Litigiu de munca. Anulare decizie de concediere. Despagubiri.

Litigiu de munca. Anulare decizie de concediere. Despagubiri.

  Prin sentinta civila nr. 1493 din 8 decembrie 2008, pronuntata de Tribunalul Mures, Sectia Civila in dosarul nr. 524/102/2008, s-a admis in parte actiunea civila formulata de reclamantul C.C.A, in contradictoriu cu parata R.A. Registrul Auto Roman si in consecinta:
- s-a anulat in parte decizia nr. 62/2008, emisa de parata, numai prevederile art. 1, privind individualizarea sanctiunii disciplinare, in sensul inlocuirii sanctiunii disciplinare a concedierii disciplinare cu sanctiunea disciplinara a avertismentului;
- s-a dispus reintegrarea reclamantului in functia detinuta anterior, aceea de sef reprezentanta RAR Mures;
- parata a fost obligata la plata in favoarea reclamantului a drepturilor salariale de care acesta a fost lipsit incepand cu 13 februarie 2008 si pana la data reintegrarii efective in functie, drepturile salariale calculate in functie de ultimul salariu lunar inscris in carnetul de munca al reclamantului, precum si la plata sumei de 5000 lei cu titlu de compensatii banesti pentru daune morale;
- s-a respins restul pretentiilor formulate de reclamant;
- parata a mai fost obligata la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal,  au declarat recurs reclamantul C.C.A si parata Regia Autonoma - Registrul Auto Roman.
Recurentul - reclamant C.C.A, a solicitat modificarea in parte a hotararii atacate in sensul anularii integrale a deciziei nr. 62 din 13 februarie 2008, emisa de parata si acordarii intregii sume solicitate de reclamant cu titlu de daune morale si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, invocand in drept prevederile art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila si art. 3041 Cod procedura civila.
In dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a aratat ca instanta de fond a respins in mod gresit exceptia tardivitatii aplicarii sanctiunii disciplinare pentru cea de-a patra abatere retinuta in cuprinsul deciziei atacate, deoarece a avut in vedere doar Nota nr. 11815 din 13 noiembrie 2007 cu privire la activitatea de clasificarea a autobuzelor pe categorii. S-a sustinut ca din actele depuse la dosar rezulta ca despre aceasta eventuala abatere disciplinara conducerea RAR a luat cunostinta cu mult inainte de data de 13 noiembrie 2007. Astfel, parata a depus la dosar inscrisurile intitulate Control nr. 8/27 - 31 august 2007 si Raportul nr. 9341 din 10 septembrie 2007, care face trimitere directa la respectivul control, iar aceste documente au ajuns la cunostinta conducerii paratei la data de 10 septembrie 2007.
Nota nr. 11815 din 13 noiembrie 2007 nu face altceva decat sa reia constatarile organelor de control care au intocmit cele doua inscrisuri mentionate, in ultimul aliniat indicandu-se doar faptul ca este vorba de constatari facute cu ocazia controlului din luna august. Pe de alta parte, reclamantul a fost in concediu medical in perioada 9 - 11 octombrie 2007 si cu toate acestea in anexa se mentioneaza ca in data de 11 oct. 2007, acesta a facut doua tarifari  eronate in calitate de membru al comisiei.
Raportat la aceasta situatie, s-a apreciat ca termenul de prescriptie la care s-a facut referire in contestatia formulata, trebuie raportat la data de 10 sept.2007 si nu la data de 13 noiembrie 2007.
Reclamantul a invocat faptul ca el nu a recunoscut niciodata comiterea abaterii sus-mentionate, astfel sustinerea contrara a instantei de fond este eronata. In realitate reclamantul a sustinut faptul ca datorita modului  de lucru al comisiei de clasificare/reclasificare a autobuzelor doar in zilele de joi a fiecarei saptamani, program determinat la randul lui de insuficienta personalului si de intelegerile existente intre ARR si RAR a fost imposibil sa se solutioneze cererile agentilor economici in momentul depunerii lor. Drept urmare, aplicarea unor coduri de tarifare corespunzatoare reclasificarii si nu clasificarii autobuzelor de catre membrii comisiei din care facea parte si reclamantul, nu constituie o abatere disciplinara.
