Revendicare imobiliara. Nulitatea titlului statului. Incidenta dispozitiilor deciziei 33/2008 a ICCJ.
(Sentinta civila nr. 45/S din data de 07.02.2012 pronuntata de Tribunalul Brasov)Revendicare imobiliara. Nulitatea titlului statului. Incidenta dispozitiilor deciziei 33/2008 a ICCJ.
Constata ca prin cererea initial formulata la data de 14.02.2001, reclamantii A. S. (S.), A. T. (T.) si S. E. nascuta A. au solicitat in contradictoriu cu paratii Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, Municipiul Brasov, SC R. SRL, M. M., D. E., C. C., P. V., P. M., A. M. sen., A. S., T. M., T. V. si D. R., pronuntarea unei hotarari prin care sa se constate ca sunt proprietari asupra cotei de ½ din imobilul situat in Brasov, str. - nr.1, fosta str. -, inscris in CF - Brasov, nr. top.-, in cote de 1/3 fiecare, titlul de proprietate al Statului Roman fiind lovit de nulitate. S-a solicitat, de asemenea, sa se dispuna iesirea din indiviziune cu privire la cota de ½, iar ca urmare a atribuirii, sa se dispuna restabilirea situatiei anterioare de carte funciara. In contradictoriu cu paratii persoane fizice s-a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a contractelor de vanzare-cumparare incheiate de acestia, sa se dispuna obligarea acestor parati sa lase in deplina proprietate si posesie cota de 1/2 din imobil precum si intabularea dreptului de proprietate asupra lotului atribuit.
In motivare au aratat ca initial cota de ½ a apartinut defunctilor parinti A. M. H. si A. I., iar prin Decretul 92/1950 imobilul a fost nationalizat. Ulterior, imobilul a fost dezmembrat in doua loturi, curte, respectiv casa si teren, acesta din urma fiind la randul sau dezmembrat in 10 apartamente, o parte dintre acestea fiind instrainate in baza Legii 112/1995.
Avand in vedere ca dispozitiile Decretului 92/1950 au fost gresit aplicate, intrucat proprietarii nu faceau parte din categoria exploatatorilor, reclamantii solicita admiterea actiunii.
Actiunea a fost ulterior precizata, fiind chemati in calitate de parati si C. V. E., A. M. jr., A. M., T. D.L. si T. M., solicitandu-se de asemenea sa se constate si nulitatea absoluta a ordinelor prefectului prin care cumparatorilor li s-au atribuit in proprietate cotele aferente din teren, precum si rectificarea cartii funciare in sensul radierii dreptului de proprietate al acestora asupra terenului atribuit, cu restabilirea situatiei anterioare.
Reclamantii au completat ulterior actiunea, solicitand sa se constate ca imobilul a fost preluat in mod abuziv, respectiv cota autorilor de ½ din acesta, si sa se procedeze la compararea titlurilor si, ca o consecinta, sa se constate ca titlul autorilor este preferabil titlurilor fostilor chiriasi
Cauza a fost inregistrata in dosarul 1615/2001 pe rolul Tribunalului Brasov si solutionata prin sentinta civila 348/2004.
Prin decizia 204/Ap/16.10.2006 a Curtii de Apel Brasov s-au admis apelurile formulate, dispunandu-se desfiintarea sentintei civile nr. 348/13.05.2004 a Tribunalului Brasov pronuntata in dosarul nr.1615/2001 si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante.
In motivare s-a retinut ca prin hotararea atacata s-a respins cererea reconventionala formulata inclusiv de paratul-reclamant reconventional A. M. junior, avand ca obiect constatarea calitatii de proprietar prin cumparare in temeiul Legii 112/1995, desi la data pronuntarii, acesta nu mai era proprietar apartamentul mostenit de la parintii sai, fiind instrainat catre cumparatorii B. L. si B. I., care si-au intabulat in cartea funciara dreptul de proprietate.
Sub aspect procedural se impunea citarea cumparatorilor B.u in cauza, chiar in fata primei instante. Avand in vedere ca mentionata inscriere a vanzarii in cartea funciara a fost adusa la cunostinta instantei doar in recurs, s-a apreciat ca se impune reluarea judecatii in fata primei instante cu citarea corespunzatoare a tuturor partilor.
In urma desfiintarii sentintei cu trimitere spre rejudecare, dosarul a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Brasov sub nr.123/64/2006.
In urma trimiterii spre rejudecare a cauzei, reclamantii au solicitat,in al doilea ciclu procesual, introducerea in cauza, in calitate de parati, a lui C. F., C. E., P. O., A. N. M., B. L. si B. I., solicitand sa se constate ca sunt proprietari asupra cotei de ½ din imobilul constructie si teren, in cota de 1/3 fiecare, sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare incheiat de paratii B. I. si L., sa se constate ca titlul reclamantilor este preferabil fata de cele ale paratilor, obligarea paratilor nou introdusi in cauza sa lase in deplina proprietate si posesie cota de ½ din imobil, sa se constate nulitatea absoluta a contractului de uzufruct viager incheiat in favoarea paratului P. O., asupra cotei de ½ din apartamentul detinut de P. V. si P. M..
De asemenea, petitele actiunii au fost completate, solicitandu-se sa se constate, ca o consecinta a preluarii abuzive a cotei de ½ din imobil de catre stat, ca aceasta cota nu a iesit niciodata din patrimoniul lor, sa se constate ca reclamantii sunt coproprietari in cota de 1/3 fiecare asupra acestei cote de ½ din imobil, sa se constate nulitatea tuturor operatiunilor de carte funciara de dezmembrare, sa se dispuna restabilirea situatiei anterioare de carte funciara cu inscrierea in CF a dreptului de proprietate in favoarea reclamantilor asupra acestei cote, sa se constate calitatea de coproprietari a reclamantilor cu Statul Roman asupra a ceea ce nu s-a vandut, respectiv apartamentul de la demisol, garajul, terenul aferent garajului si curtea, sa se dispuna sistarea starii de coproprietate prin partajarea in natura prin atribuirea catre reclamanti a cotei de ½ din acestea, cu obligarea la plata sultei catre stat, sa se dispuna dezmembrarea lotului reclamantilor si intabularea lui in cartea funciara, precum si intabularea dreptului de proprietate asupra acestuia in favoarea reclamantilor in cota de 1/3 fiecare, sa se procedeze la compararea titlului reclamantilor cu cele ale paratilor, sa se constate calitatea de coproprietar a reclamantilor cu paratii in cota de ½ asupra a ceea ce s-a vandut, sa se dispuna sistarea starii de coproprietate cu paratii persoane fizice prin partaj in natura in sensul formarii de loturi, cu mentiunea ca in lotul reclamantilor sa intre si lotul stabilit anterior, sa se dispuna dezmembrarea lotului reclamantilor si acordarea numarului topografic si intabularea sa, sa se dispuna intabularea dreptului de proprietate in favoarea reclamantilor asupra acestui lot in cota de 1/3 fiecare precum si obligarea paratilor sa lase in deplina proprietate si posesie cota de ½ ce se va regasi in lotul ce se va forma.
In completarea motivarii actiunii principale s-a aratat ca paratii Balusescu Ion si Balusescu Ligia au incheiat contractul de vanzare cumparare in timpul procesului, astfel ca acesta este nul, avand cauza ilicita.
Ulterior s-a completat actiunea, fiind chemati in judecata si paratii D. V. si D. D. D., solicitand sa se constate nulitatea absoluta a contractului de intretinere autentificat sub nr.2707/14.09.2006 prin care parata D. E. le-a transmis acestora nuda proprietate asupra apartamentului nr.8 din imobil, cu readucerea imobilului mentionat din CF - Brasov in cartea funciara initiala, pe numele fostului proprietar D. E..
Fata de decesul uzufructuarului P.O., intervenit in anul 2001, reclamantii au precizat ca nu isi mai mentin pretentiile formulate impotriva acestuia.
Paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice prin DGFP Brasov a formulat intampinare in cauza, prin care a mentionat ca masura nationalizarii a fost in mod corect aplicata, parintii reclamantilor figurand cu 8 apartamente. Avand in vedere ca reclamantii aveau posibilitatea de a ataca actul de nationalizare si de a scoate bunul de la aplicarea acestei masuri, procedura prevazuta de Decretul 524/1955, procedura pe care nu au urmat-o, se solicita respingerea actiunii.
Paratii P. V., P. M., T. M., T. D.L., D. R., M. M., A. M., C. V. E., D. E. au formulat intampinare si cerere reconventionala prin care au solicitat sa se constate ca sunt proprietari asupra apartamentelor nr.1, 3, 4, 5, 6, 7 si respectiv 8 din imobil, solicitand si respingerea actiunii principale si a cererii reconventionale formulate de reclamanti.
In motivare au aratat ca actiunea a fost introdusa la data de 14.02.2001, aceasta fiind chiar data de intrare in vigoare a Legii 10/2001. In consecinta, actiunii ii sunt aplicabile doar prevederile acestei legi speciale, si nu cele ale dreptului comun.
Avand in vedere ca antecesorii reclamantilor nu au locuit in imobil, acesta fiind inchiriat altor persoane, rezulta ca in mod corect acesta a fost nationalizat. De asemenea, contractele de vanzare-cumparare au fost incheiate cu respectarea dispozitiilor Legii 112/1995, rezulta prin raportare la prevederile art.46 al.4 din Legea 10/2001 ca acestea sunt valabil incheiate.
S-a mai aratat de asemenea ca sunt cumparatori de buna credinta, la data cumpararii fiind inscris in CF dreptul de proprietate al Statului Roman, astfel ca paratii s-au aflat intr-o eroare comuna si invincibila, nici un element nefiind de natura a le indica faptul ca nu cumpara de la adevaratul proprietar.
In drept au fost invocate prevederile art.111 si 274 C. pr. civ., art. 9 si 14 din Legea 112/1995, art.1 al.3 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii 112/1995, art.46 din Legea 10/2001.
In urma desfiintarii sentintei cu trimitere spre rejudecare si inregistrarii din nou a cauzei pe rolul Tribunalului Brasov, paratii B. I. si B. L. au formulat, in al doilea ciclu procesual, intampinare prin care au solicitat respingerea actiunii, aratand ca au fost introdusi in proces prin decizia 346/2006 a Curtii de Apel Brasov, retinandu-se ca s-au subrogat in dreptul fostilor proprietari A. M. si A. S.. Mentinand apararile formulate de acesti parati prin intampinare, B. I.si B. L. au formulat si cerere reconventionala prin care au solicitat sa se constate ca defunctii A. M. si S. au dobandit dreptul de proprietate asupra garajului neinscris in CF in suprafata de 14 mp precum si faptul ca acestia au dobandit un drept de superficie asupra terenului aferent garajului.
In motivare au aratat ca acest garaj a fost construit de catre A. M. si A. .S. in baza autorizatiei de construire eliberata in favoarea fostului ILL Brasov, iar potrivit dispozitiilor HCL Brasov nr.21/2000, se recunoaste dreptul de proprietate in favoarea persoanelor care au construit cu autorizatie, prin contributie proprie, garajele.
De asemenea au formulat intampinare si cerere reconventionala in al doilea ciclu procesual, fata de completarea actiunii de catre reclamanti, si paratii P.V., C. F. ,C. E., T. M., T. D.L., D. R., M. M., C. V. E., D. E., D. V., D. I si A. N. A. M., prin care au solicitat sa se constate ca sunt proprietari asupra apartamentelor pe care le detin in baza contractelor incheiate in baza Legii 112/1995 si sa se constate ca titlul statului este valabil si au invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii.
