Functionari publici. Plata orelor suplimentare. Dovada efectuarii orelor suplimentare

Prin cererea adresata Tribunalului Suceava si inregistrata sub nr. 128/86/2011, reclamantii S.Z., B.Z., I.Gh., B.I. si C.T. au solicitat, in contradictoriu cu parata Comuna B., obligarea acesteia la  plata, conform legii, a orelor suplimentare si respectiv a sporului pentru orele suplimentare pentru ultimii 5 ani - 2005, 2006, 2007, 2008, 2009 si 2010 ( B.Z. doar pentru perioada 01.07.2008,2009 si 2010); astfel, pentru:
- S.Z. plata a 360 ore / an + 100% din salariul de baza, sporul pentru orele suplimentare;
- B.I. plata a 360 ore / an + 100% din salariul de baza, sporul pentru orele suplimentare;
- I.Gh. plata a 360 ore / an + 100% din salariul de baza, sporul pentru orele suplimentare;
- B.Z. plata a 360 ore / an + 100% din salariul de baza, sporul pentru orele suplimentare;
C.T. plata a 360 ore / an + 100% din salariul de baza, sporul pentru orele suplimentare;
- sa plateasca sumele mentionate actualizate cu rata inflatiei de la data scadentei fiecareia si pana la data platii efective a sumelor datorate;
- sa plateasca daune -interese pentru neplata de la data scadentei fiecareia si pana la data platii efective a sumelor datorate, in conformitate cu art. 161 alin.4 din Legea nr. 53/2003 - codul muncii; daune interese in cuantum procentual fix de 15% din suma datorata si 0,04% pentru fiecare zi de intarziere.
In motivarea actiunii,  arata reclamantii ca, de la angajare si numirea in functie (in speta e vorba de ultimii 5 ani), isi desfasoara activitatea si in afara orelor de program, astfel incat in fiecare an depasesc numarul de ore permise de lege si anume 360 ore anual; la un numar de aproximativ 252 zile lucratoare pe an, rezulta aproximativ 1,43 ore pe zi; ca efectuarea orelor suplimentare este o necesitate deoarece neducerea la indeplinire a sarcinilor de serviciu, dispuse de primar, are consecinte grave atat pentru buna functionare a institutiei, pentru servicii de calitate oferite cetatenilor, modernizarea comunei cat si asupra lor ca si personal care trebuie sa raspunda disciplinar pana la penal in fata organelor de control care nu iau in considerare ca motivare lipsa timpului.
Pentru sedinta din data de 11.02.2011 reclamantii si-au modificat actiunea si au inteles sa se judece in calitate de parat si cu Primarul comunei B.
Parata Comuna B. a depus la dosarul cauzei intampinare, prin care a aratat ca, in principiu, este de acord cu actiunea.
Prin sentinta nr. 1732 din 10 martie 2011, Tribunalul Suceava - sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal a respins actiunea, ca nefondata, retinand in motivarea solutiei ca reclamantii, functionari publici in cadrul Primariei comunei B. au solicitat plata orelor suplimentare si respectiv a sporului pentru orele suplimentare pe ultimii 5 ani  2005-2010.    
Potrivit art. 33 din Legea nr. 188/1999, durata normala a timpului de lucru pentru functionarii publici este, de regula, de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana. Pentru orele lucrate din dispozitia conducatorului autoritatii sau institutiei publice peste durata normala a timpului de lucru sau in zilele de sarbatori legale ori declarate zile nelucratoare, functionarii publici de executie au dreptul la recuperare sau la plata majorata cu un spor de 100% din salariul de baza. Numarul orelor platite cu sporul de 100% nu poate depasi 360 intr-un an.
Pana la data de 31 decembrie 2005, prevederile referitoare la acordarea orelor suplimentare au fost suspendate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 76/2005.
Prin actele normative anuale pentru stabilirea drepturilor salariale ale functionarilor publici s-a revenit asupra masurii suspendarii. Astfel art. 13 din O.G. nr. 6/2007 prevede ca pentru orele lucrate peste durata normala a timpului de lucru de functionarii publici numiti in functii de executie, de conducere sau din categoria inaltilor functionari publici, au dreptul la recuperare sau la plata unui spor din salariul de baza, dupa cum urmeaza: a) 75% din salariul de baza pentru primele doua ore de depasire a duratei normale a zilei de lucru;b) 100% din salariul de baza pentru orele urmatoare. Cu spor de 100% se platesc si orele lucrate in zilele de repaus saptamanal sau in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza.
Prevederile acestei ordonante au fost prelungite prin O.G. nr.9/2008, inclusiv in ceea ce priveste orele suplimentare. Pentru anul 2009, O.U.G. nr.1/2009 prevede ca sunt si raman in vigoare mai multe acte normative, printre care si O.G. nr.9/2008. Ulterior, a fost adoptata O.U.G. nr. 31/2009, care a prelungit efectele acestei ordonante, iar in art. 19 din Legea nr. 330/2009, abrogata prin Legea nr. 284/2010, se regaseste de asemenea dreptul functionarilor publici la plata orelor suplimentare.
Asadar, legea recunoaste dreptul functionarilor publici la plata orelor suplimentare, dar impune, ca si conditie, ca orele suplimentare sa se fi dispus sau aprobat de superiorul ierarhic si sa nu depaseasca 360 ore anual.
Prin intampinare paratul a recunoscut in principiu acest drept reclamantilor, dar in lipsa dispozitiilor scrise ale primarului, ca si in lipsa unor fise de pontaj privind orele lucrate suplimentar, instanta de fond a apreciat ca nu poate acorda acest spor numai pe baza unei prezumtii simple, precum cea afirmata de reclamanti, ca in situatia unei scheme de personal incomplete, functionarii publici au fost nevoiti sa presteze ore suplimentare.