Reclamantul a aratat, de asemenea, ca solutia instantei de fond este criticabila si sub aspectul cuantumului sumei ce i-a fost acordata cu titlu de daune morale, apreciind ca suma de 5000 lei este mult prea mica raportat la prejudiciul moral suferit la atingerea adusa prestigiului onoarei si demnitatii de care se bucura in societate. Fiind vorba de prejudiciu moral, acesta nu poate fi cuantificat in mod exact, insa avand in vedere ca prejudiciul respectiv trebuie reparat, instanta de judecata poate sa faca o apreciere a acestuia, tinand cont de functia detinuta si de consecintele pe care sanctiunea aplicata in mod nelegal le-a produs asupra psihicului sau.
Parata Regia Autonoma - Registrul Auto Roman a solicitat, in principal casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mures ,intrucat paratei i-a fost incalcat dreptul la aparare, iar in subsidiar, admiterea recursului si modificarea sentintei pronuntate de instanta de fond, in sensul respingerii contestatiei formulata de reclamant ca neintemeiata si mentinerii deciziei nr. 62 din 13 februarie 2008 emisa de directorul general al recurentei parate, invocand in drept prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si art. 3041 Cod procedura civila.
In motivarea recursului s-a aratat ca la termenul din 4 sept. 2008, cand instanta de fond a retinut cauza in pronuntare, procedura de citare nu era legal indeplinita. Astfel, in sedinta din 12 august 2008 s-a solicitat acordarea unui alt termen de judecata  decat termenul din 4 septembrie 2008, cerere care a fost respinsa. In aceste conditii, la data de 12 august 2008 s-a formulat cerere de preschimbare a termenului de judecata acordat la data de 14 septembrie 2008 cu un alt termen mai scurt sau mai lung, iar la data de 14 august 2008 s-a trimis prin fax o a doua cerere de preschimbarea termenului de judecata. Urmare a celor doua cereri, parata a primit citatia emisa la data de 18 august 2008, pentru data de 28 august 2008. Intrucat parata nu a fost prezenta la termenul din 28 august 2008, instanta de fond in mod gresit nu a trimis citatie pentru data de 4 septembrie 2008 si in aceste conditii, s-a apreciat ca la termenul din 4 septembrie 2008, cand s-au administrat probe si instanta a retinut cauza in pronuntare, procedura de citare nu era legal indeplinita.
Parata a sustinut, de asemenea, ca la termenul din 4 sept.2008, instanta de fond i-a incalcat dreptul la aparare, avand in vedere ca la termenul respectiv in mod gresit s-a respins cererea de amanare, formulata de parata pentru imposibilitate de prezentare a unui reprezentant al acestuia la termenul respectiv, cerere care era temeinic motivata. In sedinta din 4 sept.2008 s-a administrat inclusiv proba testimoniala pentru reclamant in lipsa unui reprezentant al paratei, care conform adeverintei medicale depuse la dosar a fost in imposibilitate sa se prezinte in instanta din cauza unor probleme de sanatate.
Un alt motiv de recurs a vizat faptul ca hotararea instantei de fond, sub aspectul acordarii de daune morale, in cuantum de 5000 lei reclamantului, a fost data cu incalcarea prevederilor Deciziei XL (40 din 7 mai 2007) privind aplicarea prevederilor art. 269 alin. 1 din Codul muncii pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite, prin care s-a statuat, in urma admiterii unui recurs in interesul legii,  ca daunele morale pot fi acordate salariatilor in litigiile de munca numai daca acestea sunt prevazute in mod expres in lege, in contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil.