In motivare au aratat ca instrainarile efectuate in temeiul dispozitiilor Legii 112/1995, cu deplina respectare a prevederilor acestei legi, si pana la intrarea in vigoare a Legii 213/1998, se bucura de beneficiul deplin al protectiei Legii 10/2001, in sensul ca sunt recunoscute si conservate aceste acte.
In drept au fost invocate prevederile art.115-119 C. pr. civ., dispozitiile Legii 10/2001 si ale normelor metodologice de aplicare.
Paratii D.V. si D. D., dobanditori ai apartamentului cumparat de catre parata D. E., in baza unui contract de intretinere, au formulat in al doilea ciclu procesual intampinare si cerere reconventionala prin care au mentionat ca isi insusesc cererea reconventionala formulata de ceilalti parati.
In drept au fost invocate prevederile art.115, 57, 58, 53 C. pr. civ., art.119 pct.3, 4, art.132 pct.1,2 si 3 C. pr. civ.
In primul ciclu procesual a formulat cerere de interventie in interes propriu C. V. E., prin care a solicitat si scoaterea din cauza a sotului sau C. C., decedat in anul 2000, anterior introducerii actiunii. Pe fond s-a solicitat respingerea actiunii, apartamentul fiind cumparat ca bun comun.
In drept au fost invocate prevederile art.30 C. fam., art. 49 al.2, art. 243 pct.1 teza 2 C. pr. civ.
Aceasta cerere nu a fost incuviintata in principiu de catre instanta de fond in primul ciclu procesual, intrucat, fata de completarea de actiune, aceasta dobandise calitatea de parat.
De asemenea, au formulat cereri de interventie in interes propriu P. E. D. I. si D. V., solicitand sa fie introdusi in cauza pentru a-si apara dreptul de proprietate. Au invocat, de asemenea, exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantilor, avand in vedere ca acestia nu poseda acte de carte funciara.
In drept au fost invocate prevederile art. 9 si 14 din Legea 112/1995, art.18 lit. d si art. 46 al.1 din Legea 10/2001.
Cererea a fost ulterior precizata in sensul ca intervenientii solicita sa se constate ca sunt proprietari asupra apartamentelor cumparate, respectiv ap. nr. 9 si nr. 2.
Aceasta cerere de interventie a fost incuviintata de instanta in primul ciclu procesual, iar in urma decesului intervenientei P.E., in timpul solutionarii cauzei, si fata de certificatul de mostenitor depus la dosar, cererea a fost continuata pentru aceasta de mostenitorul A. N. A.-M..
La cererea de interventie mentionata, reclamantii au formulat cerere reconventionala prin care au solicitat respingerea exceptiei lipsei calitatii procesual active, avand in vedere ca imobilul a apartinut autorilor lor, dupa care au calitatea de mostenitori, solicitand pe calea cererii reconventionale sa se constate nulitatea absoluta a ordinelor prefectului prin care intervenientilor li s-a atribuit terenul, sa se dispuna rectificarea cartii funciare in sensul radierii acestui drept, cu restabilirea situatiei anterioare, sa fie obligati acesti intervenienti sa lase in deplina proprietate si posesie apartamentele 10, 9 si 8, sa se dispuna iesirea din indiviziune cu privire la cota de ½ precum si intabularea dreptului lor de proprietate in cf, in functie de lotul atribuit.
In motivare au aratat ca, in urma constatarii preluarii abuzive, solicita ca instanta sa procedeze la compararea titlurilor, dand eficienta titlului ce provine de la autorul lor.
In drept au fost invocate prevederile art. 2 lit. h din Legea 10/2001, art. 480 C. civ., art. 34 pct.1 din Legea 115/1938, art. 22 din Legea 7/1996, art.1 , art.2 al.1 lit. h, art. 2 pct. 2 din Legea 112/1995, art.1 al. 2 si al. 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii 112/1995.
In primul ciclu procesual au formulat cerere de interventie in interes propriu B. I. si B. L., ce au cumparat apartamentul nr. 6 din imobil, solicitand sa se constate dreptul lor de proprietate asupra apartamentului, ulterior renuntand la judecarea acestei cereri la termenul de judecata din 28.11.2003.
In faza procesuala a apelului a fost formulata cerere de interventie in interesul paratilor reclamanti P. V.0 si P. M. de catre C. F.. In motivare s-a aratat ca impreuna cu sotia C. E. M.
ona au incheiat cu familia P. antecontract de vanzare-cumparare, cererea fiind incuviintata in principiu la in faza apelului.
La termenul de judecata din 02.04.2004, in primul ciclu procesual, instanta de fond a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii formulate.
De asemenea, prin intampinarea formulata la completarea cererii reconventionale a paratilor B. I. si B. L., reclamantii au invocat exceptia lipsei calitatii procesual active a acestora in privinta petitelor de constatare ca defunctii A. M. si A. S. au dobandit dreptul de proprietate asupra garajului si dreptul de superficie asupra terenului aferent acestuia.
Totodata, a fost invocata in cauza de catre paratii persoane fizice exceptia lipsei de interes a reclamantilor in promovarea prezentei actiuni.
Prin sentinta civila 281/D/2009 a Tribunalului Brasov, pronuntata in al doilea ciclu procesual, au fost admise in parte cererile partilor.
Sentinta mentionata a fost atacata cu apel, iar prin decizia 10/Ap/2011 a Curtii de Apel Brasov cauza a fost trimisa spre rejudecare, retinandu-se ca la data pronuntarii sentintei 281/2009 reclamanta S. E. nu avea capacitate de folosinta, fiind decedata la data de 26.03.2008 si nu exista nici un mandat care sa justifice apelul ca fiind formulat de mostenitorul acesteia, S. H..
S-a mai retinut ca pe parcursul solutionarii apelului a decedat si apelantul A. S., in cauza fiind introdusi mostenitorii acestuia F. Y. D., A. A. Y., A. Y. M. si A. G.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Brasov, in dosarul 3467/62/2011 pentru rejudecare, in al treilea ciclu procesual.
La dosar nu s-au depus precizari, completari sau noi cereri de interventie.
Instanta retine ca a fost investita cu solutionarea actiunii precizata si completata succesiv, si avand in vedere decesele unor parti intervenite in cursul procesului, calitate de reclamanti au F. Y. D., A. A. Y., A. Y. M. si A. G. ,A. T. si S. H., iar calitate de parati au Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, Municipiul Brasov prin primar, SC R. SRL, Prefectul Judetului Brasov, M. M., D. E., C. V. E., P. V., C. F., C. E., B. I., B. L., T. M., T. D. L., D. R., A. N. A. M., D. V. si D. D.; cu solutionarea cererilor reconventionale formulate in cauza paratii M. M., D. E. si D. V., D. D. D., C. V. E., P. V. si P. M., continuata pentru aceasta de mostenitorii C. F. si C. E, A. M. decedat, cerere continuata de A. M. jr. si de cumparatorii B. L. si B. I. T. M. decedat, cerere continuata de T. D. L., D. R., D. I. si D. V., A. N. A. M.; si cu solutionarea cererilor de interventie, incuviintate in principiu, formulate de P. E., cerere continuata de A. N. A. M., D. I. si D.V. precum si C. F. in faza procesuala a apelului.
De asemenea, instanta a fost sesizata cu solutionarea exceptiei lipsei calitatii procesuale active si a lipsei de interes a reclamantilor, exceptia inadmisibilitatii actiunii si exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor reconventionali Balusescu Ion si Balusescu Ligia pentru completarea cererii reconventionale.
In probatiune s-au depus la dosar act de vanzare-cumparare, copia CF, extrase cf, ordin de executie a testamentului, contracte de vanzare-cumparare, certificate de mostenitor, ordine ale prefectului, carti ale imobilului, declaratii, decizie a SC R. SRL. De asemenea au fost audiati sub prestare de juramant, in primul ciclu procesual, martorii I. R. si G. S.; au fost efectuate expertize tehnice de evaluare imobil, fiind depus in acest sens la dosar raportul de expertiza tehnica nr.1124/2003 intocmit de catre expert C.D. si specialitatea topografie, fiind depus la dosar raportul de expertiza tehnica nr.1125/2003 intocmit de catre expert M. B..
In al doilea ciclu procesual au fost dispuse si efectuate suplimente la cele doua rapoarte de expertiza, pentru reactualizarea pretului imobilelor constructie si teren.
In al treilea ciclu procesual s-a dispus completarea raportului de expertiza, specialitatea topografie.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Imobilul situat in Brasov, str. x nr.1, inscris in CF - Brasov, sub nr. de ordine A+1, nr.top.--casa de piatra compusa din subsol, parter, etajul 1, etajul 2 si teren in suprafata de 644,50 mp, a fost proprietatea lui S. I. si sotia sa nascuta W. R. si A. M. si sotia sa nascuta I. F. (B12,13), in cota de ½ pentru fiecare familie.
Intregul imobil a fost nationalizat in baza Decretului 92/1950, fiind intabulat dreptul de proprietate al Statului Roman (B15).
Ulterior, prin actul cf 16261/1996, imobilul a fost dezmembrat in doua numere topografice, respectiv x -curte de 331,50 mp si y. casa si teren de 313 mp. Acest din urma lot a fost dezmembrat in 10 noi loturi inscrise de la A+4 la A+14, fiecarui apartament revenindu-i o cota din partile de uz comun generale si din partile de uz comun speciale. Partile de uz comun generale sunt compuse din terenul cu nr.top.4819/3/3/II in suprafata de 313 mp, fundatia, zidurile, intrarea, scara, coridorul si bransamentele, iar partile de uz comun speciale sunt curtea cu nr.top.- in suprafata de 331,50 mp, poarta si imprejmuirea.
Apartamentele rezultate in urma dezmembrarii au fost instrainate in temeiul dispozitiilor Legii 112/1995, cu exceptia apartamentului nr.1 de la subsol cu nr.top.-, iar prin ordine ale prefectului, in temeiul dispozitiilor Legii 18/1991, cumparatorilor le-a fost atribuita in proprietate o cota proportionala din terenul aferent.
Astfel, apartamentul 1 a fost cumparat de P.V. si P. M., iar in urma decesului lui P.M. s-au intabulat in cartea funciara asupra cotei acesteia de proprietate C.F. si C. E. M., acestia avand notata si o promisiune de vanzare in favoarea lor si a cotei celuilalt proprietar.
Apartamentul nr.2 a fost cumparat de D. I. si D.V., acestia fiind si in prezent inscrisi in cartea funciara.
Apartamentul nr.3 a fost cumparat de T. M. si T. V., iar in urma decesului acesteia, fiind intabulat in cartea funciara dreptul de proprietate asupra cotei sale in favoarea lui T. M. si T. D. L..
Apartamentul nr.4 a fost cumparat de D. R., inscrisa si in prezent in cartea funciara.
Apartamentul nr.5 a fost cumparat de M. M., inscrisa si in prezent in cartea funciara.
Apartamentul nr.6 a fost cumparat de A. M. si sotia A. S.. In urma decesului acestora si in urma unor operatiuni succesive de carte funciara, in cf a fost intabulat dreptul de proprietate in favoarea mostenitorului A. M. jr, care in tipul solutionarii cauzei a transmis acest drept in favoarea paratilor B.I. si B. L..
Apartamentul nr.7 a fost cumparat de C. C. si C. V.E., iar in urma decesului lui C. C. si dezbaterii succesiunii dupa acesta a fost inscris in cf dreptul de proprietate exclusiv in favoarea lui C. V.E..
Apartamentul nr.8 a fost cumparat de parata D. E., care a transmis nuda proprietate printr-un contract de intretinere in favoarea lui D. V. si D. D. D., ce si-au intabulat acest drept in cartea funciara.
