Plangere contraventionala Legea 31/2000

Obiect: plangere contraventionala Legea 31/2000
SENTINTA  CIVILA  NR. 1665/16.06.2010
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei, petentul S.C a formulat, in contradictoriu cu intimatii IPJ si OCOLUL SILVIC , prin reprezentant, DIRECTIA SILVICA, plangere impotriva procesului-verbal de contraventie seria AP nr. xxxxxxxxxxxx, din data de 23.04.2010, prin care  a fost sanctionat cu amenda si confiscarea bunurilor, pentru faptul de a fi transportat o cantitate de lemn, fara a detine documentele de transport si de provenienta.
In motivarea actiunii, petentul a mentionat faptul ca, la data de 23.04.2010, a fost depistat transportand cu auto, material lemnos, fara a avea asupra sa avizul de insotire a marfii.
A mai aratat acesta faptul ca, la data respectiva avea documente de insotire a marfii, insa le pierduse intr-o benzinarie, cu putin timp inainte de momentul controlului, precum si faptul ca le-a prezentat politiei la 3 ore dupa sanctionare.
In concluzie, a solicitat anularea procesului-verbal de contraventie, iar, in subsidiar, inlocuirea amenzii cu avertisment.
Cererea nu a fost intemeiata pe nicio dispozitie legala.
In dovedirea pretentiilor sale, petentul a depus inscrisuri.
Plangerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 36 din OG nr. 2/2001, si de plata timbrului judiciar, conform art. 1 alin. 3 din OG nr. 32/1995.
Legal citati, intimatii nu au depus intampinare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
La data de 23.04.2010, petentul SC a fost sanctionat contraventional de catre un agent din cadrul Politiei P., cu amenda in cuantum de 1000 de lei si confiscarea bunurilor, pentru savarsirea faptei prevazute de art. 1 lit. p din Legea nr. 31/2000.
S-a retinut in procesul-verbal seria AP nr. ___ ca, la data de mai sus, ora 04:40, contravenientul a transportat cu autoutilitara nr. ____, pe DJ 155 – P- T, o cantitate de aproximativ 5,8 mc material lemnos esenta rasinoase, pe DN  15 B, din directia P, catre T, fara sa posede documente de transport si provenienta ( fila 8 ).
Avand in vedere dispozitiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanta este datoare sa verifice legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contraventie.
In ceea ce priveste legalitatea procesului-verbal evocat, instanta retine ca acesta a fost legal intocmit, dupa cum urmeaza:
Potrivit art. 10 alin. 1 lit. a din Legea nr. 31/2000, in cazul constatarii contraventiilor de natura silvica, „aplicarea sanctiunii se face dupa cum urmeaza:
 a) amenda si valoarea pagubei se stabilesc prin rezolutia sefului ocolului silvic in a carui raza teritoriala s-a savarsit contraventia, la propunerea organului constatator”.
Mai mult, in conformitate cu prevederile art. 9 alin. 3 din acelasi act normativ, agentul constatator depune procesul-verbal de constatare la ocolul silvic in a carui raza teritoriala s-a savarsit contraventia, in termen de 5 zile de la data constatarii, in scopul calcularii pagubei si al stabilirii amenzii.
Fata de dispozitiile evocate in cele ce preced, instanta constata ca actul de sanctionare a fost intocmit cu respectarea prevederilor legale, iar amenda a fost aplicata corespunzator exigentelor legii.
Analizand cel de-al doilea aspect propus de prevederile art. 34 alin. 1, se constata ca procesul-verbal atacat indeplineste conditiile de temeinicie pentru sanctionarea in mod valabil a contravenientului, dupa cum urmeaza:
 In primul rand, instanta retine ca petentul beneficiaza de garantiile consacrate de prevederile art. 6 C.E.D.O., relative la dreptul la un proces echitabil.
In al doilea rand, astfel cum s-a stabilit in cauza Anghel impotriva Romaniei, jurisprudenta curtii de contencios european al drepturilor omului fiind obligatorie pentru statele semnatare ale Conventiei, pentru stabilirea faptului daca o fapta are sau nu natura penala ( in vederea atragerii garantiilor si drepturilor corespunzatoare in favoarea persoanei care a savarsit-o ), exista trei criterii alternative:
1. calificarea faptei in dreptul intern;
2. natura faptei incriminate;
3. natura si gravitatea sanctiunii aplicate.
In dreptul romanesc, domeniul contraventional este unul situat in afara dreptului penal, dar cum, potrivit Curtii de la Strasbourg, acest prim criteriu are doar o valoare relativa, urmeaza a fi analizate celelalte doua, pentru lamurirea caracterului sanctiunilor contraventionale, prin prisma art. 6 din Conventie.
