat-o niciodata pe reclamanta cu violente fizice sau psihice de nici o natura. Motivele de divort inserate de reclamanta in cererea de divort le considera eminamente false, si nu isi poate explica cum poate cineva sa creada ca el ar putea concepe / spune asa ceva impotriva reclamantei, mama singurului lui copil, pe care o iubeste extrem de mult. Niciodata si sub nici un aspect nu a amenintat-o pe reclamanta cu violente fizice (bataie, viol) sau de alta natura si in nici o circumstanta aceste acuze nu sunt si nu pot fi adevarate. Mai mult, nu exista nici macar o singura persoana din anturajul lor comun (rude, prieteni) care sa poata certifica sub juramant in fata instantei de judecata ca el ar fi exercitat asupra reclamantei violente de orice natura. Niciodata nu ar fi putut face asa ceva fata de o persoana pe care o iubeste si care este mama copilului lui.
In ceea ce priveste amenintarea paratului ca va interveni sa-si piarda serviciul, acesta este de asemenea neadevarat, neputandu-si explica motivele pentru care sotia lui il poate acuza de asa ceva. Dimpotriva, intotdeauna a sustinut-o pe reclamanta in cariera universitara, convingand-o sa ramana in randul corpului universitar. Nu de putine ori a fost prezent in viata universitara a sotiei lui, fiindu-i suport moral cu ocazia zilelor nesfarsite petrecute la facultate cu ocazia admiterii si / sau corecturilor, cand le ducea ei si colegilor ei mancare si bauturi racoritoare. Mai mult, la momentul obtinerii titlului de doctor in stiinte lingvistice, a fost prezent la facultate si, drept cadou, a organizat un banchet la unul din cele mai selecte restaurante, la care a participat majoritatea corpului profesoral din cadrul C. de L. R., in cadrul careia profeseaza reclamanta. Cu aceste ocazii i-a cunoscut aproape toti colegii care, mai ales colegele, o invidiau, paratul fiind singurul sot / prieten care era langa ea cu aceste ocazii si care o sustinea din toate punctele de vedere. Cu unii dintre acestia a avut relatii de prietenie si parteneriat, fiind prezenti impreuna, inclusiv la evenimentele fericite din viata acestora.
Ce motive ar fi avut sa se comporte astfel fata de reclamanta, daca ar fi avut alte „legaturi extraconjugale”? Comportamentul lui fata de reclamanta si fiul lor a fost si este generat de dragoste, respect si iubire. Nu intotdeauna reactiile lui, verbale, fata de reclamanta au fost cele mai calme. Uneori, urmare reprosurilor ei si pe fondul stresului profesional cauzat de programul epuizant au existat cazuri in care discutiile lor au degenerat in cearta insa, niciodata acestea nu au capatat aspecte violente.
Considera insa, ca in nici o familie nu exista numai „lapte si miere”, discutii in contradictoriu si certuri existand peste tot.
In luna decembrie a demisionat din functia detinuta la SC BCR Asigurari SA, motivele pentru care a facut acest lucru fiind, in principal, dorinta de a petrece mai mult timp cu familia lui, precum si dorinta de a fi propriul sau stapan, dpdv profesional. A intrat in randul avocatilor, urmare promovarii examenului profesional. Ca urmare fireasca, veniturile familiei au scazut brusc. Pentru a compensa lipsa acestor venituri a preluat cazuri in cele mai diverse domenii si la toate instantele din tara. Nu si-a dorit acest lucru, timpul alocat familiei sale nu a fost cel pe care si-l dorea, insa din nou, reclamanta l-a incurajat, fiind amandoi convinsi ca vor reusi si ca primul an va fi cel mai greu, insa dupa aceea va fi totul bine.
In vara 2009 cand reclamanta l-a anuntat ca doreste sa divorteze, a intrat in panica, intrucat nu credea acest lucru ca putand sa fie posibil si pentru ca nu dorea sa se desparta de reclamanta pe care o iubea si de fiul lui pe care il iubeste extrem de mult.
Pe acest fond de panica, pe care il considera normal data fiind situatia, reactiile sale nu au fost cele mai fericite, trecand dintr-o extrema intr-alta: de la rugaminti de a reveni asupra deciziei, la certuri nesfarsite. Au existat momente, dupa anuntul reclamantei, in care (in mod inconstient) ii cerea el sa bage actiunea, pentru ca imediat sa o roage sa renunte. Desi la prima vedere aceste reactii pot parea nefiresti, asigura instanta ca erau generate de panica si nu de dorinta lui de a divorta.
