Cerere de modificare a masurii privind exercitarea autorita?ii parinte?ti. Schimbare a imprejurarilor in sensul disp. art.403 din Noul Cod civil
(Decizie nr. 408 din data de 09.10.2014 pronuntata de Curtea de Apel Suceava)Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Vatra Dornei la data de 4 februarie 2013, sub nr. 327/334/2013, numitul A.D.D., in calitate de reclamant a chemat in judecata pe numita C.A., in calitate de parata, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna in baza art. 397 Cod civil ca autoritatea parinteasca privind pe minorii A.M.G. si A.C.V. sa fie exercitata de catre ambii parinti, sa se dispuna stabilirea unui program de vizitare a minorelor in modalitatea aratata in motivarea actiunii, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii a aratat, in esenta, ca partile au fost casatorite, iar din casatoria acestora au rezultat minorele A.M.G., nascuta la data de 05.11.1999, in municipiul Vatra Dornei, judetul Suceava si A.C.V., nascuta la data de 12.12.2007, in municipiul Vatra Dornei, judetul Suceava. Prin Sentinta civila nr. 243/2011 a Judecatoriei Vatra Dornei casatoria partilor a fost desfacuta, iar minorele au fost incredintate paratei spre crestere si educare. Imediat dupa pronuntarea divortului, parata a plecat cu copiii in strainatate si de atunci nu-i permite reclamantului sa aiba legaturi personale cu acestia
Motivat de aceste aspecte, reclamantul sustine ca a fost nevoit sa promoveze prezenta actiune, prin care solicita stabilirea unui program de vizitare in urmatoarea modalitate: o luna in perioada vacantei de vara a fiecarui an, in perioada 15 iulie - 15 august la domiciliul tatalui; o saptamana in perioada vacantei de iarna, in perioada 23 decembrie - 30 decembrie, la domiciliul sau, 3 zile in vacanta de Pasti a fiecarui an, la domiciliul tatalui.
In drept, au fost invocate prevederile art. 397, 401 Cod civil.
La dosar s-a depus in copie sentinta civila nr. 243/2011 a Judecatoriei Vatra Dornei.
Din oficiu, instanta a dispus efectuarea unui Raport de Ancheta sociala de catre Serviciul de Autoritate Tutelara din cadrul Primariei Vatra Dornei la domiciliile partilor, acesta fiind atasat la dosar (f 32).
Parata a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, motivat de faptul ca prin Decizia civila nr. 673/07.03.2012 a Curtii de Apel Suceava s-a analizat cererea reclamantului de acordare a autoritatii parintesti ambilor parinti, cerere care a fost respinsa.
De la data pronuntarii acelei hotarari judecatoresti pana in prezent nu s-au schimbat conditiile avute in vedere de instanta si nu s-au restabilit in nici un fel relatiile dintre tata si minore, tatal fiind total dezinteresat de acestea.
Minorele sunt rezidente in Irlanda, fiica cea mare fiind inscrisa la o scoala din Dublin, iar pentru cea mica, de asemenea, s-au inceput demersurile de inscriere la scoala, dar in prezent sta la bunicii materni, C.V. si D. in comuna Ciocanesti, judetul Suceava.
Fata de cele aratate parata a solicitat respingerea actiunii, intrucat relatia dintre fostii soti este extrem de tensionata, reclamantul fiind extrem de violent, a incercat sa o omoare pe parata, aceasta fiind nevoita sa apeleze la autoritatile irlandeze, sens in care s-a emis un Ordin de restrictie de catre Curtea Districtuala de Justitie Dublin, pentru perioada 10.01.2012 - 29.01.2015, acestuia fiindu-i interzis sa se apropie de locuinta paratei si a persoanelor dependente de ea.
Un alt motiv pentru care parata solicita respingerea actiunii este faptul ca minorele trebuie sa circule impreuna cu mama lor intre Irlanda si Romania, trebuie sa li se schimbe destul de des pasapoartele, iar daca ambii parinti ar exercita autoritatea parinteasca mama ar avea nevoie permanent de declaratii autentice in ceea ce priveste consimtamantul de la reclamant, pe care nu-l va primi niciodata, data fiind starea conflictuala deosebita.
In cauza s-a dispus atasarea spre consultare a dosarului nr. 1917/334/2010 al Judecatoriei Vatra Dornei.
In fata instantei de judecata au fost solicitate, incuviintate si administrate urmatoarele mijloace de proba: proba cu inscrisuri si proba testimoniala, fiind audiati martorii B.A., S.I., ?.A. si C.D..
In conformitate cu prevederile art. 24 alin. 2 rap. la art. 125 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului minora A.M.G. a fost ascultata in Camera de Consiliu la data de 24.07.2013.
Instanta a acordat numeroase termene pentru ca partile sa ajunga la o intelegere.
Prin sentinta civila nr. 1278/18.12.2013, prima instanta a respins actiunea formulata de reclamantul A.D.D. in contradictoriu cu parata C.A. (fosta Anton), ca nefondata si a obligat reclamantul la plata catre parata la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut ca prin sentinta civila nr. 243 din 18 februarie 2013, pronuntata in dosarul nr. 1917/334/2010 al Judecatoriei Vatra Dornei, s-a dispus desfacerea casatoriei incheiata la data de 14.02.1999 si inregistrata la Primaria com. I, jud. S., sub nr. 4, din culpa exclusiva a paratului (reclamant in prezenta cauza); s-a dispus incredintarea minorelor A.M.G. si A.C.V. spre crestere si educare reclamantei C.A..
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul A.D.D., apel respins prin Decizia nr. 203 din 21 septembrie 2011 a Tribunalului Suceava.
Impotriva deciziei sus mentionate a declarat recurs A.D.D., iar Curtea de Apel Suceava, prin Decizia nr. 673 din 7 martie 2012 a respins ca nefondat recursul.
In considerentele hotararii anterior amintite s-a retinut ca numita C.A. a facut dovada ca minora A.M.G. frecventeaza cursurile Scolii Nationale "St. Peter s" din Dublin, iar minora A.C.V., care se afla in grija bunicilor paterni, era inscrisa la Gradinita Ciocanesti incepand cu toamna anului 2010. De asemenea, numita C.A. a facut dovada in cauza ca in perioada 2010 - 2012 a avut o locuinta inchiriata in Dublin, Irlanda, conform contractelor de inchiriere depuse la dosar, in timp ce reclamantul nu a facut nicio dovada in privinta conditiilor necorespunzatoare in care ar fi crescute minorele si nici cu privire la existenta promiscua a paratei din prezentul dosar. Instanta de recurs a mai retinut si faptul ca reclamantul este o persoana violenta, dovada in acest sens fiind emiterea unui Ordin de restrictie in ceea ce-l priveste de catre Curtea Districtuala de Justitie, Districtul Metropolitan Dublin, prin care i se pune in vedere acestuia sa nu foloseasca sau sa ameninte cu folosirea fortei, sa molesteze sau sa sperie parata sau persoana dependenta de ea incepand cu data de 10.01.2012 si pana la data de 29.01.2015.
Curtea a apreciat ca interesul superior al minorelor nu poate fi satisfacut ci, din contra, ar avea de suferit prin stabilirea autoritatii parintesti comune si in favoarea reclamantului.
Referitor la raporturile dintre cei doi parinti si minorele A.M.G. si A.C.V. prima instanta si-a indreptat atentia cu prioritate asupra principiului interesului superior al copilului, reglementat de dispozitiile art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului - "principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti" - principiu caruia i se subordoneaza si masura exercitarii autoritatii parintesti fata de minore de catre parintii lor.
In determinarea interesului superior al minorului, instanta a avut in vedere o serie de factori cum sunt posibilitatile materiale ale parintilor, posibilitatile de dezvoltare fizica, morala si intelectuala pe care minorul le poate gasi la unul dintre parinti, varsta copilului, comportarea parintilor fata de minor, sexul acestuia, starea de sanatate, posibilitatile concrete ale partilor de a se ocupa efectiv de copil, etc.
Pe baza probatoriul administrat in cauza, respectiv Raportul de Ancheta sociala intocmit de catre Serviciul de Autoritate Tutelara din cadrul Primariei Vatra Dornei, instanta a retinut ca sotii Anton au avut domiciliul in municipiul Vatra Dornei, intr-un apartament proprietate particulara, spatiu care in prezent este neocupat intrucat in perioada in care A.D.D., care este plecat in Irlanda din anul 2005, se afla in vizita in tara acesta locuieste la mama sa.
De asemenea, din declaratiile martorelor B.A. si S.I., audiate in cauza, reiese faptul ca si tatal minorelor isi iubeste fetele si ar dori sa tina legatura cu acestea, insa nu ii este permis de catre parata. Mai arata cele doua martore ca reclamantul contribuie la cresterea si intretinerea minorelor.
Din declaratiile martorelor ?.A. si C.D. rezulta faptul ca fiica cea mare a partilor se afla la o scoala in Irlanda, iar fiica cea mica este in grija bunicilor materni in localitatea C., judetul S., insa si aceasta a fost inscrisa la o scoala din Irlanda. Martorele precizeaza faptul ca nu au cunostinta daca reclamantul are locuinta in Irlanda sau daca are loc de munca. Martora C.D. mai arata ca fata cea mare a partilor nu doreste sa aiba legaturi personale cu tatal sau, iar fiica cea mica nici nu-l cunoaste.
Audiata fiind in Camera de Consiliu, in conformitate cu prevederile art. 24 alin. 2 rap la art. 125 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, minora A. M. G. a aratat ca locuieste impreuna cu mama sa in Dublin, Irlanda si este eleva la o scoala din aceasta localitate, in clasa a VI a. Minora a afirmat ca mama sa lucreaza ca si infirmiera si are un salariu cu care se descurca destul de bine. Tatal sau lucreaza intr-o alta localitate, la un atelier unde si locuieste. De asemenea, minora a declarat ca l-a vizitat pe tatal sau in anul 2012, insa acesta nu a intrebat-o ce mai face, daca are tot ce-i trebuie, ci a intrebat-o doar ce face mama ei. Minora a aratat clar si raspicat ca nu doreste sa aiba legaturi cu tatal sau, iar sora sa nici nu il cunoaste pe acesta, deoarece atat timp cat au locuit impreuna acesta a pus-o sa fure dintr-un magazin niste pastile. A mai aratat minora ca reclamantul a lovit-o atat pe ea, cat si pe mama sa, astfel incat nu doreste sub nicio forma sa aiba legaturi cu acesta si nici nu doreste sa fie vizitata de el, ci doreste ca acesta sa-si vada de viata sa asa cum a facut-o si pana acum.
