ROMANIA
DOSAR NR. ..................

JUDECATORIA SECTORULUI 4 BUCURESTI - SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. ...........
SEDINTA PUBLICA DE LA .............
INSTANTA CONSTITUITA DIN
PRESEDINTE - ................
GREFIER - ................

     Pe rol solutionarea cererii de chemare in judecata formulata de reclamantii
......... si ......., impotriva paratilor ................... ,....................., ........ si ............,
avand ca obiect - revendicare. 
     Dezbaterile in fond asupra cauzei au avut loc in sedinta publica din
.............., sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea
data, care face parte integranta din prezenta hotarare si cand, avand nevoie de
timp pentru a delibera, instanta a amanat succesiv pronuntarea la ........... si la
..........

INSTANTA

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. ............... la data
de ............, reclamantii ....... si ......... au chemat in judecata pe paratii
....................... ............., ................, ........... si ................, pentru ca instanta sa
oblige paratii sa lase imobilul situat in .........., str. ..........., sector ........., in
deplina proprietate si linistita posesie a reclamantilor.
In motivare, reclamantii au aratat in esenta ca sunt proprietarii imobilului
revendicat in temeiul actului de vanzare-cumparare autentificat la data de
............., imobilul fiind preluat de stat in anul ........., in temeiul Decretului nr.
223/1974.
Se apreciaza ca preluarea imobilului de catre stat s-a facut fara titlu
valabil, in raport de criteriile cuprinse in art. 6 din Legea nr. 213/1998, atat
pentru ca formalitatile prevazute de Decretul nr. 223/1974 nu au fost respectate,
cat si pentru ca acest decret contravine dispozitiilor Constitutiei din 1965 privind
ocrotirea proprietatii.
Ca atare, sustin reclamantii, titlul lor este preferabil fata de titlul paratilor
..........., care au cumparat imobilul (prin contractul de vanzare-cumparare din
...........) de la un neproprietar, titlul reclamantilor fiind intaiul transcris.
In dovedirea cererii, intemeiata in drept pe disp. art. 480 C.civ., ale Legii
nr. 213/1998, ale art.1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia europeana a
drepturilor omului, ale Declaratiei universala a drepturilor omului si ale
Constitutiei, reclamantii au solicitat administrarea probei cu inscrisuri.

Prin intampinare (f. 26), paratii .............. si ............. au ridicat exceptia
autoritatii lucrului judecat, aratand in esenta ca printr-o actiune in revendicare
anterioara, introdusa la ............., reclamantii au solicitat obligarea paratilor sa
lase acelasi imobil in proprietatea si posesia reclamantilor, solicitand
compararea titlurilor partilor. Aceasta actiune a fost respinsa, in mod irevocabil,
prin decizia civila nr. ............ pron. de Curtea Suprema de Justitie - sectia civila,
intrata in puterea lucrului judecat.
In dovedirea apararilor formulate, intemeiate in drept pe disp. art. 1200 -
1201 C.civ., art. 163 - 166 C.pr.civ., paratii au solicitat administrarea probei cu
inscrisuri.

Prin sent.civ. nr. .............., Judecatoria sectorului 4 Bucuresti a admis
exceptia autoritatii lucrului judecat si a respins actiunea pentru acest
considerent, statuand in esenta ca exista identitate de parti, obiect si cauza intre
cele doua pricini.
Sentinta a fost confirmata in apel, prin dec.civ. nr. ............ pron. de
Tribunalul Bucuresti - sectia a IV-a civila.
Prin dec.civ. nr. ................ pron. de C.A. Bucuresti, sectia a III-a civila, a
fost admis recursul reclamantilor si s-a dispus rejudecarea cauzei de catre prima
instanta, pentru motivele ce vor fi analizate pe larg in cuprinsul prezentei
sentinte.
Cauza a fost inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. ............. la data
de ................
In cauza a fost incuviintata pentru parti si administrata proba cu inscrisuri.
Cu ocazia rejudecatii, paratii au depus intampinare, prin care au ridicat
exceptia inadmisibilitatii actiunii in revendicare de drept comun, in raport de
dispozitiile Legii 10/2001, iar pe fond, au solicitat respingerea actiunii, ca
neintemeiata, aratand ca au fost de buna-credinta, iar contractul de vanzare-
cumparare este valabil, nefiind anulat.
Prin incheierea interlocutorie de la .................. (f. 28) instanta a respins
exceptia inadmisibilitatii, ca neintemeiata.

Analizand materialul probator administrat, instanta retine
urmatoarele:
1. Situatia de fapt:
     Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. ............... la
Notariatul de Stat sector 5 Bucuresti, reclamantii ......... si ........... au cumparat
imobilul (apartament compus din 3 camere) situat in .........., str. ........... nr. ...,
sector ...
     Imobilul a fost preluat de stat prin Decizia nr. ................ emisa de
Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Mun. Bucuresti, in temeiul
Decretului nr. .........., dupa cum urmeaza: a) cota de 1/2 din dreptul de
proprietate, apartinand lui .........., a fost preluata de stat fara plata, retinandu-se
ca acesta a plecat temporar in strainatate, iar la expirarea vizei acordate nu s-a
mai inapoiat; b) cota de 1/2 din dreptul de proprietate, apartinand lui ........., a fost
preluata de stat cu plata, retinandu-se ca acesteia i s-a aprobat plecarea definitiva
din tara.
     Ulterior, invocandu-se dispozitiile Legii nr. 112/1995, Primaria Mun.
Bucuresti, prin mandatar .........., a vandut apartamentul situat in .............., str.
......., sector ... (fost sector ..., anterior reorganizarii administrative din anul .....)
paratilor ........ si ........, chiriasi, potrivit contractului de inchiriere nr. ...................
     Din adresele emise de Primaria Mun. Bucuresti - Directia Juridic,
Contencios si Legislatie (f. 47 si 50) rezulta ca reclamantii ......... si ...... nu au
formulat cerere de restituire a imobilului, in temeiul Legii nr. 112/1995, insa au
depus in temeiul Legii nr. 10/2001 notificarea nr. .............., nesolutionata pana
in prezent.
     