Apartamentul nr.9 a fost cumparat de catre P. E., iar in urma decesului acesteia si-a intabulat dreptul de proprietate mostenitorul A. N. Si A. M..
La momentul instrainarii apartamentelor in temeiul dispozitiilor Legii 112/1995, in cartea funciara era intabulat dreptul de proprietate in favoarea Statului Roman asupra intregului imobil, cu titlu de drept nationalizare.
Analizand exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantilor, instanta retine ca in ordinele de executie a testamentelor dupa defunctii A. M. si A.I., cei trei reclamanti initiali sunt mentionati in calitate de mostenitori ai acestora, in calitate de fii, fiecaruia revenindu-i o cota de 1/3 din masa succesorala.
Prin transmiterea in patrimoniul reclamantilor a patrimoniului autorilor, s-au transmis toate drepturile si obligatiile acestora, inclusiv dreptul de a promova in justitie actiune pentru redobandirea cotei din imobilul nationalizat, astfel ca reclamantii justifica in cauza calitatea procesual activa precum si interes in promovarea actiunii. In consecinta, instanta va respinge exceptiile privind lipsa calitatii procesual active si lipsa interesului reclamantilor.
Cu privire caracterul preluarii de catre Stat a cotei de ½ din imobilul mentionat, instanta retine ca aceasta s-a facut fara titlu valabil.
Conform prevederilor art.6 din Legea 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoR.e si bunurile dobandite de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, daca au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat. Bunurile preluate de stat fara un titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtamantului, pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie. Instantele judecatoresti sunt competente sa stabileasca valabilitatea titlului.
Preluarea efectuata in temeiul Decretului 92/1950 incalca flagrant Constitutia din 1948, act normative in vigoare la adoptarea si aplicarea sa.
Potrivit dispozitiilor art.11 din Decretul 92/1950, pot deveni proprietate de stat, bun al intregului popor, mijloacele de productie, bancile si societatile de asigurare proprietate particulara.
Conform art.1 din Decretul 92/1950, se nationalizeaza imobilele prevazute in listele anexe, inregistrate la Cancelaria Consiliului de Ministri sub Nr. 543 din 14 Aprilie 1950, care fac parte integranta din prezentul decret si la a caror alcatuire s-a tinut seama de urmatoarele criterii:1. Imobilele cladite care apartin fostilor industriasi, fostilor mosieri, fostilor bancheri, fostilor mari comercianti si celorlalte elemente ale marii burghezii.2. Imobilele cladite care sunt detinute de exploatatorii de locuinte. 3. Hotelurile cu intreg inventarul lor. 4. Imobilele in constructie, cladite in scop de exploatare, care au fost abandonate de proprietarii lor, precum si mateR.ele de constructie aferente oriunde s-ar afla depozitate. 5. Imobilele avariate sau distruse de pe urma cutremurului sau a razboiului, cladite in scop de exploatare si ai caror proprietari nu s-au ingrijit de repararea sau reconstructia lor.
Dintre imobilele determinate potrivit criteriilor mentionate, se observa ca numai cele de la pct. 3 puteau fi eventual calificate ca si mijloace de productie, pentru ca textul decretului sa concorde cu norma constitutionala. In celelalte ipoteze, imobilele in discutie aveau calitatea de locuinte, iar locuintele, chiar inchiriate, nu sunt mijloace de productie.
In temeiul dispozitiilor art.6 al.1 si 3 din Legea 213/1998, instantele de drept comun pot cerceta constitutionalitatea unor legi din perioada comunista in raport cu constitutiile respective, atunci cand solutionarea unui litigiu avand ca obiect valabilitatea titlului statului impune aceasta cercetare. Concluzia se impune fata de prevederile art.21 din Constitutia Romaniei ce garanteaza accesul liber la justitie, art.6 al.1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si hotararea pronuntata de Curtea Europeana in cauza Brumarescu contra Romaniei unde s-a retinut ca decizia instantei supreme ce a statuat ca doar legislativul este in masura sa se pronunte cu privire la legalitatea nationalizarii efectuate in baza Decretului 92/1950, incalca dreptul de acces la justitie.
Fata de considerentele expuse, in temeiul textelor legale invocate, instanta retine ca titlul Statului asupra cotei de ½ din imobil, cota ce a apartinut autorilor reclamantilor, este nul absolut.
In consecinta, autorii reclamantilor si apoi acestia nu au pierdut niciodata calitatea de proprietar asupra cotei de ½ din imobilul in cauza, astfel ca instanta va constata ca aceasta cota din imobil s-a transmis in patrimoniul reclamantilor, in cota de 1/3 pentru fiecare din reclamantii initiali si apoi mostenilor acestora care au continuat procedura.
Statul Roman, care si-a intabulat dreptul de proprietate si asupra celeilalte cote de ½ din imobil, a procedat la instrainarea aproape in intregime a imobilului, ramanand in prezent in proprietatea sa tabulara apartamentul nr. 1 de la subsol si curtea imobilului impreuna cu garajul.
In urma vanzarii apartamentelor, proprietarilor cumparatori le-au fost eliberate, in temeiul dispozitiilor Legii 18/1991, ordine ale prefectului de atribuire gratuita a terenului aferent apartamentului cumparat.
Analizand ordinele de prefect eliberate paratilor, se constata ca acestea au atribuit in proprietate doar terenul construit, respectiv terenul de sub casa ce intra in componenta partilor de uz comun generale, Statul Roman ramanand proprietar asupra intregii curti, cu un drept de folosinta acordat implicit cumparatorilor apartamentelor, pentru a le asigura acestora o cale de acces si asupra terenului pe care a fost construit garajul.
Le-a fost atribuita cumparatorilor cate o suprafata de teren, raportata insa doar la terenul construit de 313 mp, aspect retinut si in completarea la raportul de expertiza intocmita in al treilea ciclu procesual. Aceeasi concluzie este retinuta si in decizia SC R. SRL ce a solutionat notificarea formulata de reclamanti, in sensul ca Statul Roman este inca proprietar asupra curtii.
In privinta apartamentului 1 de la subsol, fata de mentiunile cartii funciare, acesta este in continuare proprietatea Statului, nefiind instrainat, ci locuit de un chirias.
Fata de nevalabilitatea preluarii cotei de ½ din imobil ce a apartinut autorilor reclamantilor, asupra apartamentului de la subsol, instanta va dispune rectificarea cartii funciare, in sensul reinscrierii asupra acestei cote a dreptului de proprietate al autorilor reclamantilor si apoi inscrierea dreptului de proprietate in favoarea reclamantilor, cu titlul de drept de mostenire, in cota de 1/3 fiecare. Avand in vedere ca Statul Roman este proprietarul celeilalte cote de ½ asupra acestui apartament, rezulta starea de coproprietate a reclamantilor si Statului.
In solutionarea petitului privind sistarea starii de coproprietate, instanta are in vedere faptul ca s-a procedat, in baza Decretului 92/1950, la nationalizarea abuziva a proprietatii autorilor reclamantilor, acestia fiind indreptatiti la restituirea proprietatii lor, astfel ca, in temeiul dispozitiilor art.728 C. civ., instanta va dispune sistarea coproprietatii prin atribuirea apartamentului de la subsol in favoarea reclamantilor initiali.
Valoarea acestui apartament a fost stabilita prin raportul de expertiza tehnica specialitatea constructii intocmit in primul ciclu procesual, sulta la care reclamantii au fost obligati prin sentinta pronuntata, fiind deja achitata de catre acestia, astfel cum rezulta din dovezile de la dosar.
Terenul curte, in suprafata de 331,5 mp, intra, conform raportului de expertiza, in componenta partilor de uz comun speciale, nefiind atribuit prin ordin al prefectului. In consecinta se va dispune rectificarea cartii funciare in sensul scoaterii acestui teren cu nr. top initial 4819/3/3/totul/I din partile de uz comun speciale, radierii dreptului cumparatorilor asupra acestuia si inscrierii sale ca numar topografic distinct, proprietatea Statului. De asemenea, se va dispune ca asupra cotei de ½ din acesta sa se radieze dreptul de proprietate al Statului si sa se reinscrie dreptul de proprietate in favoarea autorilor reclamantilor, si apoi in favoarea reclamantilor initiali, in cota de 1/3 fiecare.
Raportul de expertiza tehnica specialitatea topografie nr.1125/2011 intocmit in primul ciclu procesual de catre expert Bedreaga Marius, prezinta o varianta de partajare in natura a terenului curte, prin crearea a trei loturi distincte, care vor fi atribuite dupa cum urmeaza:
- lotul 1 cu nr.top.4819/3/3/I/1/1 - curte in suprafata de 142,75 mp ce se atribuie reclamantilor;
- lotul 2 cu nr.top.4819/3/3/I/2 - curte in suprafata de 165,75 mp ce se atribuie Statului Roman;
- lotul 3 cu nr. top.4819/3/3/I/1/2 – teren aferent garajului cu suprafata de 23 mp ce se atribuie reclamantilor.
Aceasta modalitate de partajare nu ingradeste dreptul locatarilor in ceea ce priveste buna folosinta si exploatare a cladirii, deoarece nu este ingradit accesul acestora in imobil, iar terenul nu a fost apreciat, in intregime ca teren aferent cladirii si nu a fost atribuit prin ordin al prefectului catre cumparatorii apartamentelor.
In privinta apartamentelor vandute, se impune analiza valabilitatii contractelor de vanzare-cumparare si a ordinelor prefectului prin care s-au atribuit cumparatorilor in proprietate cote parti din terenul ce intra in componenta partilor de uz comun generale.
Potrivit dispozitiilor art. 46 al.2 din Legea 10/2001, actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta, in afara de cazul in care actul a fost incheiat cu buna-credinta.
La data incheierii contractelor de vanzare-cumparare pentru apartamentele situate in imobilul din litigiu de catre SC R. SRL, in temeiul Legii 112/1995, in cartea funciara era intabulat asupra intregului imobil dreptul de proprietate al Statului Roman. Avand in vedere ca buna-credinta reprezinta atitudinea subiectiva a cumparatorului care are reprezentarea ca incheie actul translativ cu adevaratul proprietar, iar, conform dispozitiilor art.1899 C. civ., buna credinta se prezuma, reclamantii nu au produs in instanta dovezi prin care sa probeze reaua-credinta a cumparatorilor, instanta retine ca acestia au fost de buna-credinta la incheierea actelor.
Buna-credinta protejeaza tertul dobanditor al imobilului, chiar daca acesta a fost initial preluat fara titlu valabil de la proprietarul initial.
Fata de aceste considerente, instanta va respinge cererea reclamantilor privind constatarea nulitatii contractelor de vanzare-cumparare si a ordinelor prefectului de atribuire a terenului, precum si cea de constatare a nulitatii contractelor subsecvente celor incheiate in temeiul Legii 112/1995.
In consecinta, va admite cererile reconventionale si cererea de interventie in interes propriu formulata de paratii-reclamanti reconventionali si intervenientii Dobrin Ion si Dobrin Vasilica avand acest petit, constatand ca acestia sunt proprietari asupra apartamentelor cumparate.
In privinta completarii cererii reconventionala privind valabilitatea titlului statului, formulata de paratii Popa Vasile, Costan Filimon, Costan Elena, Teposu Dan Lucian, Druga Rodica, Mateiuc Mariana, Balusescu Ion si Balusescu Ligia, Ciobotaru Violeta Elena, Deculescu Elena, Dumitrescu Daciana Dacia si Dumitrescu Vasile, Arcalean Nicolae Andrei Mugurel, fata de constatarea anterioara privind nulitatea titlului statului si considerentele retinute pentru justificarea acestei solutii, acesta va fi respins ca nefondat.
