Potrivit Codului de procedura fiscala obiectul actiunii in contencios administrativ fiscal il reprezinta anularea deciziei prin care s-a solutionat contestatia pe cale administrativa.

Potrivit Codului de procedura fiscala obiectul actiunii in contencios administrativ fiscal il reprezinta anularea deciziei prin care s-a solutionat contestatia pe cale administrativa. Cata vreme exista o decizie de solutionare a unei contestatii formulate impotriva unui proces - verbal de control, decizie neatacata, instanta nu poate verifica legalitatea actului inferior, respectiv a procesului - verbal de control.
Interpretarea textelor legale este apanajul instantei de judecata iar preluarea modului de interpretare proprie expertului desemnat in cauza practic echivaleaza cu o necercetare a fondului cauzei.

Prin sentinta nr. 3101/19.12.2007 pronuntata de Tribunalul Harghita in dosarul nr.3668/96/2007, s-au respins exceptiile tardivitatii formularii modificarii cererii de chemare in judecata si a prematuritatii formularii contestatiei invocate de parata Directia Regionala Vamala Brasov; s-a admis actiunea formulata de reclamanta SC Vel Fungo SRL in contradictoriu cu paratele Directia Regionala Vamala Brasov - Serviciul Supraveghere Vamala si Directia Generala a Finantelor Publice Harghita si s-a dispus anularea partiala a procesului-verbal de control nr.144/20.10.2005, incheiat de parata Directia Regionala Vamala Brasov - Serviciul de Supraveghere Vamala pana la concurenta sumei de 212.935.130 lei, suma stabilita prin expertiza contabila intocmita de experta Dorgo Minodora si s-a mentinut dispozitia privind suspendarea executarii procesului-verbal de control contestat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca  in cauza s-a efectuat o expertiza de specialitate prin care s-a stabilit ca suma datorata de reclamanta este mai mica decat cea din procesul-verbal de control si ca urmare acesta trebuie anulat in parte.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs A.N.V. prin D.R.A.V. Brasov  si a solicitat admiterea recursului, modificarea hotararii si respingerea actiunii.
In motivarea recursului s-a mentionat ca prima instanta a respins exceptiile tardivitatii formularii modificarii cererii de chemare in judecata si a prematuritatii formularii contestatiei, iar pe fond a interpretat gresit art.19 din HG nr.244/2001.
S-a mentionat ca in situatia in care Autoritatea Vamala nu este informata cu privire la schimbarea destinatiei unui bun introdus in tara se aplica legea generala, respectiv art.34 alin.2 din HG nr.1114/2001, cata vreme legea speciala, respectiv art.19 din HG nr.244/2001 face referire doar la situatia in care se respecta obligatia de anuntare a autoritatilor vamale cu privire la schimbarea destinatiei unui bun.
S-a aratat ca expertul contabil in modul de calcul a stabilit incorect datoria vamala, luand in calcul o data gresita prin interpretarea gresita a textului de lege mai sus mentionat.
DGFP Harghita a formulat de asemenea recurs impotriva aceleiasi sentinte solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei si respingerea actiunii.
In motivele de recurs s-a aratat ca prin procesul-verbal de control nr.144/2005 organele vamale au stabilit datoria vamala pentru un autoturism in tara si vandut ulterior fara ca societatea reclamanta sa instiinteze autoritatea vamala cu privire la schimbarea regimului vamal.
S-a aratat ca astfel societatea nu a indeplinit obligatia prevazuta de art.71 din Legea nr.141/1997 cu privire la informarea autoritatilor vamale pentru aplicarea regimului vamal corespunzator, iar valoarea in vama s-a calculat la cursul de schimb valutar valabil in ziua constatarii schimbarii destinatiei bunului.
S-a mentionat ca reclamanta a beneficiat de prevederile art.211 din Legea nr.133/1999 la data introducerii bunului in tara, insa in momentul schimbarii destinatiei bunului nu a mai indeplinit conditiile pentru a mai beneficia de aceste dispozitii.
S-a aratat ca valoarea in vama a fost calculata potrivit pct.19 din HG nr.244/2001.
S-a invocat si art.394 din HG nr.1114/2001 care prevede ca autoritatea vamala care are in atributii efectuarea de controale ulterioare, verifica periodic daca marfurile importate(_)au fost utilizate potrivit destinatiei declarate si inscriu in rubrica 5 din autorizatie rezultatele controlului.
     In cazul in care marfurile urmeaza sa fie utilizate in alte scopuri decat destinatia declarata sau autoritatea vamala constata ca au fost utilizate in alte scopuri, sunt aplicabile prevederile art. 71 din Codul vamal al Romaniei. Elementele de taxare in baza carora se calculeaza drepturile de import sunt cele in vigoare la data schimbarii destinatiei, valoarea in vama fiind cea declarata la data importului. Incasarea drepturilor de import se face in baza procesului-verbal de control sau, dupa caz, a actului constatator intocmit de autoritatea vamala.
