TERMENELE DE APLICARE A SANCTIUNILOR DISCIPLINARE

TERMENELE DE APLICARE A SANCTIUNILOR DISCIPLINARE

                                                                          -Art. 268 alin.1 Codul Muncii Codul Muncii reglementeaza doua termene diferite in interiorul carora angajatorul poate sa sanctioneze salariatii pentru savarsirea unor abateri disciplinare, termene care curg diferit.

( Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale
-  Decizia civila nr. 604 din  data de 25 martie 2010 ) Prin decizia civila nr. 604 din data de 25 martie 2010 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti, a respins ca nefondat recursul declarat de parata SC R. SRL  Targoviste impotriva sentintei civile nr. 58 din data de 11 ianuarie 2010 pronuntata de tribunal, in contradictoriu cu reclamanta C.G.L.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de recurs a retinut ca prin actiune reclamanta C.G.L.  a formulat contestatie in contradictoriu cu SC R SRL Targoviste impotriva deciziei  nr.422 din 25 .09.2009 prin care s-a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantei din motive disciplinare.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca  la momentul la care a sustinut interviul pentru angajare la firma parata, iunie 2009,  cumparase un bilet de avion dus-intors, Bucuresti - Roma, perioada 15-23.09.2009, aspect pe care l-a invederat directorului M. C. si care i-a incuviintat efectuarea concediului in aceasta perioada.
In acest context, la inceputul lunii septembrie 2009, reclamanta a formulat cerere pentru concediu de odihna  pentru perioada 14-25 septembrie 2009  aprobata numai partial pentru perioada 14 -17 septembrie 2009. Tinand seama de perioada in care era plecata, reclamanta a formulat si o cerere pentru concediu fara plata pentru zilele pentru care nu i se aprobase concediu de odihna, inregistrata sub nr.4966 din 12.09.2009 .
La intoarcerea din concediu fiind bolnava, reclamanta a obtinut un concediu medical pentru perioada 28-30  septembrie 2009 - la 1.10.2009, afland  ca cererea de concediu fara plata  nu-i fusese aprobata  si pentru acest motiv s-a procedat la desfacerea contractului de munca.
Reclamanta a apreciat ca fapta sa  nu constituie abatere grava si nici nu se inscrie in cadrul unei abateri repetate de la reguli de disciplina, nemaifiind sanctionata disciplinar, astfel ca nu se  justifica masura luata, decizia de desfacere a contractului de munca fiind emisa fara indeplinirea procedurii prealabile, privind cercetarea disciplinara.
Reclamanta a solicitat anularea deciziei contestate fara sa se dispuna reincadrarea in postul avut, intrucat  nu mai doreste sa lucreze la aceasta societate; obligarea paratei la plata sumei de 3.000 lei, reprezentand contravaloarea salariului pe  perioada cand i s-a desfacut contractul de munca fara preaviz;  plata  sumei de 5.000 lei cu  titlu de daune morale.
 Reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile  art.611 lit.a, 62, 63, 263, 268 din Codul Muncii.
In dovedire a depus inscrisuri in copie, si anume: decizia contestata, certificatul de concediu medical, reteta eliberata de medicul de familie, dovada rezervarii biletului de avion, dovada comunicarii lipsei de la serviciu, cele doua cereri de concediu si adresa de convocare la cercetarea disciplinara, copie de pe registrul in care a fost inregistrata convocarea.
Parata a depus decizia de revocare nr.5499/07.10.2009 si procesul verbal 5498 din 07.10.2009  care au stat la baza revocarii deciziei nr.422 din 25.09.2009 , solicitand sa se constate ca dosarul nr. 4505 /120/2009 a ramas fara obiect .
La termenul din 30.11 2009, reclamanta  a formulat precizari la actiunea principala, prin care a solicitat  admiterea contestatiei, anularea deciziei  nr.422 din 25.09.2009,  reincadrarea pe vechea  functie la firma parata  si obligarea paratei la plata drepturilor salariale incepand cu 25.09.2009 pana la reincadrarea efectiva, sustinand aceleasi motive invocate pentru actiunea principala.
Reclamanta a mai aratat ca la data de 23.10.2009, fiind prezenta la sediul paratei, i s-a explicat ca este convocata pentru efectuarea cercetarii disciplinare  pentru fapta ce constituise motiv de desfacere a contractului de munca, insa  nu s-a discutat nimic in legatura cu revocarea  deciziei de desfacerea a contractului de munca si de o eventuala reangajare.
