Pretentii

DOSAR NR. 19984/303/2009
SENTINTA CIVILA NR. 8972
     
          Prin cererea formulata la data de 22.12.2010, inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 6Bucuresti sub nr. 19984/303/28.12.2009, reclamantul FG a chemat in judecata pe parata S.C. Plevnei S.A., solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa se dispuna obligarea paratei la plata catre sumei de 31.836,40 lei, reprezentand dobanda legala pe care parata i-o datoreaza pentru restituirea cu intarziere fata de data scadenta a sumei de bani pe care i-a dat-o cu imprumut.
          De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
     In motivarea in fapt a cererii, reclamantul a aratat ca la data de 07.05.2007,in calitate de imprumutator, a incheiat cu parata, in calitate de imprumutat, contractul de imprumut nr. 5804/07.05.2007, avand ca obiect suma de 1.000.000 (un milion) lei. La data de 07.08.2007, partile contractului au incheiat un act aditional prin care au stabilit ca scadenta obligatiei de restituire a sumei imprumutate sa fie data de 31.12.2007, moment la care parata urma sa achite restul de 200.000 lei ramas de plata din valoarea debitului initial.
     Cu toate acestea, a aratat reclamantul ca debitul a fost restituit de catre parata  mult dupa scadenta, respectiv la data de 26.08.2009, ulterior intalnirii care a avut loc cu reprezentantii acesteia ca urmare a convocarii in vederea concilierii directe pe care a transmis-o paratei.
     A mentionat reclamantul ca prin invitatia la  conciliere a solicitat paratei sa achite debitul principal  si dobanda legala aferenta debitului principal, dobanda care la acel moment fusese calculata pana la data redactarii convocarii la conciliere.
     De  asemenea, a aratat reclamantul ca la data de 26.08.2009 parata a achitat numai debitul principal, nu si dobanda legala care conform legii i se cuvenea reclamantului.
     In drept, s-au invocat dispozitiile art. 969 - 970, art. 1073, art. 1088,               art. 1584 din Codul Civil, art. 1, art.3, art. 4, art.43, art. 46 si art. 56 Cod Comercial, art. 3  din OG nr.9/2000.
     Cererea a fost timbrata cu  taxa judiciara de timbru in cuantum de 1885 lei ( chitanta nr.18893851/29.01.2010 eliberata  de CEC Bank –Agentia  Splaiul Independentei) si timbru judiciar in valoare de 5 lei.
La data de 18.02.2010, parata a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea,ca neintemeiata a cererii.
          De asemenea, parata a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de  judecata.
     In motivarea in fapt a intampinarii, parata a aratat ca pretentiile deduse judecatii in prezenta cauza sunt neintemeiate, nefiind indeplinite conditiile raspunderii civile contractuale.
     Pentru antrenarea raspunderii societatii pentru daune interese la nivelul dobanzii de referinta a BNR, a aratat parata ca trebuie avut in vedere faptul ca la baza raspunderii civile sta principiul culpei, consacrat chiar de textele codului civil invocate de reclamant.
     Parata a aratat ca in realitate, reclamantul a creditat societatea cu suma de 200.000 lei, in calitate de actionar al societatii, creditare care, potrivit scopului licit care se pretinde ca s-a dat operatiunii, avea menirea de a sprijini/ajuta societatea, cu atat mai mult, cu cat la data acordarii acestui credit, si chiar la data expirarii contractului de imprumut, reclamantul fiind membru al Consiliului de Administratie al societatii.
     Mergand pe aceasta linie a scopului licit al operatiunii de creditare a societatii, a aratat parata ca se putea aprecia de catre societate ca, prin nesolicitarea la scadenta a creditului de catre actionar sau prin nedispunerea restituirii creditului catre administrator, se dorea o prelungire a creditarii societatii si nicidecum crearea premizelor raspunderii societatii in interes personal. Aceasta cu atat mai mult cu cat la expirarea contractului nr.5804/07.05.2007 prin care reclamantul a creditat societatea cu suma de              90.000 lei si extra obiectului contractului, acesta crediteaza in continuare societatea cu suma de 10. 000 lei, fara a solicita restituirea sumelor imprumutate anterior.
