Contestatie decizie de concediere. Motive de recurs prev. de art. 304 pct. 4 si 9 Cod procedura civila.

Prin cererea adresata Judecatoriei Suceava si inregistrata sub nr. 120/314/2005 (numarul 7187/2005 din 03.10.2005, inainte de renumerotare), reclamanta S.C.C. a solicitat, in contradictoriu cu paratul B.C.A., sa se partajeze bunurile comune dobandite in timpul casatoriei, cu obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca s-a casatorit cu paratul la data de 03.09.1994, casatorie desfacuta prin sentinta civila nr.1488 din 21 martie 2001 a Judecatoriei Suceava.
In timpul casatoriei, dat fiind ca paratul era in somaj, au hotarat de comun acord sa plece in Cipru si Grecia la munca, pentru a castiga bani in vederea construirii unei case. La data de 20 ianuarie 1997 a reusit sa plece in strainatate.
Dupa toate demersurile necesare, li s-a eliberat autorizatia de construire nr.196 din 15 iulie 1999 pentru edificarea unei locuinte cu regim de inaltime P+M si subsol partial. Casa a fost edificata pe terenul socrului sai, in locul unei alte locuinte care a fost demolata din temelie.
Constructia (casa) fiind dobandita in timpul casatoriei are regimul juridic de bun comun, chiar daca in act a figurat numai unul dintre soti.
Casa a fost ridicata in cea mai mare parte din banii proveniti din salariul pe care il primea in Cipru si pe care ii trimitea sotului sau, care a cumparat pe parcurs calaburi, tabla, ciment, lemn, nisip, balast, fier beton si a platit o parte din manopera.
Valoarea declarata a imobilului in autorizatia de construire din anul 1999 este de 85.000.000 lei.
Chiar daca apreciaza ca a avut o contributie semnificativa, reclamanta a solicitat atribuirea unei cote de 50%  din respectivul imobil, care constituie singurul bun comun supus partajarii, in echivalentul banesc la valoarea de piata a imobilului, valoarea ce va rezulta de pe urma unei expertize tehnice. Aceasta, deoarece de respectivul imobil a profitat exclusiv paratul, ea fiind in strainatate din 1997 si pana in 05.08.2005, cand s-a intors in tara.
In drept, a invocat disp.art.30 si art.36 alin.1 Codul familiei.
In dovedire, a depus la dosar inscrisuri si a solicitat proba cu expertiza tehnica specialitatea constructii civile.
La termenul de judecata din data de 07.11.2005, in cauza au formulat cerere de interventie in interes propriu numitii B.A., B.F., B.M., B. N. si B.V., prin care au solicitat sa se constate ca terenul care face obiectul partajului este proprietatea exclusiva a lui B. A., intrucat (asa cum rezulta din argumentele expuse pe larg in intampinare), el este cel care a platit pretul in totalitate, cat si casa in litigiu, care a fost construita cu contributia lor exclusiva, nici reclamanta si nici paratul neavand nici o contributie; sa se dispuna in consecinta, partajul ramanand fara obiect; cu cheltuieli de judecata.
Legal citat, paratul, prin aparator, a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata motivat de faptul ca bunurile imobile a caror partajare se solicita, asa cum rezulta din contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.445 din 24 ianuarie 2001, intocmit de BNP Petru Atanasoaie, nu sunt proprietate comuna, ele fiind proprietatea unui tert, B. A. - tatal sau, iar constructia noua a fost edificata cu contributia exclusiva a intervenientilor; cu cheltuieli de judecata.
Prin incheierea din data de 23.11.2005, in baza art. 244 pct. 1 Cod procedura civila, instanta de fond a suspendat judecarea cauzei, motivat de faptul ca dezlegarea pricinii depindea de existenta unui drept care facea obiectul judecatii dosarului nr. 7084/2005 al Judecatoriei Suceava.
In urma solutionarii irevocabile a dosarului mentionat, reclamanta a solicitat repunerea pe rol a cauzei pe data de 21.06.2006.
Prin incheierea din 09.11.2006, instanta de fond a respins in principiu cererea de interventie in interes propriu formulata de B.A., B.F., B.M. si B.V.
Prin incheierea din 12.12.2006, in baza art. 244 pct. 1 Cod procedura civila, instanta de fond a suspendat judecarea cauzei, motivat de faptul ca dezlegarea pricinii depindea de existenta unui drept care facea obiectul judecatii dosarului nr. 4633/314/2006 al Judecatoriei Suceava.
