Revendicare imobiliara-imobil nationalizat-art. 45 din Legea 10/2001-comparare titluri

Sentinta civila nr. 13138/03.10.2011
                    Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 09.06.2008, reclamanta BMM a chemat in judecata pe paratii AG si AR pentru ca prin hotararea ce o va pronunta sa oblige paratii sa lase reclamantei in deplina proprietate si linistita posesie apartamentul nr. 10 situat in …sector 3, Bucuresti.
           In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca prin actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr…, autorii reclamantei R.B. si G.C.C.B. au cumparat de la ES, M S P, terenul situat in Bucuresti (…) cu toate cladirile aflate pe teren, imobile dobandite de vanzatori prin mostenire de la defunctul ID. Imobilul a fost inscris in Cartea Funciara sub nr. 18247/1940 din 30.03.1941 si a fost trecut in mod abuziv in proprietatea statului in baza Decretului nr. 92/1950, pozitia 3535 din listele anexa.
          Reclamanta mai arata ca preluarea de catre stat in baza decretului mentionat nu constituie o trecere cu titlu valabil in proprietatea acestuia, deoarece, acest act normativ era contrar art. 11 din Constitutia din 1948.
          Neavand un titlu valabil asupra acestui imobil, statul nu putea sa-l instraineze, astfel cum este exprimat prin adagiul nemo plus iuris ad allium transfere potest quam ipse habet. Vanzarea catre paratii din cauza, prin contractul nr. 7716/14.04.1999, s-a facut cu incalcarea prevederilor Legii nr. 112/1995, deoarece prin notificarile inregistrate sub nr. 1016 si 1017 din 28.07.1996, mostenitorii proprietarilor au notificat Consiliul Local al Sectorului 3.
          A mai precizat reclamanta ca a solicitat restituirea in natura a imobilului in baza Legii nr. 10/2001, prin notificarea nr. 5227/25.10.2001 transmisa prin B.E.J. Stanescu si Nemes, insa nu a fost solutionata in termenul prevazut de lege.
         In drept au fost invocate dispozitiile art. 480 C.civ. si art. 112 C.p.civ..
         Actiunea este scutita de plata taxei judiciara de timbru si a timbrului judiciar in conformitate cu dispozitiile art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997 si art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 modificata.
         La data de 28.08.2008, prin Serviciul Registratura al instantei, a fost depusa la dosar cerere de interventie in interes propriu, prin care intervenientii VR,BI,SC,STA,SDC au solicitat instantei sa oblige paratii sa lase in deplina proprietate si linistita posesie apartamentul nr. 10 situat in (…)sector 3, Bucuresti.
        Intervenientii au aratat ca sunt mostenitorii defunctului B. R, coproprietar alaturi de BG, al imobilului situat in Bucuresti (…)sector 3, iar reclamanta este mostenitoarea lui BG.
        Pe rol exista un proces cu privire la anularea certificatului de mostenitor nr. 194/20.12.2002 prin care reclamanta s-a declarat unica mostenitoare a defunctului BR.
      In drept au invocat dispozitiile art. 49 C.p.civ..
      Intervenientii au formulat in data de 11.09.2008 cerere precizatoare solicitand instantei sa-i oblige pe parati sa le lase in deplina proprietate si linistita posesie cota de 1 din imobilul apartament nr. 10, situat in (…)si cota indiviza din partile de folosinta comuna si teren situat sub constructie.
      Prin incheierea din data de 11.09.2008 s-a incuviintat in principiu, in baza art. 52 C.p.civ., cererea de interventie si s-a dispus comunicarea cererii de interventie catre toate partile.
      Prin intampinarea depusa la data de 29.01.2009, paratii au invocat exceptia inadmisilitatii si au solicitat respingerea actiunii ca inadmisibila.
      In motivarea acestei exceptii s-a invederat ca, apartamentul revendicat de reclamanta face parte din categoria imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 06.03.1945-22.12.1989, iar actiunea a fost formulata dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001. In acest sens, paratii au invocat si Decizia nr. 33 a I.C.C.J., pronuntata in interesul legii cu privire la admisibilitatea actiunii in revendicare.
      Pe fondul cauzei s-a aratat ca potrivit art. 18 lit. c imobilul revendicat a fost instrainat cu respectarea dispozitiilor legale, iar reclamanta afirma, fara a face dovada, ca paratii au fost de rea-credinta la cumpararea imobilului. Reaua-credinta a paratilor este invocata ca urmare a depunerii la Consiliul Local al Sectorului 3 a doua notificari, nedepuse la dosar, acte care nu pot fi opuse paratilor, deoarece nu au fost aduse la cunostinta acestora, iar reaua-credinta trebuie dovedita si nu doar afirmata.