     De asemenea, a aratat parata ca analizand pozitia reclamantului in cadrul concilierii prealabile a partilor, exprimata la punctul d. cuprins in sustinerea acestuia din procesul verbal de conciliere incheiat in data de 16.07.2009, rezulta ca acesta a intentionat mentinerea creditului in cadrul societatii pentru a-si majora pachetul de actiuni participand la o majorare de capital prin conversie de datorie, si nu restituirea imprumutului, pentru ca apoi, fata de situatia in care nu s-a realizat o vointa sociala in sensul dorit, sa solicite daune-interese conform prezentei cereri.
     Totodata, a aratat parata ca pretentia, rezultand din nerestituirea la termen a creditului, provine din faptul ca, la data scadentei imprumutului, reclamantul nu si-a exercitat atributiile legale si contractuale si nu a dispus ca si administrator in functie al societatii cu privire la restituirea creditului sau prelungirea contractului de imprumut, ceea ce reprezinta o invocarea propriei culpe; " nemo auditur propriam turpitudinem allegans", atitudine contrazisa prin insesi dispozitiile care reglementeaza exercitarea mandatului de administrator, respectiv art.1540 Cod civil, si cele din Legea nr. 31/1990, exemplificand cu cele ale art.144/1, conform carora membrii consiliului de administratie isi vor exercita mandatul cu prudenta si diligenta unui bun administrator, pentru a nu produce prejudicii societatii.
     Potrivit dispozitiilor art.35 din Decretul nr.31/1954, faptele savarsite de organele persoanei juridice obliga insasi persoana juridica, iar potrivit alineatului 4 al aceluiasi articol, aceste fapte implica nu numai raspunderea persoanei juridice, ci deopotriva a persoanelor fizice care alcatuiesc organul de conducere al persoanei juridice.
     Prin urmare, dand aplicare acestor dispozitii normative care instituie atat posibilitatea actiunii in regres a societatii fata de membrii organelor de conducere, cat si posibilitatea actionarii direct in instanta a acestora alaturi de societate, in cazul demersului juridic al reclamantului se creaza situatia ca acesta sa insinueze dubla calitate de reclamant si parat.
     A mai aratat parata ca in cauza trebuie avute in vedere si dispozitiile                 art.1082 Cod Civil, potrivit carora neexecutarea sau executarea necorespunzatoare sau cu intarziere nu da loc la daune-interese daca debitorul dovedeste ca nerespectarea obligatiei se datoreaza unei cauze straine, cum ar fi fapta creditorului.
     Cat priveste cuantumul dobanzii legale pretinse de reclamant, a aratat parata ca daca se trece peste apararile invocate pe fondul dreptului, trebuie retinut ca in ceea ce priveste creditarea in suma de 10 000 lei, acordata societatii in cursul anului 2008, dupa incetarea la data de 31.12.2007 a contractului nr.5804/07.05.2007, si care se deduce din cuantumul total de 200 000 lei, pentru aceasta partile nu au stabilit printr-un contract perioada pentru care se acorda, astfel incat cu atat mai mult nu se datoreaza dobanda legala pentru intarziere pentru aceasta suma, restituirea facandu-se dupa solicitarea acestei sume prin somatie adresata societatii. Creditarea in suma de 10.000 lei, acordata societatii in cursul anului 2008, la data de 17.01.2008, dupa incetarea la data de 31.12.2007 a contractului  nr.5804/07.05.2007, rezulta din chiar inscrisul depus de reclamant in dosar, intitulat fisa cont pentru perioada 01.01.2008-
31.12.2008.
     De asemenea, a aratat parata ca modul de calcul al reclamantului cu privire la cuantumul dobanzii pretinse, nu a fost prezentat in faza concilierii directe cum impuneau dispozitiile art 720/1 alin 2 Cod proc. civ., nu indeplineste nici conditiile art.3 din OG nr.9/2000, in conformitate cu care se pretinde ca s-a efectuat.
     In drept, s-au invocat prevederile art.115 si urm. din Codul de  procedura civila.
La data de 29.04.2010, reclamantul a depus la dosar o cerere  precizatoare, prin care a aratat ca la data de 07.05.2007, a semnat cu parata contractul de imprumut inregistrat sub nr.5804/07.05.2007. Prin acest contract, semnat initial pentru o durata de trei luni, reclamantul a convenit sa imprumute parata cu suma de 1.000.000 (un milion) lei, pe care, conform clauzelor contractuale, pe urma sa-i imprumute societatii parate in mai multe transe.
