Plangere contraventionala LEGEA 180/2002

Obiect : plangere contraventionala LEGEA 180/2002
Sentin?a civila Nr. 2385/30 Octombrie 2009
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei, petentul G. a formulat, in contradictoriu cu intimatul ORASUL, prin PRIMAR, plangere impotriva procesului-verbal de contraventie nr. xxx, din data de 03.07.20xx, prin care a fost sanctionat cu amenda pentru adresarea de cuvinte si expresii jignitoare agentului constatator, si institutiei pe care acesta o reprezinta.
In motivarea actiunii, petentul a mentionat faptul ca procesul-verbal a fost incheiat fara motiv si in absenta sa, precum si ca nu este vinovat de cele retinute.
Cererea nu a fost intemeiata pe nicio dispozitie legala.
In dovedirea pretentiilor sale, petentul a depus actul de sanctionare a carui anulare o solicita, cerand incuviintarea probei testimoniale cu martorul U..
Plangerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 36 din OG nr. 2/2001, si de plata timbrului judiciar, conform art. 1 alin. 3 din OG nr. 32/1995.
Legal citat, intimatul a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea plangerii, pe motiv ca petentul a incalcat normele legale, referitoare la ordinea si linistea publica.
A solicitat incuviintarea probei testimoniale cu martorul A..
La termenul din data de 30.10.2009, au fost audiati martorul propus de petent si martorul asistent din procesul-verbal, A..
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
La data de 03.07.2009, petentul G. a fost sanctionat contraventional de catre un agent al Politiei Comunitare a Orasului, cu amenda in cuantum de 500 de lei, pentru savarsirea faptei prevazute de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
S-a retinut in procesul-verbal nr. 098 ca, la data de mai sus, ora 15:00, contravenientul, aflandu-se pe str. X., a adresat cuvinte si expresii jignitoare agentului constatator si institutiei pe care acesta o reprezinta.
Avand in vedere dispozitiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanta este datoare sa verifice legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contraventie.
In ceea ce priveste legalitatea procesului-verbal evocat, instanta retine ca acesta a fost legal intocmit, fiind evidentiate in cuprinsul sau, toate elementele prevazute de art. 17 alin. din OG nr. 2/2001, care pot fi analizate si din oficiu.
Analizand cel de-al doilea aspect propus de prevederile art. 34 alin. 1, se constata ca procesul-verbal atacat indeplineste conditiile de temeinicie pentru sanctionarea in mod valabil a contravenientului, in ceea ce priveste fapta retinuta in sarcina sa, astfel:
In primul rand, instanta retine ca petentul beneficiaza de garantiile consacrate de prevederile art. 6 C.E.D.O., relative la dreptul la un proces echitabil.
In al doilea rand, astfel cum s-a stabilit in cauza Anghel impotriva Romaniei, jurisprudenta curtii de contencios european al drepturilor omului fiind obligatorie pentru statele semnatare ale Conventiei, pentru stabilirea faptului daca o fapta are sau nu natura penala ( in vederea atragerii garantiilor si drepturilor corespunzatoare in favoarea persoanei care a savarsit-o ), exista trei criterii alternative:
calificarea faptei in dreptul intern;
natura faptei incriminate;
natura si gravitatea sanctiunii aplicate.
In dreptul romanesc, domeniul contraventional este unul situat in afara dreptului penal, dar cum, potrivit Curtii de la Strasbourg, acest prim criteriu are doar o valoare relativa, urmeaza a fi analizate celelalte doua, pentru lamurirea caracterului sanctiunilor contraventionale, prin prisma art. 6 din Conventie.
Referitor la natura faptei incriminate, aceasta, pentru a fi calificata ca fiind penala, norma de incriminare trebuie sa se adreseze tuturor, avand o aplicabilitate generala, nu doar unui grup restrans de persoane.
Ultimul criteriu, respectiv natura si severitatea sanctiunii, este indeplinit cand sanctiunea are un caracter preventiv si sanctionator, indiferent de cuantumul amenzii, daca ea nu este destinata acoperirii unui prejudiciu, ci vizeaza prevenirea savarsirii altor fapte si sanctionarea faptuitorului.
Mergand pe linia de rationament a Curtii Europene a Drepturilor Omului, instanta retine ca, potrivit celui de-al doilea, fapta petentului G. este prevazuta de o norma incriminatoare cu adresabilitate generala.
Asa fiind, contravenientul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, pe care nu poate fi obligat sa o rastoarne, sarcina probei revenind institutiei al carei angajat este agentul constatator, respectiv intimatului.
Sub acest aspect, se retine ca procesul-verbal, beneficiind de o prezumtie relativa de autenticitate si veridicitate, face dovada deplina a celor retinute de agentul constatator. Relativ la prezumtiile evocate, instanta aminteste ca, potrivit jurisprudentei instantei de contencios european al drepturilor omului, ar fi lipsit de logica sa le fie recunoscut statelor parte la Conventie dreptul de a investi organe administrative cu competenta de sanctionare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko imp. Slovaciei, hotarare din 2 septembrie 1998, § 64), fiind conforma Conventiei procedura de aplicare si executare a unei sanctiuni contraventionale pe baza unui act necontestat in fata unei instante, avand implicit si valoare probatorie, iar in momentul formularii unei contestatii judiciare impotriva unui alt act de acelasi gen, acordarea unei relevante probatorii acestuia sa contravina CEDO.
Mai mult decat atat, depozitia martorului A. confirma aspectele inserate in actul de constatare si sanctionare contraventionala.
Declaratia martorului U. urmeaza a fi indepartata din ansamblul probator, nefiind concludenta, intrucat acesta nu a fost de fata la vreun eveniment belicos desfasurat intre agentul constatator si contraveient.
Totusi, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.
La aprecierea gradului de pericol social al faptei instanta va tine cont de imprejurarea ca fapta nu a produs urmari grave si a adus o atingere minima ordinii si valorilor sociale ocrotite prin sanctionarea contraventiei.
In ceea ce priveste circumstantele personale ale contravenientului, instanta va tine cont de atitudinea sa, de faptul ca acesta se afla la prima abatere, precum si de faptul ca aceasta s-a interesat in mod vadit de derularea procedurii.
Prin raportare la criteriile de individualizare prevazute de articolul mentionat, instanta retine ca sanctiunea contraventionala a amenzii de 500 lei nu corespunde gradului redus de pericol social al faptei, si ca fata de circumstantele personale ale petentei, manifestarea unei atitudini caracterizate prin clementa, apare cea mai practica, in situatia data. In plus, convingerea instantei este in sensul ca aplicarea unei sanctiuni nepecuniare este susceptibila de a atrage atentia contravenientei asupra faptului ca atitudinea sa sociala trebuie necesarmente conformata prevederilor legale.
Pentru aceste considerente, instanta va admite in parte plangerea si va inlocui sanctiunea amenzii cu sanctiunea contraventionala a AVERTISMENTULUI, atragand totodata atentia petentei ca aceasta hotarare poate fi luata in considerare pentru caracterizarea periculozitatii sociale a acesteia, generand aplicarea unei sanctiuni mai severe in cazul savarsirii unei noi fapte contraventionale.
 De asemenea, dand eficienta principiului disponibilitatii partilor, care guverneaza procesul civil, intrucat nu au fost solicitate cheltuieli de judecata, se va lua act de atare situatie.