Obligatia legala de intretinere. Compensarea judiciara a obligatiilor de intretinere datorate de fiecare dintre parinti copilului incredintat celuilalt parinte

     Obligatia legala de intretinere reglementata de art. 86 din Codul familiei are un caracter personal, fiind inseparabil legata de persoana celui indreptatit a o primi, insa in conditiile in care exista mai multi copii minori, din care unii au fost incredintati unuia dintre parinti, iar ceilalti au fost incredintati celuilalt parinte este posibila compensarea judiciara a obligatiilor de intretinere datorate de fiecare dintre parinti
     Prin sentinta civila nr. 1108 din 29 august 2005, pronuntata de Judecatoria Miercurea Ciuc in dosarul nr. 1695/2005, s-a respins actiunea formulata de reclamantul T. C., impotriva paratei M. S., obligand reclamantul la plata catre parata a cheltuielilor de judecata.
Prin decizia civila nr. 163 din 22 noiembrie 2005, pronuntata de Tribunalul Harghita in dosarul nr. 2558/2005, s-a admis apelul declarat de reclamantul T. C., impotriva sentintei sus-mentionate, pe care a schimbat-o integral, in sensul admiterii actiunii reclamantului si in consecinta:
- s-a dispus incredintarea minorului T. M.-C., nascut la 7 aprilie 1991, reclamantului;
   - a obligat parata M. S., la plata pensiei de intretinere pe seama minorului, in suma de 580.000 lei lunar, incepand cu data de 2 iunie 2005 si pana la noi dispozitii ale instantei.
Impotriva acestei decizii, in termen legal, a declarat recurs parata si a solicitat modificarea in parte a deciziei atacate si in consecinta exonerarea ei de plata obligatiei de intretinere in favoarea minorului M. C. Totodata, parata a solicitat sa se dispuna suspendarea executarii hotararii atacate pana la solutionarea recursului.
Examinand decizia atacata prin prisma motivelor de recurs si in raport de prevederile art. 306 alin. 2 Cod procedura civila si avand in vedere actele si lucrarile dosarului, instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Reclamantul T. C. si parata M. S. sunt parintii minorilor S. L. si M. C. Cu ocazia desfacerii casatoriei partilor minorii au fost incredintati spre crestere si educare mamei parate, reclamantul fiind obligat la plata pensiei de intretinere pe seama acestora.
Prin actiunea introductiva inregistrata la Judecatoria Miercurea Ciuc reclamantul a solicitat in temeiul art. 44 din Codul familiei modificarea masurii referitoare la incredintarea minorilor in sensul de a se dispune ca minorul M. C., nascut la 7 aprilie 1991 sa-i fie reincredintat lui spre crestere si educare.
Prima instanta a retinut ca imprejurarile avute in vedere la incredintarea minorului M. C. nu s-au schimbat si in aceste conditii, nu se impune modificarea masurii luate cu ocazia divortului. Sentinta pronuntata de judecatorie a fost schimbata de instanta de apel care a dispus incredintarea minorului la tatal reclamant, retinandu-se ca in prezent minorul locuieste cu tatal sau si si-a exprimat optiunea de a fi incredintat tatalui, mama minorului fiind, de asemenea, de acord cu luarea acestei masuri.
Prin decizia pronuntata instanta de apel a dispus si obligarea paratei la plata pensiei de intretinere pe seama minorului.
In ceea ce priveste obligatia de intretinere stabilita in sarcina paratei, trebuie avut in vedere faptul ca din casatoria partilor s-au nascut doi copii si in prezent fiecare dintre parinti are in grija cate un copil. Conform prevederilor art. 86 din Codul familiei, obligatia de intretinere exista intre parinti si copii, fiecare dintre parinti avand obligatia sa contribuie la intretinerea copiilor minori. Obligatia de intretinere are un caracter personal, fiind inseparabil legata de persoana celui indreptatit a o primi, cat si de persoana celui obligat sa o presteze, insa in conditiile in care exista mai multi copii minori, din care unii au fost incredintati unuia dintre parinti, iar ceilalti au fost incredintati celuilalt parinte, in practica judiciara s-a decis ca este posibila compensarea judiciara a obligatiilor de intretinere datorate de fiecare dintre parinti.
In speta, avand in vedere ca este vorba de doi copii, unul fiind incredintat mamei, iar celalalt tatalui, este justificata compensarea intre pensia de intretinere datorata de tata copilului incredintat mamei parate si pensia de intretinere datorata de mama copilului incredintat tatalui reclamant.
In ceea ce il priveste pe copilul incredintat mamei, pe parcursul judecarii cauzei, respectiv dupa pronuntarea hotararii in apel, acesta a devenit major, insa masurile dispuse de instanta trebuie analizate prin prisma  conditiilor existente la data introducerii actiunii, respectiv la data pronuntarii sentintei primei instante, data la care s-a raportat si instanta de apel prin decizia pronuntata si la care copilul era minor. In masura in care ulterior pronuntarii deciziei atacate au intervenit modificari cu privire la conditiile de acordare a obligatiei de intretinere, respectiv cu privire la nevoia celui care trebuie sa beneficieze de pensia de intretinere, cel interesat poate cere, in conformitate cu prevederile art. 94 din Codul familiei, modificarea acestei obligatii.
Fata de cele ce preced,  avand in vedere ca in speta este posibila compensarea obligatiilor de intretinere datorate de cei doi parinti, instanta de recurs a retinut ca in mod gresit s-a dispus obligarea paratei la plata pensiei de intretinere in favoarea copilului ce i-a fost incredintat reclamantului si in consecinta, in temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, instanta de recurs a admis recursul declarat de parata si a modificat in parte decizia atacata in sensul ca a dispus compensarea intre parti a obligatiilor de intretinere datorate de parti si, totodata, a inlaturat din decizia atacata dispozitia de obligarea a paratei la plata pensiei de intretinere.
Prin cererea de recurs parata a solicitat sa se dispuna si suspendarea executarii deciziei atacate, insa avand in vedere ca recursul a fost solutionat la primul termen si totodata nu s-a facut dovada ca dispozitiile instantei de apel, cu privire la pensie de intretinere au fost puse in executare, in temeiul art. 300 Cod procedura civila, cererea de suspendare a executarii va fi respinsa, ca fiind ramasa fara obiect.