De asemenea, reclamanta a mai aratat ca la data de 31.10.2009 i s-a comunicat de catre I.T.M. Dambovita, prin adresa nr. 388.1 /29.10.2009, ca decizia  nr.422/25.09.2009  a fost revocata de parata, iar la data de  2.11.2009  i s-a comunicat decizia nr.5499/07.10.2009 de revocare a deciziei de concediere, decizie care este antedatata, in conditiile in care a fost inregistrata la I.T.M. la 28.10.2009.
Totodata, reclamanta a aratat ca prin decizia de revocare  nu se dispune reangajarea si nici nu este convocata pentru incheierea unui nou contract de munca.
In aceste conditii, reclamanta a apreciat ca  pentru perioada incepand cu 25.09.2009 pana la reincadrarea efectiva, parata ii datoreaza toate sumele de bani  ce trebuiau platite  cu titlu de drepturi salariale .
Reclamanta a apreciat ca prin revocarea deciziei de desfacere a contractului de munca  are loc o recunoastere a pretentiilor acesteia, impunandu-se a se avea in vedere faptul ca aceasta decizie a fost comunicata la 2.11.2009,  data de la care produce efecte, iar parata datoreaza drepturile salariale incepand cu 25.09.2009 - 2.11.2009 si in continuare pana la momentul reintegrarii.
 La termenul din 14.12.2009, reclamanta a precizat ca pe rolul aceleiasi instante se mai afla o alta actiune intre acelasi parti, cu acelasi obiect, ce formeaza  obiectul dosarului nr.5330/120/2009, cu termen la 6 ianuarie 2010, ridicandu-se exceptia de litispendenta.
La dosarul cauzei s-a atasat dosarul nr.5330/120/ 2.12.2009 prin care reclamanta a formulat contestatie impotriva deciziei 431/26.10.2009  de desfacere disciplinara a  contractului individual de munca  nr.386 din 12.06.2009, solicitand anularea acestei deciziei si reincadrarea pe vechea  functie in cadrul SC R. SRL Targoviste, cu obligarea intimatei la plata drepturilor salariale datorate pentru perioada 25.09.2009 pana la reincadrarea efectiva si daune morale in cuantum de 5.000 lei.
A fost mentionata aceeasi situatie de fapt invocata si prin cererile din dosarul nr.4505/120/2009,  subliniindu-se ca la 5.11.2009, reclamanta  a primit prin posta decizia nr.431 din 26.10.2009 de desfacere disciplinara a contractului individual de munca nr.386/2009, care a fost inregistrata la I.T.M. la 2.11.2009.
S-a aratat ca aceasta decizie vizeaza aceeasi fapta din 18.09.2009, neprezentarea la  locul de munca pentru care reclamanta fusese sanctionata prin decizia nr. 422 din 25.09.2009, iar decizia nr.431 este nelegala si netemeinica pentru ca incalca principiul unicitatii sanctiunii consacrat de art.265 alin.2 din Codul muncii, fiind sanctionata de doua ori  pentru aceeasi fapta;  ca se incalca dispozitiile art.263 din Codul muncii care defineste abaterea disciplinara ca fapta savarsita cu vinovatie, precum si dispozitiile art. 266 din acelasi act  normativ in care sunt precizate criteriile de individualizare a sanctiunii; decizia nu a fost comunicata reclamantei  in termen de  5 zile calendaristice de la data emiterii, conform art.288 alin.3  teza I din Codul muncii
S-a mai aratat ca decizia este nula intrucat s-a efectuat fara procedura disciplinara prealabila care a avut loc la 23.10.2009 cand  reclamanta nu mai avea raporturi de munca cu parata.
Totodata, s-a aratat ca revocarea primei decizii, in conditiile in care reclamantei nu i-a fost comunicata pana in data de 23.10.2009,  nu poate  produce  consecinte juridice fata de reclamanta.
 Reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art.268 alin.5 din Codul muncii, art. 265, 266, 263, 261 alin. 1 lit. a , art. 62 alin. 11, art. 63  alin.1  din Codul muncii .
In dovedire a depus in copie decizia contestata cu confirmarea de primire, decizia nr.5499/07.10.2009 de revocare a deciziei de concediere 422/2009, cu confirmarea de primire, decizia nr.422/25.09.2009, convocare nr.3168/15.10.2009 adresata reclamantei in vederea clarificarii abaterii disciplinare constand in neprezentarea la locul de munca la data de 18.09.2009 .