In urma solutionarii irevocabile a dosarului mentionat, reclamanta a solicitat repunerea pe rol a cauzei pe data de 07.01.2008.
La data de 31.03.2008, B.A., B.F., B.M., B. N. si B.V. au formulat cerere de interventie in interes propriu, solicitand ca instanta sa constate ca au un drept de creanta impotriva reclamantei si paratului, constand in contributia lor materiala la edificare casei de locuit situata in Suceava, str. Nicolae Milescu nr. 6, jud. Suceava, supusa partajului, contributie pe care o evalueaza la 90% din valoarea tehnica a constructiei si sa oblige reclamanta si paratul, proportional cu cota de contributie la dobandirea bunurilor comune, sa le plateasca sumele aferente valorii acestui drept de creanta si cheltuieli de judecata.
Prin incheierea din 21.03.2008 a fost admisa in principiu cererea de interventie.
In urma efectuarii raportului de expertiza tehnica, intervenientii si-au precizat cererea, aratand ca dreptul lor de creanta este in valoare de 75.506,36 lei (filele 309-310 dosar fond).
Prin incheierea din data de 30.11.2009, avand in vedere decesul intervenientului B. A. (certificat de deces depus la dosar fila 371), la cererea aparatoarei intervenientilor au fost introdusi in cauza mostenitorii acestuia, B. F., B. V., B.T. B.M., B.C.A., (in fapt a fost introdus in cauza doar B.T., intrucat ceilalti mostenitori erau deja parti in cauza), iar prin incheierea din data de 03.05.2010 a fost constatata dubla calitate a lui B.C.A.: de parat si de mostenitor al intervenientului B. A..
Dupa administrarea probelor, prin sentinta civila nr. 3023 din 08 iunie 2010, Judecatoria Suceava a admis in parte actiunea; a constatat ca partile au dobandit in timpul casatoriei, in cota de 25% reclamanta si in cota de 75% paratul, o casa de locuit compusa din parter, etaj si anexa, situata in municipiul Suceava, str. Nicolae Milescu nr. 6,  in valoare de 153.820,11 lei; a dispus sistarea starii de codevalmasie; a atribuit paratului  B.C.A bunul comun mentionat si l-a obligat la plata in favoarea reclamantei a sumei de 38.455 lei cu titlu de sulta; a admis in parte cererea de interventie in interes propriu formulata de B.F., B.M., B. N. si B.V (toti in calitate de intervenienti in interes propriu si mostenitori ai intervenientului B.A., B.T. si B.A.C. (acestia din urma in calitate de mostenitori ai intervenientului B.A.); a constatat ca intervenientii au un drept de creanta impotriva paratului B.A.C., constand in contributia materiala la edificarea casei de locuit situata in mun. Suceava, str. Nicolae Milescu nr. 6, jud. Suceava, contributie in valoare de 75.505,36 lei; a obligat paratul B.A.C. la plata sumei de 75.505,36 lei catre intervenienti; a obligat paratul la plata in favoarea reclamantei a sumei de 2.498 lei reprezentand cheltuieli de judecata si a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecata formulata de intervenienti, ca neintemeiata.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca reclamanta S.C.C. si paratul B.A.C. s-au casatorit la data de 03.09.1994, iar aceasta casatorie a fost desfacuta prin sentinta civila nr. 1488 pronuntata de Judecatoria Suceava la data de 21.03.2001, ramasa irevocabila la data de 15.05.2001.
In timpul casatoriei reclamanta si paratul au inceput edificarea unei case cu parter, mansarda si subsol partial, in baza autorizatiei de construire nr. 196/15.07.1999.
Prin sentinta civila nr. 228 din 20.01.2006 pronuntata de Judecatoria Suceava in dosarul nr. 7084/2005 s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat ca acest imobil este bun comun, in intelesul art. 30 din Codul familiei. Astfel, instanta a retinut ca, date fiind dispozitiile care arata ca, "bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor", rezulta ca si constructia edificata de catre soti pe terenul proprietatea unuia dintre ei (in speta terenul apartinea paratului B.A.C.) este bun comun, sotului neproprietar urmand a-i fi recunoscut asupra terenului celuilalt sot un drept de superficie.
