Cerere de repunere a partii in termenul de formulare a notificarii la legea 10/2001. Notiunea de imprejurare mai presus de vointa partii.

    6.Cerere de repunere a partii in termenul de formulare a notificarii la legea 10/2001. Notiunea  de imprejurare mai presus de vointa partii.

Drept procesual civil. Termen de formulare a contestatiei. Cerere de repunere in termen; Dovada unei imprejurari mai presus de vointa partii.

     Art. 22 alin.1 Legea 10/2001

      Cererea de repunere in termenul de exercitare  a contestatiei trebuie formulata in termenul prevazut de art. 103 Cod procedura civila, facandu-se dovada acelor imprejurari mai presus de vointa partii care au impiedicat-o sa efectueze  actul procedural in termenul prevazut de lege.

Decizia civila nr. 134/13.10.2008 a Curtii de Apel Bacau.


Prin sentinta civila nr.162/05.03.2008 pronuntata de Tribunalul Neamt s-a respins ca nefondata cererea formulata de contestatoarea S.A. de repunere in termenul de formulare a notificarii. S-a respins ca nefondata contestatia formulata impotriva dispozitiei Primarului mun. P.N. nr. 4985/2007.
Prima instanta a retinut ca in cauza nu s-a facut dovada  existentei  unei imprejurari care sa o fi impiedicat in mod absolut pe contestatoare ca pana la 14.02.2002 sa solicite executorului judecatoresc notificarea intimatului cu privire la restituirea imobilelor revendicate.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel contestatoarea care a sustinut ca solutia de respingere a cererii de repunere in termen este gresita, atata timp cat a depus la dosar o serie de acte medicale care fac dovada ca s-a aflat in imposibilitate dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa sa-si reprezinte singura interesele.
Apelul nu este fondat.
Dispozitiile art. 103 cod pr.civila in aliniatul 1 partea finala reglementeaza repunerea in termen pentru exercitarea oricarei cai de atac si priveste situatiile in care partea dovedeste ca a fost impiedicata sa exercite calea de atac in termen dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa.
Articolul sus-mentionat reglementeaza o repunere in termen „Sui generis” avand un caracter restrictiv deoarece se refera la „ o imprejurare mai presus de vointa partii”.
Acest text are ca obiect un drept procedural, care trebuie exercitat sub sanctiunea decaderii, intr-un anumit termen, sanctiune care devine inoperanta numai daca imprejurarea care justifica repunerea in termen este obiectiva, mai presus de vointa partii care nu putea fi prevazuta si nici depasita de acesta.
Faptul ca apelanta – contestatoare sufera de hepatita cronica moderat activa, colecistopatie cronica, angor pectoris de efort BRD major, diabet zaharat si depresie nu constituie o imprejurare obiectiva  mai presus de vointa sa, care sa fi facut imposibila formularea notificarii in termenul legal, pentru a justifica repunerea in termen. Aceasta intrucat bolile de care sufera contestatoarea nu sunt din categoria celor de natura sa o impiedice pe aceasta sa isi administreze singura interesele.
A mai invocat apelanta si ca daca ar fi repusa in termen pentru formularea  notificarii nu ar afecta dreptul nici unei alte persoane. Problema  nu poate fi pusa insa in acest termen, toate drepturile procedurale trebuind sa fie exercitate cu buna credinta si in termenele prevazute de lege.
Pentru considerentele expuse s-a respins apelul.