Astfel, referitor la solicitarea reclamantului de a se dispune, in temeiul dispozitiilor art. 397 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, exercitarea autoritatii parintesti fata de minorele A.M.G. si A.C.V. de catre ambii parinti, instanta a retinut ca potrivit art. 403 Cod civil "In cazul schimbarii imprejurarilor, instanta de tutela poate modifica masurile cu privire la drepturile si indatoririle parintilor divortati fata de copiii lor minori, la cererea oricaruia dintre parinti sau a unui alt membru de familie, a copilului, a institutiei de ocrotire, a institutiei publice specializate pentru protectia copilului sau a procurorului."
In consecinta, interesul superior al copilului, in acceptiunea Legii nr. 272/2004 si care se regaseste in egala masura in Codul Civil se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizica si morala normala, la un echilibru socio-afectiv, la viata de familie, drept afirmat si prin art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Asa fiind, acolo unde interesele parintilor sunt in conflict, drepturile si interesele prioritare ale copilului trebuie sa fie promovate de dispozitiile art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, drepturi de care trebuie sa beneficieze nu doar parintii, ci si copilul.
Avand in vedere varsta minorelor, de 14, respectiv 6 ani, faptul ca acestea se afla in plin proces de dezvoltare afectiva, emotionala si psihica de formare a personalitatii lor, primordiala in aceasta perioada este satisfacerea nevoilor de ordin afectiv, care presupun asigurarea unui mediu familial si social stabil, fara modificarea reperelor umane si morale care constituie fundamentul formarii lor ca adolescente si, ulterior, ca adulte. In acest context, trebuie subliniat ca interesul superior al copilului presupune, in mod special, prezenta activa si directa a parintelui in viata sa.
Or, in conditiile in care contactele si legaturile directe dintre tata si fiice au fost sporadice si lipsite de consistenta, practic cei doi copii nu mai au sentimentul de apartenenta parentala si nu-si mai percep tatal ca pe o persoana importanta in viata lor
Luand in considerare si cele statuate de catre Curtea de Apel Suceava prin Decizia civila nr. 673/07.03.2012 in care a fost analizata oportunitatea exercitarii drepturilor parintesti de catre ambii parinti, concluzionandu-se ca interesul superior al minorelor nu poate fi satisfacut ci, din contra, ar avea de suferit prin stabilirea autoritatii comune si in favoarea reclamantului si avand in vedere ca in prezenta cauza reclamantul nu a facut in niciun fel dovada schimbarii imprejurarilor care au fost avute in vedere de catre Curte, prima instanta a respins capatul de cerere privind exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti.
In conformitate cu prevederile art. 401 alin 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil parintele sau, dupa caz, parintii separati de copilul lor au dreptul de a avea legaturi personale cu acesta.
In ceea ce priveste stabilirea dreptului reclamantului de a avea legaturi personale cu minorele, prima instanta a retinut ca, in calitate de parinte, acesta are dreptul de a avea legaturi personale cu copii sai si de a veghea la cresterea si educarea lor, drept recunoscut de lege. In plus, copiii au dreptul de a avea legaturi cu rudele lor, toate masurile ce se dispun fiind raportate la principiul interesului superior al copilului.
Astfel, potrivit art. 14 din Legea nr. 272/2004 copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care a dezvoltat legaturi de atasament, avand dreptul de a-si cunoaste rudele si de a intretine relatii personale cu acestea, precum si cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, in masura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior.
Impiedicarea exercitarii acestor drepturi este posibila doar in situatii de exceptie, situatii care isi gasesc aplicarea in cauza de fata.
Astfel, emiterea unui Ordin de restrictie in ceea ce-l priveste pe reclamant de catre Curtea Districtuala de Justitie, Districtul Metropolitan Dublin, prin care i se pune in vedere acestuia sa nu foloseasca sau sa ameninte cu folosirea fortei, sa molesteze sau sa sperie parata sau persoana dependenta de ea incepand cu data de 10.01.2012 si pana la data de 29.01.2015, precum si opinia minorei A.M.G., nascuta la data de 09,11.1999, pe care instanta este obligata sa o aiba in vedere, prin care aceasta isi exprima dorinta de a nu avea legaturi cu tatal sau, deoarece atat timp cat a locuit impreuna cu acesta, a pus-o sa fure dintr-un magazin niste pastile, ca a lovit-o atat pe ea cat si pe mama sa, astfel incat nu doreste sub nicio forma sa aiba legaturi cu acesta si nici nu doreste sa fie vizitata de el, ci doreste ca acesta sa-si vada de viata sa asa cum a facut-o si pana acum, constituie motive temeinice pentru ca instanta sa nu incuviinteze programul de vizita solicitat de catre reclamant, mai ales ca acesta presupune ca cele doua minore sa petreaca perioade destul de lungi (o luna in perioada vacantei de vara, o saptamana in perioada vacantei de iarna) la domiciliul reclamantului, in conditiile in care acesta nu a facut in acest dosar dovada domiciliului sau din Irlanda si nici a faptului ca ar detine un loc de munca stabil din care sa-si asigure veniturile necesare unui trai decent.
Argumentele expuse anterior nu trebuie sa fie interpretate in sensul ca interesul copiilor exclude mentinerea legaturilor cu tatal lor ci, ca in acest moment al dezvoltarii lor este necesar pentru protejarea minorelor ca aceste relatii sa fie dezvoltate treptat, astfel incat sa nu sa produca repercusiuni negative in viata copiilor si sa se construiasca o relatie tata-fiice durabila, bazata pe incredere si afectiune reciproca.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs la data de 12 februarie 2014 reclamantul A.D.D., care ulterior a fost recalificat ca apel, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivare, a aratat ca in mod gresit s-a retinut faptul ca in dosarul de divort instanta s-ar fi pronuntat cu privire la autoritatea comuna asupra minorelor; acea cauza s-a inregistrat inainte de intrarea in vigoare a Noului Cod Civil si s-a judecat in temeiul legii vechi, care viza incredintarea minorilor unuia dintre parinti. Dispozitiile Noului Cod Civil, referitoare la raporturile dintre parinti si copii lor minori sunt de imediata aplicare, regula fiind aceea ca minorii sa fie crescuti de ambii parinti, iar dupa divort regula fiind aceea ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata in comun. Aceasta este, de altfel, ratiunea modificarii legii in sensul inlocuirii incredintarii minorilor cu exercitarea in comun a autoritatii parintesti.
Conform art. 507 Cod civil, daca unul dintre parinti este decedat, declarat mort prin hotarare judecatoreasca, pus sub interdictie, decazut din drepturile parintesti sau daca din orice motiv se afla in neputinta de a-si exprima vointa, celalalt parinte exercita singur autoritatea parinteasca. Autoritatea parinteasca nu este numai un drept al parintelui, ci si un drept al copilului, iar el nu se afla in nici una dintre situatiile mentionate in textul de lege mai sus indicat, pentru ca numai parata sa exercite autoritatea parinteasca cu privire la cele doua minore.
A precizat ca, din intreg probatoriul administrat in cauza, in special depozitiile martorilor audiati la propunerea sa, B.A. si S.I., a rezultat cu certitudine faptul ca este atasat de cele doua minore, ca parata nu-i permite sa tina legatura cu acestea, precum si faptul ca a contribuit si contribuie financiar la cheltuielile legate de cresterea si educarea lor.
Este in interesul superior al copiilor sa aiba legaturi personale cu ambii parinti, iar el nu poate avea numai obligatia de a contribui financiar la cheltuielile legate de cresterea si educarea lor, in timp ce i se refuza dreptul de vizita solicitat, precum si dreptul de a decide, alaturi de parata, cu privire la problemele legate de exercitarea autoritatii parintesti.
Instanta de fond a respins actiunea fara sa tina cont si de pozitia paratei, care a fost de acord cu stabilirea unui program de vizitare la domiciliul sau.
Referitor la ordinul de restrictie, la care se face referire in sentinta recurata, acesta nu are si nu poate avea nici un efect asupra drepturilor sale parintesti.
A aratat ca nu pot fi retinute consemnarile privitoare la opinia celor doua minore, data fiind perioada foarte lunga de timp de cand parata nu-i permite sa tina legatura cu ele si influenta certa pe care mama o exercita asupra lor, iar referitor la motivarea instantei de fond potrivit careia relatiile tata - fiice trebuie sa se dezvolte treptat, in situatia data, cat timp i se refuza vizitarea minorelor, nu poate dezvolta aceasta relatie.
Intimata C.A. a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
A aratat ca, pentru a se admite un program de vizitare minor, in sensul ca minorele sa fie luate la domiciliul reclamantului-recurent timp de o luna, in primul rand acesta trebuie sa faca dovada domiciliului si conditiilor concrete de crestere si educare.
Un alt motiv temeinic pentru care solicita respingerea apelului in ce priveste cererea de exercitarea a autoritatii parintesti de ambii parinti si exercitarea autoritatii parintesti doar de ea il constituie faptul ca minorele trebuie sa circule impreuna cu mama intre Irlanda si Romania. De asemenea, trebuie sa li se schimbe destul de des pasapoartele, dat fiind ca pentru copii pasapoartele au perioada de valabilitate scurta 3-5 ani. Pentru toate acestea, in cazul in care se dispune exercitarea autoritatii parintesti de ambii parinti, mama are nevoie permanent de declaratii autentice in ce priveste consimtamantul de la reclamantul-apelant, pe care nu-l va primi niciodata, data fiind starea conflictuala deosebita ce exista intre ei, ceea ce nu este in interesul minorelor.
Prin decizia nr. 335 din 8 aprilie 2014, Tribunalul Suceava a admis apelul reclamantului si a schimbat in totalitate sentinta apelata, in sensul ca : a admis in parte actiunea; a incuviintat ca reclamantul-apelant A.D.D. sa aiba legaturi personale cu fiicele sale minore, A.C.V., nascuta la data de 12 decembrie 2007 in orasul Dublin, Irlanda si A.M.G., nascuta la data de 5 noiembrie 1999 in municipiul Vatra Dornei, jud. Suceava, dupa urmatorul program de vizitare: doua saptamani in perioada vacantei de vara a fiecarui an, in perioada 15 iulie - 30 iulie, la domiciliul tatalui; o saptamana in perioada vacantei de iarna, in perioada 23 decembrie-30 decembrie, la domiciliul tatalui si trei zile in vacanta de Pasti a fiecarui an, la domiciliul tatalui, a obligat partile sa respecte acest program de vizitare.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 243 din data de 18 februarie 2011 a Judecatoriei Vatra Dornei (dosar nr. 1917/334/2010) a fost desfacuta casatoria incheiata intre parti la data de 14 februarie 1999, iar copiii minori rezultati din casatorie au fost incredintati spre crestere si educare mamei lor. Prin Decizia nr. 673 din data de 7 martie 2012, Curtea de Apel Suceava a respins recursul declarat de apelantul A.D.D. si a mentinut solutia primei instante, chiar in conditiile in care intrase in vigoare Legea nr. 287/2009 si dispozitiile art. 6 al. 6 din Legea nr. 287/2009 si cele ale art. 39 al. 1 si 46 din Legea nr. 71/2011.