2. Litigiul anterior:
     Prin sentinta civila nr. .............. pron. de Tribunalul Bucuresti - sectia a
III-a civila a fost admisa actiunea in revendicare formulata de reclamantii
............. si ......... impotriva paratilor ........, .......... si Primaria Mun. Bucuresti,
avand ca obiect imobilul situat in ..........., str. ........... nr. ..., sector .....
     S-a retinut in esenta ca reclamantii sunt proprietarii imobilului, in temeiul
actului de vanzare-cumparare din anul ....., ca Decretul nr. ...... nu constituie un
titlu valabil in favoarea statului, fiind contrar Constitutiei din ..... si Declaratiei
Universale a Drepturilor Omului, ca in urma compararii titlurilor, se impune
concluzia ca titlul de proprietate al reclamantilor este preferabil, intrucat statul
neproprietar nu putea instraina un bun ce nu-i apartinea.
     Apelul declarat de parati a fost respins ca nefondat prin decizia civila nr.
.............. pron. de C.A. Bucuresti, sectia a III-a civila, amplu argumentata, prin
care s-a retinut in esenta ca imobilul a fost preluat de stat fara titlu valabil,
dreptul de proprietate fiind in continuare in patrimoniul reclamantilor. Curtea a
statuat ca "sentinta apelata a procedat la compararea titlurilor de proprietate,
care este de esenta acestei actiuni create de jurisprudenta si a considerat pe bun
drept ca titlul reclamantilor probeaza un drept de proprietate preferabil."
     Recursurile declarate de parati impotriva acestei decizii au fost admise
prin dec.civ. nr. ............. pronuntata de Curtea Suprema de Justitie, sectia civila,
care a desfiintat hotararile anterioare si pe fond, a respins actiunea, ca nefondata.
     Curtea Suprema de Justitie a retinut, in motivarea deciziei sale, doua
aspecte esentiale:
     a) imobilul a fost preluat de stat cu titlu valabil, in raport de dispozitiile
Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, adoptate la ................,
iar dispozitiile Legii nr. 112/1995 si ale Normelor Metodologice de aplicare sunt
incidente in cauza, imobilul fiind cumparat legal de paratii Micliuc;
     b) paratii Micliuc au fost de buna-credinta si s-au aflat intr-o eroare
comuna si invincibila cu privire la calitatea de proprietar al statului instrainator.
Eroarea comuna si invincibila ("principiul validitatii aparentei in drept") este un
mod originar de dobandire a proprietatii, dreptul de proprietate nascut in
patrimoniul paratilor fiind opozabil tuturor, inclusiv adevaratului proprietar. Ca
atare, "se exclude orice operatiune de comparare a celor doua titluri al
proprietarului real (sic!) si al tertului, acordandu-se prioritate principiului
ocrotirii bunei credinte, in vederea protejarii sigurantei si stabilitatii circuitului
civil".
     Se observa caracterul contradictoriu al motivarii deciziei, intrucat daca s-a
retinut ca imobilul a fost preluat de stat cu titlu, atunci titlul paratilor era
preferabil, fiind dobandit de la adevaratul proprietar, nemaifiind necesara
motivarea de la lit.b, care porneste (in mod logic si necesar) de la premisa
contrara, ca imobilul a fost preluat de stat fara titlu valabil, proprietatea asupra
acestuia fiind dobandita de parati in temeiul erorii comune si invincibile
("aparentei in drept").
     Ceea ce intereseaza insa in prezenta cauza este ca instanta suprema, prin
decizie irevocabila asupra fondului cauzei, a statuat ca paratii ............. sunt
proprietarii imobilului revendicat in prezenta cauza.
     
3. Decizia Curtii de Apel:
     Fara a nega existenta autoritatii lucrului judecat, din perspectiva dreptului
intern aplicabil (art. 1201 C.civ. si art. 166 C.pr.civ.), Curtea de apel a
considerat ca pentru a putea trece la analiza triplei identitati - de parti, obiect si
cauza - este necesar sa se constate, in prealabil, ca prin prima hotarare
irevocabila s-a rezolvat in fond litigiul intre parti, "importanta considerentelor
fiind, in acest caz, decisiva".
      Curtea de apel a retinut in esenta ca, desi instanta suprema a fost investita
cu o actiune in revendicare, care presupune compararea titlurilor partilor si
examinarea valabilitatii titlului statului, instanta suprema a retinut "buna-
credinta a tertilor cumparatori", cu consecinta excluderii oricarei operatiuni de
comparare a titlurilor partilor.
     Ca atare, concluzioneaza Curtea, instanta suprema nu s-a pronuntat asupra
actiunii cu care a fost investita, intemeiata pe art. 480 - 481 C.civ., ci a
modificat in mod nelegal cauza cererii de chemare in judecata cu care a fost
investita, prin solutionarea cererii exclusiv prin raportare la Legea nr. 10/2001,
lege noua, intervenita pe parcursul procesului. Curtea de apel da in continuare de
inteles ca, procedand in acest mod, instanta suprema a incalcat dreptul la un
proces echitabil, reglementat de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor
Omului.
     Curtea de apel a apreciat ca, daca s-ar retine in aceste conditii autoritatea
lucrului judecat, s-ar incalca dreptul de acces la o instanta, ca o componenta
esentiala a dreptului la un proces echitabil. Invocand jurisprudenta Curtii
Europene a Drepturilor Omului (cauzele Golder c. Marii Britanii, hotararea din
................., Sabin Popescu c. Romaniei, hotararea din ............. si Lungoci c.
Romaniei, hotararea din ...................), Curtea a apreciat ca este necesara
analizarea in fond a pretentiilor si apararilor deduse judecatii, iar nu o excludere
formala a cercetarii fondului. Apreciind ca solutionarea cauzei prin invocarea
exceptiei autoritatii lucrului judecat s-a facut nelegal, Curtea de apel a admis
recursul si a trimis cauza spre rejudecare primei instante.
     
