Tagada paternitatii. Copil nascut in anul 2006. Prescriptie inceputa si intrerupta anterior intrarii in vigoare a noului Cod civil. Legea aplicabila.

: Prin cererea adresata Judecatoriei Cimpulung Moldovenesc la data de 30 ianuarie 2012, inregistrata sub nr. 156/206/2012, reclamantul minor U Marian-Andrei, prin reprezentanti legali I Radu si I Doruta, a chemat in judecata pe paratii U Ioan si U Lioara Petronela, solicitand sa se constate ca prim-paratul nu este tatal sau, urmand a se dispune radierea numelui acestuia din rubrica corespunzatoare a actului de nastere, inregistrat sub nr. 392/22 septembrie 2006 la Primaria municipiului Cimpulung Moldovenesc, si a i se elibera un nou certificat de nastere.
In motivarea actiunii s-a aratat ca paratii s-au casatorit in anul 1995 si au convietuit pana in vara anului 2005, la locuinta lui U Ioan din comuna Pojorata, judetul Suceava, iar din casatorie a rezultat minorul Nicolae-Alexandru, nascut la data de 13 noiembrie 2004. In vara anului 2005 sotii U s-au despartit in fapt, iar parata a revenit la domiciliul parintilor, I Radu si I Doruta. In acea perioada l-a cunoscut pe numitul M Radu, cu care a avut o relatie de concubinaj, incepand din toamna anului 2005 si pana in vara anului 2006, relatie din care s-a nascut minorul reclamant, Marian Andrei, la 19 septembrie 2006. La scurt timp dupa nasterea minorului, mama a plecat la munca in strainatate, ambii copii ramanand in grija bunicilor materni.
Cum la data nasterii minorului sotii U erau casatoriti, in actul de nastere a fost trecut drept tata paratul, desi realitatea este alta.
Intrucat niciunul dintre parati nu se intereseaza de soarta minorului, prin sentinta civila nr. 2202 din 26 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava a fost instituita masura plasamentului acestuia la bunici, sotii I Doruta si Radu.
La 23 februarie 2012 reclamantul si-a precizat actiunea, aratand ca intelege sa se prevaleze de dispozitiile art. 421 alin. 1 si art. 429 alin. 1 coroborate cu art. 433 din Codul civil.
Desi legal citati, paratii nu s-au prezentat in instanta si nu si-au precizat pozitia fata de actiune.
Dupa administrarea probelor, Judecatoria Cimpulung Moldovenesc prin sentinta civila nr. 1449/29 noiembrie 2012 a respins actiunea ca nefondata.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 408 pct. 2 din Codul civil, filiatia fata de tatal din casatorie se stabileste prin efectul prezumtiei de paternitate, iar conform art. 414 Cod civil copilul nascut sau conceput in timpul casatoriei are ca tata pe sotul mamei.
In cauza nu s-a facut dovada faptului ca este cu neputinta ca sotul mamei sa fie tatal copilului; astfel, martorul M Radu Vladimir a aratat ca nu o cunoaste pe U Lioara si nici pe minor, nu a confirmat faptul ca ar fi intretinut relatii de concubinaj cu aceasta , nici imprejurarea ca dupa nasterea minorului s-ar fi comportat ca si cum ar fi fost fiul sau, nu a fost recunoscut de familie sau de autoritatile publice ori alte imprejurari care sa duca la concluzia celor sustinute in actiune.
Atata timp cat paternitatea copilului nu este tagaduita de sotul mamei in conditiile prevazute de lege opereaza prezumtia legala potrivit careia copilul are ca tata pe sotul mamei de la data nasterii sale.
Instanta a apreciat ca in cauza nu s-a facut dovada in legatura cu o pretinsa incordare a relatiilor dintre sotii U, incompatibila cu intretinerea unor raporturi intime pe care este fundamentata prezumtia legala de paternitate. Simpla afirmatie ca in timpul casatoriei mama minorului ar fi avut o relatie cu un alt barbat nu este suficienta. Cum in cauza nu se poate face o expertiza serologica pentru a se confirma sustinerile din actiune, iar prezumtia de paternitate nu a fost rasturnata, instanta a respins actiunea ca nefondata.