In privinta garajului, acesta a fost edificat de catre cumparatorul Anghel Marin in baza unei autorizatii de construire eliberata in anul 1969, si inchiriat acestuia prin contractul de inchiriere nr. 488/03.06.1996.
In completarea contractului de vanzare-cumparare prin care cumparatorul Anghel Marin a transmis dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 6 in favoarea paratilor-reclamanti reconventionali Balusescu Ion si Balusescu Ligia, acestia au incheiat la data de 07.05.2003 o Conventie prin care au stabilit ca in urma obtinerii dreptului de proprietate asupra garajului detinut cu titlu de inchiriere, acesta va fi, de asemenea, instrainat.
Prin contractul de vanzare-cumparare a apartamentului nr. 6 nu s-a instrainat si dreptul de proprietate asupra garajului, deoarece vanzatorii nu detineau acest drept de proprietate, angajandu-se sa faca demersuri pentru dobandirea in proprietate a imobilului garaj, pentru a-l instraina ulterior.
Reclamantii reconventionali Balusescu Ion si Balusescu Ligia nu au solicitat sa se constate calitatea lor de proprietari asupra garajului, ci calitatea de proprietari a persoanelor care au construit acest garaj, cu consecinta constatarii ca s-a dobandit si dreptul de superficie asupra terenului.
Prin aceasta cerere s-a solicitat sa se constate existenta unei stari de drept, pentru a se putea da eficienta conventiei din data de 7.05.2003.
Fata de aceste considerente, instanta apreciaza ca este justificata calitatea procesuala activa a reclamantilor reconventionali pentru formularea acestei cereri si va respinge exceptia invocata in acest sens de reclamanti.
Cu privire la fondul acestei cereri, instanta retine ca garajul a fost construit de Anghel Marin pe cont propriu, insa nu a dobandit dreptul de proprietate asupra acestei constructii, nefiind inscris in cartea funciara un astfel de drept. Din actele depuse la dosar rezulta ca folosinta asupra acestui garaj a fost exercitata in baza unui contract de inchiriere incheiat cu SC R. SRL.
In aceste conditii, cererea reclamantilor reconventionali de a se constata ca Anghel Marin si Anghel Stela au dobandit dreptul de proprietate asupra garajului nu este intemeiata si pe cale de consecinta nu este intemeiata nici cererea acestora de a se constata ca acestia au dobandit un drept de superficie asupra terenului.
In primul ciclu procesual Balusescu Ion si Balusescu Ligia au formulat o cerere de interventie la judecarea careia au renuntat ulterior, astfel ca in temeiul art. 246 cod procedura civila instanta va luat de aceasta pozitie procesuala a partilor.
Chiar daca instanta a retinut ca autorii reclamantilor si reclamantii, nu au pierdut niciodata dreptul de proprietate asupra cotei de ½ din imobil, nu se poate constata starea de coproprietate a reclamantilor cu paratii comparatori asupra apartamentelor, pentru aceasta fiind necesar ca reclamantii si paratii persoane fizice sa fie intabulati in cote de ½ fiecare, situatie ce nu se poate opera in cartea funciara, cata vreme s-a retinut valabilitatea contractelor de vanzare-cumparare. Reclamantii sunt fosti proprietari ce au dreptul la restituirea proprietarii, iar chiriasii cumparatori sunt titulari ai dreptului de proprietate dobandit cu buna credinta, de la o persoana ce nu era de fapt proprietarul intregului imobil vandut.
Reclamantii din prezenta cauza au uzat si de dispozitiile Legii 10/2001, formuland notificare catre SC R. SRL. Unitatea notificata a emis Decizia nr.164/11.02.2003 prin care s-a admis in parte cererea, in sensul ca s-a restituit reclamantilor cota de ½ din partea de imobil ce nu a fost instrainata, respectiv din apartamentul cu nr.top.4819/3/3/II/1 detinut cu contract de inchiriere de catre Biliuta Lidia, din terenul garaj detinut cu contract de inchiriere de catre Anghel Marin si din suprafata de 331,50 mp reprezentand curtea aferenta imobilului.
Impotriva acestei decizii reclamantii au formulat contestatie inregistrata pe rolul Tribunalului Brasov, ce a fost suspendata in temeiul dispozitiilor art. 244 al.1 pct.1 C. pr. civ., pana la solutionarea irevocabila a prezentului proces.
In cauza a fost invocata inadmisibilitatea actiunii intemeiata pe dispozitiile dreptului comun, fata de data inregistrarii cereri, respectiv 14.02.2001, data de intrare in vigoare si a Legii 10/2001 ce prevede o procedura speciala de restituire. Aceasta nu permite restituirea in natura a imobilelor instrainate legal, fata de prevederile art.18 lit. c din acest act normativ, insa, in cazul imposibilitatii respectarii regulii de restituire in natura, acorda fostilor proprietari beneficiul masurilor reparatorii prin acordarea de bunuri in compensatie ori prin despagubiri in conditiile legii speciale.
Chiar daca prevederile Legii 10/2001 au un caracter special, derogatoriu de la dreptul comun, obligarea fostului proprietar sa uzeze doar de procedura acestei legi, prin respingerea ca inadmisibila a actiunii in revendicare directa in justitie, in conditiile in care imobilul nu se poate restitui in natura, cum este cazul in speta, il lipseste practic pe acesta de orice masura reparatorie. Negarea accesului la instanta pe calea dreptului comun poate fi acceptata in conditiile in care calea speciala oferita este una efectiva.
Constatand retroactiv ca imobilul nu a iesit niciodata din patrimoniul fostului proprietar, intrucat a fost preluat fara titlu de catre stat, reclamantii sunt posesorii unui bun actual in intelesul dispozitiilor art.1 din Protocolul 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
Curtea Europeana a impus, prin practica sa, ca odata adoptata o solutie legislativa in problema imobilelor nationalizate, oricare ar fi aceasta, sa fie aplicata coerent si previzibil.
Beneficiind de un bun in intelesul art.1 din Protocolul 1, constatandu-se cu efect retroactiv ca imobilul nu a iesit niciodata din proprietatea autorilor reclamantilor, se impune respectarea acestui drept de proprietate. Astfel, retinand instrainarea apartamentelor catre cumparatori de buna credinta si deci valabilitatea contractelor de vanzare-cumparare, fata de prevederile legii speciale nr.10/2001, reclamantii pot beneficia de masuri reparatorii.
Reclamantii au urmat procedura prevazuta de Legea 10/2001, insa au inteles sa formuleze si cerere de revendicare intemeiata pe dreptul comun.
In procedura de aplicare a Legii nr. 10/2001, in absenta unor prevederi de natura a asigura aplicarea efectiva si concreta a masurilor reparatorii, poate aparea conflictul cu dispozitiile art. 1 alin. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie, ceea ce impune, conform art. 20 alin. (2) din Constitutia Romaniei, prioritatea normei din Conventie, care, fiind ratificata prin Legea nr. 30/1994, face parte din dreptul intern, asa cum se stabileste prin art. 11 alin. (2) din Legea fundamentala.
Fata de aceste considerente, instanta va respinge exceptia inadmisibilitatii actiunii.
Reclamantii au solicitat sa le fie restituite apartamentele 1, 4 si 7 din imobil, cerere care urmeaza a fi respinsa ca neintemeiata.
Comparand titlul de proprietate al reclamantilor dobandit prin mostenire, cu titlul de proprietate al cumparatorilor de buna credinta a acestor apartamente instanta retine ca titlul cumparatorilor apare mai preferabil.
Aceasta concluzie se intemeiaza pe decizia 33/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata pe calea recursului in interesul legii, in considerentele careia s-a retinut ca nu este exclus ca intr-o actiune in revendicare ambele parti sa se poata prevala de existenta unui bun in sensul Conventiei, instantele fiind puse in situatia de a da preferabilitate unuia in detrimentul celuilalt, cu observarea, in acelasi timp, a principiului securitatii raporturilor juridice.
In atare situatie, solutia ar avea efectul privarii uneia dintre parti de un bun in sensul Conventiei, ceea ce va insemna ca nu statul sa suporte consecintele adoptarii unor norme legale neconforme cu Conventia, ci un particular.
Privarea de bun in absenta oricarei despagubiri constituie, asa cum s-a aratat, o incalcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie, or, chiar din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului reiese ca, atunci cand statul nu mai poate sa restituie imobilul in natura, iar masurile reparatorii prin echivalent prevazute de legea interna sunt inca iluzorii, urmeaza sa se plateasca reclamantului despagubiri banesti.
In acest punct, Curtea aminteste ca, de principiu, literatura juridica a admis de multa vreme faptul ca revendicarea este o actiune reala, iar acest caracter se conserva atat timp cat exista si posibilitatea de a se readuce lucrul revendicat in patrimoniul revendicantului. Daca lucrul a disparut dintr-o cauza imputabila uzurpatorului sau a fost transmis de acesta unui tert care a dobandit in mod iremediabil proprietatea lui, obiectul revendicarii urmeaza a fi convertit intr-o pretentie de despagubiri, caz in care actiunea devine personala.
In conditiile in care s-a constatat ca sunt valabile contractele de vanzare cumparare iar cumparatorii au devenit proprietarii ai apartamentelor, cererea de revendicare a reclamantilor intemeiata pe dreptul comun va fi respinsa.
Cererea reconventionala formulata de Dobrin Ioan si Dobrin Vasilica, ce au calitatea de intervenienti in cauza, va fi respinsa deoarece instanta a analizat cererea acestora de interventie in interes propriu, care cuprindea aceleasi solicitari, iar cererea reconventionala este un act ce poate fi formulat de parat.
Referitor la cererea de interventie formulata de Priscu Elena si continuata de Arcalean Nicolae Andrei Mugurel, retinem ca acesta nu poate cumula calitatea de tert intervenient cu cea de parte, primand calitatea de parte, motiv pentru care cererea de interventie va fi respinsa.
In privinta cererii reconventionale formulate de reclamanti la cererea de interventie in interes propriu formulata de Priscu Elena si continuata de Arcalean Nicolae Andrei Mugurel, si Dobrin Ioan, Dobrin Vasilica, prin care au solicitat sa se constate nulitatea absoluta a ordinelor de prefect de atribuire a terenurilor aferente acestui apartament si obligarea acestora sa lase in deplina proprietate si posesie apartamentul, fata de solutia pronuntata anterior cu privire a valabilitatea contractelor de vanzare-cumparare, aceasta cerere reconventionala va fi respinsa.
Avand in vedere ca pretentiile partilor au fost admise in parte, in temeiul art. 276 cod procedura civila se vor compensa cheltuielile de judecata.
Constata ca prin cererea initial formulata la data de 14.02.2001, reclamantii A. S. (S.), A. T. (T.) si S. E. nascuta A. au solicitat in contradictoriu cu paratii Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, Municipiul Brasov, SC R. SRL, M. M., D. E., C. C., P. V., P. M., A. M. sen., A. S., T. M., T. V. si D. R., pronuntarea unei hotarari prin care sa se constate ca sunt proprietari asupra cotei de ½ din imobilul situat in Brasov, str. - nr.1, fosta str. -, inscris in CF - Brasov, nr. top.-, in cote de 1/3 fiecare, titlul de proprietate al Statului Roman fiind lovit de nulitate. S-a solicitat, de asemenea, sa se dispuna iesirea din indiviziune cu privire la cota de ½, iar ca urmare a atribuirii, sa se dispuna restabilirea situatiei anterioare de carte funciara. In contradictoriu cu paratii persoane fizice s-a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a contractelor de vanzare-cumparare incheiate de acestia, sa se dispuna obligarea acestor parati sa lase in deplina proprietate si posesie cota de 1/2 din imobil precum si intabularea dreptului de proprietate asupra lotului atribuit.