4. In drept:
     A. Prin dec.civ. nr. ............... pron. de C.A. Bucuresti, sectia a III-a civila
s-a retinut caracterul nelegal al "invocarii" exceptiei autoritatii lucrului judecat
si s-a trimis cauza spre judecare in fond.
     Potrivit art. 315 alin.1 C.pr.civ., in caz de casare, hotararile instantei de
recurs asupra problemelor de drept dezlegate (...) sunt obligatorii pentru
judecatorii fondului. Se impune asadar cercetarea in fond a cauzei deduse
judecatii, fara a fi posibila admiterea exceptiei autoritatii lucrului judecat.
     Se poate insa lesne constata ca prin considerentele care justifica solutia
adoptata,  Curtea de apel nu a retinut nici un moment ca nu ar exista autoritate
de lucru judecat, ci a criticat pentru nelegalitate hotararea irevocabila pronuntata
in litigiul anterior dintre parti, invocand exigentele deduse din art. 6 din
Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
     Cu toate acestea, potrivit jurisprudentei relevante a Curtii Europene a
Drepturilor Omului, autoritatea de lucru judecat si stabilitatea hotararilor
judecatoresti definitive constituie elemente esentiale ale dreptului la un proces
echitabil si ale preeminentei dreptului.
     De aceea, instanta considera necesar sa verifice in ce masura exista totusi
autoritate de lucru judecat, intrucat o concluzie afirmativa va avea consecinte
inerente cu privire la solutia asupra fondului, tocmai pentru a nu determina o
(noua) incalcare a dreptului la un proces echitabil prev. de art. 6 din Conventia
Europeana a Drepturilor Omului si de art. 21 alin.3 din Constitutie.
     Totodata, efectele hotararii irevocabile anterioare (dec.civ. nr. ..................
pronuntata de Curtea Suprema de Justitie, sectia civila) trebuie analizate si din
perspectiva articolului 1 din Protocolul aditional la Conventia Europeana a
Drepturilor Omului (in continuare, "Protocolul nr.1").
     
     B. Potrivit art. 1201 C.civ.,  exista putere de lucru judecat atunci cand a
doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si
este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate.
Instanta constata ca exista identitate de parti, obiect si cauza intre prezenta
cerere de chemare in judecata si cea care a fost solutionata irevocabil prin
................... pron. de Tribunalul Bucuresti - sectia a III-a civila, astfel cum a fost
modificata prin dec.civ. nr. ............... pronuntata de Curtea Suprema de Justitie,
sectia civila.
Astfel, in primul proces au participat in calitate de reclamanta, reclamantii
din prezenta cauza, ............ si ............., iar in calitate de parati, intre altii, ...........
si ..........., paratii din prezenta cauza.
In ce priveste obiectul celor doua actiuni, inteles atat ca pretentie concreta,
cat si ca drept subiectiv invocat, instanta constata ca prin cererea inregistrata pe
rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a III-a civila, reclamanta a formulat o actiune
in revendicare impotriva paratilor Primaria Mun. Bucuresti, ........... si .......
Tot o actiune in revendicare, a aceluiasi imobil situat in Bucuresti, str.
......................, impotriva paratilor ........... si ........... (si a altor parati) a fost
formulata si in prezenta cauza, motiv pentru care se impune concluzia existentei
identitatii de obiect intre cele doua cauze.
     Cauza cererii de chemare in judecata (causa debendi, fundamentul
pretentiei), inteleasa ca situatie de fapt calificata juridic, este de asemenea
identica in ambele actiuni, fiind vorba despre calitatea de proprietari a
reclamantilor, calitate care nu s-a stins prin preluarea imobilului de catre stat,
intrucat aceasta preluare nu s-a facut cu titlu valabil si nu a fost apta sa transmita
proprietatea in patrimoniul statului; de asemenea, faptul ca paratii au cumparat
de la un neproprietar, ceea ce inseamna ca titlul reclamantilor este preferabil fata
de titlul paratilor, fiind mai vechi, transcris anterior si mai bine caracterizat.
     Nu pot fi primite sustinerile reclamantilor, din primul ciclu procesual, in
sensul ca nu ar exista autoritate de lucru judecat, intrucat in primul litigiu nu s-ar
fi solicitat compararea titlurilor.
     Actiunea in revendicare este actiunea proprietarului neposesor impotriva
posesorului neproprietar, prin care se solicita recunoasterea dreptului de
proprietate in patrimoniul reclamantului si, pe acest temei, obligarea paratului la
restituirea posesiei.
     Potrivit unei doctrine si jurisprudente vechi si constante, in cazul in care
ambele parti exhiba titluri de proprietate, provenind de la autori diferiti, actiunea
in revendicare se solutioneaza, in principiu,  prin compararea titlurilor
prezentate de parti, pentru a stabili care dintre acestea este mai bine caracterizat.
Este exact ceea ce au facut Tribunalul si Curtea de apel, in primul litigiu.
     Pe de alta parte, revendicarea nu se solutioneaza intotdeauna, in mod
obligatoriu, prin comparare de titluri, cum pare a considera Curtea de apel prin
decizia de trimitere, intrucat compararea de titluri intervine numai atunci cand
paratul opune un titlu translativ de proprietate, provenind de la un autor diferit
de cel al reclamantului.
     In raport de relativitatea efectelor contractelor si in lipsa unui sistem de
publicitate imobiliara coerent, cu efect constitutiv al inscrierilor in cartea
funciara, doctrina si practica au ajuns la concluzia ca in acest caz va avea castig
de cauza cel al carui titlu provine de la autorul al carui drept este preferabil.
     In situatia in care insa paratul opune un mod originar de dobandire al
dreptului de proprietate, precum uzucapiunea (in conditiile art. 1841 C.civ.),
daca instanta ajunge la concluzia ca opereaza uzucapiunea, nu se mai impune
nici un fel de comparare de titluri, in sensul precizat,  intrucat uzucapiunea (spre
deosebire de conventie) constituie un mod originar si absolut de dobandire a
dreptului de proprietate; daca opereaza uzucapiunea, in mod evident dreptul
proprietarului initial este stins.
     Rationamentul este similar in cazul dobandirii proprietatii bunurilor
mobile prin posesia de buna credinta (art. 1909 alin.1 C.civ.).
     In doctrina si jurisprudenta este relativ controversata existenta altui mod
originar de dobandire a dreptului de proprietate asupra unui imobil, respectiv
dobandirea imobilului de catre un tert de buna-credinta, prin act translativ cu
titlu oneros, si in conditiile erorii comune si invincibile. In lipsa unui text legal
explicit s-a dedus un principiu din unele texte legale care fac aplicarea regulii
aparentei in drept, ajungandu-se la concluzia ca eroarea comuna si invincibila
este un fapt juridic complex, care constituie un mod originar de dobandire a
dreptului de proprietate, actul translativ de proprietate incheiat cu un
neproprietar fiind doar un element constitutiv al acestui fapt juridic complex.
     Instanta nu considera necesar sa faca aprecieri asupra temeiniciei acestei
constructii juridice, ori asupra aplicabilitatii sale (contestabile) in contextul
vanzarii de catre stat a imobilelor nationalizate, aceste aspecte fiind dezbatute in
mod amplu in doctrina si jurisprudenta.
      Ceea ce intereseaza in acest context este doar faptul ca o parte
semnificativa a practicii judiciare, indeosebi a Curtii de Casatie insesi,
recunoaste efectele achizitive de proprietate ale erorii comune si invincibile
(adesea fara a face o distinctie suficienta intre simpla buna credinta si eroarea
comuna - a se vedea, pentru amanunte, considerentele Curtii Europene a
Drepturilor Omului in cauza ................), considerand ca aceasta constituie un
mod originar de dobandire a dreptului de proprietate de catre tertii achizitori,
concluzie care, in mod logic, exclude compararea titlurilor partilor.
     Este prin urmare eronata opinia sustinuta de Curtea de apel, potrivit
actiunea in revendicare nu putea fi solutionata decat prin compararea titlurilor,
iar Curtea Suprema de Justitie ar fi schimbat in mod nelegal cauza actiunii, de
vreme ce nu ar fi comparat titlurile partilor.
     Instanta investita cu o cerere in revendicare este tinuta sa stabileasca cine
este proprietarul imobilului, aplicand in acest sens toate regulile de drept
incidente in cauza, si aceasta chiar daca respectivele reguli de drept nu au fost
invocate explicit de reclamant, ori de parat, prin apararile sale. Cauza cererii de
chemare in judecata nu se rezuma la situatia de fapt, insa nu poate fi confundata
nici cu temeiul de drept indicat de reclamant, care poate fi eronat ori incomplet.
Instanta trebuie sa solutioneze litigiul dedus judecatii in temeiul normelor de
drept aplicabile acestuia, pe care este obligata sa le cunoasca (jura novit curia).
     In concluzie, nu depaseste limitele investirii sale instanta care respinge
cererea in revendicare - intemeiata pe caracterul preferabil al titlului
reclamantului - pe considerentul ca paratul este proprietar, in temeiul unui mod
originar de dobandire, precum ocupatiunea, uzucapiunea, posesia de buna-
credinta a bunurilor mobile, ori eroarea comuna si invincibila. Procedand in
acest mod, instanta solutioneaza fondul actiunii in revendicare, stabilind care
parte are calitatea de proprietar, iar daca hotararea astfel pronuntata este
irevocabila, o noua judecata asupra aceleiasi chestiuni nu mai este posibila, chiar
daca modalitatea de solutionare ar fi diferita (spre exemplu, prin compararea
titlurilor, iar nu prin retinerea unui mod originar de dobandire a proprietatii de
catre una din parti).
     In raport de considerentele expuse, instanta apreciaza ca in cauza exista
autoritate de lucru judecat, prin raportare la dec.civ. nr. ................ pronuntata de
Curtea Suprema de Justitie, sectia civila, in conditiile art. 1201 C.civ. si art. 166
C.pr.civ.
     Instanta suprema s-a pronuntat asupra fondului, retinand pe de-o parte
preluarea valabila (cu titlu) a imobilului de catre stat, iar pe de alta parte (cumva
contradictoriu, pentru ca prima constatare era suficienta pentru a retine
caracterul preferabil al titlului paratilor) existenta erorii comune si invincibile
("aparenta in drept") ca mod originar de dobandire, care inlatura necesitatea
compararii titlurilor.
     