In argumentarea solutiei sale, instanta de recurs a retinut ca numita C.A. a facut dovada ca minora A.M.G.frecventeaza cursurile Scolii Nationale "St. Peter s" din Dublin, iar minora A.C.V., care se afla in grija bunicilor paterni, era inscrisa la Gradinita Ciocanesti incepand cu toamna anului 2010. De asemenea, numita C.A. a facut dovada in cauza ca in perioada 2010 - 2012 a avut o locuinta inchiriata in Dublin, Irlanda, conform contractelor de inchiriere depuse la dosar, in timp ce reclamantul nu a facut nicio dovada in privinta conditiilor necorespunzatoare in care ar fi crescute minorele si nici cu privire la existenta promiscua a paratei din prezentul dosar. Instanta de recurs a mai retinut si faptul ca reclamantul este o persoana violenta, dovada in acest sens fiind emiterea unui Ordin de restrictie in ceea ce-l priveste de catre Curtea Districtuala de Justitie, Districtul Metropolitan Dublin, prin care i se pune in vedere acestuia sa nu foloseasca sau sa ameninte cu folosirea fortei, sa molesteze sau sa sperie parata sau persoana dependenta de ea incepand cu data de 10.01.2012 si pana la data de 29.01.2015. Curtea a apreciat ca interesul superior al minorelor nu poate fi satisfacut ci, din contra, ar avea de suferit prin stabilirea autoritatii comune si in favoarea reclamantului.
Potrivit dispozitiilor art. 403 Cod civil, in cazul schimbarii imprejurarilor, instanta de tutela poate modifica masurile cu privire la drepturile si indatoririle parintilor divortati fata de copiii lor minori, la cererea oricaruia dintre parinti sau a unui alt membru de familie, a copilului, a institutiei de ocrotire, a institutiei publice specializate pentru protectia copilului sau a procurorului.
Or, din probatoriul administrat in cauza in prima instanta nu rezulta ca imprejurarile care au stat la baza pronuntarii hotararii judecatoresti anterioare, prin care s-a dispus exercitarea autoritatii parintesti in mod exclusiv de catre mama asupra copiilor minori rezultati din casatorie, A.M.G.si A.C.V., s-au schimbat astfel incat sa se dispuna exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti asupra copiilor.
Astfel, Ordinul de restrictie nr. 169A din data de 30 ianuarie 2012 emis de Curtea Districtuala de Justitie - Districtul Metropolitan Dublin prin care reclamantului-apelant i s-a pus in vedere sa nu foloseasca sau sa ameninte cu folosirea fortei, sa molesteze sau sa sperie reclamanta sau persoana dependenta de ea, sa nu supravegheze sau sa blocheze locul unde reclamanta sau persoana dependenta de ea locuieste, este valabil pana in data de 29 ianuarie 2015.
Dupa cum rezulta din dispozitiile art. 31 al. 21 din Legea nr. 272/2004, in situatia in care ambii parinti exercita autoritatea parinteasca, dar nu locuiesc impreuna, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului invataturii sau pregatirii profesionale, tratamente medicale complexe sau interventii chirurgicale, resedinta copilului sau administrarea bunurilor se iau numai cu acordul ambilor parinti, iar in conditiile existentei ordinului de restrictie emis de Curtea Districtuala de Justitie - Districtul Metropolitan Dublin pana in data de 29 ianuarie 2015 nu este posibil ca partile sa exercite autoritatea parinteasca in comun in modalitatea stabilita de acest text de lege si sa ia in comun deciziile referitoare la alegerea felului invataturii sau pregatirii profesionale, tratamente medicale complexe sau interventii chirurgicale, resedinta copilului sau administrarea bunurilor, avand in vedere obligatiile impuse reclamantului-apelant prin acest ordin de restrictie si anume, sa nu supravegheze sau sa blocheze locul unde reclamanta sau persoana dependenta de ea locuieste, exercitarea autoritatii parintesti in comun fiind, in mod obiectiv, imposibila.
Dispozitiile art. 507 Cod civil invocate de reclamantul-apelant nu au relevanta in cauza, avand in vedere ca si dispozitiile art. 398 al. 1 Cod civil permit ca instanta judecatoreasca sa dispuna ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti in cazul existentei unor motive temeinice, iar motivele temeinice prevazute de art. 398 al. 1 Cod civil sunt distincte de cele prevazute de art. 507 Cod civil.
Astfel, dupa cum rezulta din dispozitiile art. 31 al. 25 din Legea nr. 272/2004, se considera motive intemeiate pentru ca instanta sa decida ca autoritatea parinteasca sa se exercite de catre un singur parinte alcoolismul, boala psihica, dependenta de droguri a celuilalt parinte, violenta fata de copil sau fata de celalalt parinte, condamnarile pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infractiuni cu privire la viata sexuala, infractiuni de violenta, precum si orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de catre acel parinte a autoritatii parintesti, iar potrivit al. 3 al aceluiasi text de lege, in cazul existentei unor neintelegeri intre parinti cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti, instanta judecatoreasca, dupa ascultarea ambilor parinti, hotaraste potrivit interesului superior al copilului.
Or, cum a retinut in mod corect prima instanta, existenta Ordinului de restrictie nr. 169A din data de 30 ianuarie 2012 emis de Curtea Districtuala de Justitie - Districtul Metropolitan Dublin, prin care reclamantului-apelant i s-a pus in vedere sa nu foloseasca sau sa ameninte cu folosirea fortei, sa molesteze sau sa sperie reclamanta sau persoana dependenta de ea, sa nu supravegheze sau sa blocheze locul unde reclamanta sau persoana dependenta de ea locuieste, valabil pana in data de 29 ianuarie 2015 si care atesta existenta violentei fata de celalalt parinte constituie un motiv temeinic in acceptiunea art. 31 al. 25 din Legea nr. 272/2004 pentru ca instanta sa decida ca autoritatea parinteasca sa se exercite de catre un singur parinte.
In ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de apel, referitor la solicitarea reclamantului-apelant de a avea legaturi personale cu copiii minori, tribunalul a retinut ca acesta nu a fost solicitat in dosarul de divort, iar dispozitiile art. 398 al. 1 Cod civil prevad ca, chiar in cazul in care autoritatea parinteasca se exercita de catre un singur parinte, celalalt parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia. Conform dispozitiilor art. 401 Cod civil, in cazurile prevazute la art. 400, parintele sau, dupa caz, parintii separati de copilul lor au dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, iar in caz de neintelegere intre parinti, instanta de tutela decide cu privire la modalitatile de exercitare a acestui drept, iar art. 496 al. 5 Cod civil prevede ca parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia.
In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 14 din Legea nr. 272/2004. Conform prevederilor art. 15 al. 1 din acelasi act normativ " in sensul prezentei legi, relatiile personale se pot realiza prin intalniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relatii personale cu copilul; vizitarea copilului la domiciliul acestuia; gazduirea copilului pe perioada determinata de catre parintele sau de catre alta persoana la care copilul nu locuieste in mod obisnuit; corespondenta ori alta forma de comunicare cu copilul; transmiterea de informatii copilului cu privire la parintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a mentine relatii personale cu copilul si transmiterea de informatii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluari medicale sau scolare, catre parintele sau catre alte persoane care au dreptul de a mentine relatii personale cu copilul."
De asemenea, dispozitiile art. 16 al. 1 din Legea nr. 272/2004 recunosc dreptul copilului care a fost separat de ambii parinti sau de unul dintre acestia printr-o masura dispusa in conditiile legii de a mentine relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului, prevederi legale asemanatoare fiind consacrate si in art. 262 al. 2 Cod civil, iar dupa cum rezulta din dispozitiile art. 496 al. 5 Cod civil, parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia. Instanta de tutela poate limita exercitiul acestui drept, daca aceasta este in interesul superior al copilului.
Reclamantul-apelant a solicitat stabilirea modalitatii de exercitare a dreptului sau de a avea legaturi personale cu copiii minori, prevazut de art. 401 al. 1 si 496 al. 5 Cod civil, drept care este conferit de lege parintelui la care nu locuieste copilul, la latitudinea partilor si a instantei revenind doar modalitatea de exercitare concreta a acestui drept, care poate fi limitat doar daca este in interesul superior al copiilor.
Dispozitiile art. 17 din Legea nr. 272/2004 recunosc dreptul copilului ai carui parinti locuiesc in state diferite de a intretine relatii personale si contacte directe cu acestia, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului, astfel incat acest drept trebuie recunoscut si in cazul fiicelor partilor, atata timp cat reclamantul-apelant locuieste de fapt in Irlanda, iar exercitiul acestui drept nu poate fi restrictionat pentru simplul motiv ca reclamantul-apelant nu a facut dovada ca are o locuinta stabila in Irlanda, atata timp cat locuinta copiilor minori nu a fost stabilita la el.
Contrar celor retinute de prima instanta, in cauza nu a fost dovedita existenta unor motive temeinice pentru a ingradi exercitiul dreptului reclamantului-apelant de a avea legaturi personale cu copiii sai, nefiind dovedit ca a manifestat violenta sau neglijenta fata de copiii sai, iar faptul ca cele doua fete nu sunt atasate de tatal lor si nu vor sa il vada nu constituie un motiv de limitare absoluta a exercitiului acestui drept pana la data de 29 ianuarie 2015, perceptia copiilor asupra tatalui lor putand fi influentata in mod negativ si de animozitatile existente intre parinti si de lunga perioada de timp de cand reclamantul-apelant nu a mai putut lua contact cu copiii sai.
Contrar celor retinute de prima instanta, existenta Ordinului de restrictie nr. 169A din data de 30 ianuarie 2012 emis de Curtea Districtuala de Justitie - Districtul Metropolitan Dublin, prin care reclamantului-apelant i s-a pus in vedere sa nu foloseasca sau sa ameninte cu folosirea fortei, sa molesteze sau sa sperie reclamanta sau persoana dependenta de ea, sa nu supravegheze sau sa blocheze locul unde reclamanta sau persoana dependenta de ea locuieste, valabil pana in data de 29 ianuarie 2015 nu constituie, in sine, un motiv temeinic pentru a limita in mod absolut exercitiul dreptului acestuia de a avea legaturi personale cu copiii sai pana in data de 29 ianuarie 2015, atata timp cat limitarile dispuse prin acest ordin de restrictie privesc doar persoana paratei-intimate, nu si a copiilor partilor, iar dispozitiile art. 398 al.1 Cod civil recunosc dreptul parintelui care nu exercita autoritatea parinteasca de a pastra dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, acest drept de a veghea neputand fi exercitat in absenta dreptului de a avea legaturi personale cu copilul.
Din declaratiile martorilor B.A. (f.43-ds. fond) si S.I. (f.44-ds. fond) rezulta ca reclamantul-apelant isi iubeste copiii, nu este o persoana violenta, se comporta normal, dar nu i se permite sa isi vada cele doua fete, nici in tara, nici in Irlanda, contribuie la intretinerea acestora.