 Parata a  formulat intampinare prin care a solicitat  respingerea actiunii ca nefondata, aratand ca reclamanta a fost angajata in luna iunie 2009 si avea obligatia sa instiinteze unitatea cu cel putin 60 de zile inainte de efectuarea concediului de odihna sau fara plata  pentru a se putea  dispune inlocuirea acesteia. Or, reclamanta, inainte de a-si incepe activitatea, a solicitat concediu  conform cererii nr.4566 din 26.08.2009 si avand in vedere ca avea dreptul doar la 4 zile de concediu de odihna, in raport de perioada de activitate, i s-a recunoscut acest drept.
S-a mai aratat de catre parata ca, cererea privind acordarea concediului fara plata a fost avizata negativ, situatie in care reclamanta, din proprie initiativa, cu incalcarea regulamentului intern, din data de 18.09.2009 nu s-a mai prezentat la locul de munca.
In aceste conditii, societatea a fost prejudiciata, asa cum rezulta din referatul departamentului de import, prin stoparea comenzilor de incarcare a marfurilor din Polonia si Spania  si a comenzilor directe catre clientii din Romania.
Parata a mai aratat ca potrivit art.68 din Regulamentul intern, absenta nemotivata mai mult de 3 zile consecutiv, atrage incetarea raporturilor de munca si avand in vedere  faptul ca reclamanta nu si-a  respectat programul de lucru asumat prin contractul individual de munca si in baza referatului nr.5107 din 18.09.2009 privind sesizarea abaterii disciplinare, procesul verbal al comisiei de  disciplina, s-a dispus  desfacerea contractului individual de munca.
 Totodata, s-a aratat ca societatea a fost prejudiciata cu aproximativ 15.000 euro, iar in ceea ce priveste revocarea primei decizii s-a respectat  indrumarea ITM Dambovita si reclamanta a fost convocata prin scrisoare recomandata pentru indeplinirea procedurii la comisia de disciplina.
S-au depus in copie referatele 2924/2009, 5107/2009, referatul de sesizare, convocator, procesul verbal al comisiei de disciplina, condica de prezenta, fisa colectiva de prezenta, nota explicativa, extras din regulamentul intern, adresa nr. 9428 a I.T.M., cerere concediu de odihna. 
Avand in vedere ca cele doua dosare vizeaza cauze  conexe si nu  identice, instanta de fond a dispus conexarea dosarului nr.5330/120/2.12.2009 la dosarul nr. 4505/120/2009, in conditiile art. 164 Cod procedura civila.
Dupa administrarea probatoriilor, prin sentinta civila nr. 58 din data de 11 ianuarie 2010 pronuntata de tribunal, s-au admis contestatiile conexate; s-a anulat  decizia  nr. 431/26.10.2009; s-a luat act de revocarea deciziei  nr.422 din 25.09.2009; s-a dispus reintegrarea reclamantei in functia avuta  anterior concedierii si obligarea paratei la plata  drepturilor salariale  cuvenite de la data  concedierii si  pana  la reintegrarea efectiva; s-a respins  cererea privind daunele  morele.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca reclamanta a fost angajata paratei cu contract individual de munca nr.386 din  12.06.2009.
La numai doua luni de la angajare, reclamanta a formulat la inceputul lunii septembrie 2009, cerere de concediu de odihna pentru perioada 14-25 septembrie 2009 .
A mai retinut instanta de fond ca asa cum se arata in intampinarea formulata de parata, in raport de timpul de lucru prestat, reclamanta avea dreptul la o perioada de 4 zile de concediu de odihna care i-a  fost acordata.
 Reclamanta a mai depus pentru diferenta de timp neaprobata, cerere pentru concediu fara  plata  care i-a fost  vizata nefavorabil.
In aceste  conditii, avand in vedere ca la data de 18.09.2009  reclamanta nu s-a prezentat la locul de munca, s-a dispus, prin decizia nr.422 din 25.09.2009  incetarea contractului individual de munca incepand cu 25.09.2009. 
Aceasta masura s-a dispus fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile  prevazute de art.267  din Codul muncii, sub sanctiunea nulitatii absolute.
Fata de aceasta  situatie,  instanta de fond a luat act de  masura revocarii deciziei  nr.422 din 25.09.2009 emisa in conditii de nelegalitate.
