Energie electrica. Consum fraudulos. Stabilire consum. Despagubiri

Prin sentinta civila 845/25.11.2010 s-a admis actiunea  formulata de reclamanta   SC I.-F. & C. SNC in contradictoriu cu parata SC E-ON DISTRIBUTIE  IASI, si s-a anulat procesul verbal de reanaliza din 20.02.2010, Hotararea  Comisiei de analiza, Nota de Constatare 1000315/26.11.2009, procesul verbal de stabilire a despagubirilor 100176/3.12.2009, procesul verbal de stabilire a abaterilor 100038 din 3.12.2009 si obligatia de plata a sumei de 4383,98 lei din factura R/207368/31.01.2010.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instante de fond a retinut urmatoarele:
Parata a intocmit nota de constatare 1000315/16.11.2009, un proces verbal de analiza a abaterilor nr. 1000384/03.12.2009 in baza careia a stabilit ca reclamantul are de achitat despagubiri prin procesul verbal nr.1000176/03.12.2009. Pentru despagubiri s-a facturat suma de 4383,98 lei.
Ca urmare a cererii reclamantei s-a reanalizat situatia iar prin procesul verbal de reanalizare nr.280/24.02.2010 s-a constatat ca la  B.M.P. au avut loc interventii neautorizate si a  conchis  mentinerea actelor mentionate in actiune.
Conform art.56 al.1  din Legea 13/2007 consumatorul de energie electrica raspunde de daunele cauzate  furnizorului din culpa sa in conditiile stabilite prin contractul de furnizare.
Conform aliniatului 3 in cazul consumului fraudulos, consumatorul de energie electrica va fi deconectat de la reteaua electrica, fiind obligat totodata la plata contravalorii energiei electrice.
Conform art. 86 al. 1 lit. c din HG 1007/2004, furnizorul este indreptatit sa recalculeze, impreuna cu consumatorul, pentru o perioada anterioara, atunci cand se constata  defectarea contorului, durata pentru care se face recalcularea si procedura de calcul fiind  reglementata de autoritatea competenta.
Conform art.89, 90, furnizorul este indreptatit sa rezilieze contractul de energie electrica conf. Art.42 al.4 din L.318/2002, in caz de consum fraudulos.
Consumul fraudulos este definit la art. 90 al.2 ca  fiind  conectarea oricarui receptor sau a instalatiei de utilizare inainte de grupul de masurare sau orice interventie la instalatia electrica ce afecteaza functionarea corecta a principiului de masurare.
Instanta constata ca parata a procedat la constatarea, analiza abaterilor, stabilirea despagubirilor in absenta reclamantei, in pofida normelor legale enuntate anterior.
Cum reclamanta nu poate face proba negativa, parata este aceea care trebuia sa dovedeasca faptele reclamate de consum fraudulos in baza Legea 13/2007.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel parata.
Apelul a fost legal timbrat.
In motivarea apelului parata arata ca instanta de fond a pronuntat o hotarare cu incalcarea dispozitiilor in domeniul energetic, ca legea nu impune  operatorului de distributie obligatia ca verificarea aparatului de masura sa se faca in prezenta consumatorului, ca art. 86 alin. 1 lit. c din Hotararea de Guvern 1007/2004 se refera la defectiuni din motive neimputabile si nu la situatiile in care s-a intervenit asupra aparatului de masura. Ca verificarea grupurilor de masura este un drept al distribuitorului ca proprietar al instalatiilor de distributie, iar constatarea unei astfel de interventii ori a consumului fraudulos se realizeaza de specialisti in domeniu energetic, actele intocmite de acestia au ca scop prezervarea unei situatii de fapt. Ca verificarea grupului de masura s-a realizat in prezenta unui reprezentant al consumatorului, iar analiza urma sa se faca de o comisie la care reclamanta putea  sa participe.
Cu privire la situatia de fapt apelanta arata ca la locul de consum s-a constatat ca blocul de masura nu avea sigiliu, iar coloana de alimentatie cu energie era interceptata, inaintea intrarii in blocul de masura, cu doua sigurante, iar din siguranta montata pe faza plecau doua conductoare, unul alimentand contorul iar celalalt fiind lasat liber. Ca o astfel de interventie reprezinta o modificare a instalatiei de alimentare cu energie ceea ce avea drept consecinta neinregistrarea corecta a energiei consumate, ca o astfel de interventie intra sub incidenta art. 90 alin. 2 lit. b din HG. 1007/2004, ca beneficiarul interventiei este consumatorul, iar consumul fraudulos fiind stabilit conform art. 142 din H.G. 1007/2003, metoda de calcul fiind aceea prevazuta de lege.
