Recurs - aplicarea reducerii de 25% prevazuta de Legea 118/2010 indemnizatiei de concediu aferenta anului scolar 2009-2010

      Prin actiunea dedusa judecatii reclamantii H. M., V. M., S. E., G.C., P.D., A.K., M. E. - R., D.N., P.C., C.G., B. M.- C., A.C. - C., N.V., O.E., S.M., P. O., N.A. - S., A.A., C. O.- A., P.N., I.L.,  prin Sindicatul Liber din Invatamantul Judetului Neamt, au chemat in judecata Scoala cu clasele I-VIII T. - jud. Neamt, Consiliul local al comunei T. si Comuna T. prin primar, solicitand obligarea unitatii scolare la calculul si plata drepturilor neacordate, reprezentand diferenta dintre indemnizatia de concediu de odihna cuvenita legal - fara diminuarea de 25 % din Legea 118/2010 - si cea efectiv incasata, aferenta  concediului de odihna pentru anul scolar 2009-2010, iar a celorlalti doi parati la asigurarea finantarii pentru plata acestor sume.
      In motivarea actiunii s-a aratat ca  personalul didactic din invatamantul preuniversitar beneficiaza de dreptul la concediu de odihna in temeiul Legii nr. 128/1997 care la art. 103 lit. a dispune „cadrele didactice beneficiaza de dreptul la concediu anual cu plata in perioada vacantelor scolare, respectiv universitare, cu o durata de cel putin 62 de zile, exclusiv duminicile si sarbatorile legale; acordarea concediului de odihna este reglementata atat de prevederile codului muncii si ale contractului colectiv de munca la nivel de ramura, cat si de cele ale HG 250/1992; reclamantii ca au inceput efectuarea concediului de odihna anterior datei de 3.07.2010-data intrarii in vigoare a Legii nr. 118/2010. Insa, plata indemnizatiei de concediu cuvenita cadrelor didactice a fost diminuata cu 25% aplicandu-se in mod abuziv prevederile Legii nr. 118/2010. Au precizat reclamantii ca, asa cum rezulta din prevederile art. 145 din codul muncii pentru perioada concediului de odihna salariatii beneficiaza de plata indemnizatiei de concediu de odihna cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de plecarea in concediu, iar potrivit art. 29 alin 4 din contractul colectiv de munca la nivel de ramura invatamant „indemnizatia de concediu se acorda salariatului cu cel putin 10 zile inainte de plecarea in concediu de odihna”.
      Ori, parata a inteles sa ignore prevederile legale si contractuale enumerate si a amanat in mod nejustificat plata indemnizatiei dupa momentul inceperii efective a perioadei de concediu. Desi data plecarii in concediu de odihna este in fapt anterioara datei de 3.07.2010 plata indemnizatiei de concediu s-a facut ulterior inceperii efectuarii concediului cu nerespectarea termenului de cel putin 10 zile anterior plecarii in concediu potrivit CCM la nivel de ramura si nici macar a termenului mai scurt de cel putin 5 zile. Considera reclamantii ca, la momentul la care indemnizatia ar fi trebuit calculata, salariile personalului din invatamant erau cele stabilite de prevederile art. 30 din Legea nr. 330/2009.
      Au aratat reclamantii ca s-au incalcat dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, dreptul la indemnizatie pentru concediul de odihna al salariatilor fiind afectat in mod grav de masura diminuarii cu 25 % a veniturilor.
      In drept au fost invocate dispozitiile art. 145 codul muncii, art. 67 Legea 168/1999, art. 28 din legea 54/2003, art. 103 din legea 128/1997.
      Parata Scoala cu clasele I-VIII T. a formulat intampinare solicitand respingerea actiunii motivat de prevederile Legii nr. 118/2010.
      Reclamantii au administrat proba cu inscrisuri depunand la dosar: imputernicirea data de reclamantii Sindicatul Liber al Lucratorilor din Invatamant si Cercetare Stiintifica, adeverinta nr. 1426/17.11.2010 a Scolii cu clasele I-VIII T., practica judiciara .
      Prin sentinta civila nr. 486/C din data de 1 aprilie 2011, Tribunalul Neamt a admis actiunea si, in consecinta, a obligat Scoala cu cl. I-VIII T. sa calculeze si sa plateasca reclamantilor indemnizatia de concediu aferenta anului 2009-2010 in cuantum nediminuat cu 25 %, iar ceilalti doi parati sa asigure finantarea platii acestor diferente si sa le vireze catre Scoala cu cl. I-VIII T.
      Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut  ca:
      Reclamantii sunt cadre didactice angajate in functia de profesor/invatator/institutor in cadrul Scolii cu clasele I-VIII T., parata in cauza.
      Reclamantii au intrat in concediu de odihna aferent anului scolar 2009-2010 la data de 15.06.2010 si 01.07.2010, iar plata indemnizatiei de concediu de odihna a fost efectuata catre acestia ulterioara  datei de 3.07.2010.
      Paratul angajator a calculat si achitat reclamantilor indemnizatia de concediu redusa cu 25% potrivit dispozitiilor Legii nr. 118/2010.
