Termenul de motivare a recursului si situatiile in care se poate in modificarea sau casarea unor hotarari. Sanctiunea nemotivarii in termen a recursului

  
    Prin Decizia civila nr. 280/A/2008 , pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr. 6824/2006, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-parata CE.N. impotriva sentintei civile 656/28.09.2006, pronuntata de Judecatoria Buhusi in dosarul nr. 438/2006, in contradictoriu cu intimatul-reclamant F.V.
    Pentru a decide astfel instanta de apel a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept:
     Prin sentinta civila nr. 656/28.09.2006 Judecatoria Buhusi a admis actiunea formulata de reclamantul F.V. impotriva paratei CE.N., a incredintat reclamantului spre crestere si educare minorul F.V.L. nascut la 03.01.1997, a luat act ca reclamantul nu a solicitat pensie de intretinere in favoarea minorului, a respins ca inadmisibila cererea reclamantului privind sistarea efectelor sentintei civile nr. 188/15.03.2005 a  Judecatoriei Buhusi cu privire la incredintarea minorului si a efectelor sentintei civile nr. 89/16.02.2006 a Judecatoriei Buhusi cu privire la suplinirea consimtamantului tatalui minorului V.L., a obligat parata sa plateasca reclamantului suma de 8,3 lei cheltuieli de judecata. S-a constatat ca:
     Partile au avut calitatea de soti, casatoria fiind desfacuta prin divort, conform sentintei civile nr. 38/2005 a Judecatoriei Buhusi. Odata cu desfacerea casatoriei, instanta de judecata a hotarat ca minorul V.L., nascut in timpul casatoriei, sa fie incredintat reclamantei, respectiv mamei. La luarea acestei hotarari s-a tinut cont la data respectiva ca reclamanta a precizat ca ramane in tara, iar paratul a fost de acord sa fie incredintat reclamantei cu conditia ca aceasta sa nu il duca in Italia.
     Ulterior insa, mama copilului a plecat in Italia, s-a recasatorit, iar copilul 1-a lasat in orasul Buhusi, in locuinta mamei sale, o femeie in varsta de peste 70 de ani, care are si deficiente de auz. Bunica materna fiind in varsta nu il putea ajuta pe copil la lectii, si, mai mult, ii impunea un anumit program de viata, fara lumina, fara televizor, gatea prost, facea economi stand cu centrala termica inchisa. Deoarece minorul a fost crescut timp de 5 ani de tata si de bunicii paterni, in luna martie a acestui an si-a luat ghiozdanul cu carti si a plecat in orasul Buhusi, la tatal sau. Din relatarile martorei F.M. a rezultat ca invatatoarea minorului 1-a vazut pe acesta, cand locuia in Buhusi, umbland nesupravegheat pe strazi, plouat si neingrijit.
     In ce priveste ancheta sociala, aceasta este total neconcludenta, intrucat intr-o prima faza autoritatea opineaza incredintarea minorului la tata, pentru ca, ulterior, dupa venirea in tara a paratei, sa revina cu o alta opinie, aceea de a se incredinta copilul mamei.
    Analizand probatoriul administrat in cauza instanta a apreciat ca este in interesul superior al minorului de a fi incredintat tatalui acestuia, fiind parintele cu care a crescut cel mai mult si care a prezentat interes vadit si serios in a-i acorda o crestere si educare cat mai buna.
    Impotriva sentintei a declarat apel parata C.E.N. pentru urmatoarele considerente: instanta de fond a incalcat dreptul la aparare si principiul contradictorialitatii deoarece a procedat la audierea martorilor propusi de reclamant in lipsa paratei si a aparatorului acesteia.
     - desi in considerentele hotararii s-a aratat ca minorul a fost audiat in camera de consiliu in dosarul de fond nu exista nici o mentiune in scris in acest sens iar minorul nu putea fi audiat deoarece nu indeplinise varsta legala pentru aceasta.
     - reclamantul nu a respectat doua hotarari definitive si irevocabile (nr. 188/15.03.2005, nr. 89/16.02.2006) si a luat copilul tinandu-1 fara drept.
     - reclamantul a indus in eroare instanta de judecata indicand adresa de
domiciliu a parintilor sai unde s-a efectuat ancheta sociala desi bunici paterni nu aveau calitatea procesuala de a pretinde incredintarea minorului.
    Instanta care a pronuntat divortul si cea care a dispus suplinirea consimtamantului tatalui si stabilirea domiciliului minorului in Italia a avut in vedere ca mama minorului s-a ocupat in exclusivitate de cresterea si educarea acestuia, a contribuit material la sustinerea financiara a acestuia, ca minorul este atasat afectiv de mama iar plecarea in strainatate a mamei s-a produs pe fondul lipsei banilor.
     - magistratul care a solutionat dosarul privind suplinirea consimtamantului si stabilirea domiciliului minorului in Italia, a judecat si actiunea de reincredintare dar a retinut ca pot fi doar intuite conditiilor paratei din strainatate desi temeiurile care au stat la baza luarii deciziei de suplinire consimtamant nu puteau sa se modifice in termen de 2 luni si respectiv un an de la divort.
     - depozitia mamei reclamantului trebuie inlaturata deoarece mama minorului a creat acestuia toate conditiile necesare unui trai decent prin lucrari de reamenajare a locuintei bunicii materne, a cumparat mobila noua in tot apartamentul, a suportat cheltuielile ocazionate de achizitionarea centralei termice si plata utilitatilor.
     - apreciaza ca nu sexul minorului este un factor determinant la reincredintare si ca trebuie luat in calcul varsta acestuia si faptul ca nu poate decide singur ce este mai bine pentru el.