Se mai arata ca hotararea instantei de fond nu cuprinde motivele pentru care au fost inlaturate apararile invocate.
Prin intampinare intimata arata ca potrivit Legii nr. 554/2004 calea de atac este recursul, ca se face referire la documente care nu se afla la dosarul cauzei, ca parata  a constatat existenta unei interventii la blocul de masurare, fara ca prin aceasta interventie sa se alimenteze spatiul in care se desfasoara activitatea. Sustine ca nu are nici o proba ca energia consumata are valoarea de 4383,98 lei, ca se putea verifica daca s-a utilizat energia electrica prin analiza facturilor anterioare. Mai arata ca art. 90 alin. 2 din H.G. 1007/2004 se refera doar la acele interventii care afecteaza functionarea corecta a grupului de masurare. In ceea ce priveste sustinerea privind dovedirea ca nu a intervenit asupra grupului de masura, corect s-a retinut ca nu poate face dovada negativa.
Arata intimata ca apelanta a calculat consumul pausal pe 6 luni fara a i se solicita punctul de vedere.
Prin decizia 107/2011 s-a admis apelul paratei, s-a modificat in parte sentinta recurata in sensul ca s-au respins capetele de cerere privind anularea notei de constatare si  procesului verbal de stabilire a abaterilor.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut urmatoarele:
In fapt.
In data de 28.11.2009, imputernicitii apelantei au efectuat o verificare la alimentarea cu energie electrica a spatiului in care isi desfasoara activitatea intimata, verificare realizata in prezenta numitei U.A.R. Prin nota de constatare incheiata s-a retinut efectuarea unei interventii la grupul de masura prin care se putea realiza alimentarea printr-o conexiune care ocolea grupul de masura. Ca pe circuitul de alimentare a grupului de masura au fost instalate doua sigurante (pe faza si nul), iar din siguranta de pe faza era alimentat grupul de masura si o conexiune libera.
Din aceiasi nota de constatare rezulta ca grupul de masura este montat in interiorul salonului respectiv, in spatiul in care intimata isi desfasoara activitatea, si ca intimata detine in  salon zece consumatori electrici cu puterea nominala mentionata in nota.
Nota de constatare a fost semnata de numita U.A.R. (fila 19-20 apel).
Asadar, instanta retine ca este pe deplin dovedita interventia asupra locului de masura, interventie care, din modul in care a fost realizata, a avut drept scop asigurarea energiei electrice fara ca aceasta sa poata fi inregistrata in aparatele de masura.
Ca aceasta interventie s-a realizat cu stiinta consumatorului rezulta, pe de o parte, din faptul ca blocul de masura era montat in interiorul spatiului in care reclamanta isi desfasoara activitatea, ceea ce face greu de crezut o interventie fara consimtamantul sau, iar pe de alta parte reclamanta, prin chiar cererea de chemare in judecata, arata ca a apelat la „o terta persoana pentru a schimba” o siguranta arsa. Sustinerea acesteia ca nu a stiut ce face respectiva persoana nu inlatura prezumtia privind interventia supra blocului de masura cu consimtamantul intimatei.
In urma celor retinute prin nota de constatare s-a intocmit procesul-verbal de analiza a abaterilor prin care, dupa stabilirea caracterului fraudulos al consumului, s-au dispus masuri privind refacerea alimentarii cu energie electrica, cu aviz tehnic de racordare.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 13/2007 piata energiei electrice este o piata reglementata care isi va pastra caracteristicile pana la deschiderea completa a pietei energiei.
In cadrul unei astfel de piete, raporturile contractuale dintre consumator si societatile comerciale care furnizeaza energia electrica consumatorilor sunt reglementate atat prin contractele comerciale incheiate cu consumatorul cat si prin dispozitiile actelor normative care reglementeaza piata de energie.
Asa fiind, chiar daca in raporturile comerciale consumatorul si societatea comerciala care asigura energia electrica sunt pe pozitii de egalitate, ambele parti se supun normelor care reglementeaza piata.
Prin H.G. 1007/2004 s-a aprobat Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori. Potrivit art. 86 lit. d si art. 104, 110 din Regulament, operatorul de retea are dreptul de acces in incinta consumatorului pentru verificarea instalatiei de alimentare cu energie electrica pana la grupul de masurare, drept careia ii corespunde obligatia corelativa a consumatorului de a permite acest acces.