Avand in vedere ca fapta pentru care s-a dispus masura desfacerii disciplinare a contractului de munca  prin decizia nr.431/26.10.2009 a avut loc la 18.09.2009, instanta de fond a apreciat ca decizia de desfacere a contractului de munca nr. 431/26.10.2009 a  fost  emisa  peste  termenul prevazut de art. 268  din  Codul muncii, conform  caruia "angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare".
Fata de aceste considerente, instanta de fond a admis actiunea dupa cum s-a aratat mai sus.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata S.C. R. SRL, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand in acest sens dispozitiile art. 304, pct. 7-9 Cod procedura civila.
A aratat recurenta, in esenta, ca decizia contestata a fost emisa in termenul prevazut de art. 268 Codul muncii. Astfel, fapta pentru care i-a dispus sanctionarea a fost savarsita in perioada 18-25.09.2009, iar instanta a dat eficienta doar partial dispozitiilor art.  268 Codul muncii raportandu-se doar la termenul de 30 de zile, ignorand  termenul de 6 luni.
A mai precizat recurenta ca, in fapt, chiar si termenul de 30 de zile a fost respectat, intrucat prin emiterea deciziei contestate care a revocat decizia nr. 422, au fost duse la indeplinire indrumarile ITM Dambovita, care le-a invederat faptul ca modalitatea convocarii prin e-mail nu este prevazuta de lege, astfel incat s-a procedat la o noua convocare prin scrisoare recomandata.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei si pe fond respingerea contestatiei ca neintemeiata.
Intimata C. G. L. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sentinta primei instante fiind legala si temeinica.
Curtea examinand sentinta recurata, in raport de criticile invocate, de actele si lucrarile dosarului, precum si prin prisma dispozitiilor legale care au incidenta in solutionarea cauzei si dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, a constatat ca recursul este nefondat, potrivit urmatoarelor considerente:
Conform dispozitiilor art. 268 alin.1 Codul muncii angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
Termenul de 30 de zile de aplicare a sanctiunii disciplinare curge de la data la care angajatorul a luat la cunostinta despre savarsirea abaterii, printr-un inscris cu data certa, prin inregistrarea in registrul general al unitatii.
Termenul de 6 luni, prevazut de acelasi text de lege, in interiorul caruia angajatorul trebuie sa ia cunostinta de savarsirea abaterii de catre salariat, curge de la data savarsirii acestei abateri.
In cauza de fata, s-a constatat ca salariata a lipsit de la locul de munca, nejustificat, incepand cu data de 18.09.2009, asa cum rezulta chiar din cuprinsul deciziei nr. 422/25.09.2009 (fila 4 dosar fond), in care se specifica faptul ca "administratorul societatii a luat cunostinta de acest fapt la data de 18.09.2009".
Aceste dispozitii legale reglementeaza doua termene diferite in interiorul carora angajatorul poate sa sanctioneze salariatii pentru incalcarea disciplinei muncii, unul de 30 de  zile si unui de 6 luni, termene care incep sa curga tot diferit, de la data luarii la cunostinta de catre angajator a savarsirii faptei, respectiv data savarsirii abaterii disciplinare, depasirea acestora conducand la prescrierea dreptului angajatorului de a aplica sanctiuni disciplinare.
Astfel, sustinerile recurentei nu au putut retinute intrucat textul legal este suficient de clar, statuand asupra faptului ca angajatorul poate dispune sanctionarea salariatului in termen de 6 luni de la savarsirea faptei, dar cu mentiunea ca in interiorul acestui termen trebuie sa ia cunostinta de savarsirea acestei abateri, iar practic, tot in acest termen de 6 luni se incadreaza si termenul de 30 de zile.
Altfel spus intrucat angajatorul a luat la cunostinta savarsirea abaterii disciplinare la 18.09.2009 din acest moment incepe sa curga termenul de 30 de zile pentru emiterea deciziei de sanctionare, asa cum in mod corect a retinut si prima instanta.
Faptul ca prima decizie a fost revocata chiar de catre recurenta, nu poate fi apreciata ca intrerupand sau suspendand cursul prescriptiei cu privire la termenele prevazute de art. 268 Codul muncii.
Pentru aceste considerente, Curtea a constatat ca sentinta primei instante este legala si temeinica, sens in care, in conformitate cu dispozitiile art. 312 alin. 1, 2 Cod procedura  Civila, a respins recursul ca nefondat.