      Fata de principiul neretroactivitatii legii civile si fata de principiul aplicarii imediate a legii civile noi, instanta a apreciat ca parata in mod gresit a redus indemnizatia de concediu a reclamantilor cu 25%. In speta sunt aplicabile urmatoarele dispozitii legale: art. 145 alin. 1 si 3 Codul muncii. Pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiaza de o indemnizatie de concediu, care nu poate fi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevazute in contractul individual de munca... (3) Indemnizatia de concediu de odihna se plateste de catre angajator cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de plecarea in concediu".
      Alin. 1 si 5 ale art. 7 din HG 250/1992 „ Pe durata concediului de odihna, salariatii au dreptul la o indemnizatie calculata in raport cu numarul de zile de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime si, dupa caz, a indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu de odihna. (5) Indemnizatia de concediu de odihna se plateste cu cel putin 5 zile inaintea plecarii in concediu.
      Art. 29 alin 4 din CCM la nivel de ramura invatamant pe anii 2007-2008 indemnizatia de concediu se acorda salariatului cu cel putin 10 zile inainte de plecarea in concediul de odihna"
      Potrivit art.1 din Legea nr. 118/2010: „Cuantumul brut al salariilor/ soldelor/ indemnizatiilor lunare de incadrare, inclusiv sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariate, precum si alte drepturi in lei sau in valuta, stabilite in conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2010 privind unele masuri de reincadrare in functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar, se diminueaza cu 25%, iar conform art. 4 din aceeasi lege prevederile art. 1-3 se aplica incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei legi"
      Legea nr. 118 din 30.06.2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar a intrat in vigoare la data de 03.07.2010.
      Asa cum rezulta din tabelul cu programarile pe concedii, emis de paratul, rezulta ca reclamantii au intrat in concediu legal de odihna incepand cu data de 15.06.2010 si 01.07.2010 si a primit o indemnizatie de concediu redusa cu 25%.
      Avand in vedere ca, in conformitate cu aceste prevederi legale, indemnizatia de concediu se cuvine pentru activitatea din anul scolar 2009-2010 si trebuia sa fie platita cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de plecarea in concediu, in modalitatea de calcul prevazuta de lege, dispozitiile art. 1 al. 1 din Legea nr. 118/2010, privind diminuarea cu 25% a cuantumului lunar brut al salariilor, soldelor, indemnizatiilor lunare de incadrare, inclusiv sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariale, nu sunt aplicabile in cazul indemnizatiei de concediu cuvenita reclamantilor.
      Potrivit dispozitiilor art. 4 din Legea nr. 118/2010, prevederile de la art. 1-3 se aplica incepand cu data intrarii in vigoare, iar Legea a fost publicata in Monitorul Oficial in data de 30.06.2010. Or, potrivit dispozitiilor art. 78 din Constitutie, legea intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii, respectiv 3.07.2010, astfel ca diminuarea indemnizatiei de concediu cu 25% s-a facut cu incalcarea principiului neretroactivitatii legii.
      Prin urmare, reclamantii erau indreptatiti la plata integrala a concediului de odihna, cu cel putin 5 zile inainte de data plecarii in concediu.
      Nu are nici o relevanta sub aspectul aplicarii diminuarii de 25%, faptul ca aceasta indemnizatie a fost platita cu intarziere, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 118/2010, contrar prevederilor legale.
      Impotriva sentintei primei instante, in termen, motivat si legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, s-a promovat recurs de catre parata Scoala cu clasele I-VIII T., cauza inregistrandu-se pe rolul Curtii de Apel Bacau sub nr. 5401/103/2010.
      Criticile invocate, au vizat, in esenta, gresita apreciere a cuantumului indemnizatiei prin raportare la dispozitiile Codului muncii, in conditiile in care legislatia speciala in materie de salarizare a personalului bugetar din care fac parte reclamantii - Legea 128/1997, H.G. 250/1992 - fac trimitere la salariul lunii in care se efectueaza concediul, indiferent de momentul platii.                    
      In sustinerea recursului nu s-au administrat probe noi.
      Legal citati, doar intimatii reclamanti au formulat au formulat intampinare - comunicata recurentei la 15.06.2011 -, solicitand respingerea recursului fata de garantarea dreptului lor la concediu de odihna platit de catre Legea 128/1997, H.G. 250/1992 si art. 139-140 C. muncii, de interdictia modificarii unilaterale a contractului individual de munca sub aspectul salariului si de data cand se nastea dreptul lor la plata indemnizatiei de concediu care era anterioara intrarii in vigoare a Legii 118/2010.
      Examinand recursul in raport de motivele invocate, de actele si lucrarile dosarului, precum si fata de dispozitiile art. 304, 304/1, 312 C.pr.civ., Curtea a constatat urmatoarele:     
   Recurenta a sesizat, in mod corect, un aspect ce a scapat primei instante si anume ca, in speta dedusa judecatii, analiza legalitatii reducerii de 25% (prevazuta de Legea 118/2010) a indemnizatiilor de concediu ce trebuiau achitate cu cel putin 5 zile anterior plecarii in concediu (anterioara datei de 3.07.2010- data intrarii in vigoare a Legii 118/2010 ) trebuie sa porneasca de la distinctia clara intre data cand se naste dreptul la plata indemnizatiei si data cand se naste dreptul la un anumit cuantum al indemnizatiei.