     Astfel, la data de 17.07.2007, reclamantul a creditat contul paratei cu suma de 120.000 lei, iar la data de 07.08.2007, a semnat cu parata act aditional la contractul de imprumut nr.5804/07.05.2007, prin care a fost de acord cu prelungirea valabilitatii contractului si a termenului de imprumut pana la data de 31.12.2007.
     Dupa semnarea actului aditional prin care a prelungit durata valabilitatii contractului de imprumut, la data de 25.10.2007, a aratat reclamantul ca a mai creditat contul paratei cu inca 40.000 lei. Ulterior, pana la finele anului 2007, a mai creditat contul societatii cu inca 30.000 lei.
     Astfel, in temeiul contractului de imprumut, reclamantul a creditat parata cu suma totala de 190.000 lei , dupa cum se poate observa si din fisa de cont aferenta perioadei 01.01.2008-31.12.2008, in care la pozitia sold initial creditor figureaza suma de 190.000 lei.
     Reclamantul a precizat ca, urmare a semnarii actului aditional la contractul de imprumut nr. 5804/07.05.2007, la data de 31.12.2007, parata trebuia sa ii restituie suma de 190.000 lei, lucru care nu s-a intamplat.
     La data de 17.01.2008, reclamantul a inteles sa crediteze societatea parata cu suma de 10.000 lei pentru care nu s-a semnat un contract in forma scrisa.
     In consecinta, suma de 10.000 de lei a fost imprumutata in afara contractului de imprumut nr. 5804/07.05.2007.
     Desi reclamantul a solicitat in mod repetat restituirea sumelor imprumutate paratei, nu a dat curs solicitarii sale.
     Astfel, in prima decada a lunii decembrie a anului 2008, fiind evident ca desi termenul contractual expirase (in ce priveste suma de 190.000 lei), respectiv ca societatea nu intelegea sa restituie aceasta suma si nici pe cea de 10.000 lei (pentru care nu s-a semnat un contract), dorind sa evite inregistrarea de pierderi determinata de blocarea acestor sume de bani, reclamantul a solicitat Consiliului de Administratie al SC aprobarea majorarii capitalului social cu creantele pe care le detinea impotriva societatii. Data concreta la care s-a discutat solicitarea reclamantului in cadrul CA urmand a rezulta din hotararea CA pe care SC SA urmeaza a o depune la dosarul cauzei, dupa cum i s-a pus in vedere la termenul din data de 25.03.2010.
     Intrucat societatea parata nu a inteles nici dupa acest demers sa ii restituie imprumutul, la data de 12.03.2009, reclamantul a solicitat paratei prin adresa inregistrata sub nr. 2008 restituirea sumei de 200000 lei.
     In consecinta, la data de 16.07.2009, a aratat reclamantul ca a convocat  parata la conciliere directa pentru a-i restitui atat suma de 200.000 lei, cat si dobanda legala aferenta.
     Abia dupa ce a intreprins si acest ultim demers, in data de 26.08.2009, parata a restituit doar suma de 200.000 lei, reprezentand contravaloarea imprumutului de 190.000 lei, conform contractului de imprumut, si 10.000 lei imprumutati in afara acestui contract de imprumut, nu insa si dobanda legala datorata.
     In concluzie, desi conform contractului de imprumut nr.5804/07.05.2007 parata trebuia sa-i restituie cei 190.000 lei care i-au fost imprumutati conform acestui contract la data de 31.12.2007, parata  i-a restituit suma de bani la data de 26.08.2009.
     De asemenea, parata i-a restituit suma de 10.000 lei pe care i-a imprumutat-o la data de 17.01.2008 in afara contractului de imprumut sus mentionat tot la data de 26.08.2009, desi i-a solicitat restituirea in repetate randuri, fie verbal, fie prin cererea de majorare a capitalului social, fie prin adresa nr. 2008/12.03.2009.
     Pentru aceste considerente, reclamantul a inteles ca prin actiunea introductiva de instanta sa solicite obligarea paratei la plata dobanzii legale, avand in vedere ca sumele imprumutate i-au fost restituite cu mult dupa expirarea termenului contractual (in ce priveste suma de 190.000 lei), respectiv dupa momentele la care a solicitat restituirea sumei (in ce priveste suma de 10.000 lei).
