Revendicare imobiliara, despagubiri

Obiect: revendicare imobiliara, despagubiri

SENTINTA CIVILA NR. 701/05.03.2009

Prin cererea inregistrata la aceasta instanta sub nr. 2121/321/2008, reclamantii D.N. si D.C. au chemat in judecata Ocolul Silvic Y., prin Directia Silvica , si au solicitat ca in cauza sa fie pronuntata o hotarare judecatoreasca prin care parata sa fie obligata sa le lase in proprietate suprafata de 603 mp teren, in caz contrar sa fie despagubiti.
In motivarea cererii, reclamantii arata ca detin o suprafata de teren gradina in centrul satului X., com. Y., jud. Neamt, mostenire de la parinti, in anul 1960, schela de foraj petrol a amplasat o sonda in apropiere si a amenajat un drum pietruit pe terenul sau,in acest fel ocupandu-i suprafata de 603 mp; in anul 1963, Ocolul Silvic Y. a inscris acest teren in amenajamentul silvic, in mod cu totul nejustificat.
In dovedire, s-a folosit de proba cu inscrisuri, sens in care a atasat la dosarul cauzei in copie o schita a terenului, testamentul autentificat sub nr. 636/29 oct. 1942.
Prin sentinta civila nr. 572/11.03.2008, instanta a admis in parte actiunea reclamantilor si a obligat pe parata sa le lase in proprietate suprafata de 600 mp teren, in limitele marcate cu culoarea galbena din raportul de expertiza efectuat in cauza.
Impotriva acestei sentinte civile, parata a formulat recurs, iar prin decizia civila nr. 807 RC/12.08.2008, Tribunalul Neamt a admis recursul paratei Directia Silvica , a casat sentinta recurata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Instanta de control judiciar a retinut ca hotararea recurata a fost pronuntata fara legala citare a numitei D.C., in calitate de reclamanta, de asemenea ca expertul tehnic judiciar nu a facut dovada legalei convocari a partilor, imprejurare care a produs o vatamare a drepturilor procedurale ale recurentei.
In rejudecare, reclamantul si-a mentinut pretentiile fata de parata Directia Silvica , invederand din nou instantei ca Ocolul Silvic Y. ocupa terenul revendicat, ca acest teren provine de la soacra sa D.E., fiind inzestrat in anul 1968; ca nu s-a incheiat nici un act in acest sens, putand face dovada proprietatii doar cu evidentele din registrul agricol al comunei.
Cererea a fost legal timbrata la valoarea terenului revendicat, astfel cum aceasta a fost stabilita de expertul tehnic judiciar Z., prin expertiza efectuata cu ocazia primei judecati in fond a cauzei.
Prin intampinare, Directia Silvica a invocat lipsa calitatii sale procesual pasive, motivat de faptul ca drumul despre care reclamantul pretinde ca ar cuprinde o suprafata din gradina proprietatea sa este proprietatea publica a statului, facand parte din domeniul public local al comunei, iar conform art. 11 din Legea nr. 213/1998, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile; pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii, invederand instantei urmatoarele : terenul revendicat face parte dintr-un drum comunal (drumul U.), construit in anii 1960 de catre Trustul de foraj, ca urmare a exproprierii mai multor persoane ce detineau teren pe acel traseu de drum. Ulterior, in anul 1968, Ministerul Petrolului a renuntat la exploatarea sondei, iar drumul a trecut in administrarea Intreprinderii Forestiere, drumul fiind refacut si folosit ca drum auto, ce face legatura cu drumul judetean; ca atare, terenul in litigiu a trecut din patrimoniul reclamantului in cel al statului, pentru realizarea unor lucrari de interes public.
In cauza, instanta a solicitat relatii in legatura cu terenul revendicat, respectiv de la Primaria comunei Y., aceste relatii fiind atasate la dosarul cauzei (fila 14).
Printr-un memoriu atasat la dosarul cauzei (fila 15 din dosar), D.C. a invederat instantei ca terenul revendicat provine de la defuncta sa mama D.E., a carei unica mostenitoare este, sotul sau D.N., de care este despartita in fapt si cu care se afla in proces de divort, nu are nici un drept legal asupra terenului; ca nu a semnat cererea de chemare in judecata si solicita scoaterea sa din cauza.
La termenul de judecata din data de 15.01.2009, fata de solicitarea reclamantei D.C., instanta a dispus scoaterea acesteia din cauza.
Examinand probele administrate in cauza, instanta retine urmatoarea situatie de fapt :
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesual pasive invocata de Directia Silvica, instanta retine ca motivele invocate de parata in sustinerea acestei exceptii, respectiv ca terenul revendicat face parte din domeniul public al comunei si ca nu Ocolul Silvic Y. este cel care stapaneste terenul ce formeaza petitul actiunii, se refera la fondul cauzei, fata de imprejurarea ca reclamantul a sustinut constant si in faza rejudecarii ca Ocolul Silvic Y., aflat in subordinea , iar prin adresa nr. 1489/15.12.2008 (fila 21 din dosar) Ocolul Silvic Y. comunica reclamantului ca drumul Ursoaia figureaza in amenajamentul silvic cu u.a. 124D . Prin urmare, exceptia va fi respinsa.
Pe fondul cauzei, instanta retine ca reclamantul pretinde ca terenul ce face obiectul cauzei l-a primit ca zestre de la soacra sa D.E. in anul 1968 si ca este inscris pe numele sau in evidentele agricole ale comunei. De mentionat ca Primaria comunei Y. a avut o pozitie contradictorie fata de situatia juridica a terenului in litigiu; astfel, prin adresa nr. xxxx/27 august 2007 (fila 13 din primul dosar de fond), aceasta institutie pretinde ca drumul care face obiectul revendicarii este drum public cuprins in inventarul bunurilor din domeniul public al comunei, pentru ca prin adresa nr. xxxxx/23 decembrie 2008 (fila 14 din prezentul dosar) sa comunice instantei ca terenul in litigiu nu figureaza in domeniul public sau privat al comunei.
Actiunea in revendicare imobiliara este actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar. In cadrul unei asemenea actiuni, reclamantul are obligatia sa dovedeasca imprejurarea ca este titularul dreptului real de proprietate, dovada care constituie temeiul juridic al actiunii in revendicare.
In cauza dedusa judecatii, reclamantul nu a facut dovada ca este proprietarul bunului revendicat, respectiv nu a prezentat un act valabil de proprietate.
Imprejurarea ca terenul in litigiu este inscris pe numele reclamantului in registrul agricol al comunei face eventual dovada posesiei si nu pe aceea a dreptului absolut de proprietate.
Pe cale de consecinta, in baza art. 480 si urm. Cod civil, instanta va respinge actiunea.