Impotriva sentintei a declarat apel minorul, prin reprezentanti legali, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie. In motivare a facut ample referiri la probele administrate si a  aratat ca prima instanta nu a dat dovada de rol activ, deoarece nu a pus in discutia partilor proba cu expertiza ADN (singura proba stiintifica care poate fi administrata in speta, fata de faptul ca nici unul dintre parati nu putea fi prezentat pentru a oferi probe biologice), ceea ce echivaleaza cu o necercetare a fondului cauzei.
Desi in actiune s-a aratat faptul ca paratii U Ioan si U Lioara-Petronela au impreuna un copil biologic, U Nicolae-Alexandru, nascut la data de 13 noiembrie 2004, frate vitreg, numai de pe mama, nu s-a pus in discutie efectuarea unei expertize ADN pentru stabilirea unor relatii de rudenie mai complexe, expertiza perfect realizabila in cadrul Laboratorului de Genetica al Institutului National de Medicina Legala "Mina Minovici" Bucuresti, capabila sa stabileasca cu grad inalt de concludenta faptul ca cei doi minori, desi au aceeasi mama, provin de la tati diferiti. Aceasta proba stiintifica nu a fost ceruta din lipsa de pregatire juridica a reprezentantilor reclamantului, acestia nefiind asistati de catre avocat, iar instanta in mod gresit a pus in discutia partilor proba cu expertiza serologica (care insa nu putea fi efectuata in cauza, deoarece implica recoltarea de probe de sange de la minor si cei doi parati).
Asa cum rezulta insa din corespondenta purtata intre Cabinetul de avocat P CONSTANTIN, prin avocat colaborator P Elena Eugenia si d-na Ligia B, medic primar legist, seful Laboratorului de Genetica din cadrul INML Bucuresti, se poate realiza o expertiza ADN care sa stabileasca daca cei doi minori sunt frati buni sau vitregi, prin recoltarea de probe biologice (saliva recoltata pe tampoane de vata sterile) doar de la cei doi minori, nefiind astfel necesara prezenta paratilor, ci doar prezenta bunicilor materni - reprezentantii legali ai minorilor - pentru a-si da acordul cu privire la efectuarea expertizei.
Prin decizia civila nr. 72/26 februarie 2013, Tribunalul Suceava a respins apelul ca nefondat.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a retinut urmatoarele:
Potrivit  art.  408 pct.2 Cod civil, filiatia fata de  tatal din casatorie se stabileste  prin efectul prezumtiei  de  paternitate,  iar  potrivit art.414 Cod civil,  copilul nascut sau conceput  in timpul casatoriei  are  ca tata  pe sotul  mamei.
Legea nu arata cazurile  in care  poate fi  pornita actiunea  in tagaduirea paternitatii, ci stabileste numai  o regula  generala, in sensul ca paternitatea  poate fi tagaduita  daca este cu neputinta  ca sotul mamei sa fie tatal  copilului.
Imprejurarea ca sotii U Ioan  si  U Petronela  s-au separat  in fapt  in vara anului 2005 nu  este suficienta pentru a se ajunge  la  concluzia ca sotul  mamei  nu este  tatal  minorului  U Marian Andrei, nascut la data de 19.09.2006, ci constituie  numai  un indiciu  care,  completat cu alte probe, poate conduce  la   admiterea actiunii  in tagaduirea paternitatii.
Tot astfel, faptul ca mama copilului a avut relatii extraconjugale in perioada conceptiei copilului cu un alt barbat, respectiv numitul M Radu, nu este suficienta pentru admiterea  actiunii, fiind necesar a  se recurge  la  probe  stiintifice spre a se afla  adevarul.
Probele testimoniale administrate  in cauza  nu  pot fi considerate  probe  certe si cu atat  mai putin stiintifice spre a se putea retine ca paratul  U Ioan nu  este  tatal  minorului Marian Andrei.