     Cu privire la perioada in care reclamantul a detinut calitatea de administrator al SC si atributiile care ii reveneau in calitate de administrator al societatii, reclamantul a precizat ca a detinut aceasta calitate de la data de 31.03.1999 pana la data de 06.12.2005 si de la data de 15.04.2007 pana la data de 27.05.2009.
     In ce priveste atributiile Consiliului de Administratie, care pana la data de 27.05.2009 a fost alcatuit din 5 membrii, ulterior numarul membrilor fiind redus la trei, acestea au fost prevazute de dispozitiile art. 16 din actul constitutiv al societatii.
     Astfel, conform dispozitiilor art. 16 din actul constitutiv al SC , Consiliul de Administratie are, in principal, urmatoarele atributii: a) stabileste directiile principale de activitate si dezvoltare ale societatii; b) hotaraste sistemul contabil si de control financiar si aproba planificarea financiara; c)numeste si revoca directorii si auditorii interni si le stabileste remuneratia; d) supravegheaza activitatea directorilor; e) pregateste raportul anual, organizeaza adunarea generala a actionarilor si implementeaza hotararile acesteia; f) hotaraste introducerea cererii pentru deschiderea procedurii insolventei societatii, potrivit Legii nr.85/2006 privind procedura insolventei; g)hotaraste majorarea capitalului social in conditiile de procedura si publicitate prevazute de legea societatilor comerciale; h) aproba structura de organizare si sistemul de salarizare propriu al societatii; i) aproba Regulamentul de organizare si functionare al societatii si continutul contractului colectiv de munca; j) aproba operatiunile de vanzare-cumparare/inchiriere/schimb/constituire de garantii cu bunuri aflate in patrimoniul societatii daca valoarea acestora la data incheierii actului juridic, nu depaseste ?  din valoarea contabila a activelor societatii, in caz contrar avand nevoie de acordul Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor; k) aproba contractarea de imprumuturi bancare si acordarea de garantii, aproba obiectivele de investitii, acordarea de imprumuturi, necesitatile de creditare ale societatii si alte obiective, conform cu legislatia in vigoare; l)  propune infiintarea de sucursale si agentii; m) aproba incheierea de contracte de asociere sau incheierea cu alte firme de contracte in baza carora societatea urmeaza sa dobandeasca imobile, instalatii, utilaje si alte bunuri destinate a servi in mod durabil exploatarii obiectului de activitate conform cu legislatia in vigoare; n) propune Adunarii Generale a Actionarilor incheierea de contracte in scopul constituirii de noi societati comerciale si de cumparare de actiuni sau parti sociale, puse in vanzare de alte societati; o) rezolva orice alte probleme stabilite de Adunarea Generala a Actionarilor; p) modifica obiectul de activitate al societatii cu exceptia domeniului si a activitatii principale, cu respectarea formalitatilor de publicitate si cu obligatia mentionarii la Oficiul Registrului Comertului, impuse de lege; q) hotaraste mutarea sediului societatii in conditii de procedura si publicitate prevazute de legea societatilor comerciale; r) hotaraste infiintarea sau desfiintarea punctelor de lucru ale societatii; s) va solicita Oficiului Registrului Comertului inregistrarea numirii directorilor, auditorilor financiari si orice schimbare in persoana administratorilor, directorilor sau auditorilor financiari si orice schimbare in persoana administratorilor, directorilor sau auditorilor financiari si publicarea acestor date in Monitorul Oficial al Romaniei Partea a IV-a; t) stabileste remuneratiile suplimentare ale membrilor Consiliului de Administratie insarcinati cu functii specifice; u) dispune casarea obiectelor de inventar si mijloacelor fixe, cu respectarea prevederilor legale, iar in cazul cladirilor, avand obligatia de a publica hotararea potrivit normelor prevazute de legea societatilor comerciale.
     Conform art. 15 (intitulat Consiliul de Administratie) paragraful 11 din Actul constitutiv al societatii „pentru valabilitatea deciziilor Consiliului de Administratie este necesara prezenta a cel putin ?  din numarul membrilor, iar deciziile se iau cu majoritatea absoluta a membrilor Consiliului de Administratie.
     Astfel, fata de aceste prevederi rezulta in mod evident ca simpla calitate de administrator - membru al consiliului de administratie al societatii nu ii permitea reclamantului sa adopte singur decizii, cu atat mai mult cu cat aceste decizii vizau aspecte in care era interesat in mod direct.