     Daca marfurile importate nu au putut fi utilizate pentru destinatia declarata din motive justificate, datorate importatorului sau marfurilor, restituirea acestora expeditorului initial sau distrugerea sub control vamal, potrivit legii, nu se considera schimbare a destinatiei in sensul art. 71 din Codul vamal al Romaniei si nu se datoreaza drepturi de import. Daca marfurile au fost sau nu au fost utilizate potrivit scopului declarat si apoi au fost vandute in vederea exportului, se considera schimbare de destinatie si se incaseaza drepturile de import potrivit prevederilor alin. (2).
Cu privire la calculul datoriei vamale s-a invocat si dispozitiile art.144 si 148 din Legea nr.141/1997.
Intimata-reclamanta a depus intampinare si a solicitat respingerea recursurilor, sustinand faptul ca expertul in mod corect a stabilit care este valoarea in vama a bunului.
Analizand cererea de recurs prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, instanta retine urmatoarele:
Reclamanta  a introdus in tara o autoutilitara NISSAN la data de 27.12.2001, beneficiind de scutire de la plata taxei vamale potrivit art.21 ind.1 din Legea nr.133/1999.
Acest text de lege prevede scutirea pentru bunurile "care se importa in vederea dezvoltarii activitatilor proprii".
 La data de 19.11.2004 autoutilitara a fost vanduta conform facturii seria HR ACA nr.7784759.
Deoarece societatea nu a informat autoritatea vamala pentru aplicarea regimului vamal corespunzator, aceasta a stabilit obligatiile vamale in baza procesului-verbal de control nr.144/20.10.2005.
Prima instanta a analizat acest proces verbal de  control, deoarece acesta a fost singurul act administrativ atacat de catre reclamanta.
DRV Brasov (fila 28 dosar fond) a invocat exceptia tardivitatii modificarii cererii de chemare in judecata, desi nu exista nici o modificare a actiunii.
Pozitia acestei parate a fost determinata de faptul ca ulterior inregistrarii actiunii DGFP Harghita a emis decizia nr.65/15.12.2005 (filele 25-32).
Aceasta a si fost comunicata reclamantei potrivit dovezii de la fila 32.
Prima instanta a respins tardivitatea cererii de chemare in judecata, fara ca o astfel de modificare sa existe.
Astfel a analizat o modificare inexistenta, stabilind totusi ca aceasta nu e tardiva.
De asemenea, a anulat un proces-verbal de control in conditiile in care la data pronuntarii hotararii era deja emisa decizia nr.65/2005 a DGFP Harghita, decizie care isi produce efectele, nefiind atacata.
Cata vreme exista un act superior instanta nu se putea pronunta asupra celui inferior, deoarece procesul-verbal atacat prin actiune a fost deja analizat prin decizia nr.65/2005, contestatia formulata impotriva acestuia, fiind respinsa.
O alta chestiune pe care dorim sa o evidentiem este aceea ca prima instanta a dispus efectuarea unei expertize pentru stabilirea datoriei vamale.
Expertul a interpretat textele de lege aplicabile, iar instanta a tinut seama de interpretarile acestuia.
Fara a face aprecieri asupra modului de calcul al datoriei vamale amintim ca instanta este cea care interpreteaza textele de lege si dispune expertului efectuarea calculului in functie de cele stabilite de instanta.
Astfel, prima instanta trebuia sa interpreteze textul de lege si daca ar fi constatat ca valoarea la care trebuia sa se raporteze la calculul taxelor vamale este alta decat cea indicata de organele vamale, sa dispuna efectuarea unor noi calcule de catre expert.
Daca insa ar fi constatat ca in mod corect organele vamale s-au raportat la valoarea in vama calculata la cursul de schimb valutar valabil in ziua constatarii schimbarii destinatiei bunurilor, efectuarea unei expertize ar fi fost inutile.
In consecinta, in baza art. 312 alin.5 Cod procedura civila, instanta a admis recursul deoarece procesul s-a solutionat fara a se intra in cercetarea fondului, a casat hotararea  atacata si a trimis cauza spre rejudecare primei instante.
In rejudecare prima instanta va identifica solicitarile reclamantului, respectiv va pune in discutie obiectul actiunii in raport de existenta deciziei nr.65/2005 a DGFP Harghita, va reanaliza exceptiile invocate de parate si va tine cont de celelalte constatari din cuprinsul prezentei decizii, in situatia in care va respinge exceptiile si va solutiona pe fond cauza.