Referitor la acordarea de compensatii banesti pentru daune morale, parata a sustinut ca reclamantul nu a dovedit asa-zisul prejudiciu moral, pe care pretinde ca l-ar fi suferit, intrucat toate abaterile disciplinare retinute in decizia de sanctionare au fost dovedite prin probatoriul administrat in fata instantei de fond.
Parata a invocat, de asemenea, faptul ca a administrat probe concludente in dovedirea abaterilor disciplinare repetate, retinute in motivarea deciziei de sanctionare disciplinara a reclamantului si aceste abateri reprezinta o incalcare atat a atributiilor din fisa postului cat si a angajamentului deontologic al personalului RAR, fiind stabilite prin mai multe acte de constatare intocmite in perioada sept. - noiembrie 2007. Din probele administrate rezulta ca acesta a savarsit abateri disciplinare repetate de la regulile stricte de disciplina muncii si a dat dovada de o atitudine recidivista in incalcarea obligatiilor sale de serviciu asumate prin fisa postului. Chiar daca instanta de fond a apreciat ca sanctiunea disciplinara este extrem de severa, s-a sustinut ca si aceasta instanta, la randul sau, a facut o gresita individualizare a sanctiunii disciplinare aplicata reclamantului in raport de gravitatea abaterilor comise si de caracterul repetat al acestora.
Avand in vedere ca aceste motive de recurs au fost formulate anterior comunicarii de catre instanta de fond a sentintei atacate, ulterior acestea au fost completate prin memoriul depus la data de 23 oct. 2008. Prin acest memoriu parata a reiterat faptul ca i-a fost incalcat dreptul la aparare si la un proces echitabil, pe motiv ca nu s-a admis cererea de amanare a cauzei la termenul din 4 sept.2008. Referitor la dispozitia de acordare de compensatii pentru daunele morale, s-au invocat din nou prevederile Deciziei nr. XL(40 din 7 mai 2007) pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectiile  Unite, sustinandu-se, de asemenea, faptul ca sentinta pronuntata de instanta de fond este nemotivata in drept sub aspectul capatului de cerere privind acordarea de daune morale, iar instanta de fond nu a analizat apararile formulate de parata, prin care a solicitat respingerea acestui capat de cerere.
In ceea ce priveste abaterile disciplinare retinute in sarcina reclamantului, de asemenea, instanta nu s-a pronuntat pe toate apararile scrise formulate de parata si pe toate probele administrate in cauza cu care parata a inteles sa dovedeasca existenta abaterilor disciplinare retinute in motivarea deciziei de sanctionare disciplinara si faptul ca reclamantul se face vinovat de comiterea acestor abateri.
In subsidiar, s-a solicitat sa se constate ca in mod gresit a dispus instanta de fond inlocuirea sanctiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de munca cu sanctiunea cea mai usoara, respectiv cu avertismentul, avand in vedere ca in situatia in care se aprecia ca aplicarea unei sanctiuni mai usoare este de natura a realiza rolul educativ si preventiv al raspunderii disciplinare, sanctiunea aplicata de angajator putea fi inlocuita cu sanctiunea reducerii salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5 - 10% prevazuta de art. 264 alin. 1 lit. b din Codul muncii.
Prin precizarile care au fost inregistrate ulterior, respectiv la data de 30 ian. 2009 si 4 martie 2009, parata a aratat ca este de acord partial cu dispozitivul sentintei atacate,  si anume cu prima parte din dispozitiv, prin care s-a dispus anularea partiala a deciziei de sanctionare disciplinara si inlocuirea sanctiunii concedierii disciplinare cu sanctiunea avertismentului. In  aceste conditii, s-a solicitat modificarea in parte a sentintei pronuntate de tribunal, in sensul respingerii capatului de cerere privind acordarea de daune morale, in conditiile in care aceste daune pot fi acordate salariatilor numai in cazul in care legea, contractul colectiv de munca sau contractul individual de munca cuprind clauze exprese in acest sens. Totodata, prin aceste precizari parata a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamant.