      Totodata s-a mai invederat ca reclamanta nu a solicitat anularea contractului prin care paratii au cumparat imobilul si avand in vedere ca termenul defipt de lege pentru a solicita aceasta nulitate a expirat, titlul paratilor s-a consolidat si nu mai poate fi atacat.
      In drept au fost invocate dispozitiile art. 115-118 C.p.civ..
      Prin Sentinta civila nr. xx din data de xxx in Dosarul nr…/301/2008, instanta a respins cererea formulata de reclamanta BMM in contradictoriu cu paratii AG si AR ca inadmisibila, a respins cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenientii VR,BI,SC,STA,SDC in contradictoriu cu reclamanta si paratii, ca inadmisibila si a obligat reclamanta si intervenientii catre parati la plata sumei de 1500 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
      Prin Decizia civila nr. xx din data de xx, Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a Civila a admis apelul formulat de apelanta-reclamanta BMM si de apelantii-intervenienti impotriva Sentintei civile nr. xx, pronuntata de Judecatoria Sector 3 Bucuresti, in Dosarul nr. ../301/2008, in contradictoriu cu intimatii-parati AG si AR, a desfiintat sentinta apelata si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
      Pe rolul Judecatoriei Sector 3, cauza a fost inregistrata la ….
      Prin serviciul registratura al instantei, la data de 14.09.2011, paratii au depus la dosar cerere de chemare in garantie in contradictoriu cu Municipiul Bucuresti, prin Primar General, Ministerul Economiei si Finantelor Publice si S.C. Titan AL S.A. prin care solicita obligarea intervenientilor fortati la despagubirea lor cu contravaloarea apartamentului in care locuiesc, plus cheltuieli de judecata, in cazul in care vor cadea in pretentii.
      In motivare paratii au aratat ca au fost chemati in judecata de reclamanta pentru a-i lasa in deplina proprietate si linistita posesie apartamentul nr. 10 din ..sector 3, pe care l-au dobandit in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 7716/04.04.1999 incheiat cu S.C. Titan AL S.A. Arata ca au fost de buna-credinta la cumpararea imobilului, crezand ca S.C. Titan AL S.A. este adevaratul proprietar. Au depus toate diligentele pentru a dobandi imobilul in conditii de legalitate, achitand pretul stabilit.
      In dovedirea cererii au solicitat proba cu inscrisurile existente la dosar.
      In drept au invocat dispozitiile art. 60-63 C.p.civ.
       La solicitarea instantei, SC Titan Al SA a comunicat actele ce au stat la baza incheierii contractului de vanzare-cumparare nr. 7716/04.04.1999.
      Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
       Potrivit contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 7136/27.03.1924 de Tribunalul Ilfov-Sectia Notariat, numitii BG si BR au cumparat terenul situat in Bucuresti, (..), impreuna cu toate cladirile aflate pe acesta.Dreptul de proprietate asupra acestui imobil a fost inscris in Cartea Funciara, asa cum reiese din procesul-verbal nr. 28247/1940 din 30.01.1941. In cuprinsul acestui proces-verbal, imobilul este identificat ca fiind situat in Bucuresti, (..) aratandu-se ca a fost dobandit de proprietarii B.C.R zis B. si BCG zis B., prin cumparare in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 7136/27.03.1924.
          In conformitate cu adresa nr. …./03.09.2002 a Primariei Municipiului Bucuresti, imobilul care poarta numarul x pe Str. .. sector 3 a purtat numarul x pe Str. ..si nr. x pe Calea V, din anul 1893 pana in anul 1924, iar din anul 1924 pana in anul 1940 a purtat numarul x pe Str. M. si nr.x pe Calea V.
      Asa cum rezulta din adresa emisa de D.I.T.L. Sector 3 imobilul situat in Bucuresti, nr. 30 era identificat, la nivelul anului 1942, ca fiind in Str. Calea V. nr. 30, platitori de impozite fiind R. si G. B.
      In conformitate cu adresa nr. 13960/10.07.1997 coroborata cu situatia juridica  imobilul situat in Calea V nr. 30, figureaza preluat in proprietatea statului in baza Decretului nr. 92/1950, la pozitia 3535, de la BR si BG iar potrivit adresei emise de S.C. Titan AL S.A. nr. xx, la nationalizare nu s-au platit despagubiri fostului proprietar.
         Reclamanta si intervenientii sunt mostenitorii defunctilor BR si BG (cu privire la ambii defuncti fiind depuse acte de notorietate la dosar – filele 52 si 74 – din care reiese ca erau aceleasi persoane cu BR respectiv B G, C G) potrivit certificatelor de mostenitor depuse la dosar. BR a decedat la 24.06.1961, iar BG a decedat la  8.09.1966.
       La data de 29.07.1996, BM (succesoare a defunctului  BG) a solicitat restituirea intregului imobil din CaleaV nr. 30, iar propunerea Comisiei de aplicare a Legii 112/1995 a fost de acordare a despagubirilor.