Astfel, martorul  B Alexandru a aratat  ca  in cursul unei  discutii  purtate  cu U Ioan, acesta i-ar fi relatat faptul ca  minorul Marian Andrei nu este fiul sau, fiind  conceput  de sotia  sa, U Lioara, cu  numitul M Radu, cu  care aceasta ar fi  trait  in relatii  de concubinaj  in perioada in  care sotii erau separati in fapt. Martorul a aratat ca nu  il cunoaste pe M Radu si ca l-a vazut  o  singura  data cu  U Lioara intr-un bar (f.42 ds. fond).
Martorul P Gheorghe, bunicul  paratei U Lioara, a aratat ca nepoata sa a convietuit cu   M Radu mai  mult  de  un an de  zile, la domiciliul acestuia, si ca dupa  ce s-a nascut  minorul  Marian Andrei, M Radu  a luat legatura cu  I Doruta, careia i-a spus ca  ii  va trimite  un milion  de lei vechi pe luna  pentru intretinerea minorului (f.52 ds fond), insa aceasta depozitie este contrazisa  de  declaratia  martorului M Radu Vladimir, audiat  prin comisei rogatorie, care a aratat ca  nu  o cunoaste pe U Lioara, nu a intretinut  niciodata  relatii de concubinaj cu acesta, nu  il cunoaste  pe minor  si nu a avut  niciodata legaturi cu acesta.
Paratul U Ioan nu s-a prezentat la nici  un termen de  judecata, iar din motivarea actiuni introductive de  instanta, cat  si din declaratia numitei I Doruta  rezulta  ca acesta este  plecat de  mai mult timp din tara si  nu i se cunoaste adresa, motiv  pentru care proba cu expertiza medico-legala pentru efectuarea analizei serologice -test ADN nu a putut fi efectuata de  instanta.
In aceste circumstante, in mod corect  a retinut prima instanta ca, prin probele administrate  in cauza, prezumtia legala de  paternitate a minorului U Marian Andrei nu a fost rasturnata si, in consecinta, a respins actiunea ca nefondata.
Din aceasta  perspectiva, toate criticile formulate in apel privind modul de apreciere  a probelor de catre prima instanta, se constata nefondate.
In apel reprezentanta legala a minorului a solicitat  admiterea probei cu expertiza medico-legala, analiza serologica- test ADN  urmand a fi efectuata fata de minorul U Marian Andrei cu fratele sau, U Nicolae Alexandru (a carui paternitate a fost cert  stabilita fata de paratul U Ioan, nefiind contestata de nimeni) si, respectiv, cu U Nicolae, fratele paratului U Ioan, proba respinsa de instanta ca nefiind concludenta solutionarii cauzei, deoarece prezumtia legala de paternitate nu are un caracter absolut, paternitatea minorului U Nicolae Alexandru fiind stabilita tot ca efect al prezumtiei legale de paternitate consacrata de art.53 al.1 din  Codul Familiei si nu  in baza unor probe  stiintifice  incontestabile.
In toate cazurile prezumtia legala de paternitate a copilului din casatorie se intemeiaza  pe faptul casatoriei sotilor, avand ca  fundament ocrotirea interesului copilului si al familiei si  nu al tatalui biologic, care poate sa nu fie sotul mamei, acest ultim fapt constituind temei  pentru promovarea unei actiuni  in tagada  paternitatii.
Aceeasi concluzie se impune si in privinta expertizei medico-legale solicitata a fi  efectuata  fata de  minor  si unchiul  sau.
Singura proba certa si concludenta pentru verificarea sustinerilor din actiune este  proba cu  expertiza medico-legala, analiza serologica - test ADN efectuat fata de  minor  si  paratul U Ioan, proba care nu a fost solicitata dar care, asa cum s-a aratat deja, nici nu  putea fi efectuata atat timp cat  paratul U Ioan este  plecat  de mai  multi  ani din  tara si  nu are domiciliul cunoscut.
Pentru aceste  motive,  Tribunalul a apreciat  ca intampinarea depusa  in apel,  prin care paratul U Ioan  arata ca este de acord cu admiterea  actiunii, nu poate fi atribuita acestuia.