Examinand sentinta atacata si avand in vedere actele si lucrarile dosarului, instanta de recurs retine urmatoarele: Reclamantul C.C.A, astfel cum a retinut si instanta de fond, a fost angajatul Registrului Auto Roman RA, cu sediul in Bucuresti, in functia de sef al Reprezentantei RAR Mures, incepand cu data de 1 iunie 2005, intre parti fiind incheiat contractul individual de munca nr. 2060 din 1 iunie 2005.
Prin Decizia nr. 62 din 13 februarie 2008, emisa de Directorul General al Regiei Autonome - Registrul Auto Roman s-a decis concedierea reclamantului, incepand cu data de 13 februarie 2008, in conformitate cu prevederile art. 61 lit. a coroborat cu art. 264 alin. 1 lit. f din Codul muncii, retinandu-se in sarcina reclamantului savarsirea mai multor abateri disciplinare. Astfel, s-a retinut ca in luna ianuarie 2008 reclamantul a permis unui ziarist, fara acordul conducerii RAR sa faca fotografii in incinta reprezentantei si a facut declaratii catre presa fara acordul Centrului de relatii cu publicul si mass-media, incalcand nota interna nr. 9746 din 20 septembrie 2007. De asemenea, nu a respectat si nu a aplicat in cursul anului 2007 prevederile Decretului nr. 290/1976 si ale Deciziei nr. 1430 din 1 august 2005, emisa de conducerea RAR privind controlul inopinat al casieriei si a incalcat prevederile notei interne nr. 232 din 11 ianuarie 2006 in sensul ca a facut cheltuieli pentru reprezentanta  care nu faceau obiectul notei respective.
Cea de-a patra abatere disciplinara retinuta in sarcina reclamantului consta in aceea ca nu a urmarit in calitate de presedinte al comisei mixte RAR-ARR pentru clasificarea pe categorii a autobuzelor, respectarea prevederilor Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 458/2002. Sub acest aspect s-a retinut ca s-a constatat cu ocazia verificarilor efectuate un numar relativ mare de erori in modul de tratare si tarifare a prestatiilor de clasificare/reclasificare autobuze pe categorii.
Fata de abaterile disciplinare sus-mentionate, instanta de fond a apreciat ca doar aceasta din urma abatere disciplinara poate fi retinuta in sarcina reclamantului si doar pentru aceasta fapta poate fi sanctionat disciplinar, intrucat pentru celelalte fapte fie a intervenit prescriptia, fie reclamantul nu se face vinovat de savarsirea acestora.
Parata Regia Autonoma - Registrul Auto Roman a criticat sub acest aspect sentinta pronuntata de tribunal, sustinand ca in mod gresit instanta de fond a inlaturat primele trei abateri disciplinare consemnate in decizia de sanctionare, insa ulterior, pe parcursul judecarii recursului a precizat ca nu isi mai sustine aceste motive de recurs. In acest context, motivele respective nu se mai impun a fi analizate de instanta de recurs si, de asemenea, nu vor fi analizate nici motivele referitoare la nelegala citare, la incalcarea dreptului la aparare si a dreptului la un proces echitabil si nici motivul la inlocuirea sanctiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de munca cu sanctiunea avertismentului, avand in vedere ca s-a renuntat si la aceste motive.
Referitor la ultima abatere disciplinara retinuta in sarcina reclamantului, din actele depuse la dosar reiese ca in perioada 27 august - 31 august 2007, s-a efectuat un control prin sondaj cu privire la activitatea Reprezentantei RAR Mures, ocazie cu care s-au constatat printre altele o serie de erori in privinta efectuarii clasificari pe categorii a autobuzelor. Rezultatele controlului efectuat au fost consemnate in inscrisul denumit "Control 8" efectuat in perioada 27 august - 31 august 2007 si in Raportul inregistrat sub nr. 9341 din 10 septembrie 2007, cuprinzand rezultatul verificarilor efectuate in perioada sus-mentionata.