In motivare au aratat ca initial cota de ½ a apartinut defunctilor parinti A. M. H. si A. I., iar prin Decretul 92/1950 imobilul a fost nationalizat. Ulterior, imobilul a fost dezmembrat in doua loturi, curte, respectiv casa si teren, acesta din urma fiind la randul sau dezmembrat in 10 apartamente, o parte dintre acestea fiind instrainate in baza Legii 112/1995.
Avand in vedere ca dispozitiile Decretului 92/1950 au fost gresit aplicate, intrucat proprietarii nu faceau parte din categoria exploatatorilor, reclamantii solicita admiterea actiunii.
Actiunea a fost ulterior precizata, fiind chemati in calitate de parati si C. V. E., A. M. jr., A. M., T. D.L. si T. M., solicitandu-se de asemenea sa se constate si nulitatea absoluta a ordinelor prefectului prin care cumparatorilor li s-au atribuit in proprietate cotele aferente din teren, precum si rectificarea cartii funciare in sensul radierii dreptului de proprietate al acestora asupra terenului atribuit, cu restabilirea situatiei anterioare.
Reclamantii au completat ulterior actiunea, solicitand sa se constate ca imobilul a fost preluat in mod abuziv, respectiv cota autorilor de ½ din acesta, si sa se procedeze la compararea titlurilor si, ca o consecinta, sa se constate ca titlul autorilor este preferabil titlurilor fostilor chiriasi
Cauza a fost inregistrata in dosarul 1615/2001 pe rolul Tribunalului Brasov si solutionata prin sentinta civila 348/2004.
Prin decizia 204/Ap/16.10.2006 a Curtii de Apel Brasov s-au admis apelurile formulate, dispunandu-se desfiintarea sentintei civile nr. 348/13.05.2004 a Tribunalului Brasov pronuntata in dosarul nr.1615/2001 si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante.
In motivare s-a retinut ca prin hotararea atacata s-a respins cererea reconventionala formulata inclusiv de paratul-reclamant reconventional A. M. junior, avand ca obiect constatarea calitatii de proprietar prin cumparare in temeiul Legii 112/1995, desi la data pronuntarii, acesta nu mai era proprietar apartamentul mostenit de la parintii sai, fiind instrainat catre cumparatorii B. L. si B. I., care si-au intabulat in cartea funciara dreptul de proprietate.
Sub aspect procedural se impunea citarea cumparatorilor B.u in cauza, chiar in fata primei instante. Avand in vedere ca mentionata inscriere a vanzarii in cartea funciara a fost adusa la cunostinta instantei doar in recurs, s-a apreciat ca se impune reluarea judecatii in fata primei instante cu citarea corespunzatoare a tuturor partilor.
In urma desfiintarii sentintei cu trimitere spre rejudecare, dosarul a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Brasov sub nr.123/64/2006.
In urma trimiterii spre rejudecare a cauzei, reclamantii au solicitat,in al doilea ciclu procesual, introducerea in cauza, in calitate de parati, a lui C. F., C. E., P. O., A. N. M., B. L. si B. I., solicitand sa se constate ca sunt proprietari asupra cotei de ½ din imobilul constructie si teren, in cota de 1/3 fiecare, sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare incheiat de paratii B. I. si L., sa se constate ca titlul reclamantilor este preferabil fata de cele ale paratilor, obligarea paratilor nou introdusi in cauza sa lase in deplina proprietate si posesie cota de ½ din imobil, sa se constate nulitatea absoluta a contractului de uzufruct viager incheiat in favoarea paratului P. O., asupra cotei de ½ din apartamentul detinut de P. V. si P. M..
De asemenea, petitele actiunii au fost completate, solicitandu-se sa se constate, ca o consecinta a preluarii abuzive a cotei de ½ din imobil de catre stat, ca aceasta cota nu a iesit niciodata din patrimoniul lor, sa se constate ca reclamantii sunt coproprietari in cota de 1/3 fiecare asupra acestei cote de ½ din imobil, sa se constate nulitatea tuturor operatiunilor de carte funciara de dezmembrare, sa se dispuna restabilirea situatiei anterioare de carte funciara cu inscrierea in CF a dreptului de proprietate in favoarea reclamantilor asupra acestei cote, sa se constate calitatea de coproprietari a reclamantilor cu Statul Roman asupra a ceea ce nu s-a vandut, respectiv apartamentul de la demisol, garajul, terenul aferent garajului si curtea, sa se dispuna sistarea starii de coproprietate prin partajarea in natura prin atribuirea catre reclamanti a cotei de ½ din acestea, cu obligarea la plata sultei catre stat, sa se dispuna dezmembrarea lotului reclamantilor si intabularea lui in cartea funciara, precum si intabularea dreptului de proprietate asupra acestuia in favoarea reclamantilor in cota de 1/3 fiecare, sa se procedeze la compararea titlului reclamantilor cu cele ale paratilor, sa se constate calitatea de coproprietar a reclamantilor cu paratii in cota de ½ asupra a ceea ce s-a vandut, sa se dispuna sistarea starii de coproprietate cu paratii persoane fizice prin partaj in natura in sensul formarii de loturi, cu mentiunea ca in lotul reclamantilor sa intre si lotul stabilit anterior, sa se dispuna dezmembrarea lotului reclamantilor si acordarea numarului topografic si intabularea sa, sa se dispuna intabularea dreptului de proprietate in favoarea reclamantilor asupra acestui lot in cota de 1/3 fiecare precum si obligarea paratilor sa lase in deplina proprietate si posesie cota de ½ ce se va regasi in lotul ce se va forma.
In completarea motivarii actiunii principale s-a aratat ca paratii Balusescu Ion si Balusescu Ligia au incheiat contractul de vanzare cumparare in timpul procesului, astfel ca acesta este nul, avand cauza ilicita.
Ulterior s-a completat actiunea, fiind chemati in judecata si paratii D. V. si D. D. D., solicitand sa se constate nulitatea absoluta a contractului de intretinere autentificat sub nr.2707/14.09.2006 prin care parata D. E. le-a transmis acestora nuda proprietate asupra apartamentului nr.8 din imobil, cu readucerea imobilului mentionat din CF - Brasov in cartea funciara initiala, pe numele fostului proprietar D. E..
Fata de decesul uzufructuarului P.O., intervenit in anul 2001, reclamantii au precizat ca nu isi mai mentin pretentiile formulate impotriva acestuia.
Paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice prin DGFP Brasov a formulat intampinare in cauza, prin care a mentionat ca masura nationalizarii a fost in mod corect aplicata, parintii reclamantilor figurand cu 8 apartamente. Avand in vedere ca reclamantii aveau posibilitatea de a ataca actul de nationalizare si de a scoate bunul de la aplicarea acestei masuri, procedura prevazuta de Decretul 524/1955, procedura pe care nu au urmat-o, se solicita respingerea actiunii.
Paratii P. V., P. M., T. M., T. D.L., D. R., M. M., A. M., C. V. E., D. E. au formulat intampinare si cerere reconventionala prin care au solicitat sa se constate ca sunt proprietari asupra apartamentelor nr.1, 3, 4, 5, 6, 7 si respectiv 8 din imobil, solicitand si respingerea actiunii principale si a cererii reconventionale formulate de reclamanti.
In motivare au aratat ca actiunea a fost introdusa la data de 14.02.2001, aceasta fiind chiar data de intrare in vigoare a Legii 10/2001. In consecinta, actiunii ii sunt aplicabile doar prevederile acestei legi speciale, si nu cele ale dreptului comun.
Avand in vedere ca antecesorii reclamantilor nu au locuit in imobil, acesta fiind inchiriat altor persoane, rezulta ca in mod corect acesta a fost nationalizat. De asemenea, contractele de vanzare-cumparare au fost incheiate cu respectarea dispozitiilor Legii 112/1995, rezulta prin raportare la prevederile art.46 al.4 din Legea 10/2001 ca acestea sunt valabil incheiate.
S-a mai aratat de asemenea ca sunt cumparatori de buna credinta, la data cumpararii fiind inscris in CF dreptul de proprietate al Statului Roman, astfel ca paratii s-au aflat intr-o eroare comuna si invincibila, nici un element nefiind de natura a le indica faptul ca nu cumpara de la adevaratul proprietar.
In drept au fost invocate prevederile art.111 si 274 C. pr. civ., art. 9 si 14 din Legea 112/1995, art.1 al.3 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii 112/1995, art.46 din Legea 10/2001.
In urma desfiintarii sentintei cu trimitere spre rejudecare si inregistrarii din nou a cauzei pe rolul Tribunalului Brasov, paratii B. I. si B. L. au formulat, in al doilea ciclu procesual, intampinare prin care au solicitat respingerea actiunii, aratand ca au fost introdusi in proces prin decizia 346/2006 a Curtii de Apel Brasov, retinandu-se ca s-au subrogat in dreptul fostilor proprietari A. M. si A. S.. Mentinand apararile formulate de acesti parati prin intampinare, B. I.si B. L. au formulat si cerere reconventionala prin care au solicitat sa se constate ca defunctii A. M. si S. au dobandit dreptul de proprietate asupra garajului neinscris in CF in suprafata de 14 mp precum si faptul ca acestia au dobandit un drept de superficie asupra terenului aferent garajului.
In motivare au aratat ca acest garaj a fost construit de catre A. M. si A. .S. in baza autorizatiei de construire eliberata in favoarea fostului ILL Brasov, iar potrivit dispozitiilor HCL Brasov nr.21/2000, se recunoaste dreptul de proprietate in favoarea persoanelor care au construit cu autorizatie, prin contributie proprie, garajele.
De asemenea au formulat intampinare si cerere reconventionala in al doilea ciclu procesual, fata de completarea actiunii de catre reclamanti, si paratii P.V., C. F. ,C. E., T. M., T. D.L., D. R., M. M., C. V. E., D. E., D. V., D. I si A. N. A. M., prin care au solicitat sa se constate ca sunt proprietari asupra apartamentelor pe care le detin in baza contractelor incheiate in baza Legii 112/1995 si sa se constate ca titlul statului este valabil si au invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii.
In motivare au aratat ca instrainarile efectuate in temeiul dispozitiilor Legii 112/1995, cu deplina respectare a prevederilor acestei legi, si pana la intrarea in vigoare a Legii 213/1998, se bucura de beneficiul deplin al protectiei Legii 10/2001, in sensul ca sunt recunoscute si conservate aceste acte.
In drept au fost invocate prevederile art.115-119 C. pr. civ., dispozitiile Legii 10/2001 si ale normelor metodologice de aplicare.
Paratii D.V. si D. D., dobanditori ai apartamentului cumparat de catre parata D. E., in baza unui contract de intretinere, au formulat in al doilea ciclu procesual intampinare si cerere reconventionala prin care au mentionat ca isi insusesc cererea reconventionala formulata de ceilalti parati.
In drept au fost invocate prevederile art.115, 57, 58, 53 C. pr. civ., art.119 pct.3, 4, art.132 pct.1,2 si 3 C. pr. civ.
In primul ciclu procesual a formulat cerere de interventie in interes propriu C. V. E., prin care a solicitat si scoaterea din cauza a sotului sau C. C., decedat in anul 2000, anterior introducerii actiunii. Pe fond s-a solicitat respingerea actiunii, apartamentul fiind cumparat ca bun comun.
In drept au fost invocate prevederile art.30 C. fam., art. 49 al.2, art. 243 pct.1 teza 2 C. pr. civ.