Reclamantul-apelant nu a fost decazut din exercitiul drepturilor parintesti, iar din probatoriul administrat in cauza nu rezulta ca, cresterea si educarea copiilor ar fi periclitate prin stabilirea unui program de vizitare concret, prin care tatal ar putea avea legaturi personale cu copiii sai minori, nefiind dovedita existenta unei potentiale situatii de risc in conditiile in care copiii ar lua contactul cu tatal lor.
Este adevarat ca minora A.M.G. a aratat ca nu doreste sa ia legatura cu tatal sau, cu ocazia audierii sale in sedinta camerei de consiliu din data de 24 iulie 2013 (f.55-ds. fond), dar opiniile copilului ascultat vor fi luate in considerare in raport cu varsta si gradul sau de maturitate, tinand cont si de faptul ca opinia copilului este influentata prin prisma unor experiente si a unor evenimente petrecute in urma cu trei ani, rastimp in care minora si sora sa nu au mai luat legatura personal cu tatal lor, iar absenta oricarui contact direct intre reclamantul-apelant si fiicele sale si animozitatile evidente dintre parti nu au facut decat sa perpetueze si sa amplifice aceasta perceptie negativa a copiilor asupra tatalui lor.
Contrar celor retinute de instanta de fond si sustinute de parata-intimata prin intampinare, mentinerea acestei situatii de fapt si interzicerea dreptului reclamantului-apelant de a avea legaturi personale cu copiii sai inca un an de zile, pana la data de 29 ianuarie 2015, nu este de natura a imbunatati relatiile dintre reclamantul-apelant si copii ci, dimpotriva, exista riscul ca absenta oricarui contact efectiv intre ei sa duca la deteriorarea definitiva a relatiilor dintre copii si tatal lor si la o instrainare totala.
Probatoriul administrat in cauza nu contureaza convingerea instantei de apel in sensul existentei unor imprejurari exceptionale care sa justifice interzicerea exercitiului dreptului reclamantului-apelant de a avea legaturi personale cu fiicele sale la locuinta sa, nestanjenit de prezenta celuilalt parinte.
Nu s-a dovedit ca reclamantul-apelant ar fi manifestat vreodata o atitudine violenta fata de fiicele sale, iar faptele de violenta conjugala asupra paratei-intimate relevate in dosarul de divort si in declaratia martorei Calilean Doinita s-au petrecut in anul 2012; de atunci nu exista indicii ca reclamantul-apelant ar fi periclitat in vreun fel, prin atitudinea sa, cresterea si dezvoltarea fiicelor sale.
Faptul ca nu si-a mai vizitat copiii in acest rastimp nu constituie un motiv de ingradire a exercitiului acestui drept, avand in vedere ca din declaratiile martorilor rezulta ca reclamantul-apelant nu si-a mai putut vizita copiii din cauza existentei ordinului de restrictie, iar temerea manifestata de minore cand il intalnesc pe tatal lor nu constituie un motiv de limitare a contactului reclamantului-apelant cu fiicele sale, aceasta temere fiind poate rezultatul lipsei unui contact efectiv si liber al acestuia cu minorele, fara prezenta celuilalt parinte.
Avand in vedere acest context, tribunalul a apreciat ca este in interesul superior al minorelor sa incuviinteze ca reclamantul-apelant A.D.D. sa aiba legaturi personale cu acestea dupa urmatorul program de vizitare: doua saptamani in perioada vacantei de vara a fiecarui an, in perioada 15 iulie - 30 iulie, la domiciliul tatalui; o saptamana in perioada vacantei de iarna, in perioada 23 decembrie - 30 decembrie, la domiciliul tatalui, si trei zile in vacanta de Pasti a fiecarui an, la domiciliul tatalui.
La stabilirea acestui program tribunalul a avut in vedere optiunile partilor, varsta copiilor, programul acestora, faptul ca ambii parinti locuiesc in Irlanda, precum si faptul ca, dupa cum rezulta din dispozitiile art. 14 al. 1 si 16 al. 1 din Legea nr. 272/2004, dreptul copilului de a mentine legaturi personale cu parintele presupune relatii personale si contacte directe cu parintele de care a fost separat, iar exercitiul dreptului tatalui la legaturi personale cu minorul, in sensul stabilirii unui program de vizitare, se presupune a fi efectiv, impunandu-se ca dispozitiile adoptate in acest sens sa nu fie formale, ci susceptibile de aducere eficienta la indeplinire si, in mod necesar, sa asigure valorificarea optima a dreptului subiectiv, din dispozitiile art. 496 al. 5 Cod civil rezultand ca instanta de tutela poate limita exercitiul acestui drept doar daca aceasta este in interesul superior al copilului.
Avand in vedere existenta ordinului de restrictie si faptul ca parintii nu au reusit sa ajunga la un acord cu privire la modalitatea concreta de exercitare a dreptului reclamantului-apelant de a avea legaturi cu copiii sai, tribunalul a constatat ca se impune stabilirea unui program de vizitare strict dupa care reclamantul-apelant sa poata lua legatura cu copiii sai, existenta ordinului de restrictie nefiind un impediment in sine, data fiind existenta mijloacelor moderne de comunicare si obligatia parintilor de a coopera intre ei pentru a-i asigura copilului dreptul la o dezvoltare fizica si morala normala, la echilibru socioafectiv si la viata de familie.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs, in termen legal, reclamantul, aratand ca in mod gresit nu i s-a admis si capatul de cerere prin care a solicitat ca autoritatea parinteasca asupra celor doua minore sa fie exercitata in comun.
In dezvoltarea motivelor a aratat ca nu se afla in niciuna dintre situatiile de exceptie prevazute de art. 507 din Codul civil, iar autoritatea parinteasca nu este numai un drept al parintelui, ci si un drept al copilului.
Gresit instanta de apel a considerat ca nu s-au schimbat imprejurarile care au stat la baza pronuntarii hotararii anterioare. Dispozitiile noului Cod civil sunt de imediata aplicare, iar varsta minorelor nu mai este aceeasi.
Este dreptul sau, ca parinte al celor doua minore, sa decida cu privire la aspecte importante din viata lor.
In drept, reclamantul a invocat disp. art. 299 - 316 din Codul de procedura civila.
Legal citata, parata - intimata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinand decizia atacata prin prisma criticilor formulate de reclamant, Curtea constata neintemeiat recursul, urmand a-l respinge pentru considerentele ce succed.
In speta, cererea reclamantului de a se dispune exercitarea in comun a autoritatii parintesti asupra celor doua minore rezultate din casatoria partilor a fost respinsa cu motivarea ca acesta nu a facut dovada modificarii imprejurarilor care au stat la baza solutiei date in aceasta privinta de Curtea de Apel Suceava, prin decizia civila nr. 673/7.03.2012 (dosar nr. 1917/334/2010), nefiind intrunite conditiile prev. de disp. art. 403 Cod civil.
Din aceasta perspectiva nu se poate aprecia ca incidenta dispozitiilor Noului Cod civil, de imediata aplicare, constituie o "schimbare a imprejurarilor" avute in vedere in procesul de divort, in sensul disp. art. 403 din Codul de procedura civila. Dimpotriva, tocmai in considerarea incidentei dispozitiilor noului cod in procesul de divort aflat in derulare la intrarea in vigoare a acestuia, instanta de recurs, prin decizia civila nr. 673/7.03.2012, a cercetat solicitarea paratului (reclamant in prezenta cauza) in raport de disp. art. 396 - 397 din acest act normativ.
De altfel, in considerentele deciziei, instanta de recurs a facut referire expresa la disp. art. 5 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Noului Cod civil, motivand inlaturarea apararilor intimatei, care a sustinut ca noile dispozitii ale Codului civil nu ar fi aplicabile in recurs.
In raport de aspectele concrete avute in vedere de instante in procesul de divort la luarea masurii privind exercitarea autoritatii parintesti exclusiv de reclamanta - conditii de locuit, conditii de crestere si educare, situatie scolara, atasamentul fata de parintele cu care locuiesc, nevoia de stabilitate a minorului, pozitia minorei M. - G., situatia conflictuala dintre parinti, - simplul fapt ca "varsta minorelor nu mai este aceeasi cu cea avuta in vedere la data pronuntarii acelei hotarari" nu constituie, prin el insusi, o imprejurare de natura a determina schimbarea acesteia.
Decizia nr. 673 a fost pronuntata la 7.03.2012, iar actiunea ce formeaza obiectul prezentei cauze a fost promovata de reclamant la 4.02.2013. Mai mult, se impune a fi subliniat si faptul ca nici la instanta de fond si nici la cea de apel reclamantul nu a folosit acest argument in sustinerea pretentiei deduse judecatii.
In ce priveste sustinerea recurentului ca nu se afla in niciuna dintre situatiile prevazute de art. 507 Cod civil, in care autoritatea parinteasca se exercita de un singur parinte, curtea retine ca aceasta a fost analizata de instanta de apel prin decizia atacata, Tribunalul apreciind, in baza probelor administrate in cauza, ca sunt incidente disp. art. 398 al. 1 din Codul civil in raport de situatia de fapt retinuta.
Or, modul de aplicare a acestor din urma dispozitii legale nu a fost criticat de recurent in conformitate cu disp. art. 3021 al. (1) lit. c) din Codul de procedura civila, iar modul de apreciere a probelor, respectiv de stabilire a situatiei de fapt nu poate fi circumscris niciunuia dintre motivele de recurs prevazute de disp. art. 304 pct. 1 - 9 din Codul de procedura civila, vizand netemeinicia, iar nu nelegalitatea hotararii atacate.
Fata de cele ce preced, Curtea, constatand ca nu sunt date motivele de nelegalitate a deciziei atacate, in temeiul disp. art. 304 pct. 9 rap. la art. 312 al. 1 din Codul de procedura civila urmeaza a respinge recursul ca nefondat..
In temeiul dispozitiilor art. 274 al. (1) din Codul de procedura civila, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecata suportate de intimata - parata in aceasta faza procesuala, reprezentand onorariu avocat (chitanta fila 25 dosar).
In motivarea actiunii a aratat, in esenta, ca partile au fost casatorite, iar din casatoria acestora au rezultat minorele A.M.G., nascuta la data de 05.11.1999, in municipiul Vatra Dornei, judetul Suceava si A.C.V., nascuta la data de 12.12.2007, in municipiul Vatra Dornei, judetul Suceava. Prin Sentinta civila nr. 243/2011 a Judecatoriei Vatra Dornei casatoria partilor a fost desfacuta, iar minorele au fost incredintate paratei spre crestere si educare. Imediat dupa pronuntarea divortului, parata a plecat cu copiii in strainatate si de atunci nu-i permite reclamantului sa aiba legaturi personale cu acestia
Motivat de aceste aspecte, reclamantul sustine ca a fost nevoit sa promoveze prezenta actiune, prin care solicita stabilirea unui program de vizitare in urmatoarea modalitate: o luna in perioada vacantei de vara a fiecarui an, in perioada 15 iulie - 15 august la domiciliul tatalui; o saptamana in perioada vacantei de iarna, in perioada 23 decembrie - 30 decembrie, la domiciliul sau, 3 zile in vacanta de Pasti a fiecarui an, la domiciliul tatalui.