In urma prezentarii acestui raport, conducerea RAR Bucuresti a dispus sa se efectueze cercetarea disciplinara a persoanelor vinovate de neregulile constatate si cercetarea disciplinara a sefului reprezentantei.
Ulterior controlului din luna august 2007 s-a facut un nou control la Reprezentanta RAR Mures, ocazie cu care au fost verificate toate prestatiile privind activitatea de clasificare/reclasificare autobuze pe categorii care au fost efectuate in perioada 1 iunie 2006 - 1 noiembrie 2007. Din nota intocmita cu ocazia verificarilor si care a fost inregistrata la RAR Bucuresti sub nr. 11 815 din 13 noiembrie 2007 rezulta ca au fost verificate un numar de 562 de prestatii, constatandu-se erori la un numar de 240 de prestatii.
Prin Decizia nr. 1721 din 14 noiembrie 2007, data de Directorul General al RAR Bucuresti, s-a infiintat Comisia de cercetare disciplinara prealabila a reclamantului.
Conform adresei nr. 901 din 24 ianuarie 2008 reclamantul a fost convocat in vederea efectuarii cercetarii doar pentru data de 4 februarie 2008, avand in vedere ca in perioada 8 noiembrie 2007 - 21 ianuarie 2008 acesta s-a aflat in concediu medical.
Dupa efectuarea cercetarii disciplinare s-a decis sanctionarea disciplinara a reclamantului, conform Deciziei nr. 62 din 13 februarie 2008.
Sustinerile recurentului reclamant, in sensul ca instanta de fond a respins in mod gresit exceptia tardivitatii aplicarii sanctiunii pentru cea de-a patra abatere disciplinara, se apreciaza a fi nefondate.
Astfel, documentele privind controlul din luna august 2007 au ajuns la cunostinta conducerii paratei la data de 10 septembrie 2007, insa aceste documente se refereau  doar la un control efectuat prin sondaj. Controlul ulterior a vizat insa toate prestatiile efectuate si rezultatele acestui control au fost inregistrate la parata doar la 13 noiembrie 2007 si imediat dupa aceea s-a si constituit comisia de cercetare disciplinara.
Conform prevederilor art. 268 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
Prin aceste prevederi legale sunt reglementate doua termene de prescriptie, respectiv un termen care curge de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare si un termen care curge de la data savarsirii faptei.
In ceea ce priveste termenul de 30 de zile, prin textul legal mentionat se face referire la savarsirea abaterii disciplinare, or, savarsirea unei abateri disciplinare nu poate fi stabilita decat in urma cercetarii disciplinare. In speta cercetarea disciplinara nu a fost finalizata decat in luna februarie 2008 si in aceeasi luna, respectiv la data de 13 februarie 2008 s-a aplicat si sanctiunea disciplinara de catre conducerea paratei, termenul de 30 de zile prevazut de lege fiind astfel respectat.
Prin urmare, in mod gresit se sustine de catre recurent ca termenul de 30 de zile pentru aplicarea sanctiunii disciplinare trebuie raportat la data de 10 septembrie 2007. De altfel, acest termen nu poate fi raportat nici la data de 13 noiembrie 2007, cum a retinut instanta de fond, insa acest aspect nu a facut obiectul recursului.
Referitor la sustinerile recurentului reclamant, in sensul ca organul de control a retinut ca in data de 11 octombrie 2007 a facut doua tarifari eronate in calitate de membru al comisiei, desi in perioada 9 - 11 octombrie 2007 el a fost in concediu medical, din actele dosarului rezulta ca la nota intocmita cui ocazia verificarilor efectuate in luna noiembrie 2007 s-au anexat o serie de tabele in care sunt consemnate toate prestatiile verificate si in care s-a consemnat pentru fiecare prestatie si componenta comisiei. Conform  tabelelor anexate, intr-adevar pentru tarifarile efectuate in data de 11 octombrie 2007 s-a retinut ca din componenta comisiei a facut parte si reclamantul.