Referitor la natura faptei incriminate, aceasta, pentru a fi calificata ca fiind penala, norma de incriminare trebuie sa se adreseze tuturor, avand o aplicabilitate generala, nu doar unui grup restrans de persoane.
Ultimul criteriu, respectiv natura si severitatea sanctiunii, este indeplinit cand sanctiunea are un caracter preventiv si sanctionator, indiferent de cuantumul amenzii, daca ea nu este destinata acoperirii unui prejudiciu, ci vizeaza prevenirea savarsirii altor fapte si sanctionarea faptuitorului.
Mergand pe linia de rationament a Curtii Europene a Drepturilor Omului, instanta retine ca primul criteriu, din cele mentionate in precedent, nu este aplicabil spetei de fata, deoarece contraventia, in dreptul intern, se apropie cel mai mult de procedura civila.
Totusi, potrivit celui de-al doilea criteriu, fapta petentului S.C. poate fi asimilata uneia penale, in sensul  evocat, avand in vedere faptul ca norma de incriminare are adresabilitate generala.
Asa fiind, contravenientul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, pe care nu poate fi obligat sa o rastoarne, sarcina probei revenind institutiei al carei angajat este agentul constatator, respectiv intimatului.
Sub acest aspect, se retine ca procesul-verbal, beneficiind de o prezumtie relativa de autenticitate si veridicitate, face dovada deplina a celor retinute de agentul constatator. Relativ la prezumtiile evocate, instanta aminteste ca, potrivit jurisprudentei instantei de contencios european al drepturilor omului, ar fi lipsit de logica sa le fie recunoscut statelor parte la Conventie dreptul de a investi organe administrative cu competenta de sanctionare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko imp. Slovaciei, hotarare din 2 septembrie 1998, § 64), fiind conforma Conventiei procedura de aplicare si executare a unei sanctiuni contraventionale pe baza unui act necontestat in fata unei instante, avand implicit si valoare probatorie, iar in momentul formularii unei contestatii judiciare impotriva unui alt act de acelasi gen, acordarea unei relevante probatorii acestuia sa contravina CEDO.
In raport de aspectele invederate, instanta retine ca fapta savarsita reprezinta contraventie, intimatii indeplinindu-si obligatia de rasturnare a prezumtiei de nevinovatiei de care beneficiaza petentul.
Totusi, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.
La aprecierea gradului de pericol social al faptelor instanta va tine cont de imprejurarea ca acestea nu au produs urmari grave si au adus o atingere minima ordinii si valorilor sociale ocrotite prin sanctionarea contraventiei.
In ceea ce priveste circumstantele personale ale contravenientului, instanta va tine cont de atitudinea sa si de comportarea sincera in fata instantei de judecata, de faptul ca acesta se afla la prima abatere, recunoscand savarsirea faptelor retinute in actul sanctionator, dar, mai ales, de faptul ca acesta a depus la dosar, documentele justificative, privind materialul transportat, respectiv avizul de insotire secundar nr. xxxxxxxx/23.04.2010 si factura fiscala nr. xx/28.04.2010 ( filele 4-5 ) . Asa fiind, aspectele enuntate sunt in masura de a determina mai mult clementa in aprecierea raportului de proportionalitate intre gradul de pericol social al faptelor si sanctiunea aplicata.
Prin raportare la  criteriile de individualizare prevazute de articolul mentionat, instanta retine ca sanctiunea contraventionala a amenzii de 1000 lei nu corespunde gradului redus de pericol social al faptelor, aparand ca excesiva, in contextul evocat, precum si faptul ca aplicarea unei sanctiuni nepecuniare este susceptibila de a atrage in mod real atentia petentului asupra necesitatii imperioase de conformare in raport de cerintele legale.
Pentru aceste considerente, instanta va admite in parte plangerea si va inlocui sanctiunea amenzii cu sanctiunea contraventionala a avertismentului, atragand totodata atentia petentului ca aceasta hotarare poate fi luata in considerare pentru caracterizarea periculozitatii sociale a acestuia, generand aplicarea unei sanctiuni  mai severe in cazul savarsirii unei noi fapte contraventionale. Urmeaza a fi mentinute celelalte dispozitii ale procesului-verbal atacat.
Dand eficienta principiului disponibilitatii partilor, care guverneaza procesul civil, intrucat nu au fost solicitate cheltuieli de judecata, se va lua act de atare situatie.