Aceasta cerere nu a fost incuviintata in principiu de catre instanta de fond in primul ciclu procesual, intrucat, fata de completarea de actiune, aceasta dobandise calitatea de parat.
De asemenea, au formulat cereri de interventie in interes propriu P. E. D. I. si D. V., solicitand sa fie introdusi in cauza pentru a-si apara dreptul de proprietate. Au invocat, de asemenea, exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantilor, avand in vedere ca acestia nu poseda acte de carte funciara.
In drept au fost invocate prevederile art. 9 si 14 din Legea 112/1995, art.18 lit. d si art. 46 al.1 din Legea 10/2001.
Cererea a fost ulterior precizata in sensul ca intervenientii solicita sa se constate ca sunt proprietari asupra apartamentelor cumparate, respectiv ap. nr. 9 si nr. 2.
Aceasta cerere de interventie a fost incuviintata de instanta in primul ciclu procesual, iar in urma decesului intervenientei P.E., in timpul solutionarii cauzei, si fata de certificatul de mostenitor depus la dosar, cererea a fost continuata pentru aceasta de mostenitorul A. N. A.-M..
La cererea de interventie mentionata, reclamantii au formulat cerere reconventionala prin care au solicitat respingerea exceptiei lipsei calitatii procesual active, avand in vedere ca imobilul a apartinut autorilor lor, dupa care au calitatea de mostenitori, solicitand pe calea cererii reconventionale sa se constate nulitatea absoluta a ordinelor prefectului prin care intervenientilor li s-a atribuit terenul, sa se dispuna rectificarea cartii funciare in sensul radierii acestui drept, cu restabilirea situatiei anterioare, sa fie obligati acesti intervenienti sa lase in deplina proprietate si posesie apartamentele 10, 9 si 8, sa se dispuna iesirea din indiviziune cu privire la cota de ½ precum si intabularea dreptului lor de proprietate in cf, in functie de lotul atribuit.
In motivare au aratat ca, in urma constatarii preluarii abuzive, solicita ca instanta sa procedeze la compararea titlurilor, dand eficienta titlului ce provine de la autorul lor.
In drept au fost invocate prevederile art. 2 lit. h din Legea 10/2001, art. 480 C. civ., art. 34 pct.1 din Legea 115/1938, art. 22 din Legea 7/1996, art.1 , art.2 al.1 lit. h, art. 2 pct. 2 din Legea 112/1995, art.1 al. 2 si al. 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii 112/1995.
In primul ciclu procesual au formulat cerere de interventie in interes propriu B. I. si B. L., ce au cumparat apartamentul nr. 6 din imobil, solicitand sa se constate dreptul lor de proprietate asupra apartamentului, ulterior renuntand la judecarea acestei cereri la termenul de judecata din 28.11.2003.
In faza procesuala a apelului a fost formulata cerere de interventie in interesul paratilor reclamanti P. V.0 si P. M. de catre C. F.. In motivare s-a aratat ca impreuna cu sotia C. E. M.
ona au incheiat cu familia P. antecontract de vanzare-cumparare, cererea fiind incuviintata in principiu la in faza apelului.
La termenul de judecata din 02.04.2004, in primul ciclu procesual, instanta de fond a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii formulate.
De asemenea, prin intampinarea formulata la completarea cererii reconventionale a paratilor B. I. si B. L., reclamantii au invocat exceptia lipsei calitatii procesual active a acestora in privinta petitelor de constatare ca defunctii A. M. si A. S. au dobandit dreptul de proprietate asupra garajului si dreptul de superficie asupra terenului aferent acestuia.
Totodata, a fost invocata in cauza de catre paratii persoane fizice exceptia lipsei de interes a reclamantilor in promovarea prezentei actiuni.
Prin sentinta civila 281/D/2009 a Tribunalului Brasov, pronuntata in al doilea ciclu procesual, au fost admise in parte cererile partilor.
Sentinta mentionata a fost atacata cu apel, iar prin decizia 10/Ap/2011 a Curtii de Apel Brasov cauza a fost trimisa spre rejudecare, retinandu-se ca la data pronuntarii sentintei 281/2009 reclamanta S. E. nu avea capacitate de folosinta, fiind decedata la data de 26.03.2008 si nu exista nici un mandat care sa justifice apelul ca fiind formulat de mostenitorul acesteia, S. H..
S-a mai retinut ca pe parcursul solutionarii apelului a decedat si apelantul A. S., in cauza fiind introdusi mostenitorii acestuia F. Y. D., A. A. Y., A. Y. M. si A. G.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Brasov, in dosarul 3467/62/2011 pentru rejudecare, in al treilea ciclu procesual.
La dosar nu s-au depus precizari, completari sau noi cereri de interventie.
Instanta retine ca a fost investita cu solutionarea actiunii precizata si completata succesiv, si avand in vedere decesele unor parti intervenite in cursul procesului, calitate de reclamanti au F. Y. D., A. A. Y., A. Y. M. si A. G. ,A. T. si S. H., iar calitate de parati au Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, Municipiul Brasov prin primar, SC R. SRL, Prefectul Judetului Brasov, M. M., D. E., C. V. E., P. V., C. F., C. E., B. I., B. L., T. M., T. D. L., D. R., A. N. A. M., D. V. si D. D.; cu solutionarea cererilor reconventionale formulate in cauza paratii M. M., D. E. si D. V., D. D. D., C. V. E., P. V. si P. M., continuata pentru aceasta de mostenitorii C. F. si C. E, A. M. decedat, cerere continuata de A. M. jr. si de cumparatorii B. L. si B. I. T. M. decedat, cerere continuata de T. D. L., D. R., D. I. si D. V., A. N. A. M.; si cu solutionarea cererilor de interventie, incuviintate in principiu, formulate de P. E., cerere continuata de A. N. A. M., D. I. si D.V. precum si C. F. in faza procesuala a apelului.
De asemenea, instanta a fost sesizata cu solutionarea exceptiei lipsei calitatii procesuale active si a lipsei de interes a reclamantilor, exceptia inadmisibilitatii actiunii si exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor reconventionali Balusescu Ion si Balusescu Ligia pentru completarea cererii reconventionale.
In probatiune s-au depus la dosar act de vanzare-cumparare, copia CF, extrase cf, ordin de executie a testamentului, contracte de vanzare-cumparare, certificate de mostenitor, ordine ale prefectului, carti ale imobilului, declaratii, decizie a SC R. SRL. De asemenea au fost audiati sub prestare de juramant, in primul ciclu procesual, martorii I. R. si G. S.; au fost efectuate expertize tehnice de evaluare imobil, fiind depus in acest sens la dosar raportul de expertiza tehnica nr.1124/2003 intocmit de catre expert C.D. si specialitatea topografie, fiind depus la dosar raportul de expertiza tehnica nr.1125/2003 intocmit de catre expert M. B..
In al doilea ciclu procesual au fost dispuse si efectuate suplimente la cele doua rapoarte de expertiza, pentru reactualizarea pretului imobilelor constructie si teren.
In al treilea ciclu procesual s-a dispus completarea raportului de expertiza, specialitatea topografie.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Imobilul situat in Brasov, str. x nr.1, inscris in CF - Brasov, sub nr. de ordine A+1, nr.top.--casa de piatra compusa din subsol, parter, etajul 1, etajul 2 si teren in suprafata de 644,50 mp, a fost proprietatea lui S. I. si sotia sa nascuta W. R. si A. M. si sotia sa nascuta I. F. (B12,13), in cota de ½ pentru fiecare familie.
Intregul imobil a fost nationalizat in baza Decretului 92/1950, fiind intabulat dreptul de proprietate al Statului Roman (B15).
Ulterior, prin actul cf 16261/1996, imobilul a fost dezmembrat in doua numere topografice, respectiv x -curte de 331,50 mp si y. casa si teren de 313 mp. Acest din urma lot a fost dezmembrat in 10 noi loturi inscrise de la A+4 la A+14, fiecarui apartament revenindu-i o cota din partile de uz comun generale si din partile de uz comun speciale. Partile de uz comun generale sunt compuse din terenul cu nr.top.4819/3/3/II in suprafata de 313 mp, fundatia, zidurile, intrarea, scara, coridorul si bransamentele, iar partile de uz comun speciale sunt curtea cu nr.top.- in suprafata de 331,50 mp, poarta si imprejmuirea.
Apartamentele rezultate in urma dezmembrarii au fost instrainate in temeiul dispozitiilor Legii 112/1995, cu exceptia apartamentului nr.1 de la subsol cu nr.top.-, iar prin ordine ale prefectului, in temeiul dispozitiilor Legii 18/1991, cumparatorilor le-a fost atribuita in proprietate o cota proportionala din terenul aferent.
Astfel, apartamentul 1 a fost cumparat de P.V. si P. M., iar in urma decesului lui P.M. s-au intabulat in cartea funciara asupra cotei acesteia de proprietate C.F. si C. E. M., acestia avand notata si o promisiune de vanzare in favoarea lor si a cotei celuilalt proprietar.
Apartamentul nr.2 a fost cumparat de D. I. si D.V., acestia fiind si in prezent inscrisi in cartea funciara.
Apartamentul nr.3 a fost cumparat de T. M. si T. V., iar in urma decesului acesteia, fiind intabulat in cartea funciara dreptul de proprietate asupra cotei sale in favoarea lui T. M. si T. D. L..
Apartamentul nr.4 a fost cumparat de D. R., inscrisa si in prezent in cartea funciara.
Apartamentul nr.5 a fost cumparat de M. M., inscrisa si in prezent in cartea funciara.
Apartamentul nr.6 a fost cumparat de A. M. si sotia A. S.. In urma decesului acestora si in urma unor operatiuni succesive de carte funciara, in cf a fost intabulat dreptul de proprietate in favoarea mostenitorului A. M. jr, care in tipul solutionarii cauzei a transmis acest drept in favoarea paratilor B.I. si B. L..
Apartamentul nr.7 a fost cumparat de C. C. si C. V.E., iar in urma decesului lui C. C. si dezbaterii succesiunii dupa acesta a fost inscris in cf dreptul de proprietate exclusiv in favoarea lui C. V.E..
Apartamentul nr.8 a fost cumparat de parata D. E., care a transmis nuda proprietate printr-un contract de intretinere in favoarea lui D. V. si D. D. D., ce si-au intabulat acest drept in cartea funciara.
Apartamentul nr.9 a fost cumparat de catre P. E., iar in urma decesului acesteia si-a intabulat dreptul de proprietate mostenitorul A. N. Si A. M..
La momentul instrainarii apartamentelor in temeiul dispozitiilor Legii 112/1995, in cartea funciara era intabulat dreptul de proprietate in favoarea Statului Roman asupra intregului imobil, cu titlu de drept nationalizare.
Analizand exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantilor, instanta retine ca in ordinele de executie a testamentelor dupa defunctii A. M. si A.I., cei trei reclamanti initiali sunt mentionati in calitate de mostenitori ai acestora, in calitate de fii, fiecaruia revenindu-i o cota de 1/3 din masa succesorala.
Prin transmiterea in patrimoniul reclamantilor a patrimoniului autorilor, s-au transmis toate drepturile si obligatiile acestora, inclusiv dreptul de a promova in justitie actiune pentru redobandirea cotei din imobilul nationalizat, astfel ca reclamantii justifica in cauza calitatea procesual activa precum si interes in promovarea actiunii. In consecinta, instanta va respinge exceptiile privind lipsa calitatii procesual active si lipsa interesului reclamantilor.
Cu privire caracterul preluarii de catre Stat a cotei de ½ din imobilul mentionat, instanta retine ca aceasta s-a facut fara titlu valabil.