Cat  priveste  intampinarea formulata de  parata U Lioara Petronela, prin care a solicitat admiterea apelului si a actiunii in tagada paternitatii minorului Marian Andrei, confirmand sustinerile din actiune, in sensul ca  sotul nu sau este tatal  minorului, tribunalul a retinut ca  intampinarea, prin  ea insasi, este neproducatoare de efecte  juridice, atat timp cat  nu s-a facut dovada - prin probe stiintifice - ca  sotul sau  nu este  tatal minorului ori ca sotul nu a putut  ave, in mod  obiectiv, legaturi intime in perioada conceptiei minorului Marian Andrei.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs, in termen legal, reclamantul prin reprezentanti legali, invocand dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila.
In dezvoltarea motivelor a aratat, in esenta, ca in mod gresit instanta de apel a respins proba cu efectuarea unei expertize  medico-legale - test ADN, considerand-o ca fiind neutila si neconcludenta solutionarii cauzei. A facut dovada ca aceasta proba este posibila si perfect realizabila si in lipsa tertilor si insista in administrarea ei, motiv pentru care solicita casarea cu trimitere spre rejudecare.
Legal citati, intimatii nu s-au prezentat in instanta si nu au formulat intampinari.
La termenul de judecata din data de 28 mai 2013, Curtea, din oficiu, a pus in discutia partilor temeiul de drept al cererii introductive, respectiv legea aplicabila in cauza si, in raport de aceasta, exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
Prin inscrisul intitulat "Precizari" atasat dosarului cauzei (fila 15 recurs), ca si in cadrul dezbaterilor, prin aparator ales, reclamantul a solicitat respingerea exceptiei. A aratat ca, raportat la prevederile Legii nr. 76/2012, aceste dispozitii care, prevazand la art. 6 ca termenele procedurale prevazute de legi speciale aflate in curs la data intrarii in vigoare a Codului de procedura civila, raman supuse legii in vigoare la data la care au inceput sa curga.
Minorul s-a nascut la data de 19 septembrie 2006, iar actiunea a fost depusa pe rolul Judecatoriei Cimpulung Moldovenesc, ca instanta de fond, la data de 30 ianuarie 2012.
Potrivit Legii 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil Cap. IV, Sectiunea 1, art. 47, stabilirea filiatiei si tagada paternitatii_ este supusa dispozitiilor Codului civil si produce efectele prevazute de acesta numai in cazul copiilor  nascuti dupa intrarea lui in vigoare.
Potrivit Codului familiei modificat, art. 55 prevede ca actiunea in tagada paternitatii se prescrie in termen de 3 ani de la data cand tatal a cunoscut nasterea copilului. In speta, avand in vedere ca sotul mamei, numitul U Constantin, este plecat in strainatate si nu colaboreaza in nici un fel, desi era si in interesul lui de a reglementa situatia minorului, nu se poate obtine o declaratie a sa in sensul datei la care a cunoscut de nasterea minorului.
Fiind formulate "Precizari" la instanta de fond pentru termenul din 1 martie 2012 cu privire la temeiul de drept al actiunii ca fiind dispozitiile art. 421 alin. 1 si art. 429 alin. 1 coroborat cu art. 433 din Codul civil, s-a sustinut ca aceasta actiune fiind introdusa de copil prin reprezentanti,dreptul la actiune nu se prescrie.
In fine, s-a aratat ca, intrucat fata de aceste precizari instantele de fond si apel  nu au sesizat nereguli, considera ca actiunea nu este prescrisa.
Potrivit dispozitiilor art. 137 alin. (1) Cod procedura civila, "instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si a celor de fond care fac de prisos, in tot sau in parte, cercetarea in fond a pricinii", iar dispozitiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva prevad ca "instanta judecatoreasca si organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, sa cerceteze daca dreptul la actiune sau la executare silita este prescris".
Examinand, asadar, aceasta exceptie, Curtea retine urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 71/2011 de punere in aplicare a noului Cod civil, actiunea in tagada paternitatii - ca, de altfel, si actiunea in stabilirea filiatiei sau orice alta actiune privitoare la filiatie - este supusa dispozitiilor Codului civil si produce efectele prevazute de acesta numai in cazul copiilor nascuti dupa data intrarii sale in vigoare.