      Reclamantul a facut aceasta precizare in considerarea aspectelor expuse de catre parata in intampinare, in care lasa a se intelege ca simpla calitate pe care reclamantul o detinea ca si administrator i-ar fi permis sa isi restituie sumele pe care le-a imprumutat paratei, in calitate de actionar al acestei societati.
     Tot cu referire la ce a sustinut parata in intampinare, reclamantul a invederat prevederile art. 6.2. din contractul de imprumut nr.5804/07.05.2007, conform caruia „in cazul in care partile nu isi indeplinesc oricare din obligatiile lor, neexercitarea de partea care sufera vreun prejudiciu a dreptului de a cere executarea intocmai sau prin echivalent banesc a executarii respectivei obligatii nu inseamna ca aceasta a renuntat la drepturile pe care le are conform fiecarei clauze din prezentul contract".
     De asemenea, dispozitiile art.6.3 din contract prevad ca „modificarea prezentului contract va fi considerata indeplinita in mod valabil numai daca sunt facute in scris, prin acordul ambelor parti, sub forma unui act aditional".
     Totodata, trebuie avut in vedere ca este vorba de un raport de drept comercial, iar debitorul este considerat a fi de drept in intarziere inca de la data scadentei".
     In consecinta, nu se poate retine vreo culpa a reclamantului, vreo pasivitate in atitudinea de recuperare a sumelor cu care a creditat societatea la datele scadente sau de vreo intentie a sa de prelungire a contractului dupa data scadentei, astfel cum se incearca a se sugera de catre parata prin intampinare.
     Au fost incuviintate si s-au administrat pentru reclamant urmatoarele probe :
     - proba cu inscrisuri, sens in care s-au depus la dosar fotocopii de pe : contractul de imprumut nr.5804/07.05.2007 incheiat intre FG si SC, actul aditional la contractul de imprumut nr. 5804/07.05.2007  incheiat la data de 07.08.2007, fisa de cont 455103-Sume datorate asociatilor (F.G) perioada 01.01.2007-31.12.2007, fisa de cont 455103- Sume datorate asociatilor (F.G) perioada 01.01.2008-31.12.2008, notificare, proces verbal de conciliere din data de 16.07.2009, dovada achitarii de catre parata la data de 26.08.2009 a unei parti din imprumut, dovada indeplinirii procedurii prealabile conform art. 720/1 Cod procedura civila (convocarea la conciliere si procesul verbal semnat cu ocazia concilierii directe), fisa de calcul a dobanzii legale datorate si  istoric dobanda de referinta BNR., notificare nr.2008/12.03.2009 si actul constitutiv al S.C..Hotararea AGOA nr. 2/15.04.2007 privind alegerea ca administrator al S.C.. a lui FG
     - proba cu expertiza contabila, raportul de expertiza intocmit de expertul Paun Gheorghe si  completarea la acest raport aflandu-se la  filele 141-153 si 170-178 dosar;
     - proba cu interogatoriul  paratei( filele 158 si 159);
     Au fost incuviintate si s-au administrat pentru parata urmatoarele probe :
          - proba cu inscrisuri, sens in care s-au depus la dosar ordinul de plata din 21.09.2010, chitantele nr. 194/02.06.2010 si nr.193/25.05.2010 eliberate de Cab.. Av. Nacsu Carmen Mihaela si fotocopii de pe : factura nr.183/25.05.2010, contractul de administrare al lui FG valabil de la data de 01.01.2007, act constitutiv al S.C. actualizat la data Hotararii AGOA nr.2/15.04.2007, Publicatia Monitorul Oficial al Romaniei partea a IV-a nr. 3131/15.06.2009 privind publicitatea hotararii AGOA nr. 1/27.05.2009 referitoare la incetarea mandatului administratorului  FG certificate constatatoare emise de ONRC la datele 17.05.2007, 08.02.2008, 20.05.2009 cu privire la calitatea de actionar si administrator al SC a numitului FG convocatorul si publicatia convocatorului Hotararii AGEA SC nr.2/11.12.2008 privind propunerea administratorilor societatii de majorare a capitalului social in schimbul aportului in numerar al actionarilor inregistrati la data de referinta in registrul actionarilor societatii, Hotararea AGEA SC nr.2/11.12.2008 si certificatul privind inregistrarea la registrul comertului a acestei hotarari, extrase din hotararile Consiliului de Administratie cu privire la ordinea de