 In ce priveste contributia sotilor la dobandirea bunului comun, instanta a avut in vedere declaratiile martorilor audiati, raspunsurile reclamantei la interogatoriu, raportul de expertiza tehnica specialitatea constructii civile, inscrisurile depuse de reclamanta (filele 341-351 dosar fond).
Pe baza probelor administrate, instanta de fond a retinut ca reclamanta, plecata la munca in strainatate, a trimis in mod constant anumite sume de bani sotului sau (in jur de 200-300 de dolari de fiecare data), iar paratul nu a avut venituri de natura salariala, insa a lucrat  la edificarea casei.
Instanta a retinut ca, potrivit declaratiilor martorilor si raportului de expertiza efectuat in cauza, imobilul ce face obiectul cauzei a fost incorporata o parte din constructia veche, nedemolata, valoarea elementelor pastrate fiind de 31.533,48 lei, la casa noua fiind folosite si materiale de constructie rezultate din demolare, in valoare de 10.846 lei.
Imobilul vechi era bun propriu al paratului B.A.C., fiind dobandit de acesta, impreuna cu terenul  in suprafata de 500 m.p., prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 5969/22.08.1989 la Notariatul de Stat Judetean Suceava. S-a luat in considerare atat valoarea elementelor pastrate din constructia veche, cat materialele provenite din demolare folosite la casa noua, drept contributie a paratului la dobandirea bunului comun, instanta apreciind ca reclamanta a contribuit cu 25%, iar paratul cu 75%  la dobandirea imobilului ce face obiectul partajului.
Totodata, instanta de fond a constatat ca valoarea bunului de impartit este, potrivit suplimentului la raportul de expertiza efectuat in cauza (filele 385-397 dosar fond), de 153.820,11 lei, reprezentand suma pretului tehnic la zi a unitatilor U1(parter), U2 (etaj) si U3 (anexa), astfel cum erau in 2001, la data desfacerii casatoriei dintre reclamanta si parat.
La atribuirea bunului instanta a avut in vedere ca reclamanta a solicitat ca bunul sa ii revina paratului, cotele de contributie la dobandirea bunului comun, precum si faptul ca paratul locuieste in respectivul imobil impreuna cu mai multi membri ai familiei sale.
In ce priveste cererea de interventie in interes propriu, instanta de fond a constatat ca, dupa efectuarea raportului de expertiza in cauza, intervenientii si-au precizat cererea de interventie, aratand ca dreptul lor de creanta este in valoare de 75.506,36 lei (filele 309-312 dosar fond), reprezentand lucrarile efectuate de ei in perioada 2001-2009, relevate in tabelul anexat (filele 311 si 312 dosar fond), lucrari individualizate de expert in anexele 6/9-6/12 (filele 262-265 dosar fond).
Tinand seama ca in valoarea bunului de impartit nu a fost inclusa valoarea imbunatatirilor efectuate la imobilul bun comun dupa momentul desfacerii casatoriei dintre reclamanta si parat, ci instanta s-a raportat la pretul tehnic la zi a unitatilor U1(parter), U2 (etaj) si U3 (anexa), astfel cum erau in 2001, in functie de acea valoare stabilind si sulta in sarcina paratului, dat fiind ca bunul imobil, la care s-au facut imbunatatiri dupa 2001 de catre intervenienti, i-a fost atribuit acestuia, s-a constatat ca doar fata de acesta intervenientii au un drept de creanta constand in contributia materiala la edificarea casei de locuit.
 Aceasta contributie materiala a intervenientilor a reiesit din probele administrate in cauza (declaratii de martori, inscrisuri, raport de expertiza tehnica), dreptul lor de creanta, cat si intinderea sa, respectiv suma de 75.505,36 lei, nefiind contestate de debitor (paratul B.A.C.), care a  aratat ca este de acord cu admiterea in totalitate a cererii intervenientilor.
Dat fiind ca intervenientii au solicitat obligarea doar a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata, fata de solutia data, in baza art. 274 Cod procedura civila, instanta de fond a respins cererea.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamanta S.C.C. si paratul B.A.C., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Reclamanta a criticat sentinta sub aspectul cotei de contributie a partilor la dobandirea bunurilor comune si a admiterii cererii de interventie.