Conform prevederilor art.6 din Legea 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoR.e si bunurile dobandite de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, daca au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat. Bunurile preluate de stat fara un titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtamantului, pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie. Instantele judecatoresti sunt competente sa stabileasca valabilitatea titlului.
Preluarea efectuata in temeiul Decretului 92/1950 incalca flagrant Constitutia din 1948, act normative in vigoare la adoptarea si aplicarea sa.
Potrivit dispozitiilor art.11 din Decretul 92/1950, pot deveni proprietate de stat, bun al intregului popor, mijloacele de productie, bancile si societatile de asigurare proprietate particulara.
Conform art.1 din Decretul 92/1950, se nationalizeaza imobilele prevazute in listele anexe, inregistrate la Cancelaria Consiliului de Ministri sub Nr. 543 din 14 Aprilie 1950, care fac parte integranta din prezentul decret si la a caror alcatuire s-a tinut seama de urmatoarele criterii:1. Imobilele cladite care apartin fostilor industriasi, fostilor mosieri, fostilor bancheri, fostilor mari comercianti si celorlalte elemente ale marii burghezii.2. Imobilele cladite care sunt detinute de exploatatorii de locuinte. 3. Hotelurile cu intreg inventarul lor. 4. Imobilele in constructie, cladite in scop de exploatare, care au fost abandonate de proprietarii lor, precum si mateR.ele de constructie aferente oriunde s-ar afla depozitate. 5. Imobilele avariate sau distruse de pe urma cutremurului sau a razboiului, cladite in scop de exploatare si ai caror proprietari nu s-au ingrijit de repararea sau reconstructia lor.
Dintre imobilele determinate potrivit criteriilor mentionate, se observa ca numai cele de la pct. 3 puteau fi eventual calificate ca si mijloace de productie, pentru ca textul decretului sa concorde cu norma constitutionala. In celelalte ipoteze, imobilele in discutie aveau calitatea de locuinte, iar locuintele, chiar inchiriate, nu sunt mijloace de productie.
In temeiul dispozitiilor art.6 al.1 si 3 din Legea 213/1998, instantele de drept comun pot cerceta constitutionalitatea unor legi din perioada comunista in raport cu constitutiile respective, atunci cand solutionarea unui litigiu avand ca obiect valabilitatea titlului statului impune aceasta cercetare. Concluzia se impune fata de prevederile art.21 din Constitutia Romaniei ce garanteaza accesul liber la justitie, art.6 al.1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si hotararea pronuntata de Curtea Europeana in cauza Brumarescu contra Romaniei unde s-a retinut ca decizia instantei supreme ce a statuat ca doar legislativul este in masura sa se pronunte cu privire la legalitatea nationalizarii efectuate in baza Decretului 92/1950, incalca dreptul de acces la justitie.
Fata de considerentele expuse, in temeiul textelor legale invocate, instanta retine ca titlul Statului asupra cotei de ½ din imobil, cota ce a apartinut autorilor reclamantilor, este nul absolut.
In consecinta, autorii reclamantilor si apoi acestia nu au pierdut niciodata calitatea de proprietar asupra cotei de ½ din imobilul in cauza, astfel ca instanta va constata ca aceasta cota din imobil s-a transmis in patrimoniul reclamantilor, in cota de 1/3 pentru fiecare din reclamantii initiali si apoi mostenilor acestora care au continuat procedura.
Statul Roman, care si-a intabulat dreptul de proprietate si asupra celeilalte cote de ½ din imobil, a procedat la instrainarea aproape in intregime a imobilului, ramanand in prezent in proprietatea sa tabulara apartamentul nr. 1 de la subsol si curtea imobilului impreuna cu garajul.
In urma vanzarii apartamentelor, proprietarilor cumparatori le-au fost eliberate, in temeiul dispozitiilor Legii 18/1991, ordine ale prefectului de atribuire gratuita a terenului aferent apartamentului cumparat.
Analizand ordinele de prefect eliberate paratilor, se constata ca acestea au atribuit in proprietate doar terenul construit, respectiv terenul de sub casa ce intra in componenta partilor de uz comun generale, Statul Roman ramanand proprietar asupra intregii curti, cu un drept de folosinta acordat implicit cumparatorilor apartamentelor, pentru a le asigura acestora o cale de acces si asupra terenului pe care a fost construit garajul.
Le-a fost atribuita cumparatorilor cate o suprafata de teren, raportata insa doar la terenul construit de 313 mp, aspect retinut si in completarea la raportul de expertiza intocmita in al treilea ciclu procesual. Aceeasi concluzie este retinuta si in decizia SC R. SRL ce a solutionat notificarea formulata de reclamanti, in sensul ca Statul Roman este inca proprietar asupra curtii.
In privinta apartamentului 1 de la subsol, fata de mentiunile cartii funciare, acesta este in continuare proprietatea Statului, nefiind instrainat, ci locuit de un chirias.
Fata de nevalabilitatea preluarii cotei de ½ din imobil ce a apartinut autorilor reclamantilor, asupra apartamentului de la subsol, instanta va dispune rectificarea cartii funciare, in sensul reinscrierii asupra acestei cote a dreptului de proprietate al autorilor reclamantilor si apoi inscrierea dreptului de proprietate in favoarea reclamantilor, cu titlul de drept de mostenire, in cota de 1/3 fiecare. Avand in vedere ca Statul Roman este proprietarul celeilalte cote de ½ asupra acestui apartament, rezulta starea de coproprietate a reclamantilor si Statului.
In solutionarea petitului privind sistarea starii de coproprietate, instanta are in vedere faptul ca s-a procedat, in baza Decretului 92/1950, la nationalizarea abuziva a proprietatii autorilor reclamantilor, acestia fiind indreptatiti la restituirea proprietatii lor, astfel ca, in temeiul dispozitiilor art.728 C. civ., instanta va dispune sistarea coproprietatii prin atribuirea apartamentului de la subsol in favoarea reclamantilor initiali.
Valoarea acestui apartament a fost stabilita prin raportul de expertiza tehnica specialitatea constructii intocmit in primul ciclu procesual, sulta la care reclamantii au fost obligati prin sentinta pronuntata, fiind deja achitata de catre acestia, astfel cum rezulta din dovezile de la dosar.
Terenul curte, in suprafata de 331,5 mp, intra, conform raportului de expertiza, in componenta partilor de uz comun speciale, nefiind atribuit prin ordin al prefectului. In consecinta se va dispune rectificarea cartii funciare in sensul scoaterii acestui teren cu nr. top initial 4819/3/3/totul/I din partile de uz comun speciale, radierii dreptului cumparatorilor asupra acestuia si inscrierii sale ca numar topografic distinct, proprietatea Statului. De asemenea, se va dispune ca asupra cotei de ½ din acesta sa se radieze dreptul de proprietate al Statului si sa se reinscrie dreptul de proprietate in favoarea autorilor reclamantilor, si apoi in favoarea reclamantilor initiali, in cota de 1/3 fiecare.
Raportul de expertiza tehnica specialitatea topografie nr.1125/2011 intocmit in primul ciclu procesual de catre expert Bedreaga Marius, prezinta o varianta de partajare in natura a terenului curte, prin crearea a trei loturi distincte, care vor fi atribuite dupa cum urmeaza:
- lotul 1 cu nr.top.4819/3/3/I/1/1 - curte in suprafata de 142,75 mp ce se atribuie reclamantilor;
- lotul 2 cu nr.top.4819/3/3/I/2 - curte in suprafata de 165,75 mp ce se atribuie Statului Roman;
- lotul 3 cu nr. top.4819/3/3/I/1/2 – teren aferent garajului cu suprafata de 23 mp ce se atribuie reclamantilor.
Aceasta modalitate de partajare nu ingradeste dreptul locatarilor in ceea ce priveste buna folosinta si exploatare a cladirii, deoarece nu este ingradit accesul acestora in imobil, iar terenul nu a fost apreciat, in intregime ca teren aferent cladirii si nu a fost atribuit prin ordin al prefectului catre cumparatorii apartamentelor.
In privinta apartamentelor vandute, se impune analiza valabilitatii contractelor de vanzare-cumparare si a ordinelor prefectului prin care s-au atribuit cumparatorilor in proprietate cote parti din terenul ce intra in componenta partilor de uz comun generale.
Potrivit dispozitiilor art. 46 al.2 din Legea 10/2001, actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta, in afara de cazul in care actul a fost incheiat cu buna-credinta.
La data incheierii contractelor de vanzare-cumparare pentru apartamentele situate in imobilul din litigiu de catre SC R. SRL, in temeiul Legii 112/1995, in cartea funciara era intabulat asupra intregului imobil dreptul de proprietate al Statului Roman. Avand in vedere ca buna-credinta reprezinta atitudinea subiectiva a cumparatorului care are reprezentarea ca incheie actul translativ cu adevaratul proprietar, iar, conform dispozitiilor art.1899 C. civ., buna credinta se prezuma, reclamantii nu au produs in instanta dovezi prin care sa probeze reaua-credinta a cumparatorilor, instanta retine ca acestia au fost de buna-credinta la incheierea actelor.
Buna-credinta protejeaza tertul dobanditor al imobilului, chiar daca acesta a fost initial preluat fara titlu valabil de la proprietarul initial.
Fata de aceste considerente, instanta va respinge cererea reclamantilor privind constatarea nulitatii contractelor de vanzare-cumparare si a ordinelor prefectului de atribuire a terenului, precum si cea de constatare a nulitatii contractelor subsecvente celor incheiate in temeiul Legii 112/1995.
In consecinta, va admite cererile reconventionale si cererea de interventie in interes propriu formulata de paratii-reclamanti reconventionali si intervenientii Dobrin Ion si Dobrin Vasilica avand acest petit, constatand ca acestia sunt proprietari asupra apartamentelor cumparate.
In privinta completarii cererii reconventionala privind valabilitatea titlului statului, formulata de paratii Popa Vasile, Costan Filimon, Costan Elena, Teposu Dan Lucian, Druga Rodica, Mateiuc Mariana, Balusescu Ion si Balusescu Ligia, Ciobotaru Violeta Elena, Deculescu Elena, Dumitrescu Daciana Dacia si Dumitrescu Vasile, Arcalean Nicolae Andrei Mugurel, fata de constatarea anterioara privind nulitatea titlului statului si considerentele retinute pentru justificarea acestei solutii, acesta va fi respins ca nefondat.
In privinta garajului, acesta a fost edificat de catre cumparatorul Anghel Marin in baza unei autorizatii de construire eliberata in anul 1969, si inchiriat acestuia prin contractul de inchiriere nr. 488/03.06.1996.
In completarea contractului de vanzare-cumparare prin care cumparatorul Anghel Marin a transmis dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 6 in favoarea paratilor-reclamanti reconventionali Balusescu Ion si Balusescu Ligia, acestia au incheiat la data de 07.05.2003 o Conventie prin care au stabilit ca in urma obtinerii dreptului de proprietate asupra garajului detinut cu titlu de inchiriere, acesta va fi, de asemenea, instrainat.
Prin contractul de vanzare-cumparare a apartamentului nr. 6 nu s-a instrainat si dreptul de proprietate asupra garajului, deoarece vanzatorii nu detineau acest drept de proprietate, angajandu-se sa faca demersuri pentru dobandirea in proprietate a imobilului garaj, pentru a-l instraina ulterior.
Reclamantii reconventionali Balusescu Ion si Balusescu Ligia nu au solicitat sa se constate calitatea lor de proprietari asupra garajului, ci calitatea de proprietari a persoanelor care au construit acest garaj, cu consecinta constatarii ca s-a dobandit si dreptul de superficie asupra terenului.
Prin aceasta cerere s-a solicitat sa se constate existenta unei stari de drept, pentru a se putea da eficienta conventiei din data de 7.05.2003.