In cauza, consumatorul fiind o societate comerciala, iar grupul de masura este situat in incinta spatiului in care isi desfasoara activitatea, exercitarea acestui drept de catre apelanta s-a realizat in prezenta unei persoane care se gasea in spatiul societatii comerciale reclamante.
Asa cum deja s-a retinut, inaintea grupului de masura consumatorul a conectat un cablu. Potrivit art. 90 alin. 2 lit. a si b din Regulament, prin consum fraudulos se intelege conectarea unei instalatii de utilizare inaintea grupului de masura sau orice interventie in instalatia electrica, ce afecteaza functionarea corecta a grupului de masura.
Instanta retine ca sintagma „instalatie de utilizare” folosita la art. 90 alin. 2 lit. a din Regulament, nu are un inteles tehnic, ci intelesul comun potrivit caruia instalatia este ansamblul de conductoare instalate pentru un uz determinat. Asadar, simplul fapt al aptitudinii conexiunii, realizata de consumator inaintea grupului de masura, de a permite utilizarea lui pentru alimentarea cu energie electrica a unor receptoare (conexiunea fiind pe elementul de putere al instalatiei – „faza”), constituie elementele unui consum fraudulos, energia astfel folosita nefiind masurata de aparatul de masura.
Ca aceasta este interpretarea tezei a II-a rezulta si din aceea ca in prima teza a alin. 2 lit. a din art. 90 se refera la conectarea unui receptor, ceea ce arata ca s-a avut in vedere conectarea unei instalatii in sens functional, care realizeaza in fapt functionarea unui receptor.
Fiind intrunite conditiile prevazute de art. 90 alin. 2 lit. a teza II din Regulament sunt intrunite si conditiile art. 90 alin. 2 lit. b din acelasi act normativ, o astfel de interventie afectand functionarea corecta a grupului de masurare, acesta inregistrand un consum mai redus decat cel realizat de consumator.
In consecinta, fata de dispozitiile legale incidente in cauza si considerentele retinute, apelul paratei sub acest aspect este intemeiat, apelanta, cu respectarea dispozitiilor Regulamentului, a constatat interventia in instalatia electrica proprietatea sa si consumul fraudulos al consumatorului.
Cu privire la stabilirea obligatiilor de plata fata de intimata, apelul nu este fondat.
Potrivit art. 142 alin. 4 din Regulament, in cazul consumului fraudulos, perioada de recalculare este de 6 luni pentru categoria de consumatori in care se afla intimata, consumul fiind determinat in sistem pausal in functie de puterea nominala a receptoarelor si de durata de utilizare normata a acestora, in conformitate cu procedurile specifice elaborate de furnizor si aprobate de autoritatea competenta (art. 142 alin. 2, 3 din Regulament).
Asadar consumul pausal trebuie determinat astfel incat sa fie in mod rezonabil, in aceiasi ordine de marime ca si in cazul masurarii acestuia prin mijloacele de masurare. Chiar si in cazul consumului fraudulos, determinarea consumului trebuie sa fie reala, sistemul pausal nefiind o sanctionare a consumatorului aflat intr-o astfel de situatie, sanctiunile fiind prevazute la art. 90 alin. 1 din Regulament.
Stabilirea unui consum excesiv si implicit o obligatie de plata disproportionata fata de consumul real reprezinta o imbogatire fara justa cauza a apelantei.
Consumul intimatei a fost stabilit prin procesul-verbal de stabilire a despagubirilor (fila 22) care nu contine elementele  la care face trimitere art. 142 alin. 2 din Regulament.
Astfel, desi regulamentul se refera la durata de utilizare normata, apelanta nu mentioneaza in procesul-verbal si nici nu face dovada ce a avut in vedere prin sintagma „durata de utilizare normata”. De asemenea nu mentioneaza tarifele – pe categorii de tarife – pe care le-a avut in vedere la stabilirea consumului.
Mai mult, desi determinarea consumului pausal se poate face in baza unor proceduri elaborate de furnizor si aprobate de autoritatea competenta, in cauza nu s-a facut dovada existentei unor astfel de proceduri.
In consecinta, creanta invocata de apelanta nu are la baza un consum cert, si astfel se impune anularea partiala a facturii care se refera la dreptul de creanta al apelantei privitor la consumul calculat in sistem pausal, hotararea instantei de fond fiind justa sub acest aspect, dar pentru considerentele mentionate de instanta de apel.
Anularea partiala a facturii in litigiu nu echivaleaza cu negarea dreptului apelantei de a stabili consumul in sistem pausal in conditiile art. 142 alin. 4 din Regulament, insa cu stabilirea corecta a consumului asa cum prevede alin. 3 art. 142 din Regulament.