In dezvoltarea motivelor de apel a aratat ca prin sentinta civila nr. 228/20.01.2006 a Judecatoriei Suceava s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat ca imobilul este bun comun, in intelesul art. 30 Codul Familiei, iar din probatoriul administrat in cauza rezulta ca imobilul casa compus din parter mansarda si subsol partial, a fost edificat cu respectarea autorizatiei de construire nr. 196/15.07.1999, deci in timpul casatoriei partilor, avand mai putina relevanta data cand a fost terminata constructia atat timp cat autorizatia de construire a fost eliberata in timpul casatoriei.
Contributia materiala a intervenientilor in interes propriu B.A. si B.F., parintii paratului, este de fapt o intentie de a-i gratifica pe cei doi soti, probata cu declaratii de martori si inscrisuri. Chiar in situatia in care parintii paratului ar fi avut o contributie substantiala la edificarea imobilului casa de locuit, se considera ca manifestarea de vointa a dispunatorului a fost in sensul ca bunurile respective (contributii banesti) sa devina comune, existand prezumtia ca intr-o asemenea imprejurare acestia au inteles sa-i gratifice pe ambii soti.
In acest sens a invocat decizia nr.1314/26.11.1997 a Curtii de Apel Iasi.
Cu referire la edificarea constructiei, a aratat ca la data de 22.08.1989, paratul B.A.C. a cumparat de la R.A. imobilul compus din casa si anexe gospodaresti si terenul aferent de 500 mp, iar la data de 03.09.1994 s-a casatorit cu paratul si a locuit in imobil. La data de 20.01.1997, de comun acord cu paratul, a plecat la munca in Cipru pentru a putea strange bani in vederea construirii unei case, iar la 20.10.1997 B.A. si B.F., prin contractul autentificat sub nr. 5306/1997, au vandut apartamentul proprietate personala cu suma de 70 milioane lei vechi, suma ce nu a fost folosita la edificarea constructiei, intrucat la acea data constructia noua nu era inceputa.
La data de 31.05.1999 s-a obtinut autorizatia de demolare partiala a locuintei, ulterior a fost eliberata autorizatia de construire nr. 196/15.07.1999, prin care paratii au fost autorizati sa construiasca o locuinta cu regim de inaltime P+M si subsol partial, iar in anul 2000, conform declaratiilor majoritatii martorilor, constructia era ridicata, tencuita pe exterior, cu tamplaria montata, cu acoperisul terminat, locuibila, fiind de finalizat cateva lucrari interioare care au fost terminate pana la data pronuntarii divortului, prin sentinta civila nr. 1488/21.03.2001 a Judecatoriei Suceava.
In anul 1996, reclamanta si-a dat demisia de la Fabrica "Zimbru" si a plecat la munca cu contract in Cipru, iar in anul 1999 a plecat la munca in Grecia si, cu valuta obtinuta, s-au cumparat materiale de constructie, tabla, nisip, balast, lemn pentru acoperis, fier, calorifere,   s-au platit toate taxele pentru obtinerea autorizatiei si proiectarea planului, fiind de acord sa se declare ca se vor refolosi materialele pentru a declara o valoare mai mica si pentru a nu plati mai mult la primarie.
La revenirea in tara, in ianuarie 1999, casa era aceeasi, casa veche compusa din doua camere si hol si anexa care s-a construit in vara anului 1994, anexa fiind compusa din holul de la intrare care face legatura cu baia si bucataria, iar camera de la mansarda a fost terminata in primavara anului 1999, tot cu banii reclamantei.
Dupa obtinerea autorizatiei, in 1999, a fost stricata casa veche din chirpici, cu exceptia zidului de la magazie, care era din caramida, s-a construit camera de aparare folosita ca beci, s-a largit holul de la anexa, bucataria a fost transformata in camera, iar holul in bucatarie, unde in prezent sta familia B.M..
In decembrie 1999 casa era terminata, cu modificarile facute la anexa, era pus acoperisul cu tabla, montata centrala, B.C. locuia la parter, iar incepand cu anul 2000 s-a lucrat in interior la etaj, s-a pus tamplaria noua ce nu era vopsita, iar cand reclamanta a pornit procesul de divort s-au facut mari schimbari la imobil.
Fratii paratului nu au nici o legatura cu casa terminata, acestia fiind indatorati din cauza unor afaceri esuate, fiind obligati sa-si vanda apartamentul pentru a plati datoriile.
Potrivit suplimentului la raportul de expertiza, la nivelul anului 2001, atunci cand partile s-au despartit, nu existau trei unitati locative in imobilul supus partajului.