Dupa introducerea actiunii de divort, reclamanta a plecat cu fiul lor de acasa, luand si majoritatea mobile. Ramas singur, fara familie, fara sprijinul lor moral, intr-o casa goala, timp de 2-3 luni nu a fost in stare sa-si revina nici dpdv personal si nici profesional.
La acest moment isi desfasoara activitatea impreuna cu prietenul sau din copilarie, av. M. D., avand amandoi birourile intr-o zona central administrativa a Bucurestiului, deplasarile in tara fiind extrem de rare si numai in cazuri exceptionale.
Paratul a aratat ca, fata de aspectele de fapt prezentate, sa se constate, pe de o parte, ca motivele de divort pe care se intemeiaza actiunea introdusa de reclamanta nu sunt intemeiate iar, pe de alta parte, sa se constate ca isi iubeste sotia si fiul si ca doreste, mai presus de orice sa-si continue viata impreuna, fiind convins ca orice problema existenta poate fi depasita.
Paratul a solicitat judecarea cauzei in camera de consiliu conform atr. 615 alin. 1 Cod pr. civ.
In drept, paratul a invocat dispozitiile art. 115 si urmatoarele din Cod pr. civ.
La termenul din 11.01.2010 instanta a incuviintat partilor probele cu inscrisuri, interogatorii reciproce si cate un martor pentru fiecare parte, considerand aceste probe pertinente, concludente si utile cauzei.
La data de 10.02.2010 a fost depus la dosar referatul de ancheta sociala efectuat la domiciliul reclamantei.
In cauza au fost administrate probele cu inscrisuri, interogatorii si martori.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
Reclamanta s-a casatorit cu paratul la data de 05.09.1998, casatoria fiind inregistrata in registrul starii civile al Primariei Sectorului 3 la nr. 1136, a?a cum rezulta din certificatul de casatorie depus la dosar in original (fila 6). Din casatoria par?ilor a rezultat minorul R. B., nascut la 06.09.2001, a?a cum rezulta din certificatul de na?tere al acestuia, depus in copie la dosar (fila 10).
Reclamanta a solicitat desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a paratului, aratand ca rela?iile sunt grav ?i iremediabil vatamate, casatoria nemaiputand continua.
Potrivit art. 38 alin. 2 din C.fam., casatoria inceteaza prin divor?, iar potrivit art. 38 alin. 1 din C.fam., instan?a judecatoreasca nu poate desface casatoria prin divor? decat atunci cand, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre so?i sunt grav vatamate ?i continuarea casatoriei nu mai este posibila.
Potrivit declaratiei martorei, G. L. B., audiata in cauza, relatiile dintre parti au inceput sa se deterioreze din anul 2005, cand paratul a inceput o relatie extraconjugala cu o alta femeie, s-a separat in fapt de reclamanta si lipsea foarte mult de acasa.
De minorul rezultat din casatorie se ocupa mai mult reclamanta, paratul avand o contributie mai mica.
Si martorul audiat pentru parat a aratat ca paratul lipsea de acasa cate 20 de zile intr-o luna, motivand ca face acest lucru in interes de serviciu.
Pentru aceste considerente, in conf. cu art. 37 alin 2, art. 38 alin. 1 C.fam., instanta va admite cererea si va dispune desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a paratului.
In ceea ce prive?te capatul de cerere referitor la nume, potrivit art. 40 alin. 3 din C.fam., daca nu a intervenit o invoiala sau daca instan?a nu a incuviin?at, fiecare dintre fo?tii so?i i?i va relua numele avut anterior casatoriei. In cauza, instan?a constata ca intre so?i nu exista o astfel de in?elegere, astfel incat va dispune ca reclamanta sa revina la numele avut anterior casatoriei, acela de Soare.