zi a sedintelor derulate anterior si dupa data expirarii contractului de credit si a celor ulterioare cererii de restituire si anterioare incetarii mandatului administratorului activ, FG (12.03.2009, 22.04.2009), certificat de inregistrare depunere si mentionare acte nr.628223/16.12.2008, incheierea nr.91387 pronuntata in sedinta publica din data de 18.12.2008 de Tribunalul Bucuresti, procesul verbal incheiat la data de 06.12.2007 in sedinta Consiliului de Administratie al SC, proces verbal incheiat la data de 07.01.2008 in sedinta Consiliului de Administratie al SC, proces verbal incheiat la data de 24.01.2008 in sedinta Consiliului de Administratie al SC, proces verbal incheiat la data de 07.02.2008 in sedinta Consiliului de Administratie al SC, proces verbal incheiat la data de 19.02.2008 in sedinta Consiliului de Administratie al SC proces verbal incheiat la data de 25.02.2008 in sedinta Consiliului de Administratie al SC, proces verbal incheiat la data de 25.03.2008 in sedinta Consiliului de Administratie al SC proces verbal incheiat la data de 12.03.2008 in sedinta Consiliului de Administratie al SC, proces verbal incheiat la data de 22.04.2009 in sedinta Consiliului de Administratie al SC. procesul verbal incheiat la data de 31.10.2008 in sedinta Consiliului Administratiei al SC, act constitutiv al SC, notificare nr.5361/05.08.2009, notificare nr.2008/12.03.2009, sentinta comerciala nr.1237/12.02.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Comerciala, sentinta civila nr.4865/15.06.2010 pronuntata de Judecatoria Sector 6 Bucuresti, proces verbal incheiat la data de 12.03.2009 in sedinta Consiliului Administratiei al SC act constitutiv al SC , punctul de vedere al presedintelui Consiliului de Administratie inregistrat sub nr.2007/12.03.2009 si adresa  BCR nr.5614/18.08.2009, procesul verbal din 31.10.2008, actul constitutiv al paratei, notificarile cu  nr.5361/2009 si nr.2008/2009, sentinta comerciala nr.1237/12.02.2010 pronuntata  de Tribunalul Bucuresti, Sectia a V-a Comerciala, sentinta civila nr.4865/15.06.2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti in dosarul nr.19985/303/2009, procesul verbal din 12.03.2009, punct de vedere din 29.03.2010 al reclamantului  si d-nei Gyemant Cristina, adresa inregistrata la  parata sub nr.5614/2009.
           - proba cu interogatoriul reclamantului( filele 156 si 157 dosar),
           - proba cu expertiza contabila, raportul de expertiza intocmit de expertul Paun Gheorghe si  completarea la acest raport aflandu-se la  filele 141-153 si 170-178 dosar.
     Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
     La data de 07.05.2007 intre reclamant, in calitate de imprumutator si parata, in calitate de imprumutat, s-a incheiat contractul de imprumut nr.5804 prin care reclamantul a acordat paratei un imprumut in suma totala de 1.000.000 lei pe o perioada de  3 luni, incepand cu data primei  transe platite.
     Prin actul  aditional incheiat la data de 07.08.2007 partile au hotarat modificarea duratei contractului nr.5804/07.05.2007 in sensul prelungirii valabilitatii contractului si a termenului de imprumut pana la data de 31.12.2007.
     Reclamantul a invitat-o pe reclamanta la conciliere solicitand a i se restitui  suma de 200.000 lei, precum si dobanda aferenta pe perioada                     31.12.2007- 30.06.2009( data transmiterii invitatiei).
     Astfel cum rezulta din procesul verbal de conciliere aflat la fila 10 dosar partile nu au ajuns la o intelegere.
     Prin notificarea nr.5730/05.08.2009( fila 16 dosar) parata solicita  paratului sa se prezinte la data de 26.08.2009 la sediul BEJ Cristian Bran pentru a primi suma de 200.000 lei  reprezentand : 190.000 lei rest din imprumutul acordat in baza contractului de imprumut nr.5804/07.05.2009, astfel cum a fost modificat prin actul aditional din 07.08.2009 si 10.000 lei, conform situatiei contabile.
     La data de 26.08.2010 potrivit mentiunilor de pe adresa de la fila 17 dosar paratul a ridicat de la executorul judecatoresc Bran Cristian recipisa prin care se consemnase de parata suma de 200.000 lei.