Instanta a raportat valoarea imobilului, de 153.820,11 lei, la nivelul anului 2001 (momentul desfacerii casatorie), astfel ca admiterea cererii de interventie apare ca inadmisibila in contextul in care se retine ca toate imbunatatirile si investitiile ulterioare pentru edificarea imobilului s-a facut dupa anul 2001.
Insisi intervenientii dovedesc ca au vandut imobilele dupa aceasta data, fiind astfel discutabil dreptul de creanta solicitat, cata vreme nu au putut dovedi prin acte autentice dobandirea unei cote parti din imobil, nici existenta unui acord scris din partea ambilor proprietari; a facut dovada in fata instantei de fond ca intervenientul B.A. a vandut un imobil si si-a cumparat imediat o casa in comuna Moara, ca intervenientul B.M. a vandut imobilul in 1999 pentru a-si plati o serie de datorii, astfel ca nu a putut face dovada investirii vreunei sume de bani la nivelul anilor 1999-2001, iar intervenientul B.V. a vandut imobilul abia in anul 2002.
In drept, a invocat disp. art. 282-298 C.pr.civ.
Prin apelul sau, paratul B.A.C. a solicitat schimbarea in parte a sentintei apelate, in sensul modificarii valorii masei bunurilor comune, prin luarea in considerare a contributiei sale, proprii la edificarea casei de locuit, cu consecinta modificarii sultei pe care o datoreaza reclamantei.
In motivare, a aratat ca aportul sau la edificarea casei de locuit trebuie exclus de la partaj si scazut din valoarea casei de 153.820,11 lei, urmare a subrogatiei reale cu titlu particular (art. 31 lit. f Codul familiei), urmand a fi supusa partajului doar diferenta de valoare de 110.130,52 lei, incat sulta pe care o datoreaza reclamantei este de 27.532,63 lei, in loc de 38.455 lei.
Potrivit suplimentului de expertiza constructii, la nivelul anului 2001 (moment in raport de care urmeaza a se determina valoarea de impartit intre el si reclamanta) nu se poate vorbi de trei unitati locative.
La nivelul anului 2010, suprafata utila pentru U 1 (unitatea functionala parter), in valoare totala de 57.852,61 lei (pret tehnic la zi 2009 pentru unitatea functionala parter, asa cum era in 2001), era de 51,52 mp, adica 51,593% din totalul suprafetei utile a casei, iar suprafata utila pentru U2 (unitatea functionala etaj), in valoare totala de 54.280,06 lei (pret tehnic la zi 2009 pentru unitatea functionala etaj casa noua, asa cum era in 2001), era de 48,32 mp, adica 48,397% din totalul suprafetei utile a casei.
Valoarea celor doua unitati locative este de 111.294,32 lei, conform deviz anexa 1, la care se adauga peretele posterior vechi, de 838,35 lei, rezultand valoarea totala de 112.132,67 lei, din care pret tehnic U1 egal 57.852,61 lei, iar pret tehnic U2 egal 54.280,06 lei.
La nivelul anului 2010 anexa U3 era mansardata, dar nu extinsa, valoarea acesteia fiind de 41.687,44 lei (pret tehnic la zi anexa), din care zona de casa pastrata Ia demolare (anexa 2) este in valoare de 32.005,24 lei, iar imbunatatirile efectuate dupa 2001 (anexa 3) sunt in valoare de 9.682,2 lei.
Valoarea casei (U1 plus U2 plus U3) este de 153.820,11 lei.
Ceea ce se imparte efectiv intre reclamanta si el este valoarea unitatilor functionale parter U1, etaj U2 si anexa U3 (153.820,11 lei), minus valoarea partii din casa veche (zidul posterior vechi, de 838,35 lei), minus valoarea materialelor provenind din demolarea vechii case (10.846 Iei - a se vedea pagina 6 raport, raspuns la obiectivul 2, unde se arata ca aceasta suma reprezinta contravaloarea tablei si a lemnului refolosite plus valoarea centralei termice), minus zona de casa veche pastrata la demolare, de 32.005,24 lei. Contributia proprie a paratului la edificarea casei de locuit (contravaloarea materialelor de constructie provenind din demolarea constructiei bunul meu propriu si inglobate in noul imobil si partea din casa veche, care se regaseste in actuala constructie), in valoare totala de 43.689,59 lei, trebuie exclusa de la partaj si scazuta din valoarea casei, urmare a subrogatiei reale cu titlu particular (art. 31 lit. f C. Fam.), fiind supusa partajului doar diferenta de valoare de 110.130,63 lei.