Fata de aceste considerente, instanta apreciaza ca este justificata calitatea procesuala activa a reclamantilor reconventionali pentru formularea acestei cereri si va respinge exceptia invocata in acest sens de reclamanti.
Cu privire la fondul acestei cereri, instanta retine ca garajul a fost construit de Anghel Marin pe cont propriu, insa nu a dobandit dreptul de proprietate asupra acestei constructii, nefiind inscris in cartea funciara un astfel de drept. Din actele depuse la dosar rezulta ca folosinta asupra acestui garaj a fost exercitata in baza unui contract de inchiriere incheiat cu SC R. SRL.
In aceste conditii, cererea reclamantilor reconventionali de a se constata ca Anghel Marin si Anghel Stela au dobandit dreptul de proprietate asupra garajului nu este intemeiata si pe cale de consecinta nu este intemeiata nici cererea acestora de a se constata ca acestia au dobandit un drept de superficie asupra terenului.
In primul ciclu procesual Balusescu Ion si Balusescu Ligia au formulat o cerere de interventie la judecarea careia au renuntat ulterior, astfel ca in temeiul art. 246 cod procedura civila instanta va luat de aceasta pozitie procesuala a partilor.
Chiar daca instanta a retinut ca autorii reclamantilor si reclamantii, nu au pierdut niciodata dreptul de proprietate asupra cotei de ½ din imobil, nu se poate constata starea de coproprietate a reclamantilor cu paratii comparatori asupra apartamentelor, pentru aceasta fiind necesar ca reclamantii si paratii persoane fizice sa fie intabulati in cote de ½ fiecare, situatie ce nu se poate opera in cartea funciara, cata vreme s-a retinut valabilitatea contractelor de vanzare-cumparare. Reclamantii sunt fosti proprietari ce au dreptul la restituirea proprietarii, iar chiriasii cumparatori sunt titulari ai dreptului de proprietate dobandit cu buna credinta, de la o persoana ce nu era de fapt proprietarul intregului imobil vandut.
Reclamantii din prezenta cauza au uzat si de dispozitiile Legii 10/2001, formuland notificare catre SC R. SRL. Unitatea notificata a emis Decizia nr.164/11.02.2003 prin care s-a admis in parte cererea, in sensul ca s-a restituit reclamantilor cota de ½ din partea de imobil ce nu a fost instrainata, respectiv din apartamentul cu nr.top.4819/3/3/II/1 detinut cu contract de inchiriere de catre Biliuta Lidia, din terenul garaj detinut cu contract de inchiriere de catre Anghel Marin si din suprafata de 331,50 mp reprezentand curtea aferenta imobilului.
Impotriva acestei decizii reclamantii au formulat contestatie inregistrata pe rolul Tribunalului Brasov, ce a fost suspendata in temeiul dispozitiilor art. 244 al.1 pct.1 C. pr. civ., pana la solutionarea irevocabila a prezentului proces.
In cauza a fost invocata inadmisibilitatea actiunii intemeiata pe dispozitiile dreptului comun, fata de data inregistrarii cereri, respectiv 14.02.2001, data de intrare in vigoare si a Legii 10/2001 ce prevede o procedura speciala de restituire. Aceasta nu permite restituirea in natura a imobilelor instrainate legal, fata de prevederile art.18 lit. c din acest act normativ, insa, in cazul imposibilitatii respectarii regulii de restituire in natura, acorda fostilor proprietari beneficiul masurilor reparatorii prin acordarea de bunuri in compensatie ori prin despagubiri in conditiile legii speciale.
Chiar daca prevederile Legii 10/2001 au un caracter special, derogatoriu de la dreptul comun, obligarea fostului proprietar sa uzeze doar de procedura acestei legi, prin respingerea ca inadmisibila a actiunii in revendicare directa in justitie, in conditiile in care imobilul nu se poate restitui in natura, cum este cazul in speta, il lipseste practic pe acesta de orice masura reparatorie. Negarea accesului la instanta pe calea dreptului comun poate fi acceptata in conditiile in care calea speciala oferita este una efectiva.
Constatand retroactiv ca imobilul nu a iesit niciodata din patrimoniul fostului proprietar, intrucat a fost preluat fara titlu de catre stat, reclamantii sunt posesorii unui bun actual in intelesul dispozitiilor art.1 din Protocolul 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
Curtea Europeana a impus, prin practica sa, ca odata adoptata o solutie legislativa in problema imobilelor nationalizate, oricare ar fi aceasta, sa fie aplicata coerent si previzibil.
Beneficiind de un bun in intelesul art.1 din Protocolul 1, constatandu-se cu efect retroactiv ca imobilul nu a iesit niciodata din proprietatea autorilor reclamantilor, se impune respectarea acestui drept de proprietate. Astfel, retinand instrainarea apartamentelor catre cumparatori de buna credinta si deci valabilitatea contractelor de vanzare-cumparare, fata de prevederile legii speciale nr.10/2001, reclamantii pot beneficia de masuri reparatorii.
Reclamantii au urmat procedura prevazuta de Legea 10/2001, insa au inteles sa formuleze si cerere de revendicare intemeiata pe dreptul comun.
In procedura de aplicare a Legii nr. 10/2001, in absenta unor prevederi de natura a asigura aplicarea efectiva si concreta a masurilor reparatorii, poate aparea conflictul cu dispozitiile art. 1 alin. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie, ceea ce impune, conform art. 20 alin. (2) din Constitutia Romaniei, prioritatea normei din Conventie, care, fiind ratificata prin Legea nr. 30/1994, face parte din dreptul intern, asa cum se stabileste prin art. 11 alin. (2) din Legea fundamentala.
Fata de aceste considerente, instanta va respinge exceptia inadmisibilitatii actiunii.
Reclamantii au solicitat sa le fie restituite apartamentele 1, 4 si 7 din imobil, cerere care urmeaza a fi respinsa ca neintemeiata.
Comparand titlul de proprietate al reclamantilor dobandit prin mostenire, cu titlul de proprietate al cumparatorilor de buna credinta a acestor apartamente instanta retine ca titlul cumparatorilor apare mai preferabil.
Aceasta concluzie se intemeiaza pe decizia 33/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata pe calea recursului in interesul legii, in considerentele careia s-a retinut ca nu este exclus ca intr-o actiune in revendicare ambele parti sa se poata prevala de existenta unui bun in sensul Conventiei, instantele fiind puse in situatia de a da preferabilitate unuia in detrimentul celuilalt, cu observarea, in acelasi timp, a principiului securitatii raporturilor juridice.
In atare situatie, solutia ar avea efectul privarii uneia dintre parti de un bun in sensul Conventiei, ceea ce va insemna ca nu statul sa suporte consecintele adoptarii unor norme legale neconforme cu Conventia, ci un particular.
Privarea de bun in absenta oricarei despagubiri constituie, asa cum s-a aratat, o incalcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie, or, chiar din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului reiese ca, atunci cand statul nu mai poate sa restituie imobilul in natura, iar masurile reparatorii prin echivalent prevazute de legea interna sunt inca iluzorii, urmeaza sa se plateasca reclamantului despagubiri banesti.
In acest punct, Curtea aminteste ca, de principiu, literatura juridica a admis de multa vreme faptul ca revendicarea este o actiune reala, iar acest caracter se conserva atat timp cat exista si posibilitatea de a se readuce lucrul revendicat in patrimoniul revendicantului. Daca lucrul a disparut dintr-o cauza imputabila uzurpatorului sau a fost transmis de acesta unui tert care a dobandit in mod iremediabil proprietatea lui, obiectul revendicarii urmeaza a fi convertit intr-o pretentie de despagubiri, caz in care actiunea devine personala.
In conditiile in care s-a constatat ca sunt valabile contractele de vanzare cumparare iar cumparatorii au devenit proprietarii ai apartamentelor, cererea de revendicare a reclamantilor intemeiata pe dreptul comun va fi respinsa.
Cererea reconventionala formulata de Dobrin Ioan si Dobrin Vasilica, ce au calitatea de intervenienti in cauza, va fi respinsa deoarece instanta a analizat cererea acestora de interventie in interes propriu, care cuprindea aceleasi solicitari, iar cererea reconventionala este un act ce poate fi formulat de parat.
Referitor la cererea de interventie formulata de Priscu Elena si continuata de Arcalean Nicolae Andrei Mugurel, retinem ca acesta nu poate cumula calitatea de tert intervenient cu cea de parte, primand calitatea de parte, motiv pentru care cererea de interventie va fi respinsa.
In privinta cererii reconventionale formulate de reclamanti la cererea de interventie in interes propriu formulata de Priscu Elena si continuata de Arcalean Nicolae Andrei Mugurel, si Dobrin Ioan, Dobrin Vasilica, prin care au solicitat sa se constate nulitatea absoluta a ordinelor de prefect de atribuire a terenurilor aferente acestui apartament si obligarea acestora sa lase in deplina proprietate si posesie apartamentul, fata de solutia pronuntata anterior cu privire a valabilitatea contractelor de vanzare-cumparare, aceasta cerere reconventionala va fi respinsa.
Avand in vedere ca pretentiile partilor au fost admise in parte, in temeiul art. 276 cod procedura civila se vor compensa cheltuielile de judecata.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Revendicare (actiuni, bunuri, drepturi)
Revendicare imobiliara - Decizie nr. 583 din data de 13.09.2017Calificare actiune. Actiune in constatare sau actiune in realizare. Admisibilitatea actiunii in constatare in situatia in care partile au posibilitatea de a formula actiune realizarea dreptului - Sentinta civila nr. 272 din data de 16.03.2016
Revendicare imobiliara. Folosirea unui teren agricol fara titlu. Despagubiri - Sentinta civila nr. 296 din data de 08.04.2015
Revendicare unui imobil trecut in proprietatea statului. Actiune in revendicare inadmisibila - Decizie nr. 497 din data de 17.05.2012
Actiune in revendicare. Obligatia proprietarului de a permite traversarea terenului pentru cauza de utilitate publica. - Decizie nr. 466 din data de 14.05.2012
Revendicare imobiliara. Folosirea unui imobil fara titlu - Decizie nr. 539 din data de 14.11.2011
Restituire imobil preluat abuziv de catre stat - Decizie nr. 384 din data de 01.09.2011
Cerere de restituire a imobilelor trecute in proprietatea statului prin expropriere. - Decizie nr. 386 din data de 02.09.2011
Revendicare - Sentinta civila nr. 335 din data de 29.03.2011
Revendicare - Decizie nr. 6798 din data de 28.01.2011
Revendicare - Decizie nr. 4979 din data de 10.02.2011
Revendicare imobil in baza legii 10/2001 - Decizie nr. 401 din data de 28.10.2010
Revendicare - Decizie nr. 220 din data de 25.03.2010
Revendicare.Nulitatea absoluta a actelor juridice si operatiunilor de cf. - Decizie nr. 67 din data de 04.03.2010
Revendicare mobiliara - Sentinta civila nr. 307 din data de 26.01.2011
Revendicare imobiliara - Sentinta civila nr. 1311 din data de 19.10.2011
Revendicare - Sentinta civila nr. 115 din data de 17.02.2010
Revendicare imobiliara - Sentinta civila nr. 129 din data de 24.02.2010
Revendicare imobiliara - Sentinta civila nr. 129 din data de 24.02.2010
Legalitatea dispozitiei de recuperare a sumelor incasate necuvenit cu titlu de ajutor pentru combustibili solizi sau petrolieri, ca urmare a nedeclararii corecte a numarului membrilor de familie, veniturilor ori bunurilor detinute. - Decizie nr. 103/F din data de 16.01.2014