In drept, au fost invocate prevederile art. 397, 401 Cod civil.
La dosar s-a depus in copie sentinta civila nr. 243/2011 a Judecatoriei Vatra Dornei.
Din oficiu, instanta a dispus efectuarea unui Raport de Ancheta sociala de catre Serviciul de Autoritate Tutelara din cadrul Primariei Vatra Dornei la domiciliile partilor, acesta fiind atasat la dosar (f 32).
Parata a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, motivat de faptul ca prin Decizia civila nr. 673/07.03.2012 a Curtii de Apel Suceava s-a analizat cererea reclamantului de acordare a autoritatii parintesti ambilor parinti, cerere care a fost respinsa.
De la data pronuntarii acelei hotarari judecatoresti pana in prezent nu s-au schimbat conditiile avute in vedere de instanta si nu s-au restabilit in nici un fel relatiile dintre tata si minore, tatal fiind total dezinteresat de acestea.
Minorele sunt rezidente in Irlanda, fiica cea mare fiind inscrisa la o scoala din Dublin, iar pentru cea mica, de asemenea, s-au inceput demersurile de inscriere la scoala, dar in prezent sta la bunicii materni, C.V. si D. in comuna Ciocanesti, judetul Suceava.
Fata de cele aratate parata a solicitat respingerea actiunii, intrucat relatia dintre fostii soti este extrem de tensionata, reclamantul fiind extrem de violent, a incercat sa o omoare pe parata, aceasta fiind nevoita sa apeleze la autoritatile irlandeze, sens in care s-a emis un Ordin de restrictie de catre Curtea Districtuala de Justitie Dublin, pentru perioada 10.01.2012 - 29.01.2015, acestuia fiindu-i interzis sa se apropie de locuinta paratei si a persoanelor dependente de ea.
Un alt motiv pentru care parata solicita respingerea actiunii este faptul ca minorele trebuie sa circule impreuna cu mama lor intre Irlanda si Romania, trebuie sa li se schimbe destul de des pasapoartele, iar daca ambii parinti ar exercita autoritatea parinteasca mama ar avea nevoie permanent de declaratii autentice in ceea ce priveste consimtamantul de la reclamant, pe care nu-l va primi niciodata, data fiind starea conflictuala deosebita.
In cauza s-a dispus atasarea spre consultare a dosarului nr. 1917/334/2010 al Judecatoriei Vatra Dornei.
In fata instantei de judecata au fost solicitate, incuviintate si administrate urmatoarele mijloace de proba: proba cu inscrisuri si proba testimoniala, fiind audiati martorii B.A., S.I., ?.A. si C.D..
In conformitate cu prevederile art. 24 alin. 2 rap. la art. 125 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului minora A.M.G. a fost ascultata in Camera de Consiliu la data de 24.07.2013.
Instanta a acordat numeroase termene pentru ca partile sa ajunga la o intelegere.
Prin sentinta civila nr. 1278/18.12.2013, prima instanta a respins actiunea formulata de reclamantul A.D.D. in contradictoriu cu parata C.A. (fosta Anton), ca nefondata si a obligat reclamantul la plata catre parata la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut ca prin sentinta civila nr. 243 din 18 februarie 2013, pronuntata in dosarul nr. 1917/334/2010 al Judecatoriei Vatra Dornei, s-a dispus desfacerea casatoriei incheiata la data de 14.02.1999 si inregistrata la Primaria com. I, jud. S., sub nr. 4, din culpa exclusiva a paratului (reclamant in prezenta cauza); s-a dispus incredintarea minorelor A.M.G. si A.C.V. spre crestere si educare reclamantei C.A..
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul A.D.D., apel respins prin Decizia nr. 203 din 21 septembrie 2011 a Tribunalului Suceava.
Impotriva deciziei sus mentionate a declarat recurs A.D.D., iar Curtea de Apel Suceava, prin Decizia nr. 673 din 7 martie 2012 a respins ca nefondat recursul.
In considerentele hotararii anterior amintite s-a retinut ca numita C.A. a facut dovada ca minora A.M.G. frecventeaza cursurile Scolii Nationale "St. Peter s" din Dublin, iar minora A.C.V., care se afla in grija bunicilor paterni, era inscrisa la Gradinita Ciocanesti incepand cu toamna anului 2010. De asemenea, numita C.A. a facut dovada in cauza ca in perioada 2010 - 2012 a avut o locuinta inchiriata in Dublin, Irlanda, conform contractelor de inchiriere depuse la dosar, in timp ce reclamantul nu a facut nicio dovada in privinta conditiilor necorespunzatoare in care ar fi crescute minorele si nici cu privire la existenta promiscua a paratei din prezentul dosar. Instanta de recurs a mai retinut si faptul ca reclamantul este o persoana violenta, dovada in acest sens fiind emiterea unui Ordin de restrictie in ceea ce-l priveste de catre Curtea Districtuala de Justitie, Districtul Metropolitan Dublin, prin care i se pune in vedere acestuia sa nu foloseasca sau sa ameninte cu folosirea fortei, sa molesteze sau sa sperie parata sau persoana dependenta de ea incepand cu data de 10.01.2012 si pana la data de 29.01.2015.
Curtea a apreciat ca interesul superior al minorelor nu poate fi satisfacut ci, din contra, ar avea de suferit prin stabilirea autoritatii parintesti comune si in favoarea reclamantului.
Referitor la raporturile dintre cei doi parinti si minorele A.M.G. si A.C.V. prima instanta si-a indreptat atentia cu prioritate asupra principiului interesului superior al copilului, reglementat de dispozitiile art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului - "principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti" - principiu caruia i se subordoneaza si masura exercitarii autoritatii parintesti fata de minore de catre parintii lor.
In determinarea interesului superior al minorului, instanta a avut in vedere o serie de factori cum sunt posibilitatile materiale ale parintilor, posibilitatile de dezvoltare fizica, morala si intelectuala pe care minorul le poate gasi la unul dintre parinti, varsta copilului, comportarea parintilor fata de minor, sexul acestuia, starea de sanatate, posibilitatile concrete ale partilor de a se ocupa efectiv de copil, etc.
Pe baza probatoriul administrat in cauza, respectiv Raportul de Ancheta sociala intocmit de catre Serviciul de Autoritate Tutelara din cadrul Primariei Vatra Dornei, instanta a retinut ca sotii Anton au avut domiciliul in municipiul Vatra Dornei, intr-un apartament proprietate particulara, spatiu care in prezent este neocupat intrucat in perioada in care A.D.D., care este plecat in Irlanda din anul 2005, se afla in vizita in tara acesta locuieste la mama sa.
De asemenea, din declaratiile martorelor B.A. si S.I., audiate in cauza, reiese faptul ca si tatal minorelor isi iubeste fetele si ar dori sa tina legatura cu acestea, insa nu ii este permis de catre parata. Mai arata cele doua martore ca reclamantul contribuie la cresterea si intretinerea minorelor.
Din declaratiile martorelor ?.A. si C.D. rezulta faptul ca fiica cea mare a partilor se afla la o scoala in Irlanda, iar fiica cea mica este in grija bunicilor materni in localitatea C., judetul S., insa si aceasta a fost inscrisa la o scoala din Irlanda. Martorele precizeaza faptul ca nu au cunostinta daca reclamantul are locuinta in Irlanda sau daca are loc de munca. Martora C.D. mai arata ca fata cea mare a partilor nu doreste sa aiba legaturi personale cu tatal sau, iar fiica cea mica nici nu-l cunoaste.
Audiata fiind in Camera de Consiliu, in conformitate cu prevederile art. 24 alin. 2 rap la art. 125 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, minora A. M. G. a aratat ca locuieste impreuna cu mama sa in Dublin, Irlanda si este eleva la o scoala din aceasta localitate, in clasa a VI a. Minora a afirmat ca mama sa lucreaza ca si infirmiera si are un salariu cu care se descurca destul de bine. Tatal sau lucreaza intr-o alta localitate, la un atelier unde si locuieste. De asemenea, minora a declarat ca l-a vizitat pe tatal sau in anul 2012, insa acesta nu a intrebat-o ce mai face, daca are tot ce-i trebuie, ci a intrebat-o doar ce face mama ei. Minora a aratat clar si raspicat ca nu doreste sa aiba legaturi cu tatal sau, iar sora sa nici nu il cunoaste pe acesta, deoarece atat timp cat au locuit impreuna acesta a pus-o sa fure dintr-un magazin niste pastile. A mai aratat minora ca reclamantul a lovit-o atat pe ea, cat si pe mama sa, astfel incat nu doreste sub nicio forma sa aiba legaturi cu acesta si nici nu doreste sa fie vizitata de el, ci doreste ca acesta sa-si vada de viata sa asa cum a facut-o si pana acum.
Astfel, referitor la solicitarea reclamantului de a se dispune, in temeiul dispozitiilor art. 397 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, exercitarea autoritatii parintesti fata de minorele A.M.G. si A.C.V. de catre ambii parinti, instanta a retinut ca potrivit art. 403 Cod civil "In cazul schimbarii imprejurarilor, instanta de tutela poate modifica masurile cu privire la drepturile si indatoririle parintilor divortati fata de copiii lor minori, la cererea oricaruia dintre parinti sau a unui alt membru de familie, a copilului, a institutiei de ocrotire, a institutiei publice specializate pentru protectia copilului sau a procurorului."
In consecinta, interesul superior al copilului, in acceptiunea Legii nr. 272/2004 si care se regaseste in egala masura in Codul Civil se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizica si morala normala, la un echilibru socio-afectiv, la viata de familie, drept afirmat si prin art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Asa fiind, acolo unde interesele parintilor sunt in conflict, drepturile si interesele prioritare ale copilului trebuie sa fie promovate de dispozitiile art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, drepturi de care trebuie sa beneficieze nu doar parintii, ci si copilul.
Avand in vedere varsta minorelor, de 14, respectiv 6 ani, faptul ca acestea se afla in plin proces de dezvoltare afectiva, emotionala si psihica de formare a personalitatii lor, primordiala in aceasta perioada este satisfacerea nevoilor de ordin afectiv, care presupun asigurarea unui mediu familial si social stabil, fara modificarea reperelor umane si morale care constituie fundamentul formarii lor ca adolescente si, ulterior, ca adulte. In acest context, trebuie subliniat ca interesul superior al copilului presupune, in mod special, prezenta activa si directa a parintelui in viata sa.