Raportat la cotele stabilite de instanta de fond, de 75% pentru el si 25% pentru reclamanta, a rezultat ca el, paratul, datoreaza, cu titlu de sulta suma de 27.532,63 lei, in loc de 38.455 lei.
Intervenientii in interes propriu au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea apelului declarat de reclamanta S.C.C. si mentinerea hotararii primei instante ca fiind legala si temeinica, aratand in esenta ca, fata de probatoriul administrat in cauza, in mod corect s-a retinut ca imobilul supus partajului a fost edificat cu contributia lor majoritara in valoare de 75.505,36 lei, determinata potrivit Anexelor  6/9-6/12 la raportul de expertiza in constructii efectuat in cauza.
Prin decizia civila nr. 98 din 05 aprilie 2011, Tribunalul Suceava a admis  apelurile si a schimbat, in parte, sentinta civila nr. 3023/08.06.2010 a Judecatoriei Suceava, in sensul ca: a constatat ca partile au dobandit in timpul casatoriei, prin contributie egala, un imobil casa de locuit compusa din parter, etaj si anexa, situat in municipiul Suceava, str. Nicolae Milescu, nr. 6, in valoare de 153.820,11 lei, din care valoarea de impartit este de 111.440,63 lei, diferenta de 42.379,48 lei fiind bunul propriu al paratului B.A.C.; a obligat pe paratul B.A.C. sa plateasca reclamantei S.C.C. suma de 55.720,31 lei, cu titlu de sulta, (in loc de 38.455 lei), cu acelasi titlu; a mentinut celelalte dispozitii ale sentintei care nu sunt contrare deciziei si a compensat  cheltuielile de judecata din apel.
Pentru a hotari astfel, Tribunalul Suceava a retinut ca partile s-au casatorit la data de 3.09.1994, iar prin sentinta civila nr. 1488/21.03.2001 a Judecatoriei Suceava, irevocabila la data de 15.05.2001, casatoria acestora a fost desfacuta prin divort. In timpul casatoriei, reclamanta si paratul au inceput edificarea unei case de locuit cu parter, mansarda si subsol partial in baza autorizatiei de construire nr. 196/15.07.1999.
Prin sentinta civila nr. 228/20.01.2006 a Judecatoriei Suceava, definitiva si irevocabila, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat ca imobilul in litigiu este bun comun in intelesul art. 30 din Codul familie.
Cu privire la contributia fostilor soti la dobandirea imobilului bun comun, din declaratiile martorilor audiati in cauza, respectiv H.I., B.B., T.G. si V.E., s-a retinut ca reclamanta a muncit in strainatate si a trimis in mod constant bani sotului sau pentru constructia casa (in jur de 200-300 dolari de fiecare data) si ca paratul  a avut in mod sporadic serviciu, insa a participat la efectuarea lucrarilor la casa.
Prin urmare, nu se poate retine contributia superioara a paratului la dobandirea imobilului bun comun, asa incat s-a retinut contributia egala a partilor la dobandirea imobilului.
Pentru determinarea valorii bun comun, tribunalul a avut in vedere faptul ca prin contractul de vanzare-cumparare nr. 5267/22.08.1989, incheiat anterior casatoriei, paratul B.A.C.  a cumparat o casa veche impreuna cu suprafata de 500 mp teren si ca, potrivit raportului de expertiza efectuat in cauza de expert M.M.C., constructia veche nu a fost demolata in totalitate, fiind pastrate elemente in valoare de 31.533,48 lei, respectiv partea denumita de parti "anexa " si peretele exterior din lemn tencuit, iar la construirea noii case au fost folosite materiale de constructie rezultate din demolare in valoare de 10.846 lei, constand in tabla-refol, lemn, centrala termica si suprafata radianta - fila 236 dosar fond.
Prin urmare, valoarea acestor elemente de constructie, in suma totala de  42.379,40 lei, reprezinta bunul propriu al paratului B.A.C., astfel ca nu poate fi inclusa la partaj. Scazand valoarea bun propriu al paratului din valoarea imobilului, de 153.820,11 lei, tribunalul a dispus partajarea in cote egale intre parti, a diferentei de valoare in suma de 111.440,63 lei, corespunzatoare lucrarilor de constructie efectuate in perioada iulie 1999 - martie 2001, evidentiate in Anexa 7/7 - 7/10 la raportul de expertiza.