     - tatal minorului a suferit o condamnare de un an cu suspendare pentru furt calificat si nu este capabil sa dea o educatie corespunzatoare, fiului sau, nici sa-i asigure mijloacele minime de existenta.
     - apelanta s-a recasatorit, detine un apartament inchiriat, atat ea cat si sotul au contracte de munca si nu au alti copii minori in intretinere.
     In apel a fost audiat minorul in camera de consiliu, s-au efectuat anchete sociale la domiciliul paratilor.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta de apel a retinut urmatoarele:
     Martorii reclamantilor au fost audiati la termenul din 22.06.2006, cauza fiind luata la sfarsitul sedintei de judecata fata de cererea existenta in acest sens la fila 42 dosar, cerere formulata de aparatorul paratei.
     Desi audierea martorului a avut loc in absenta paratei si a aparatorului acesteia, nu pot fi primite sustinerile apelantei privind incalcarea dreptului la aparare arata vreme cat procedura de citare a fost completa iar aparatorul paratei nu a justificat absenta din instanta. De altfel, aparatorul paratei a solicitat reaudierea martorului reclamantului, insa ulterior nu a mai sustinut aceasta cerere astfel cum se consemneaza in incheierea de la termenul din 14.12.2006.
     Atat in considerentele sentintei apelate cat si in incheierea din 08.06.2006 se retine ca minorul a fost audiat in camera de consiliu dar intr-adevar, in actele dosarului nu este consemnata optiunea minorului. Acesta a fost audiat in apel la termenul din 21.05.2007 aplicarea exprimata de acesta rezultand din inscrisul de la fila 28 dosar apel.
     Martorii audiati in prima instanta la solicitarea paratei nu au confirmat sustinerile acesteia privind conditiile in care minorul ar fi ajuns in ingrijirea reclamantului (filele 54 si 80).
      Administrarea probelor se realizeaza nemijlocit de catre instanta care judeca procesul.
      Asa fiind in cauza de fata, avand ca obiect modificarea masurii de incredintare a minorului spre crestere si educare, solutia pronuntata de instanta nu se putea intemeia pe un probatoriu administrat in alte cauze.
      Prima instanta nu a retinut concluziile anchetei sociale efectuate de autoritatea tutelara din Romania, apreciind ca acestea sunt total neconcludente.
      In ceea ce priveste conditiile paratei in mod corect prima instanta nu a retinut o situatie concreta atata vreme cat acesta locuia in strainatate si nu s-a efectuat o ancheta sociala la acel domiciliu, respectiv in Italia.
      In apel s-au efectuat anchete sociale atat la domiciliul din tara al reclamantului cat si la domiciliul din Italia al paratei.
      Din concluziile celor doua rapoarte rezulta ca ambii parinti pot asigura minorului conditii corespunzatoare de crestere si educare.
      In ceea ce priveste declaratia martorei F.M., apelanta parata nu a administrat probe din care sa rezulte o alta situatie de fapt decat cea prezentata de martora cu privire la comportamentul bunicii materne fata de minor.
      Contrar sustinerilor apelantei parate din considerentele sentintei apelate nu rezulta ca dispunand modificarea masuri de incredintare, instanta ar fi retinut ca fiind determinante criterii privind sexul minorului sau situatia materiala a parintilor.
      Din proba testimoniala a rezultat atasamentul reciproc stabilit intre tata si copil, in conditiile in care desi prin hotararea de divort, minorul a fost incredintat mamei, aceasta a plecat in strainatate iar minorul s-a aflat in ingrijirea tatalui, legatura afectiva dintre mama si copil fiind aproape inexistenta la data solutionarii prezentului litigiu. In consecinta, s-a constatat ca, corect a apreciat prima instanta ca este in interesul minorului sa pastreze modul de viata pe care 1-a deprins si care nu s-a dovedit a fi daunator pentru acesta.
Impotriva hotararii pronuntate de tribunal a declarat recurs parata.
      Prin declaratia de recurs, depusa la Tribunalul Bacau la data de 13 octombrie 2008, recurenta a invederat ca motivele de recurs le va prezenta in instanta detaliat, fiind aceleasi ca in apel.
      Ulterior, la 26.01.2009 au fost depuse motivele de recurs , fiind invocate in drept dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civila.
      Curtea, verificand regularitatea motivarii recursului, a constatat in cauza incidenta dispozitiilor art. 306(l) Cod procedura civila, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare:
      Hotararea recurata a fost comunicata recurentei la 30.12.2008; recursul a fost declarat la 13.10.2008, cu respectarea dispozitiilor art. 301 Cod procedura civila, insa, in ceea ce priveste, motivele de recurs, acestea au fost depuse peste termenul prevazut de art. 303 Cod procedura civila , fapt ce atrage, potrivit art. 306 Cod procedura civila, nulitatea recursului.
      Apararile recurentei in sensul ca, prin declaratia de recurs, a precizat ca sustinerile sunt aceleasi din apel, s-a constatat ca nu pot fi primite deoarece, prin motivarea recursului trebuie sa se aduca critici hotararii pronuntate in apel si argumente care sustin aceste critici.
      Pe de alta parte, s-a aratat ca nu poate fi ignorat faptul ca recursul este o cale extraordinara de atac, calificata ca atare de lege , si poate fi exercitata numai pentru motivele prevazute limitativ de art. 304 Cod procedura civila.
      Pentru aceste considerente, in baza dispozitiilor art.306 Cod procedura civila s-a constatat nul recursul.