     C. In jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a analizat
de mai multe ori incalcarea autoritatii lucrului judecat, din perspectiva dreptului
la un proces echitabil prev. de art. 6 din Conventie.
Astfel, in cauza .................., Curtea a statuat ca dreptul la un proces echitabil in
fata unei instante, garantat de art. 6 alin. 1 din conventie, trebuie interpretat in
lumina preambulului conventiei, care enunta preeminenta dreptului ca element
al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele
fundamentale ale preeminentei dreptului este principiul securitatii raporturilor
juridice, care inseamna, intre altele, ca o solutie definitiva a oricarui litigiu nu
trebuie rediscutata. Ca atare, solutia Curtii Supreme de Justitie (prin care s-a
admis un recurs in anulare impotriva unei hotarari irevocabile) a incalcat
principiul securitatii raporturilor juridice si dreptul reclamantului la un proces
echitabil, in sensul art. 6 alin. 1 din conventie.
Mai mult, in opinia concurenta a judecatorului Rozakis, s-a apreciat in
mod elocvent ca "atunci cand un sistem judiciar confera unei instante
competenta de a pronunta hotarari definitive, iar apoi permite ca acestea sa fie
anulate de niste proceduri ulterioare, este afectata nu numai securitatea juridica,
dar este discutabila insasi existenta instantei, aceasta neavand in substanta nici
o competenta sa dispuna definitiv asupra unei chestiuni juridice." Cu alte
cuvinte, daca nesocotirea autoritatii lucrului judecat este posibila intr-o
procedura ulterioara, devine discutabil daca partile au beneficiat cu adevarat de
un "acces la o instanta", de vreme ce stabilitatea hotararilor judecatoresti este de
esenta acestora.
In opinia concurenta a judecatorilor ......... si .......... s-a apreciat de
asemenea ca dreptul de acces la o instanta ar fi si el iluzoriu, daca ordinea
juridica a unui stat contractant ar permite ca o hotarare judecatoreasca
definitiva si obligatorie sa fie lasata fara efect intr-o procedura ulterioara; in
acest caz, incalcarea principiului stabilitatii raporturilor juridice constituie o
incalcare a dreptului de acces la justitie, intrinsec dreptului la un proces echitabil
prev. de art. 6 din Conventie.
Aceasta jurisprudenta a fost reiterata ulterior, atat impotriva Romaniei, cat
si impotriva altor state est - europene (a se vedea indeosebi cauza ................,
hotararea din  24.07.2003)
     In cauza ................... (hotararea din 1.12.2005), Curtea a statuat ca dreptul
la un proces echitabil in fata unei instante, garantat de art. 6 alin. 1 din
Conventie, trebuie interpretat in lumina preambulului Conventiei, care enunta
preeminenta dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor
contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminentei dreptului
este principiul securitatii raporturilor juridice, care inseamna, printre altele, ca
solutia data intr-un mod definitiv oricarui litigiu de catre instante nu trebuie
repusa in discutie (cauza .............., precitata, paragraful 61).
     In virtutea acestui principiu, nici una dintre parti nu este indreptatita sa
solicite supervizarea unei hotarari definitive si executorii cu singurul scop de a
obtine rejudecarea procesului si o noua hotarare in privinta sa. Instantele de
control nu trebuie sa utilizeze puterea lor de supervizare decat pentru a corecta
erorile de fapt sau de drept si erorile judiciare, si nu pentru a proceda la o noua
judecata. Supervizarea nu trebuie sa devina un apel deghizat, si simplul fapt ca
pot exista doua puncte de vedere asupra subiectului nu constituie un motiv
suficient pentru a rejudeca o cauza. Nu se poate deroga de la acest principiu
decat atunci cand motive substantiale si imperioase impun aceasta (Cauza
......................., nr. 52.854/99, paragraful 52, CEDO 2003-IX)."
Rezulta prin urmare ca simplul fapt ca asupra unei chestiuni de drept pot
exista mai multe pareri nu justifica redeschiderea procedurii, prin formularea
unei cai extraordinare de atac. Pentru identitate de ratiune, cu atat mai mult nu
este permisa ignorarea autoritatii lucrului judecat si rejudecarea aceleiasi cauze,
intr-un litigiu ulterior, pe motiv ca instantele investite cu al doilea litigiu
considera ca prima hotarare irevocabila ar fi nelegala.
De altfel, din hotararea pronuntata de Curtea Europeana in cauza
..................................... rezulta foarte clar ca incalcarea principiului securitatii
raporturilor juridice si, in consecinta,  incalcarea art. 6 alin. 1 din Conventie, nu
rezulta doar din interventia ulterioara a procurorului general intr-un proces civil
la care nu a fost parte, ci si repunerea in discutie a  unei hotarari definitive care
dobandise autoritate de lucru judecat si fusese, in plus, executata.