Proiectul constructiei insusit de parti si autorizat (prin autorizatia de construire nr. 196/15.07.1999) are functionalul dimensionat pentru o familie, iar constructia actuala este modificata pentru a asigura independenta functionala a trei familii.
Aceasta, intrucat, incepand cu anul 2002, dupa pronuntarea sentintei de divort, intervenientii au adus modificari imobilului, asigurand trei unitati locative, si au efectuat o serie de investitii si imbunatatiri, si anume: au pus obiectele sanitare, au montat restul de calorifere, au facut placaje cu faianta si pardoseli din gresie, au izolat termic planseul la etaj, au facut termosistem si au efectuat lucrarile exterioare, valoarea acestor investitii fiind de 75.505,36 lei, evidentiate in Anexele 6/9 - 6/12 la raportul de expertiza.
Prin urmare, intervenientii justifica, cu privire la imobilul bun comun, un drept de creanta in valoare de 75.505,36 lei, aspect corect retinut de  prima instanta.
Reclamanta apelanta a sustinut ca si in situatia in care s-ar retine contributia substantiala a parintilor paratului la dobandirea imobilului, se considera ca manifestarea de vointa a dispunatorului a fost in sensul ca sumele investite sa devina comune, existand prezumtia ca au inteles sa-i gratifice pe ambii soti.
Aceasta sustinere nu a fost primita de instanta de apel, deoarece toate lucrarile cu privire la care s-a retinut dreptul de creanta in favoarea intervenientilor au fost executate dupa pronuntarea sentintei de divort si, in aceste circumstante, prezumtia privind gratificarea de catre parinti a ambilor soti nu opereaza.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs in termen legal paratul, invocand disp. art. 304 pct. 7 - 9 C. pr. civ., cu referire la modalitatea in care instanta de apel a stabilit cotele de contributie a partilor la dobandirea bunului comun. A aratat ca, sub acest aspect, decizia este insuficient motivata si nu au fost analizate toate probele administrate in acest scop, iar probele testimoniale retinute au fost valorificate trunchiat.
De asemenea, paratul a aratat ca actele deduse judecatii au fost gresit interpretate, cu referire la inscrisurile din care rezulta ca in timpul casatoriei a realizat venituri din munca, in acest mod fiind nesocotite efectele contractului de munca; ca instanta a interpretat gresit disp. art. 30 din Codul familiei, care instituie o prezumtie relativa de contributie egala a sotilor la dobandirea bunurilor comune, prezumtie pe care a rasturnat-o prin dovada contrara.
Prin intampinare, reclamanta s-a opus recursului.
Intervenientii, prin aparator ales, au solicitat admiterea recursului.
Examinand decizia atacata prin prisma criticilor formulate de parat, in raport de probatoriul administrat in cauza, Curtea constata neintemeiat recursul.
Astfel, potrivit disp. art. 304 pct. 7 C. pr. civ., invocate de recurent, se poate dispune modificarea hotararii atacate cand aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii.
In conformitate cu disp. art. 261 pct. 5 C. pr. civ., hotararea trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si cele pentru care  s-au inlaturat cererile partilor.
In interpretarea acestor dispozitii legale, doctrina si practica judiciara sunt unanime in a aprecia ca judecatorul este obligat sa motiveze solutia data fiecarui capat de cerere, iar nu sa raspunda tuturor argumentelor invocate de parti in sustinerea acestora.
In speta, cu referire la contributia fostilor soti la dobandirea imobilului bun comun, instanta de apel a retinut ca, din declaratiile martorilor audiati in cauza, H.I., B.B., T.G. si V.E., rezulta ca reclamanta a lucrat in strainatate si a trimis in mod constant bani sotului sau pentru constructia casei (in jur de 200-300  dolari de fiecare data) si ca paratul a avut in mod sporadic serviciu, insa a participat la efectuarea lucrarilor la casa.
Cu referire la "insuficienta" motivarii deciziei atacate, Curtea retine ca aceasta se impune a fi analizata prin raportare la obiectul si limitele investirii instantei de apel, anume de cele determinate prin cererile de apel formulate de parti. Or, raspunzand motivului de apel formulat sub acest aspect de reclamanta, Tribunalul a reevaluat probele administrate la prima instanta, indicandu-le pe cele care au determinat schimbarea hotararii.