      Astfel, este de necontestat ca plata trebuia efectuata anterior plecarii in concediu conform alin.5 al art. 7 din H.G. 250/1992 si pct. 26 din O.MEN 3251/1998, insa instanta nu a fost investita cu acordarea de daune interese, deci nu avea relevanta verificarea nasterii dreptului la plata indemnizatiei (drept care de altfel nu a fost contestat si nici nerespectat de catre parata angajator - Scoala cu cl. I-VIII T. ).
      Ce era relevant era cuantumul indemnizatiei de care puteau beneficia cei 21 de  reclamanti; ori acesta nu putea depasi drepturile salariale cuvenite pe luna in care se efectua concediul (iulie-august) - conform art. 7 alin.1 H.G. 250/1992 si pct. 21 din Ordinul 3251/1998 („Pe durata concediului de odihna, salariatii au dreptul la o indemnizatie calculata in raport cu numarul de zile de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime si, dupa caz, indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu de odihna”, „ Pe durata concediului de odihna, cadrele didactice au dreptul la o indemnizatie, calculata in raport cu numarul zilelor de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, a sporului de vechime si, dupa caz, a indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu; in cazul in care concediul de odihna se efectueaza in cursul a doua luni consecutive, media veniturilor se calculeaza distinct pentru fiecare luna in parte”).
      Prin urmare, indiferent de data la care se achitau respectivele drepturi, cuantumul nu putea depasi salariul ce li s-ar fi cuvenit pe luna iulie 2010, august 2010 - asa cum era redus de Legea 118/2010 incepand cu 3.07.2010; Deci sub acest aspect recursul este intemeiat, hotararea trebuind a fi modificata.
      In imprejurarile expuse si doar pentru acea perioada este de punctat faptul ca se exclude orice incalcare a principiului neretroactivitatii Legii 118/2010, prevederile sale aplicandu-se fara echivoc incepand cu 3.07.2010 tuturor veniturilor cuvenite pentru perioada ulterioara intrarii sale in vigoare.
      Deci, pentru drepturile cuvenite pentru perioada de pana la 2.07.2010 inclusiv, in mod legal s-a considerat ca se justifica ramanerea cuantumului indemnizatiei de CO  neredus cu 25%; si cum din adeverinta 403/2011 (fl. 54) reiesea aplicarea reducerii criticate incepand cu 1.07.2010, se impunea  calculul si plata diferentei.
      Apararile intimatilor reclamanti nu vor fi primite intrucat:
   - reducerea cuantumului indemnizatiei de concediu nu a afectat dreptul la concediu de odihna anual asa cum este reglementat de art. 103 din Legea 128/1997 si H.G. 250/1992 nici sub aspectul intinderii sale, nici al caracterului sau platit;
- reducerea a respectat dispozitiile art. 145 alin.1 C. muncii intrucat cuantumul  indemnizatiei de concediu platite nu s-a dovedit a fi mai mica decat cea a salariului de baza si a sporurilor cu caracter permanent cuvenite perioadei respective (iulie-august 2010) - ambele cuantumuri fiind reduse cu acelasi procent incepand cu 3.07.2010 prin Legea 118/2010;
- reducerea nu a survenit ca un act unilateral al angajatorului de modificare a clauzelor contractului individual de munca, astfel incat sa se impuna respectarea obligatiei de informare prev. de art. 17 C.muncii, ori sa intervina interdictia de la art. 41 C.muncii, ci in virtutea legii ( 118/2010 ) - care de la data publicarii sale in M.of. este opozabila tuturor, inclusiv reclamantilor -, devenind incidente prevederile art. 11 C.muncii („Clauzele contractului individual de munca nu pot contine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de munca” ).
- investirea nu a avut ca obiect acordarea de despagubiri intemeiate pe art. 17 cu 19 C. muncii, deci nu pot fi examinate pretentiile deduse judecatii prin prisma acestor temeiuri;
- Decizia 385/2007 a Curtii Constitutionale nu a statuat asupra imposibilitatii reducerii cuantumului indemnizatiei de concediu de catre cel care a instituit acest drept  legiuitorul ), ci a recunoscut implicit acest drept o data cu constatarea faptului ca „ dreptul salariatilor la concediul de odihna platit este un drept care, ca si celelalte masuri de protectie sociala a muncii, se stabileste de lege. Astfel, legiuitorul este indreptatit sa stabileasca modul de calcul al valorii indemnizatiei de concediu cuvenite”;  deci si a cuantumului sau.
Pentru aceste considerente, Curtea gasind recursul ca intemeiat in parte, respectiv pentru perioada ulterioara datei de 3.07.2010 inclusiv, in baza art.312 alin.1 Cod pr.civila l-a admis cu consecinta modificarii in parte a sentintei conform dispozitivului.