          Instanta retine avand in vedere materialul  probator administrat in cauza ca parata nu si-a respectat obligatia asumata de a restitui la data de 31.12.2009 restul de imprumut de 190.000 lei, precum suma de 10.000 lei, care o datora parata reclamantului, si pe care acesta a solicitat-o la data de 12.03.2009, potrivit notificarii de la fila 28 dosar.
Potrivit dispozitiile art. 1584 Cod civil imprumutatul este dator sa restituie lucrurile imprumutate la timpul stipulat, iar potrivit art.969 Cod civil  conventiile legale incheiate au putere de lege intre partile contractante.
          Conform  art. 56 Cod comercial, caracterul comercial al unui litigiu este dat de natura comerciala a actului juridic dedus judecatii. Daca un act este comercial numai pentru una din parti, toti contractantii sunt supusi, in ceea ce priveste acest act, legii comerciale afara de cazurile in care legea ar dispune altfel.
Caracterul comercial al unui litigiu este conferit, potrivit art. 4 din Codul comercial, de contractele si obligatiile unui comerciant, altele decat cele prevazute de art. 3, pe care legea comerciala le considera ca fapte de comert, daca nu sunt de natura civila. Potrivit art. 56 din Codul comercial , actul trebuie sa fie comercial pentru cel putin una din parti.
Avand in vedere obligatia comerciala a paratei, faptul ca sumele imprumutate de reclamant paratei au fost folosite de aceasta pentru activitatea sa natura juridica a cauzei dedusa judecatii este comerciala.
          Instanta apreciaza ca regula curgerii de drept a dobanzii isi gaseste aplicare in speta deoarece obligatia privind plata unei sume de bani este comerciala pentru parata (In acest sens urmeaza a se vedea si opinia prof. Satanciu Carpenaru in editia a VII-a a Dreptului comercial roman, pag.419).
        Avand in vedere considerentele expuse, in temeiul art. 43 Cod comercial si art.3 alin.1 din OG nr.9/2000, instanta va obliga parata la plata catre reclamant a sumei de 28.872,50 lei reprezentand dobanda legala comerciala pentru suma de 190.000 lei calculata pentru perioada 31.12.2007-26.08.2009 si a sumei de 456,20 lei reprezentand dobanda legala comerciala calculata pentru suma de 10.000 lei pentru  perioada 12.03.2009-26.08.2009.
        In baza art.274 din Codul de procedura civila, retinand culpa procesuala a paratei, instanta va dispune obligarea  acesteia la plata catre reclamant a sumei de 2189,148 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand 1784,148 lei taxa judiciara de timbru, 5 lei timbru  judiciar si 400 lei onorariu de expert si va respinge, ca neintemeiata,  cererea paratei privind plata cheltuielilor de judecata.
        Instanta va obliga  parata doar la plata sumei de 1784,148 lei reprezentand taxa judiciara de timbru calculata pentru suma  de 29.328,7 lei solicitata de reclamant prin cererea precizata in urma  efectuarii raportului de expertiza si nu la plata sumei de 1885 lei achitata cu titlu de taxa judiciara de timbru pentru suma mentionata in cererea de chemare in judecata inainte de precizare.
         In consecinta, instanta  va admite in parte cererea reclamantului, astfel cum a fost precizata.
         Instanta apreciaza ca desi reclamantului i s-a admis in parte cererea precizata, nu i se  poate imputa faptul ca a calculat gresit dobanda, deoarece acesta nu este contabil si nici nu a dovedit parata reaua credinta a reclamantului rezultata din modul de calcul al dobanzii.
        Instanta nu a retinut ca fiind intemeiate sustinerile paratei, in sensul ca reclamantului nu ar fi trebuit sa i se  restituie suma reprezentand dobanda comerciala, deoarece a actionat ca administrator al paratei, deoarece astfel cum rezulta din contractul de imprumut nr.5804/07.05.2007, precum si din actul aditional la acest contract, reclamantul  nu a incheiat actul ca reprezentant al  paratei. Mai mult, chiar parata a restituit reclamantului prin procedura ofertei reale urmata de consemnatiune datoria de 200.000 lei.
       Totodata, instanta retine ca parata nu a dovedit in conditiile art.1169 din Codul civil, sustinerea in sensul ca  partile s-ar fi inteles sa stinga datoria nu prin restituire, ci prin conversia acesteia in  actiuni.