Se constata ca Curtea de apel critica hotararea irevocabila anterioara,
pronuntata de Curtea Suprema de Justitie, pe motiv ca s-ar fi schimbat nelegal
cauza actiunii, prin aplicarea unei legi adoptate pe parcursul procesului (Legea
nr. 10/2001), precum si pentru ca instanta nu a procedat la compararea titlurilor.
Aplicand principiile rezultate din jurisprudenta Curtii Europene in
prezenta cauza, aceste critici nu pot fi insa retinute, intrucat. Dupa cum rezulta
din considerentele ce preced (supra, lit.B)  hotararea irevocabila a Curtii
Supreme de Justitie a solutionat fondul cauzei, intrand in puterea lucrului
judecat si nu poate fi cenzurata, pe cale ocolita, de alta instanta (fie si instanta de
recurs), intr-un litigiu ulterior.
Ca atare, ignorarea hotararii irevocabile anterioare si rejudecarea fondului
cauzei, cu riscul pronuntarii unei solutii opuse fata de cea adoptata in litigiul
anterior, incalca ele insele dreptul de acces la o instanta si dreptul la un proces
echitabil, in sensul art. 6 par.1 din Conventie, care presupun, ca o componenta
esentiala, respectarea stabilitatii raporturilor juridice si a caracterului obligatoriu
al hotararilor definitive (in dreptul intern, irevocabile), care nu mai pot fi repuse
in discutie, in acelasi litigiu, ori intr-un litigiu ulterior.
Acest aspect a fost de altfel ignorat de Curtea de apel, care a absolutizat
un alt aspect al dreptului de acces la o instanta, anume ca restrangerea dreptului,
decurgand din invocarea autoritatii lucrului judecat, sa nu aiba caracter
disproportionat.
Analizand insa cauza ................ (hotararea din ............), invocata in
decizia de trimitere, se constata ca situatia litigioasa era cu totul diferita, in
sensul ca instantele au respins a doua actiune a reclamantei pe motiv ca ar exista
autoritate de lucru judecat, cu toate ca intre timp fusese pronuntata o hotarare
judecatoreasca de natura sa schimbe esential constatarile din litigiul anterior,
ceea ce putea echivala cu o cauza noua. Curtea a constatat ca instantele nu au
explicat suficient pretinsa identitate de cauza si au lasat practic fara efect
hotararea judecatoreasca pronuntata ulterior primului litigiu.
Niciunul din elementele particulare care au determinat Curtea sa retina o
incalcare a art. 6 par.1 din Conventie, prin invocarea autoritatii lucrului judecat
de catre instantele nationale, nu se regaseste in prezenta cauza.

D. Totodata, in raport de o jurisprudenta constanta a Curtii Europene a
Drepturilor Omului (e.g., cauzele ....................., .................) hotararea
irevocabila a Curtii Supreme de Justitie, prin care s-a statuat ca paratii ............ si
.......... sunt proprietarii imobilului, constituie un "bun" in sensul art.1 din
Protocolul nr. 1 la Conventie, iar reanalizarea in fond a chestiunii proprietatii, cu
concluzia ca titlul reclamantilor ar fi preferabil, ar constitui atat o incalcare a
dreptului la un proces echitabil, cat si o grava incalcare a dreptului de proprietate
al paratilor, in sensul art.1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.
In raport de aceste considerente, dar si de exigentele impuse de art. 315
alin.1 C.pr.civ., instanta apreciaza ca se impune respingerea in fond a actiunii in
revendicare, intrucat, prin efectul deciziei nr. .............. pronuntata de Curtea
Suprema de Justitie, sectia civila, paratii sunt proprietarii imobilului si nu pot fi
evinsi intr-o actiune in revendicare ulterioara.