In data respectiva reclamantul se afla in concediu medical, insa trebuie avut in vedere faptul ca aceste doua tarifari eronate nu sunt singurele care au fost retinute in sarcina reclamantului, raspunderea disciplinara fiind atrasa pentru un numar mult mai mare de astfel de tarifari efectuate eronat. Prin urmare, chiar facand abstractie de cele doua prestatii, raspunderea disciplinara nu poate fi inlaturata.
Instanta de fond nu a retinut faptul ca reclamantul a recunoscut comiterea abaterii disciplinare, ci doar ca acesta a recunoscut ca au existat erori in modul de tarifare a prestatiilor de clasificare/reclasificare autobuze. Instanta de fond a luat in considerare apararile reclamantului referitoare la volumul mare de lucru si lipsa de personal si tinand cont de toate circumstantele in care s-a comis fapta, a dispus inlocuirea sanctiunii aplicate de angajator. Motivele invocate de reclamant nu pot duce insa la concluzia ca fapta retinuta in sarcina reclamantului nu constituie abatere disciplinara, din moment ce aceasta a fost probata, astfel ca in mod judicios a retinut instanta de fond ca reclamantul se face vinovat de savarsirea celei de-a patra abateri disciplinare din decizia de concediere.
Referitor la repararea prejudiciului moral, instanta de fond a apreciat ca suma de 5.000 lei este de natura sa repare prejudiciul suferit de reclamant.
Criticile aduse de parata cu privire la aceasta dispozitie a instantei, se apreciaza a fi nefondate. In mod gresit se sustine ca acordarea de compensatii banesti pentru daune morale s-a facut cu incalcarea prevederilor Deciziei XL(40) din 7 mai 2007, data de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite in solutionarea unui recurs in interesul legii, prin care s-a statuat ca in cadrul litigiilor de munca privind atragerea raspunderii patrimoniale a angajatorilor, potrivit art. 269 alin. 1 din Codul muncii, daunele morale pot fi acordate salariatilor numai in cazul in care legea, contractul colectiv de munca sau contractul individual de munca cuprinde clauze exprese in acest sens.
Aceasta decizie a fost pronuntata la data de 7 mai 2007, insa ulterior, prin Legea nr. 237/2007, publicata in Monitorul Oficial nr. 497 din 25 iulie 2007, art. 269 alin. 1 din Codul muncii a fost modificat si, spre deosebire de reglementarea anterioara, s-a prevazut ca angajatorul este obligat sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului. Prin urmare, in actuala reglementare, fiind prevazuta expres obligatia angajatorului de a repara si prejudiciul moral cauzat salariatului, in mod nejustificat se sustine ca nu este admisibila cererea formulata de reclamant pentru repararea prejudiciului moral pretins de el.
Instanta de fond a apreciat in mod corect ca in raport de atingerea adusa dreptului reclamantului la propria imagine si reputatiei profesionale a acestuia prin decizia de sanctionare care a fost partial infirmata de instanta, suma de 5000 lei este suficienta pentru a repara prejudiciul moral suferit de reclamant.
Reclamantul a invocat faptul ca suma stabilita de instanta de fond este mult prea mica in raport cu prejudiciul suferit, insa nu a adus nici o proba pentru a dovedi in ce masura i s-a adus atingere prestigiului, onoarei si demnitatii de care se bucura in societate. Pe de alta parte, trebuie observat ca decizia de sanctionare a fost anulata doar partial, nefiind inlaturata in totalitate raspunderea disciplinara a reclamantului.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciaza ca fiind nefondate atat recursul declarat de reclamant, cat si recursul declarat de parata, nefiind incidente in cauza motivele de recurs prevazute de art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila si in consecinta, recursurile declarate de parti urmeaza sa fie respinse.