       Reclamanta si intervenientii nu au aratat daca aceste despagubiri au fost stabilite si platite.
      Ulterior, la data de 12.11.2001, respectiv la data de 25.10.2001, intervenientii si reclamanta au solicitat restituirea intregului imobil in natura ( conform notificarii nr. 3150/12.11.2001- si notificarii nr. 5227/25.10.2001-). Procedura demarata in baza Legii nr. 10/2001 a continuat, cauza aflandu-se pe rolul Tribunalului Bucuresti, potrivit certificatului de grefa (fila 62) in care sunt parti atat reclamanta cat si intervenientii in contradictoriu cu Primaria Municipiului Bucuresti.
      Prin contractul de vanzare-cumparare nr. 7716/14.04.1999 incheiat in temeiul Legii nr. 112/1995 intre S.C. Titan AL S.A. si paratii AG si AR ( fila 26), acestia din urma au dobandit dreptul de proprietate asupra apartamentului cu nr. x situat in Calea V. nr. 30, compus din doua camere, bucatarie, baie, culoar, hol- in exclusivitate si vestibul-in comun.
      Cauza de nulitate absoluta dedusa din incalcarea prevederilor legii 112/1995 la incheierea contractului de vanzare cumparare nr. 7716/14.04.1999, potrivit cererii reclamantei,  trebuia invocata pana la 14.08.2002, indiferent ca mijlocul folosit era actiunea in declararea nulitatii sau apararea de fond (exceptia de nulitate). Acesta a fost momentul expirarii termenului de prescriptie a dreptului de a invoca nulitatea absoluta in conditiile fostului art. 46 din Legea nr. 10/2001.
        Or, in cauza prima data acest mijloc de aparare a fost invocat de reclamanta abia la … (data inregistrarii prezentei cereri), deci mult dupa expirarea termenului de prescriptie extinctiva special prevazut de fostul art. 46 alin. 5 (actual art. 45 alin. 5). Intervenientii nu au invocat vreo cauza de nulitate a contractului incheiat de parati cu S.C. TITAN AL S.A.
       Prin urmare, instanta nu mai poate analiza aceasta cauza de nulitate, deoarece se opune prescriptia. Astfel, a analiza legalitatea titlului de proprietate al paratilor, pe calea unei exceptii exercitate in cadrul acestei actiuni in revendicare, este de natura a deturna vointa legiuitorului prin inlaturarea sanctiunii prescriptiei instituita de disp. art. 45  alin. 5 din Legea nr. 10/2001 si care a operat in favoarea paratilor.
        In consecinta, instanta retine ca titlul de proprietate al paratilor s-a consolidat, bucurandu-se de o prezumtie absoluta de validitate in urma implinirii termenului de prescriptie a dreptului de a cere nulitatea acestuia .
         Pentru a compara titlurile de proprietate ale partilor, instanta va avea in vedere criteriile de preferinta prevazute de Legea nr. 10/2001si situatia speciala a imobilului care se incadreaza in categoria imobilelor preluate in mod abuziv in perioada martie 1945-decembrie 1989.
         Avand in vedere criteriile enuntate, instanta apreciaza ca titlul paratilor este preferabil celui detinut de catre reclamanta/intervenienti.
         Reclamanta si intervenientii au dreptul la masuri reparatorii prin echivalent, potrivit art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001. Acest text de lege stabileste obligatia de a se lua masuri reparatorii prin echivalent, in  beneficiul persoanei indreptatite in cazul in care imobilul a fost instrainat cu respectarea dispozitiilor legale.
        Instanta apreciaza ca nici prevederile articolului 1 din protocolul nr. 1 la Conventia EDO si jurispudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului nu pot fi retinute in cauza de fata pentru a determina temeinicia actiunii in revendicare, intrucat reclamanta si intervenientii nu au justificat existenta unui bun actual (cu referire la apartament) in sensul Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia EDO pentru a se ridica problema vreunei atingeri aduse acestuia, care sa atraga incidenta textului din Conventie mentionat.
      Astfel, Conventia EDO garanteaza protectia unui bun actual aflat in patrimoniul persoanei interesate. Solicitarea de a se restitui un bun preluat de stat (anterior datei la care Statul Roman a semnat Conventia), nu intra sub protectia Articolului nr. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia EDO. Conventia nu garanteaza dreptul de a dobandi sau redobandi un anumit bun. Aprecierea reclamantei/intervenientilor ca dreptul lor de proprietate exista si solicitarea ca titlul lor sa fie comparat cu cel al paratilor nu sunt suficiente pentru a retine existenta unui bun actual. Notiunea autonoma de bun care circumscrie domeniului de aplicare al Articolului nr. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia EDO presupune ca reclamanta/interveninetii sa aiba cel putin o speranta legitima cu privire la valoarea patrimoniala respectiva. Or, in cauza de fata, reclamanta si intervenientii nu au nici macar o asemenea speranta. De altfel, in jurisprudenta sa in cauzele impotriva Romaniei, in situatii similare, Curtea EDO a apreciat ca solicitarea de a obtine un bun preluat de stat nu reprezinta niciun bun actual si nicio speranta legitima ( Cauza Poenaru c. Romaniei cererea nr. 51864/99,Decizia Curtii de inadmisibilitate din data de 13.11.2001).