Or, in conditiile in care contactele si legaturile directe dintre tata si fiice au fost sporadice si lipsite de consistenta, practic cei doi copii nu mai au sentimentul de apartenenta parentala si nu-si mai percep tatal ca pe o persoana importanta in viata lor
Luand in considerare si cele statuate de catre Curtea de Apel Suceava prin Decizia civila nr. 673/07.03.2012 in care a fost analizata oportunitatea exercitarii drepturilor parintesti de catre ambii parinti, concluzionandu-se ca interesul superior al minorelor nu poate fi satisfacut ci, din contra, ar avea de suferit prin stabilirea autoritatii comune si in favoarea reclamantului si avand in vedere ca in prezenta cauza reclamantul nu a facut in niciun fel dovada schimbarii imprejurarilor care au fost avute in vedere de catre Curte, prima instanta a respins capatul de cerere privind exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti.
In conformitate cu prevederile art. 401 alin 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil parintele sau, dupa caz, parintii separati de copilul lor au dreptul de a avea legaturi personale cu acesta.
In ceea ce priveste stabilirea dreptului reclamantului de a avea legaturi personale cu minorele, prima instanta a retinut ca, in calitate de parinte, acesta are dreptul de a avea legaturi personale cu copii sai si de a veghea la cresterea si educarea lor, drept recunoscut de lege. In plus, copiii au dreptul de a avea legaturi cu rudele lor, toate masurile ce se dispun fiind raportate la principiul interesului superior al copilului.
Astfel, potrivit art. 14 din Legea nr. 272/2004 copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care a dezvoltat legaturi de atasament, avand dreptul de a-si cunoaste rudele si de a intretine relatii personale cu acestea, precum si cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, in masura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior.
Impiedicarea exercitarii acestor drepturi este posibila doar in situatii de exceptie, situatii care isi gasesc aplicarea in cauza de fata.
Astfel, emiterea unui Ordin de restrictie in ceea ce-l priveste pe reclamant de catre Curtea Districtuala de Justitie, Districtul Metropolitan Dublin, prin care i se pune in vedere acestuia sa nu foloseasca sau sa ameninte cu folosirea fortei, sa molesteze sau sa sperie parata sau persoana dependenta de ea incepand cu data de 10.01.2012 si pana la data de 29.01.2015, precum si opinia minorei A.M.G., nascuta la data de 09,11.1999, pe care instanta este obligata sa o aiba in vedere, prin care aceasta isi exprima dorinta de a nu avea legaturi cu tatal sau, deoarece atat timp cat a locuit impreuna cu acesta, a pus-o sa fure dintr-un magazin niste pastile, ca a lovit-o atat pe ea cat si pe mama sa, astfel incat nu doreste sub nicio forma sa aiba legaturi cu acesta si nici nu doreste sa fie vizitata de el, ci doreste ca acesta sa-si vada de viata sa asa cum a facut-o si pana acum, constituie motive temeinice pentru ca instanta sa nu incuviinteze programul de vizita solicitat de catre reclamant, mai ales ca acesta presupune ca cele doua minore sa petreaca perioade destul de lungi (o luna in perioada vacantei de vara, o saptamana in perioada vacantei de iarna) la domiciliul reclamantului, in conditiile in care acesta nu a facut in acest dosar dovada domiciliului sau din Irlanda si nici a faptului ca ar detine un loc de munca stabil din care sa-si asigure veniturile necesare unui trai decent.
Argumentele expuse anterior nu trebuie sa fie interpretate in sensul ca interesul copiilor exclude mentinerea legaturilor cu tatal lor ci, ca in acest moment al dezvoltarii lor este necesar pentru protejarea minorelor ca aceste relatii sa fie dezvoltate treptat, astfel incat sa nu sa produca repercusiuni negative in viata copiilor si sa se construiasca o relatie tata-fiice durabila, bazata pe incredere si afectiune reciproca.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs la data de 12 februarie 2014 reclamantul A.D.D., care ulterior a fost recalificat ca apel, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivare, a aratat ca in mod gresit s-a retinut faptul ca in dosarul de divort instanta s-ar fi pronuntat cu privire la autoritatea comuna asupra minorelor; acea cauza s-a inregistrat inainte de intrarea in vigoare a Noului Cod Civil si s-a judecat in temeiul legii vechi, care viza incredintarea minorilor unuia dintre parinti. Dispozitiile Noului Cod Civil, referitoare la raporturile dintre parinti si copii lor minori sunt de imediata aplicare, regula fiind aceea ca minorii sa fie crescuti de ambii parinti, iar dupa divort regula fiind aceea ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata in comun. Aceasta este, de altfel, ratiunea modificarii legii in sensul inlocuirii incredintarii minorilor cu exercitarea in comun a autoritatii parintesti.
Conform art. 507 Cod civil, daca unul dintre parinti este decedat, declarat mort prin hotarare judecatoreasca, pus sub interdictie, decazut din drepturile parintesti sau daca din orice motiv se afla in neputinta de a-si exprima vointa, celalalt parinte exercita singur autoritatea parinteasca. Autoritatea parinteasca nu este numai un drept al parintelui, ci si un drept al copilului, iar el nu se afla in nici una dintre situatiile mentionate in textul de lege mai sus indicat, pentru ca numai parata sa exercite autoritatea parinteasca cu privire la cele doua minore.
A precizat ca, din intreg probatoriul administrat in cauza, in special depozitiile martorilor audiati la propunerea sa, B.A. si S.I., a rezultat cu certitudine faptul ca este atasat de cele doua minore, ca parata nu-i permite sa tina legatura cu acestea, precum si faptul ca a contribuit si contribuie financiar la cheltuielile legate de cresterea si educarea lor.
Este in interesul superior al copiilor sa aiba legaturi personale cu ambii parinti, iar el nu poate avea numai obligatia de a contribui financiar la cheltuielile legate de cresterea si educarea lor, in timp ce i se refuza dreptul de vizita solicitat, precum si dreptul de a decide, alaturi de parata, cu privire la problemele legate de exercitarea autoritatii parintesti.
Instanta de fond a respins actiunea fara sa tina cont si de pozitia paratei, care a fost de acord cu stabilirea unui program de vizitare la domiciliul sau.
Referitor la ordinul de restrictie, la care se face referire in sentinta recurata, acesta nu are si nu poate avea nici un efect asupra drepturilor sale parintesti.
A aratat ca nu pot fi retinute consemnarile privitoare la opinia celor doua minore, data fiind perioada foarte lunga de timp de cand parata nu-i permite sa tina legatura cu ele si influenta certa pe care mama o exercita asupra lor, iar referitor la motivarea instantei de fond potrivit careia relatiile tata - fiice trebuie sa se dezvolte treptat, in situatia data, cat timp i se refuza vizitarea minorelor, nu poate dezvolta aceasta relatie.
Intimata C.A. a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
A aratat ca, pentru a se admite un program de vizitare minor, in sensul ca minorele sa fie luate la domiciliul reclamantului-recurent timp de o luna, in primul rand acesta trebuie sa faca dovada domiciliului si conditiilor concrete de crestere si educare.
Un alt motiv temeinic pentru care solicita respingerea apelului in ce priveste cererea de exercitarea a autoritatii parintesti de ambii parinti si exercitarea autoritatii parintesti doar de ea il constituie faptul ca minorele trebuie sa circule impreuna cu mama intre Irlanda si Romania. De asemenea, trebuie sa li se schimbe destul de des pasapoartele, dat fiind ca pentru copii pasapoartele au perioada de valabilitate scurta 3-5 ani. Pentru toate acestea, in cazul in care se dispune exercitarea autoritatii parintesti de ambii parinti, mama are nevoie permanent de declaratii autentice in ce priveste consimtamantul de la reclamantul-apelant, pe care nu-l va primi niciodata, data fiind starea conflictuala deosebita ce exista intre ei, ceea ce nu este in interesul minorelor.
Prin decizia nr. 335 din 8 aprilie 2014, Tribunalul Suceava a admis apelul reclamantului si a schimbat in totalitate sentinta apelata, in sensul ca : a admis in parte actiunea; a incuviintat ca reclamantul-apelant A.D.D. sa aiba legaturi personale cu fiicele sale minore, A.C.V., nascuta la data de 12 decembrie 2007 in orasul Dublin, Irlanda si A.M.G., nascuta la data de 5 noiembrie 1999 in municipiul Vatra Dornei, jud. Suceava, dupa urmatorul program de vizitare: doua saptamani in perioada vacantei de vara a fiecarui an, in perioada 15 iulie - 30 iulie, la domiciliul tatalui; o saptamana in perioada vacantei de iarna, in perioada 23 decembrie-30 decembrie, la domiciliul tatalui si trei zile in vacanta de Pasti a fiecarui an, la domiciliul tatalui, a obligat partile sa respecte acest program de vizitare.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 243 din data de 18 februarie 2011 a Judecatoriei Vatra Dornei (dosar nr. 1917/334/2010) a fost desfacuta casatoria incheiata intre parti la data de 14 februarie 1999, iar copiii minori rezultati din casatorie au fost incredintati spre crestere si educare mamei lor. Prin Decizia nr. 673 din data de 7 martie 2012, Curtea de Apel Suceava a respins recursul declarat de apelantul A.D.D. si a mentinut solutia primei instante, chiar in conditiile in care intrase in vigoare Legea nr. 287/2009 si dispozitiile art. 6 al. 6 din Legea nr. 287/2009 si cele ale art. 39 al. 1 si 46 din Legea nr. 71/2011.
In argumentarea solutiei sale, instanta de recurs a retinut ca numita C.A. a facut dovada ca minora A.M.G.frecventeaza cursurile Scolii Nationale "St. Peter s" din Dublin, iar minora A.C.V., care se afla in grija bunicilor paterni, era inscrisa la Gradinita Ciocanesti incepand cu toamna anului 2010. De asemenea, numita C.A. a facut dovada in cauza ca in perioada 2010 - 2012 a avut o locuinta inchiriata in Dublin, Irlanda, conform contractelor de inchiriere depuse la dosar, in timp ce reclamantul nu a facut nicio dovada in privinta conditiilor necorespunzatoare in care ar fi crescute minorele si nici cu privire la existenta promiscua a paratei din prezentul dosar. Instanta de recurs a mai retinut si faptul ca reclamantul este o persoana violenta, dovada in acest sens fiind emiterea unui Ordin de restrictie in ceea ce-l priveste de catre Curtea Districtuala de Justitie, Districtul Metropolitan Dublin, prin care i se pune in vedere acestuia sa nu foloseasca sau sa ameninte cu folosirea fortei, sa molesteze sau sa sperie parata sau persoana dependenta de ea incepand cu data de 10.01.2012 si pana la data de 29.01.2015. Curtea a apreciat ca interesul superior al minorelor nu poate fi satisfacut ci, din contra, ar avea de suferit prin stabilirea autoritatii comune si in favoarea reclamantului.