Procedand astfel, nu se poate aprecia ca instanta a incalcat disp. art. 261 C. pr. civ.
De altfel, din examinarea probatoriului administrat la fond sub acest aspect, Curtea constata ca si martorii A.V. (f. 193) si P.A. (f. 195), vecini, propusi de intervenienti, au declarat in acelasi sens. Astfel, martora A.V. a declarat ca in timpul edificarii constructiei B.C. nu avea serviciu, iar martorul H.I. a declarat ca in perioada respectiva paratul nu a avut decat sporadic serviciu si ca nu cunoaste ca acesta sa fi avut alte surse financiare cu care sa sprijine edificarea constructiei.
De asemenea, martorul N.I.C. (f. 62 fond) a declarat ca in perioada edificarii constructiei paratul nu a realizat venituri semnificative, fiind sprijinit de catre parinti.
Contrar sustinerilor din recurs, paratul nu a depus la dosarul cauzei, in fond si apel, copie a carnetului de munca, in combaterea depozitiilor martorilor cu privire la veniturile realizate de el in perioada data. Prin urmare, nu poate fi primita critica potrivit careia instanta de apel a analizat trunchiat probele administrate sub acest aspect, respectiv ca a nesocotit efectele contractului de munca.
In recurs (f. 9 dosar), paratul a prezentat o copie extras de pe carnetul de munca nr. 163590, eliberata de I.T.M. Suceava, in care sunt consemnate perioadele in care a figurat incadrat in munca in intervalul 15.07.1986 - 7.07.1999, respectiv 15.04.2001 - 16.06.2010, functiile ocupate (zidar, paznic, agent de paza, somer) si unitatea angajatoare.
Acest inscris nu este insa de natura a determina modificarea hotararii in sensul dorit de parte, cata vreme nu cuprinde si mentiuni privind veniturile realizate din respectivele activitati.
De altfel, paratul insusi, dezvoltand acest motiv de nelegalitate, face pe de o parte referiri la lipsa/insuficienta mijloacelor financiare, argumentand in favoarea intervenientilor, iar pe de alta parte isi exprima nemultumirea fata de considerentele instantei de apel privind caracterul sporadic al veniturilor sale.
Motivul de nelegalitate prevazut de disp. art. 304 pct. 8 C. pr. civ. consacra principiul inscris in art. 969 al. 1 C. civ., potrivit caruia conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante. Prin urmare, nu se poate aprecia ca in speta, retinand, pe baza probelor administrate, ca paratul a avut sporadic serviciu, instanta de apel, interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia.
Nu poate fi, de asemenea, primita critica privind gresita interpretare a disp. art. 30 din Codul familiei, ce se incadreaza in motivul de nelegalitate prevazut de disp. art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Cum insusi recurentul a subliniat in dezvoltarea acestui motiv, textul art. 30 din Codul familiei instituie o prezumtie relativa de contributie egala a sotilor la dobandirea bunurilor comune, prezumtie care poate fi rasturnata prin orice mijloace de proba.
Din considerentele deciziei atacate nu rezulta ca instanta de apel s-ar fi abatut de la aceasta interpretare. Retinand contributia egala a reclamantei si paratului din speta la dobandirea imobilului supus partajului, Tribunalul a facut referiri la probele administrate in acest sens; referirile la sentinta civila nr. 228/20.01.2006 a Judecatoriei Suceava au vizat exclusiv constatarea naturii juridice a respectivului bun, iar nu a contributiei partilor la dobandirea acestuia.
Curtea nu va analiza argumentele redate de parat in sustinerea acestui motiv, care privesc modul de apreciere de catre instanta de apel a probelor administrate in cauza, vizand netemeinicia, iar nu nelegalitatea hotararii. Cum rezulta din disp. art. 3021 pct. c rap. la art. 304 C. pr. civ., calea extraordinara de atac a recursului poate fi exercitata doar pentru motive de nelegalitate.
Fata de cele ce preced, Curtea, constatand ca nu sunt date in cauza motivele de nelegalitate indicate de parat si nici motive de nulitate a hotararii ce pot fi invocate din oficiu, vazand si disp. art. 312 al. 1 C. pr. civ., urmeaza a respinge recursul ca nefondat.
In temeiul disp. art. 274 C. pr. civ., paratul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecata suportate in aceasta faza procesuala de reclamanta, reprezentand onorariu avocat (chitanta fila 45 dosar).