De asemenea, potrivit dispozitiilor tranzitorii si de punere in aplicare cuprinse in art. 196 din Legea nr. 71/2011, prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a Codului civil sunt si raman supuse dispozitiilor legale care le-au instituit.
Prin urmare, in cazul copiilor nascuti pana la data intrarii in vigoare a noului Cod civil, actiunea in tagaduirea paternitatii este guvernata de vechile reglementari, respectiv cele ale Codului familiei.
In speta, reclamantul minor U Marian Andrei este nascut la data de 29 septembrie 2006, astfel ca actiunea acestuia, de tagaduire a paternitatii paratului U Ioan, este supusa dispozitiilor Codului familiei, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 288/2007.
Potrivit dispozitiilor art. 55 din Codul familiei, "actiunea in tagaduirea paternitatii se prescrie in termen de 3 ani de la data nasterii copilului". Pentru sotul mamei, termenul  curge de la data la care a luat cunostinta de nasterea copilului. "Copilul poate porni actiunea in termen de 3 ani de la data majoratului sau, daca actiunea nu a fost  introdusa in timpul minoritatii sale".
Prin urmare, in cazul in care actiunea este introdusa in timpul minoritatii, ca si atunci cand actiunea este introdusa de mama, termenul de prescriptie curge de la data nasterii copilului. Or, in raport de aceasta data, in cazul reclamantului din speta, termenul de prescriptie s-a implinit la data de 19 septembrie 2009.
Sub acest aspect sunt lipsite de relevanta sustinerile reclamantului din "Precizari" (fila 15 dosar recurs), potrivit carora nu a putut obtine o declaratie a paratului U Ioan cu privire la data la care a cunoscut nasterea copilului deoarece este plecat in strainatate, exceptia fiind analizata in raport de titularul dreptului la actiune, care in speta este minorul.
Nu poate fi primita nici sustinerea reclamantului potrivit careia "actiunea fiind introdusa de copil prin reprezentanti, dreptul la actiune nu se prescrie".
Cum s-a aratat mai sus, in acest caz termenul de prescriptie se calculeaza de la data nasterii copilului si s-a implinit la 19 septembrie 2006, iar exercitiul drepturilor si obligatiilor parintesti cu privire la persoana acestuia a fost delegat bunicilor materni I Radu si I Doruta prin sentinta civila nr. 2202/26 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava.
In cauza nu s-a invocat si dovedit vreun caz de intrerupere sau de suspendare a termenului de prescriptie.
Nu poate fi, de asemenea, primita nici apararea reclamantului potrivit careia dreptul la actiune nu s-a prescris deoarece instantele de fond si de apel "nu au sesizat aceasta neregula".
In speta fiind vorba de o prescriptie inceputa si  implinita anterior intrarii in vigoare a noului Cod civil, nu-si gasesc aplicarea dispozitiile art. 2512 din acest cod, potrivit carora "organul de jurisdictie competent nu poate aplica prescriptia din oficiu" (alin. 2). In acest caz, in raport de dispozitiile art. 201 din Legea nr. 71/2011 si art. 6  alin. (4) din Codul civil, prescriptia este supusa dispozitiilor legale care au instituit-o, respectiv cele ale Codului familiei si cele ale Decretului nr. 167/1958.
Exceptia de prescriptie este una de drept material, iar nu de drept procesual, deoarece are ca obiect un drept subiectiv civil - dreptul material la actiune, si nu un drept procedural nascut in cursul procesului. Prin urmare, nu se poate retine nici ca dispozitiile art. 2512 din noul Cod civil cuprinzand norme procedurale, de imediata aplicare, acestea ar fi incidente in speta.
Fata de considerentele expuse, Curtea constata ca  in cauza este data exceptia invocata, actiunea formulata de reclamant, prin reprezentantii sai legali impunandu-se a fi respinsa ca prescrisa,
Cum solutia pronuntata de instantele de fond este de respingere a actiunii ca nefondata, iar calea de atac a fost promovata de reclamant, Curtea, in raport si de dispozitiile art. 316 raportat la art. 296 teza a II-a  Cod procedura civila , urmeaza a respinge recursul, respectiv a mentine solutia de respingere a actiunii, cu substituirea motivarii conform celor ce preced.