Potrivit dispozitiilor art. 403 Cod civil, in cazul schimbarii imprejurarilor, instanta de tutela poate modifica masurile cu privire la drepturile si indatoririle parintilor divortati fata de copiii lor minori, la cererea oricaruia dintre parinti sau a unui alt membru de familie, a copilului, a institutiei de ocrotire, a institutiei publice specializate pentru protectia copilului sau a procurorului.
Or, din probatoriul administrat in cauza in prima instanta nu rezulta ca imprejurarile care au stat la baza pronuntarii hotararii judecatoresti anterioare, prin care s-a dispus exercitarea autoritatii parintesti in mod exclusiv de catre mama asupra copiilor minori rezultati din casatorie, A.M.G.si A.C.V., s-au schimbat astfel incat sa se dispuna exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti asupra copiilor.
Astfel, Ordinul de restrictie nr. 169A din data de 30 ianuarie 2012 emis de Curtea Districtuala de Justitie - Districtul Metropolitan Dublin prin care reclamantului-apelant i s-a pus in vedere sa nu foloseasca sau sa ameninte cu folosirea fortei, sa molesteze sau sa sperie reclamanta sau persoana dependenta de ea, sa nu supravegheze sau sa blocheze locul unde reclamanta sau persoana dependenta de ea locuieste, este valabil pana in data de 29 ianuarie 2015.
Dupa cum rezulta din dispozitiile art. 31 al. 21 din Legea nr. 272/2004, in situatia in care ambii parinti exercita autoritatea parinteasca, dar nu locuiesc impreuna, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului invataturii sau pregatirii profesionale, tratamente medicale complexe sau interventii chirurgicale, resedinta copilului sau administrarea bunurilor se iau numai cu acordul ambilor parinti, iar in conditiile existentei ordinului de restrictie emis de Curtea Districtuala de Justitie - Districtul Metropolitan Dublin pana in data de 29 ianuarie 2015 nu este posibil ca partile sa exercite autoritatea parinteasca in comun in modalitatea stabilita de acest text de lege si sa ia in comun deciziile referitoare la alegerea felului invataturii sau pregatirii profesionale, tratamente medicale complexe sau interventii chirurgicale, resedinta copilului sau administrarea bunurilor, avand in vedere obligatiile impuse reclamantului-apelant prin acest ordin de restrictie si anume, sa nu supravegheze sau sa blocheze locul unde reclamanta sau persoana dependenta de ea locuieste, exercitarea autoritatii parintesti in comun fiind, in mod obiectiv, imposibila.
Dispozitiile art. 507 Cod civil invocate de reclamantul-apelant nu au relevanta in cauza, avand in vedere ca si dispozitiile art. 398 al. 1 Cod civil permit ca instanta judecatoreasca sa dispuna ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti in cazul existentei unor motive temeinice, iar motivele temeinice prevazute de art. 398 al. 1 Cod civil sunt distincte de cele prevazute de art. 507 Cod civil.
Astfel, dupa cum rezulta din dispozitiile art. 31 al. 25 din Legea nr. 272/2004, se considera motive intemeiate pentru ca instanta sa decida ca autoritatea parinteasca sa se exercite de catre un singur parinte alcoolismul, boala psihica, dependenta de droguri a celuilalt parinte, violenta fata de copil sau fata de celalalt parinte, condamnarile pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infractiuni cu privire la viata sexuala, infractiuni de violenta, precum si orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de catre acel parinte a autoritatii parintesti, iar potrivit al. 3 al aceluiasi text de lege, in cazul existentei unor neintelegeri intre parinti cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti, instanta judecatoreasca, dupa ascultarea ambilor parinti, hotaraste potrivit interesului superior al copilului.
Or, cum a retinut in mod corect prima instanta, existenta Ordinului de restrictie nr. 169A din data de 30 ianuarie 2012 emis de Curtea Districtuala de Justitie - Districtul Metropolitan Dublin, prin care reclamantului-apelant i s-a pus in vedere sa nu foloseasca sau sa ameninte cu folosirea fortei, sa molesteze sau sa sperie reclamanta sau persoana dependenta de ea, sa nu supravegheze sau sa blocheze locul unde reclamanta sau persoana dependenta de ea locuieste, valabil pana in data de 29 ianuarie 2015 si care atesta existenta violentei fata de celalalt parinte constituie un motiv temeinic in acceptiunea art. 31 al. 25 din Legea nr. 272/2004 pentru ca instanta sa decida ca autoritatea parinteasca sa se exercite de catre un singur parinte.
In ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de apel, referitor la solicitarea reclamantului-apelant de a avea legaturi personale cu copiii minori, tribunalul a retinut ca acesta nu a fost solicitat in dosarul de divort, iar dispozitiile art. 398 al. 1 Cod civil prevad ca, chiar in cazul in care autoritatea parinteasca se exercita de catre un singur parinte, celalalt parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia. Conform dispozitiilor art. 401 Cod civil, in cazurile prevazute la art. 400, parintele sau, dupa caz, parintii separati de copilul lor au dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, iar in caz de neintelegere intre parinti, instanta de tutela decide cu privire la modalitatile de exercitare a acestui drept, iar art. 496 al. 5 Cod civil prevede ca parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia.
In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 14 din Legea nr. 272/2004. Conform prevederilor art. 15 al. 1 din acelasi act normativ " in sensul prezentei legi, relatiile personale se pot realiza prin intalniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relatii personale cu copilul; vizitarea copilului la domiciliul acestuia; gazduirea copilului pe perioada determinata de catre parintele sau de catre alta persoana la care copilul nu locuieste in mod obisnuit; corespondenta ori alta forma de comunicare cu copilul; transmiterea de informatii copilului cu privire la parintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a mentine relatii personale cu copilul si transmiterea de informatii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluari medicale sau scolare, catre parintele sau catre alte persoane care au dreptul de a mentine relatii personale cu copilul."
De asemenea, dispozitiile art. 16 al. 1 din Legea nr. 272/2004 recunosc dreptul copilului care a fost separat de ambii parinti sau de unul dintre acestia printr-o masura dispusa in conditiile legii de a mentine relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului, prevederi legale asemanatoare fiind consacrate si in art. 262 al. 2 Cod civil, iar dupa cum rezulta din dispozitiile art. 496 al. 5 Cod civil, parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia. Instanta de tutela poate limita exercitiul acestui drept, daca aceasta este in interesul superior al copilului.
Reclamantul-apelant a solicitat stabilirea modalitatii de exercitare a dreptului sau de a avea legaturi personale cu copiii minori, prevazut de art. 401 al. 1 si 496 al. 5 Cod civil, drept care este conferit de lege parintelui la care nu locuieste copilul, la latitudinea partilor si a instantei revenind doar modalitatea de exercitare concreta a acestui drept, care poate fi limitat doar daca este in interesul superior al copiilor.
Dispozitiile art. 17 din Legea nr. 272/2004 recunosc dreptul copilului ai carui parinti locuiesc in state diferite de a intretine relatii personale si contacte directe cu acestia, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului, astfel incat acest drept trebuie recunoscut si in cazul fiicelor partilor, atata timp cat reclamantul-apelant locuieste de fapt in Irlanda, iar exercitiul acestui drept nu poate fi restrictionat pentru simplul motiv ca reclamantul-apelant nu a facut dovada ca are o locuinta stabila in Irlanda, atata timp cat locuinta copiilor minori nu a fost stabilita la el.
Contrar celor retinute de prima instanta, in cauza nu a fost dovedita existenta unor motive temeinice pentru a ingradi exercitiul dreptului reclamantului-apelant de a avea legaturi personale cu copiii sai, nefiind dovedit ca a manifestat violenta sau neglijenta fata de copiii sai, iar faptul ca cele doua fete nu sunt atasate de tatal lor si nu vor sa il vada nu constituie un motiv de limitare absoluta a exercitiului acestui drept pana la data de 29 ianuarie 2015, perceptia copiilor asupra tatalui lor putand fi influentata in mod negativ si de animozitatile existente intre parinti si de lunga perioada de timp de cand reclamantul-apelant nu a mai putut lua contact cu copiii sai.
Contrar celor retinute de prima instanta, existenta Ordinului de restrictie nr. 169A din data de 30 ianuarie 2012 emis de Curtea Districtuala de Justitie - Districtul Metropolitan Dublin, prin care reclamantului-apelant i s-a pus in vedere sa nu foloseasca sau sa ameninte cu folosirea fortei, sa molesteze sau sa sperie reclamanta sau persoana dependenta de ea, sa nu supravegheze sau sa blocheze locul unde reclamanta sau persoana dependenta de ea locuieste, valabil pana in data de 29 ianuarie 2015 nu constituie, in sine, un motiv temeinic pentru a limita in mod absolut exercitiul dreptului acestuia de a avea legaturi personale cu copiii sai pana in data de 29 ianuarie 2015, atata timp cat limitarile dispuse prin acest ordin de restrictie privesc doar persoana paratei-intimate, nu si a copiilor partilor, iar dispozitiile art. 398 al.1 Cod civil recunosc dreptul parintelui care nu exercita autoritatea parinteasca de a pastra dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, acest drept de a veghea neputand fi exercitat in absenta dreptului de a avea legaturi personale cu copilul.
Din declaratiile martorilor B.A. (f.43-ds. fond) si S.I. (f.44-ds. fond) rezulta ca reclamantul-apelant isi iubeste copiii, nu este o persoana violenta, se comporta normal, dar nu i se permite sa isi vada cele doua fete, nici in tara, nici in Irlanda, contribuie la intretinerea acestora.
Reclamantul-apelant nu a fost decazut din exercitiul drepturilor parintesti, iar din probatoriul administrat in cauza nu rezulta ca, cresterea si educarea copiilor ar fi periclitate prin stabilirea unui program de vizitare concret, prin care tatal ar putea avea legaturi personale cu copiii sai minori, nefiind dovedita existenta unei potentiale situatii de risc in conditiile in care copiii ar lua contactul cu tatal lor.
Este adevarat ca minora A.M.G. a aratat ca nu doreste sa ia legatura cu tatal sau, cu ocazia audierii sale in sedinta camerei de consiliu din data de 24 iulie 2013 (f.55-ds. fond), dar opiniile copilului ascultat vor fi luate in considerare in raport cu varsta si gradul sau de maturitate, tinand cont si de faptul ca opinia copilului este influentata prin prisma unor experiente si a unor evenimente petrecute in urma cu trei ani, rastimp in care minora si sora sa nu au mai luat legatura personal cu tatal lor, iar absenta oricarui contact direct intre reclamantul-apelant si fiicele sale si animozitatile evidente dintre parti nu au facut decat sa perpetueze si sa amplifice aceasta perceptie negativa a copiilor asupra tatalui lor.