Potrivit art. 42 din C.fam., instan?a, o data cu pronun?area divor?ului va hotari caruia dintre parin?i ii vor fi incredin?a?i copiii minori. In acest scop, instan?a va asculta parin?ii ?i autoritatea tutelara ?i, ?inand cont de interesele minorilor, pe care de asemenea ii va asculta daca au implinit varsta de 10 ani, va hotari, pentru fiecare dintre copii, daca va fi incredin?at tatalui sau mamei. Pentru motive temeinice, copiii pot fi incredin?a?i unor rude ori unor persoane, cu consim?amantul acestora, sau unor institu?ii de ocrotire.
Din declara?iile martorilor audiati in cauza, rezulta ca minorul este ingrijit mai mult de reclamanta, ca paratul participa sporadic la cresterea si educarea copilului. Instanta a retinut din referatul de ancheta sociala ca minorul locuieste in prezent cu mama in casa bunicilor paterni, intr-un apartament de 2 camere , care dispune de toate utilitatile si prezinta dotari care asigura un cadru decent pentru desfasurarea vietii de zi cu zi, corespunzator mobilat si curat intretinut.
Criteriul dupa care se calauze?te instan?a pentru a decide cu privire la incredin?area copiilor minori este interesul acestora, a?a cum este el reglementat in art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004 privind protec?ia ?i promovarea drepturilor copilului („Principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti”). In determinarea interesului copiilor minori se ?ine seama de o serie de factori, printre care: posibilita?ile materiale ale parin?ilor, posibilita?i de dezvoltare fizica, morala, intelectuala pe care copii le pot gasi la unul dintre parin?i, varsta copilului, comportarea parin?ilor fa?a de copil inainte de divor?, legaturile de afec?iune stabilite intre copil ?i familie. Instan?a constata ca minorul se bucura de o buna ingrijire din partea mamei, care este apreciata ca o femeie serioasa, cu o conduita morala corespunzatoare, atasata de copilul sau, de a carui  ingrijire se ocupa cu pricepere si afectiune.
Fa?a de aceste considerente, instan?a apreciaza ca este in interesul superior al copilului ca acesta sa fie incredin?at reclamantei spre cre?tere ?i educare, astfel incat va decide in consecin?a.
In ceea ce prive?te obligarea paratului la plata unei pensii de intre?inere in favoarea minorului, instan?a re?ine urmatoarele:
Potrivit art. 86 alin. 1 din C.fam., obliga?ia de intre?inere exista intre parin?i ?i copii , iar potrivit art. 86 alin. 2 din C.fam. „are drept la intre?inere numai acela care se afla in nevoie, neavand putin?a unui ca?tig din munca, din cauza incapacita?ii de a munci.”
In conformitate cu art. 101 din C.fam., „Parin?ii sunt datori sa ingrijeasca de copil. Ei sunt obliga?i sa creasca copilul, ingrijind de sanatatea ?i dezvoltarea lui fizica, de educarea, inva?atura ?i pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu insu?irile lui, in conformitate cu ?elurile statului, spre a-l face folositor colectivita?ii.”
Din interpretarea celor doua texte de lege se poate concluziona ca parintele care nu are in ingrijire copilul are obliga?ia de a veghea la dezvoltarea armonioasa a minorilor si de a participa la cheltuilile ocazionate de aceasta.
Potrivit art. 94 alin. 3 din C.fam., „cand intretinerea este datorata de parinte...ea se stabileste pana la o patrime din castigul din munca pentru un copil”, in func?ie de mijoacele celui obligat la intre?inere ?i de nevoia beneficiarului. In ceea ce priveste nevoia celui in favoarea caruia se presteaza intretinere, instanta are in vedere faptul ca minorul, in varsta de 8 ani, se afla in plin proces de cre?tere ?i educare, avand nevoie de hrana ?i imbracaminte adecvate varstei, care sa ii asigure o dezvoltare fizica, intelectuala ?i morala armoniasa.
Fa?a de cele re?inute in fapt ?i in drept, instan?a considera ca este intemeiata cererea reclamantei ?i va dispune obligarea paratului la plata unei pensii de intre?inere in favoarea minorului R. B., in suma de 400 lei lunar, catre reclamanta, astfel cum partile s-au inteles, calculata cu incepere de la data pronuntarii hotararii pana la majoratul copilului.
In raport de disp. art. 274C.p.c., instan?a va dispune obligarea paratului la plata sumei de 1539,3 lei reprezentand cheltuieli de judecata, catre reclamanta, compuse din onorariu de avocat, taxa de timbru si timbru judiciar.