E.  In subsidiar fata de considerentele expuse, daca s-ar face cu totul
abstractie de litigiul purtat anterior intre parti (ceea ce, in opinia instantei, ar fi
nelegal) se impune analiza efectelor Legii nr. 10/2001, ca lege speciala, asupra
actiunii in revendicare formulata de reclamanti. Aceasta intrucat, spre deosebire
de litigiul anterior, care a inceput anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001,
prezenta actiune a fost introdusa dupa intrarea in vigoare a aceleiasi legi.
Spre deosebire de Legea nr. 112/1995, care a reglementat exclusiv situatia
imobilelor preluate cu titlu valabil (chiar daca, in fapt, a fost aplicata si unor
imobile preluate fara titlu valabil, ceea ce a generat numeroase litigii precum
cauza de fata; pentru detalii asupra evolutiei adesea contradictorii a practicii
administrative si judiciare relevante, a se vedea hotararea pronuntata de Curtea
Europeana a Drepturilor Omului in cauza .............), Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada ............ - .....
reglementeaza situatia atat a imobilelor preluate cu titlu valabil, cat si a
imobilelor preluate fara titlu valabil (considerand, pe drept cuvant, ca si acestea
au fost preluate intr-o maniera abuziva de statul comunist, de aceasta data
termenul avand o conotatie preponderent politica si morala).
Potrivit art. 1 alin.1 si 2, coroborat cu art. 2 alin.1 (indeosebi literele g si
h) din Legea nr. 10/2001, aceasta lege are ca obiect restituirea tuturor imobilelor
preluate in mod abuziv, indiferent daca aceasta preluara s-a facut cu titlu valabil,
ori fara un astfel de titlu.
Art. 2 alin.2 din lege dispune totodata ca persoanele ale caror imobile au
fost preluate fara titlu valabil isi pastreaza calitatea de proprietar, avuta la data
preluarii, pe care o exercita (doar) dupa primirea deciziei sau hotararii
judecatoresti de restituire, conform prevederilor prezentei legi.
Art. 18 din lege dispune ca masurile reparatorii se stabilesc numai in
echivalent si in cazul in care imobilul a fost instrainat cu respectarea
dispozitiilor legale, iar art. 45 din lege instituie un termen de prescriptie de 18
luni pentru dreptul la actiune in nulitatea actelor de instrainare, indiferent de
cauza acesteia.
Nu in ultimul rand, potrivit art. 22 alin. 5 din lege, nerespectarea
termenului de decadere, prevazut de lege pentru formularea notificarii, atrage
pierderea dreptului de a solicita masuri reparatorii in natura sau prin echivalent.
Din ansamblul acestor dispozitii legale rezulta ca legiuitorul a inteles sa
dea alta reglementare de drept material, derogatorie de la dreptul comun,
situatiei in care statul care a preluat imobilul fara titlu valabil a vandut
imobilului unei terte persoane, ceea ce echivaleaza cu vanzarea bunului altuia.
      Potrivit dreptului comun, intr-o asemenea situatie, adevaratul proprietar
are la dispozitie actiunea in revendicare, aceasta urmand a fi admisa pe fond, sub
rezerva apararilor intemeiate pe uzucapiunea scurta, ori pe regulile specifice din
materia cartii funciare.
Dimpotriva, potrivit Legii nr. 10/2001, intr-o astfel de situatie, persoana
indreptatita la masuri reparatorii poate solicita doar restituirea prin echivalent, si
anume, prin raportare la valoarea de circulatie a imobilului, insa numai daca a
formulat notificare in termenele si conditiile prevazute de legea speciala.
Principala lacuna a Legii nr. 10/2001 o constituie, inca de la intrarea sa in
vigoare, omisiunea unei reglementari exprese cu privire la posibilitatea de a
formula actiune in revendicare, intemeiata pe dreptul comun, in aceasta ipoteza.
     Intrebarea care se poate pune este, in rezumat, daca adevaratul proprietar
are un drept de optiune intre aplicarea regulilor de drept material din Legea nr.
10/2001, respectiv ale Codului civil, ori daca aplicarea regulilor de drept
material din Legea nr. 10/2001 este obligatorie, potrivit adagiului "legea
generala deroga de la legea speciala" (specialia generalibus derogant).
     Din punct de vedere procesual, instanta este obligata sa aplice cauzei
deduse judecatii dispozitiile de drept material ce reglementeaza raportul juridic
litigios, si pe care este obligata sa le cunoasca, si aceasta chiar daca reclamantii
nu au invocat, in cuprinsul cererii de chemare in judecata, prevederile Legii nr.
10/2001.
     Cauza cererii de chemare in judecata, inteleasa ca fundament al raportului
juridic litigios, respectiv ca situatie de fapt calificata juridic, o constituie dreptul
de proprietate asupra imobilului instrainat de statul neproprietar unei terte
persoane.
     Dupa cum s-a retinut deja in cele ce preced, cauza cererii de chemare in
judecata nu se rezuma la situatia de fapt, insa nu poate fi confundata nici cu
temeiul de drept indicat de reclamant, care poate fi eronat ori incomplet; instanta
trebuie sa solutioneze litigiul dedus judecatii in temeiul normelor de drept
aplicabile acestuia.
     A accepta teza potrivit careia dispozitiile de drept material ale Legii nr.
10/2001 nu ar fi aplicabile, intrucat reclamantii nu si-au intemeiat actiunea pe
dispozitiile Legii nr. 10/2001, ar insemna, prin reducere la absurd, ca norme de
drept material imperative, de ordine publica, sa fie ori nu aplicabile dupa cum
reclamantii consimt ori nu la aplicarea lor. O astfel de solutie este in mod
evident inacceptabila, ea fiind de altfel in contradictie cu notiunea de cauza a
cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost expusa in considerentele ce
preced, dar si cu exigentele constitutionale privitoare la egalitatea cetatenilor in
fata legii.
     Instanta, in temeiul principiului disponibilitatii (art.129 alin.6 C.pr.civ.),
nu poate modifica obiectul ori cauza actiunii, insa este indreptatita si obligata sa
dea eficienta normelor de drept substantial si procedural aplicabile actiunii
formulate.
     Prin urmare, numai neintelegerea conceptului juridic de cauza, precum si
a principiului disponibilitatii poate sta la baza afirmatiei potrivit careia, prin
aplicarea dispozitiilor de drept material din cuprinsul Legii nr. 10/2001, instanta
ar "schimba obiectul si cauza" prezentei actiuni.
     Daca din punct de vedere procesual este asadar indiscutabil ca instanta
trebuie sa dea eficienta normelor de drept substantial aplicabile actiunii
formulate, trebuie clarificata chestiunea daca aplicarea prevederilor de drept
substantial din cuprinsul Legii nr. 10/2001 este obligatorie, ori facultativa, fiind
posibil ca reclamantul sa invoce si sa obtina aplicarea exclusiva a regulilor de
drept comun.
     Chiar daca Legea nr. 10/2001 nu reglementeaza suficient de clar acest
aspect, instantele judecatoresti nu pot refuza sa judece aceasta chestiune, sub
cuvant ca legea nu prevede, este intunecata ori neindestulatoare (art. 3 C.civ.),
fiind tinute sa limpezeasca intelesul normelor juridice aplicabile.
     Relativ recent, Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a pronuntat in Sectii
Unite asupra acestei chestiuni, printr-o decizie in interesul legii din data de 9
iunie 2008,   statuand, cu privire la actiunile intemeiate pe dispozitiile dreptului
comun, avand ca obiect revendicarea imobilelor preluate in mod abuziv in
perioada ......... - ..............., formulate dupa intrarea in vigoare a Legii nr.
10/2001,  in sensul urmator:
     a) concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva in favoarea
legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar daca
acesta nu este prevazut expres in legea speciala;
   b)   In cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala
(Legea nr. 10/2001) si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, conventia are
prioritate. Aceasta prioritate poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare,
intemeiata pe dreptul comun, in masura in care, astfel, nu s-ar aduce atingere
unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice;
          Interpretarea primei teze a dispozitivului deciziei in discutie impune
asadar concluzia ca dispozitiile de drept material din Legea nr. 10/2001, fiind
speciale si derogatorii fata de dreptul comun privitor la actiunea in revendicare
imobiliara, trebuie aplicate cu prioritate, neexistand un drept de optiune al
reclamantului intre aceste norme, si cele care reprezinta dreptul comun.
Aceasta interpretare duce la concluzia potrivit cu care actiunile in
revendicarea imobilelor preluate in mod abuziv in perioada .............. - ...........,
formulate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, formulate impotriva
tertelor persoane care au cumparat imobilele, cu buna-credinta, de la statul
neproprietar sunt neintemeiate; aceasta nu intrucat buna-credinta ar valora in
aceasta materie titlu de proprietate, dupa cum s-a retinut in mod eronat intr-o
parte a jurisprudentei si a doctrinei, ci pentru ca legiuitorul a instituit alta
solutie de drept material in aceasta ipoteza, decat restituirea proprietatii
imobilare insesi, si a optat pentru plata de despagubiri prin echivalent, prin
raportare la valoarea imobilului.
Pentru a verifica aplicabilitatea acestei solutii in cauza, se impune si
analiza tezei a doua a dispozitivului deciziei pronuntate de Curtea de Casatie:
"In cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala si Conventia
Europeana a Drepturilor Omului, conventia are prioritate. Aceasta prioritate
poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare, intemeiata pe dreptul comun,
in masura in care, astfel, nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori
securitatii raporturilor juridice."
In prima parte a dispozitiei enuntate, instanta suprema face aplicarea art.
20 alin.2 din Constitutie, aratand ca, in ipoteza in care exista neconcordante intre
Legea nr. 10/2001 (legea interna) si Conventia Europeana a Drepturilor Omului,
aceasta are prioritate, avand forta supralegislativa.
Cu toate acestea, arata in continuare Curtea de Casatie, prin aplicarea cu
prioritate a conventiei nu trebuie sa se aduca atingere unui alt drept de
proprietate ori securitatii raporturilor juridice.
Din interpretarea coroborata a deciziei Curtii de Casatie rezulta
urmatoarele:
a)  aplicarea prioritara a Legii nr. 10/2001 fata de dreptul comun, ceea ce
constituie o aplicare a principiului potrivit caruia legea speciala deroga de la
legea generala;
b) cu toate acestea, legea speciala poate fi inlaturata, urmand a se face
aplicarea directa a CEDO privind dreptul de acces la justitie, atunci cand
actiunea in revendicare, intemeiata pe dreptul comun, se indreapta impotriva
statului, ori a unei unitati detinatoare, in sensul Legii nr. 10/2001.
Admisibilitatea  actiunii in revendicare in aceasta ipoteza rezulta din
imprejurarea ca nu se aduce atingere unui "drept de proprietate", in sensul art.1
din Protocolul aditional nr. 1 la CEDO, avand in vedere ca statul si entitatile
publice sunt prin definitie excluse din sfera subiectelor protejate de Conventie;
c) inlaturarea legii speciale si admiterea actiunii in revendicare, intemeiate
pe dreptul comun, nu se poate face in masura in care, astfel, s-ar aduce atingere
"dreptului de proprietate" dobandit de un alt subiect de drept privat, in acest caz
avand prioritate stabilitatea raporturilor juridice.
Aplicand aceste concluzii la cauza de fata, rezulta ca, potrivit deciziei
Curtii de Casatie, actiunea in revendicare trebuie respinsa ca neintemeiata,
intrucat pentru situatia dedusa judecatii, legea speciala prevede alta solutie decat
restituirea imobilului in natura, respectiv restituirea prin echivalent. Daca s-ar
proceda in alt mod, s-ar aduce atingere "dreptului de proprietate" al paratei, si
implicit stabilitatii raporturilor juridice privitoare la imobilul revendicat.