Contrar celor retinute de instanta de fond si sustinute de parata-intimata prin intampinare, mentinerea acestei situatii de fapt si interzicerea dreptului reclamantului-apelant de a avea legaturi personale cu copiii sai inca un an de zile, pana la data de 29 ianuarie 2015, nu este de natura a imbunatati relatiile dintre reclamantul-apelant si copii ci, dimpotriva, exista riscul ca absenta oricarui contact efectiv intre ei sa duca la deteriorarea definitiva a relatiilor dintre copii si tatal lor si la o instrainare totala.
Probatoriul administrat in cauza nu contureaza convingerea instantei de apel in sensul existentei unor imprejurari exceptionale care sa justifice interzicerea exercitiului dreptului reclamantului-apelant de a avea legaturi personale cu fiicele sale la locuinta sa, nestanjenit de prezenta celuilalt parinte.
Nu s-a dovedit ca reclamantul-apelant ar fi manifestat vreodata o atitudine violenta fata de fiicele sale, iar faptele de violenta conjugala asupra paratei-intimate relevate in dosarul de divort si in declaratia martorei Calilean Doinita s-au petrecut in anul 2012; de atunci nu exista indicii ca reclamantul-apelant ar fi periclitat in vreun fel, prin atitudinea sa, cresterea si dezvoltarea fiicelor sale.
Faptul ca nu si-a mai vizitat copiii in acest rastimp nu constituie un motiv de ingradire a exercitiului acestui drept, avand in vedere ca din declaratiile martorilor rezulta ca reclamantul-apelant nu si-a mai putut vizita copiii din cauza existentei ordinului de restrictie, iar temerea manifestata de minore cand il intalnesc pe tatal lor nu constituie un motiv de limitare a contactului reclamantului-apelant cu fiicele sale, aceasta temere fiind poate rezultatul lipsei unui contact efectiv si liber al acestuia cu minorele, fara prezenta celuilalt parinte.
Avand in vedere acest context, tribunalul a apreciat ca este in interesul superior al minorelor sa incuviinteze ca reclamantul-apelant A.D.D. sa aiba legaturi personale cu acestea dupa urmatorul program de vizitare: doua saptamani in perioada vacantei de vara a fiecarui an, in perioada 15 iulie - 30 iulie, la domiciliul tatalui; o saptamana in perioada vacantei de iarna, in perioada 23 decembrie - 30 decembrie, la domiciliul tatalui, si trei zile in vacanta de Pasti a fiecarui an, la domiciliul tatalui.
La stabilirea acestui program tribunalul a avut in vedere optiunile partilor, varsta copiilor, programul acestora, faptul ca ambii parinti locuiesc in Irlanda, precum si faptul ca, dupa cum rezulta din dispozitiile art. 14 al. 1 si 16 al. 1 din Legea nr. 272/2004, dreptul copilului de a mentine legaturi personale cu parintele presupune relatii personale si contacte directe cu parintele de care a fost separat, iar exercitiul dreptului tatalui la legaturi personale cu minorul, in sensul stabilirii unui program de vizitare, se presupune a fi efectiv, impunandu-se ca dispozitiile adoptate in acest sens sa nu fie formale, ci susceptibile de aducere eficienta la indeplinire si, in mod necesar, sa asigure valorificarea optima a dreptului subiectiv, din dispozitiile art. 496 al. 5 Cod civil rezultand ca instanta de tutela poate limita exercitiul acestui drept doar daca aceasta este in interesul superior al copilului.
Avand in vedere existenta ordinului de restrictie si faptul ca parintii nu au reusit sa ajunga la un acord cu privire la modalitatea concreta de exercitare a dreptului reclamantului-apelant de a avea legaturi cu copiii sai, tribunalul a constatat ca se impune stabilirea unui program de vizitare strict dupa care reclamantul-apelant sa poata lua legatura cu copiii sai, existenta ordinului de restrictie nefiind un impediment in sine, data fiind existenta mijloacelor moderne de comunicare si obligatia parintilor de a coopera intre ei pentru a-i asigura copilului dreptul la o dezvoltare fizica si morala normala, la echilibru socioafectiv si la viata de familie.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs, in termen legal, reclamantul, aratand ca in mod gresit nu i s-a admis si capatul de cerere prin care a solicitat ca autoritatea parinteasca asupra celor doua minore sa fie exercitata in comun.
In dezvoltarea motivelor a aratat ca nu se afla in niciuna dintre situatiile de exceptie prevazute de art. 507 din Codul civil, iar autoritatea parinteasca nu este numai un drept al parintelui, ci si un drept al copilului.
Gresit instanta de apel a considerat ca nu s-au schimbat imprejurarile care au stat la baza pronuntarii hotararii anterioare. Dispozitiile noului Cod civil sunt de imediata aplicare, iar varsta minorelor nu mai este aceeasi.
Este dreptul sau, ca parinte al celor doua minore, sa decida cu privire la aspecte importante din viata lor.
In drept, reclamantul a invocat disp. art. 299 - 316 din Codul de procedura civila.
Legal citata, parata - intimata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinand decizia atacata prin prisma criticilor formulate de reclamant, Curtea constata neintemeiat recursul, urmand a-l respinge pentru considerentele ce succed.
In speta, cererea reclamantului de a se dispune exercitarea in comun a autoritatii parintesti asupra celor doua minore rezultate din casatoria partilor a fost respinsa cu motivarea ca acesta nu a facut dovada modificarii imprejurarilor care au stat la baza solutiei date in aceasta privinta de Curtea de Apel Suceava, prin decizia civila nr. 673/7.03.2012 (dosar nr. 1917/334/2010), nefiind intrunite conditiile prev. de disp. art. 403 Cod civil.
Din aceasta perspectiva nu se poate aprecia ca incidenta dispozitiilor Noului Cod civil, de imediata aplicare, constituie o "schimbare a imprejurarilor" avute in vedere in procesul de divort, in sensul disp. art. 403 din Codul de procedura civila. Dimpotriva, tocmai in considerarea incidentei dispozitiilor noului cod in procesul de divort aflat in derulare la intrarea in vigoare a acestuia, instanta de recurs, prin decizia civila nr. 673/7.03.2012, a cercetat solicitarea paratului (reclamant in prezenta cauza) in raport de disp. art. 396 - 397 din acest act normativ.
De altfel, in considerentele deciziei, instanta de recurs a facut referire expresa la disp. art. 5 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Noului Cod civil, motivand inlaturarea apararilor intimatei, care a sustinut ca noile dispozitii ale Codului civil nu ar fi aplicabile in recurs.
In raport de aspectele concrete avute in vedere de instante in procesul de divort la luarea masurii privind exercitarea autoritatii parintesti exclusiv de reclamanta - conditii de locuit, conditii de crestere si educare, situatie scolara, atasamentul fata de parintele cu care locuiesc, nevoia de stabilitate a minorului, pozitia minorei M. - G., situatia conflictuala dintre parinti, - simplul fapt ca "varsta minorelor nu mai este aceeasi cu cea avuta in vedere la data pronuntarii acelei hotarari" nu constituie, prin el insusi, o imprejurare de natura a determina schimbarea acesteia.
Decizia nr. 673 a fost pronuntata la 7.03.2012, iar actiunea ce formeaza obiectul prezentei cauze a fost promovata de reclamant la 4.02.2013. Mai mult, se impune a fi subliniat si faptul ca nici la instanta de fond si nici la cea de apel reclamantul nu a folosit acest argument in sustinerea pretentiei deduse judecatii.
In ce priveste sustinerea recurentului ca nu se afla in niciuna dintre situatiile prevazute de art. 507 Cod civil, in care autoritatea parinteasca se exercita de un singur parinte, curtea retine ca aceasta a fost analizata de instanta de apel prin decizia atacata, Tribunalul apreciind, in baza probelor administrate in cauza, ca sunt incidente disp. art. 398 al. 1 din Codul civil in raport de situatia de fapt retinuta.
Or, modul de aplicare a acestor din urma dispozitii legale nu a fost criticat de recurent in conformitate cu disp. art. 3021 al. (1) lit. c) din Codul de procedura civila, iar modul de apreciere a probelor, respectiv de stabilire a situatiei de fapt nu poate fi circumscris niciunuia dintre motivele de recurs prevazute de disp. art. 304 pct. 1 - 9 din Codul de procedura civila, vizand netemeinicia, iar nu nelegalitatea hotararii atacate.
Fata de cele ce preced, Curtea, constatand ca nu sunt date motivele de nelegalitate a deciziei atacate, in temeiul disp. art. 304 pct. 9 rap. la art. 312 al. 1 din Codul de procedura civila urmeaza a respinge recursul ca nefondat..
In temeiul dispozitiilor art. 274 al. (1) din Codul de procedura civila, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecata suportate de intimata - parata in aceasta faza procesuala, reprezentand onorariu avocat (chitanta fila 25 dosar).
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Minori
Majorare pensie de intretinere. Venituri obtinute in strainatate - Sentinta civila nr. 159 din data de 21.02.2018Stabilire program vizitare minor - Hotarare nr. 508 din data de 23.06.2017
Situatia legala a copilului. Stabilirea numelui copilului din casatorie, ai carui parinti nu au un nume de familie comun. - Decizie nr. speta 3 din data de 08.01.2008
Reducere contributie de intretinere minor stabilita prin conventie notariala - Decizie nr. 535 din data de 16.05.2016
Incetare masura de plasament - Sentinta civila nr. 41 din data de 07.03.2014
Exercitarea drepturilor parintesti. Stabilirea domiciliului minorului. Obligatia de plata a pensiei de intretinere - Decizie nr. 149 din data de 21.05.2012
Minori - Decizie nr. 193 din data de 22.03.2011
Situatia juridica minor - Decizie nr. 321 din data de 27.09.2010
Contributie de intretinere. Motiv de ordine publica. - Decizie nr. 122 din data de 18.02.2010
Minori - Decizie nr. 718 din data de 12.11.2009
Minori - Decizie nr. 41 din data de 15.02.2010
Minori - Decizie nr. 301 din data de 02.04.2009
Art.103 Cp.Revocarea masurii educative a libertatii supravegheate.Inadmisibilitatea cererii in situatia in care minorul a devenit major. - Decizie nr. 5 din data de 19.01.2009
Pensie intretinere - Sentinta civila nr. 1348 din data de 15.12.2010
Reincredintare minor - Sentinta civila nr. 1201 din data de 12.11.2010
Incredintare minor - Sentinta civila nr. 1245 din data de 08.12.2010
Inregistrare tardiva a nasterii - Sentinta civila nr. 624 din data de 05.08.2010
Pensie intretinere/Majorare pensie - Sentinta civila nr. 317 din data de 05.05.2010
Reincredintare minor - Sentinta civila nr. 174 din data de 24.03.2010
Stabilire pensie intretinere minori - incredintare minori - Sentinta civila nr. 172 din data de 18.03.2010