Prejudiciul suferit de reclamanti trebuie sa fie real si determinat. Realitatea prejudiciului presupune existenta unor acte care sa probeze efectuarea de catre reclamanti a muncii suplimentare prin specificarea zilelor in care s-a desfasurat activitate sau alte probe care sa conduca la aceasta constatare, iar certitudinea prejudiciului implica determinarea intinderii lui prin evaluare precisa. O asemenea rigoare se impune cu atat mai mult cu cat plata acestor sporuri se face in limita fondului de salarii aprobat de la buget.
Impotriva sentintei, in termen legal au declarat recurs reclamantii, criticand-o pentru nelegalitate.
Se arata in recurs ca, instanta de fond nu a luat act de modificarea cererii de chemare in judecata care viza anumite diferentieri in ceea ce priveste determinarea in timp a drepturilor salariale pentru reclamantii B.Z. si I.Gh., si plata daunelor interese diferentiat, pe anumite perioade legislative.
Sustin recurentii, in esenta, ca litigiul de fata, dat in competenta de solutionare a instantei de contencios administrativ, reprezinta, in fapt, un litigiu de munca, astfel  ca sarcina probei este rasturnata in favoarea intimatului care, de altfel, recunoaste dreptul solicitat; mai arata ca orele suplimentare au fost efectuate in baza dispozitiei verbale a primarului, iar legea nu prevede obligativitatea unui ordin scris in acest sens; se sustine ca intocmirea fiselor de pontaj era in sarcina angajatorului, astfel ca nu se poate imputa recurentilor lipsa acestora; se mai sustine ca prejudiciul este real, fiind probat prin prezumtia simpla ca, in comuna B., primaria functioneaza cu 15 angajati, in loc de 30, fiind evident ca toti angajatii lucreaza peste program; se arata ca prejudiciul este cert, calculand aritmetic numarul de ore muncite suplimentar si salariul de baza al fiecarui reclamant in parte; mai arata reclamantii ca salariile se platesc inaintea oricaror obligatii banesti ale angajatorilor, fiind obligatia acestuia din urma sa asigure in buget sumele necesare platii integrale a salariilor.
Curtea de Apel Suceava - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal, prin decizia nr.3545/03.10.2011, a respins, ca nefondat, recursul, retinand ca:
In cauza de fata, reclamantii solicita plata orelor suplimentare efectuate in perioada 2005-2010.
Pentru perioada de referinta, legea recunoaste dreptul functionarilor publici la plata orelor suplimentare dar impune, ca si conditie, ca orele suplimentare sa se fi dispus sau aprobat de superiorul ierarhic si sa nu depaseasca 360 de ore anual.
Sustinerile reclamantilor din recurs cum ca nu era  necesara dispozitia scrisa a superiorului ierarhic, in speta a primarului si ca, lipsa unor pontaje nu le poate fi imputata, sunt nefondate.
Este evident ca reclamantii, in situatia in care au efectuat ore suplimentare, aveau posibilitatea ca, lunar, odata cu plata salariului, sa solicite si plata prestatiei din afara programului de 8 ore pe zi.
Ori, solicitand direct in instanta plata orelor suplimentare, dupa o perioada considerabila de timp, in lipsa unor pontaje care puteau fi intocmite la solicitarea expresa a reclamantilor, acestia din urma isi invoca propria culpa, derivand din pasivitatea de a nu-si fi solicitat respectarea drepturilor salariale lunar, odata cu constatarea faptului ca orele suplimentare pretins efectuate nu au fost platite.
Reclamantii, in fapt, solicita repararea unui prejudiciu nedeterminabil, bazat pe o simpla prezumtie, dezvoltata in recurs, cum ca fiecare angajat al primariei a lucrat suplimentar cate 1,43 ore pe zi.
Daca s-ar accepta aceste sustineri este evident ca, prin intermediul instantelor de judecata, toti functionarii publici, pe baza unor simple prezumtii, fara a fi coroborate cu alte probe, pot obtine drepturi salariale suplimentare pentru prestatii neidentificabile si necuantificabile, ceea ce echivaleaza, in fapt, cu acordarea unor sume de bani in afara spiritului oricarei legi de salarizare.
Desi primarul comunei B. recunoaste ca reclamantii au efectuat ore suplimentare, aratand ca "in principiu este de acord cu acordarea drepturilor salariale la maximul de 360 ore anual", este de observat ca acesta nu cuantifica cert numarul de ore efectuate si, mai mult, in conditiile in care, din proprie culpa, nu a dispus pontarea orelor suplimentare, avea posibilitatea, prin emiterea unei dispozitii, in calitate de angajator, sa suplineasca aceasta omisiune, asumandu-si, in fapt, eroarea comisa.
Desigur la emiterea unei astfel de dispozitii este necesar a se motiva imprejurarile care au facut imposibila tinerea unei evidente a orelor suplimentare prestate, precum si datele certe din care rezulta zilele in care au fost efectuate astfel de activitati.
In concluzie, in conditiile in care la nivelul angajatorului nu exista o evidenta a orelor suplimentare pretins a fi prestate de reclamanti, Curtea a apreciat ca se afla in imposibilitatea de a verifica daca reclamantii au suferit un prejudiciu si care este cuantumul acestuia, astfel ca, in baza art. 312 Cod procedura civila, a respins recursul ca nefondat, examinarea celorlalte critici fiind de prisos.