Se constata ca decizia instantei supreme respecta, ea insasi, exigentele
art.1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor
Omului, prin aplicarea acestei decizii fiind respectate si dispozitiile art. 20 alin.2
din Constitutia Romaniei.
    Din jurisprudenta relevanta a organelor Conventiei (fosta Comisie a
Drepturilor Omului si Curtea Europeana a Drepturilor Omului) rezulta ca
notiunea de "bun" -  care nu trebuie restransa la proprietatea propriu-zisa,
aceasta fiind doar nucleul notiunii -  include ansamblul intereselor ce deriva din
raporturile juridice patrimoniale, pe care o persoana le-a dobandit in mod efectiv
si licit, respectiv orice drept privat ce constituie o valoare patrimoniala (definitie
ce releva intentia de a acorda o protectie minima drepturilor cu caracter
economic, in contextul istoric al adoptarii Conventiei de la Roma). Nu este
protejat dreptul la proprietate, respectiv la dobandirea unei proprietati.
     Potrivit jurisprudentei organelor Conventiei, obiectul protectiei articolului
1 il formeaza asadar patrimoniul persoanei de drept privat, respectiv fiecare
componenta a patrimoniului care:
a) are o valoare economica reala (in sensul ca nu este neglijabila,
derizorie);
b) reprezinta un bun ce face parte intr-o maniera actuala si incontestabila
din sfera juridica a persoanei interesate;
c) se raporteaza la un obiect (corporal sau incorporal) determinat si
indentificabil.
     In prezenta cauza prezinta interes cea de-a doua conditie (lit.b), ce a fost
dezvoltata de Curte printr-o hotarare cu valoare de principiu, (............ -
............... hotararea din .............):
   a) Art.1 nu recunoaste dreptul la proprietate; privarea de proprietate, ori de
un alt drept real, constituie in principiu un act instantaneu si nu creeaza o situatie
continua de "privare de drept". In consecinta, privarile de proprietate anterioare
ratificarii Conventiei nu intra in campul de aplicare a acesteia rationae temporis 
(Malhous c. Republicii Cehe);
   b) Reclamantul nu poate sustine existenta unei incalcari a art. 1 decat in
masura in care dispozitia ori masura contestata se raporteaza la un "bun" in
sensul Conventiei;  notiunea de bun poate include fie "bunuri actuale", fie valori
patrimoniale, inclusiv creante, in virtutea carora reclamantul poate pretinde ca
are cel putin o speranta legitima de a obtine exercitiul efectiv al unui drept de
proprietate. Dimpotriva, speranta de recunoastere a unui drept de proprietate a
carui exercitare efectiva este imposibila nu este un "bun" in sensul art.1; aceeasi
este situatia creantelor conditionale, stinse ca urmare a nerealizarii conditiei
(...........................................).
     c) Art.1 nu impune statelor contractante nicio obligatie privind restituirea
bunurilor dobandite anterior ratificarii Conventiei; statele sunt libere sa
determine domeniul de aplicare a legislatiei privind restituirea bunurilor, precum
si conditiile restituirii (a se vedea si ................);
d) Daca insa statele, dupa ratificarea Conventiei si a Protocolului nr. 1,
adopta o legislatie privind restituirea totala ori partiala a bunurilor preluate
intr-un regim anterior, o astfel de legislatie da nastere unui nou drept de
proprietate protejat de art. 1, in masura in care sunt indeplinite conditiile
prevazute pentru restituire (...................);
   e) notiunea de "speranta legitima": trebuie distins intre o simpla speranta
- oricat de legitima moral - si speranta legitima, care trebuie sa aiba o natura
concreta si sa se intemeieze pe o dispozitie legala, ori pe un act juridic, cum ar fi
o hotarare judiciara; daca existenta unui drept este controversata in dreptul
intern, argumentele reclamantului fiind respinse in mod definitiv de instante, nu
exista o speranta legitima (...................).
f) un interes patrimonial (creanta) nu poate fi considerat o " valoare
patrimoniala" susceptibila de a constitui un "bun" in sensul art.1 decat daca ea
are o baza legala suficienta in dreptul intern, spre exemplu, daca este confirmata
de o jurisprudenta bine stabilita a instantelor judecatoresti; o contestatie reala,
ori caracter serios al pretentiilor afirmate nu sunt suficiente pentru existenta
unei sperante legitime.