      Dimpotriva, in cauza de fata se poate aprecia ca la acest moment este justificata speranta legitima a chiriasilor -cumparatori de a se bucura de acest bun in conditiile in care titlul lor de proprietate nu a fost desfiintat, ci din contra s-a consolidat prin implinirea termenului legal in care se putea invoca nulitatea – art. 45 din Legea nr. 10/2001- ( situatie asemanatoare cu cea in care actiunea in anulare a fost promovata cu respectarea termenului legal, dar a fost respinsa – in acest sens cauza Raicu c. Romaniei in care Curtea a constatat incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, urmare a admiterii actiunii in revendicare ulterior respingerii actiunii in anulare a titlului chiriasilor-cumparatori, cu consecinta condamnarii Statului Roman).
      Instituirea unor termene pentru apararea dreptului de proprietate, ca si ocrotirea drepturilor concrete si efective ale persoanelor care au dobandit de la stat imobilele nationalizate de fostele regimuri comuniste nu este contrara spiritului practicii CEDO (cauza Pincova si Pinc contra Republicii Cehia).
      De asemenea, Curtea EDO a constatat in favoarea fostilor proprietari incalcarea dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Conventiei EDO, in situatii diferite de cea a reclamantei din prezenta cauza, si anume in conditiile in care petentii au justificat existenta unui bun in sensul Conventiei, si anume o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila care le-a consfintit  dreptul de proprietate asupra bunului revendicat, urmata de desfiintarea acesteia sau de imposibilitatea punerii in executare, ulterior momentului in care in sarcina Statului Roman s-a nascut obligatia respectarii Conventiei EDO.
      In cauza de fata reclamanta si intervenientii nu au facut dovada recunoasterii calitatii lor de proprietari ai imobilului – apartamentul revendicat- printr-un act emis de puterea judecatoreasca sau de cea executiva, anterior dobandirii dreptului de proprietate de catre parati in aplicarea Legii nr. 112/1995.
      Mai mult, in hotararea pilot Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei Curtea Europeana si-a schimbat viziunea si nu mai recunoaste in favoarea fostului proprietar un drept de proprietate vechi, ci vorbeste despre existenta unui nou drept care se naste in temeiul legislatiei adoptate de catre statele membre. Curtea nu mai retine ca, prin constatarea ilegalitatii nationalizarii, se confirma vechiul drept de proprietate al fostului proprietar asupra bunului preluat abuziv. Apreciaza ca prin nationalizarea nelegala se naste un interes patrimonial, care intra sub protectia art. 1 pct. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia si care da nastere unui drept de indemnizatie, daca restituirea in natura nu mai este posibila si daca partea a urmat calea procedurala prevazuta in legislatia interna, respectiv Legea nr. 10/2001. Curtea a evidentiat ca simpla constatare a nelegalitatii nationalizarii (in speta, nationalizarea abuziva a fost invocata ca motiv al cererii in revendicare) nu constituie un titlu executoriu pentru restituirea efectiva a apartamentului, respectiv nu da nastere unui bun  care sa intre in sfera de incidenta a art. 1 din Protocolul nr. 1.
       Pentru aceste considerente, apreciind ca vointa legiuitorului de a mentine situatia juridica creata in aplicarea Legii nr. 112/1995 si de a repara exclusiv prin echivalent prejudiciul cauzat prin preluarea abuziva a imobilului instrainat ulterior catre chiriasii-cumparatori al caror titlu nu a fost desfiintat, constituie un criteriu de preferinta in beneficiul paratilor superior vechimii si transmisiunii legale a titlului de proprietate de care s-a prevalat reclamanta, instanta va respinge atat cererea principala cat si cererea de interventie in interes propriu avand acelasi obiect, ca neintemeiate.
      Asa cum rezulta din chiar prevederile art. 60 alin. 1 C.p.civ., solutia ce se va da asupra cererii de chemare in garantie depinde de solutia ce se va pronunta cu privire la cererea principala. Avand in vedere ca cererea de chemare in garantie a fost formulata de parati, iar acestia nu au cazut in pretentii fata de reclamanta, instanta va respinge cererea de chemare in garantie ca ramasa fara obiect.
      Va lua act ca  nu solicita cheltuieli de judecata.