Aplicand principiile enuntate de Curte (lit.a) la prezenta cauza, se constata
ca reclamantii nu au un "bun", intrucat privarea de proprietate din anul 1988  a
constituit un act instantaneu si nu a creat o situatie continua de "privare de
drept" (spre deosebire de situatia din cauza ...................., preluarea nu a avut un
caracter pur faptic, existand o hotarare judecatoreasca, intemeiata pe un act
normativ existent la acea data).
Pe de alta parte (lit.d - f), din adoptarea legislatiei de restituire, ulterioara
aderarii Romaniei la Conventie,  nu rezulta niciun "bun" si nici macar o speranta
legitima de restituire a imobilului in natura, intrucat exact in ipoteza existenta in
cauza, Legea nr. 10/2001 prevede doar restituirea prin echivalent a imobilului
vandut unui tert, sub rezerva anularii titlului acestuia, printr-o actiune formulata
in interiorul termenului de prescriptie special, prevazut de lege. Titlul paratilor,
reprezentat de contractul de vanzare cumparare incheiat in baza legii nr.
112/1995, nu a fost desfiintat astfel ca este valabil, cumparatorii fiind de buna
credinta. Reclamantii au avut la dispozitie mijloacele legale necesare pentru a
anula titlul de proprietate al paratilor dar nu le-au folosit, in interiorul termenului
de prescriptie speciala, asumandu-si astfel riscul de a nu mai putea desfiinta pe
viitor titlul de proprietate ce li se opune si de a nu mai putea obtine restituirea in
natura a bunului (art. 45 alin. 5 si art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001).
Ca atare, nu sunt indeplinite conditiile prevazute de legea interna pentru
restituirea in natura a imobilului, motiv pentru care reclamantii - in lumina
principiilor de aplicare rationae temporis a Conventiei, la care Romania a aderat
in anul 1994 - nu au un "bun" in sensul art.1 din Protocolul aditional nr. 1 la
Conventie.
Dimpotriva, paratii, desi nu ar putea fi considerati proprietari daca s-ar fi
aplicat exclusiv regulile de drept comun, au un titlu de proprietate consolidat
prin reglementarea legala speciala anterior mentionata si beneficiaza cel putin de
o "speranta legitima" de a pastra bunul, in raport de solutia de drept material a
legii speciale (restituirea prin echivalent). Ca atare, paratii beneficiaza de un
"bun" in sensul Conventiei, iar admiterea actiunii in revendicare ar constitui o
incalcare a art.1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventie, in ce ii priveste.
Mai mult, din considerentele anterior expuse (supra, pct. D, pag. 10)
rezulta ca hotararea irevocabila a Curtii Supreme de Justitie, prin care s-a statuat
ca paratii ............. si ................. sunt proprietarii imobilului, constituie un "bun"
in sensul art.1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, bun de care nu pot fi privati
prin admiterea prezentei actiuni.

Din toate considerentele expuse rezulta netemeinicia actiunii in
revendicare formulate, care va fi respinsa, in raport, pe de-o parte, de art. 1201
C.civ., art. 6 par.1 si art. 1 Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor
Omului, art. 315 alin.1 C.pr.civ., iar pe de alta parte, de reglementarea speciala a
Legii nr. 10/2001 si de Decizia adoptata de Curtea de Casatie in Sectii Unite,
obligatorie pentru instantele judecatoresti, potrivit art. 329 alin.3 C.pr.civ.
     Fiind vorba despre o decizie interpretativa, similara prin efectele sale unei
norme interpretative, ea face corp comun cu norma juridica interpretata si se
aplica si litigiilor in curs, si aceasta chiar anterior publicarii in Monitorul Oficial,
nefiind rational ca instanta sa ignore decizia si ratiunile ce o fundamenteaza,
pentru simplul considerent ca exista un interval (de altfel, regretabil de mare)
intre pronuntarea solutiei, pe de-o parte, si publicarea considerentelor, pe de alta
parte.
     Va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:

     Respinge actiunea formulata de reclamantii ........... si ............., ambii
domiciliati in ......, str. ..............., sector ....... impotriva paratilor
........................................cu sediul in ..........., str. ................., sector ....
................. cu sediul in ......, B-dl. ....., nr. ..., sector ... ............... cu sediul in
........, ............, nr. ...., sector ..., ......... domiciliat in ......, str. ....., nr. .., sector .. si
.......... cu domiciliul in Bucuresti, str. .........., nr. ...., sector ..., avand ca obiect -
revendicare, ca neintemeiata.
     Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
     Cu apel in 15 zile de la comunicare.
     Pronuntata in sedinta publica, azi, ..............
     
                         PRESEDINTE,                                                     GREFIER,