Litigiu de munca. Discriminare.

Litigiu de munca. Discriminare.

Prin sentinta civila nr. 178 din 6 februarie 2008, pronuntata de Tribunalul Harghita, Sectia Civila in dosarul nr. 3543/96/2007, s-a respins exceptia necompetentei materiale a instantei invocata de Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de Ministerul Economiei si Finantelor prin Directia Generala a Finantelor Publice Harghita; s-a admis in parte actiunea formulata de reclamantii O.V, E.A si G.F, impotriva paratilor Statul Roman, reprezentat prin Ministerul Economiei si Finantelor, Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie , Parchetul de pe langa Curtea de Apel Targu-Mures si Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita; s-a admis cererea de chemare in garantie a Ministerului Economiei si Finantelor formulata de Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie; s-a constatat existenta unei discriminari create intre reclamanti si procurorii ce activeaza in cadrul Directiei Nationale Anticoruptie si a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, discriminare cauzata de prevederile art. 11 alin. 1 si 2 raportat la prevederile art. 3 si 4 din OUG nr. 27/2006, modificata prin Legea nr. 45/2007, coroborate cu prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) si ale art. 27 din OG nr. 137/2000 republicata; s-a dispus inlaturarea pentru viitor a aceste situatii de discriminare ; paratii au fost obligati la calcularea si plata despagubirilor echivalente diferentelor dintre drepturile salariale cu venite reclamantilor si drepturile salariale primite efectiv de reclamanti incepand cu luna aprilie 2006 si pentru viitor, pana la incetarea starii de discriminare; parati au fost obligati si la plata dobanzilor legale, calculate la sumele acordate prin prezenta hotarare, urmand ca aceste sume sa se actualizeze cu indicele de inflatie, calculate pana la data platii efective; paratul Parchetul de pe langa Curtea de Apel Targu-Mures a fost obligat sa efectueze mentiunile cuvenite  in carnetele de munca ale reclamantilor; s-a respins cererea reclamantilor referitoare la perioada 1 ianuarie 2005 - martie 2006; paratul Ministerul Economiei si Finantelor a fost obligat sa aloce fondurile necesare achitarii sumelor.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, au declarat recurs paratul Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si chematul in garantie Ministerul economiei si Finantelor prin Directia Generala a Finantelor Publice Harghita.
Paratul Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a solicitat casarea sentintei atacate, trimiterea cauzei spre competenta solutionare la Judecatoria Miercurea Ciuc si respingerea actiunii ca inadmisibila, invocand in drept prevederile art. 304 pct. 3 si 9 Cod procedura civila si ale art. 3041 Cod procedura civila.
In motivarea recursului s-a aratat ca hotararea atacata a fost pronuntata cu incalcarea competentei altei instante, intrucat in speta fiind aplicabile prevederile art. 27 pct. 1 din OG nr. 137/2000 competenta de solutionare a actiunii introductive revenea judecatoriei, ca instanta de drept comun, astfel ca in mod nelegal a fost respinsa de catre instanta de fond exceptia necompetentei materiale.
In ceea ce priveste fondul cauzei, s-a aratat ca reclamantii, care sunt procurori in cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Odorheiu Secuiesc, au solicitat acordarea aceleiasi salarizari cu cea a procurorilor de la Directia de Investigare a Criminalitatii organizate si Terorism - structura centrala si cea teritoriala, care, in viziunea reclamantilor ar avea toti nivelul de salarizare al procurorilor din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Recurentul parat a invocat faptul ca legea de salarizare a magistratilor, respectiv OUG nr. 27/2006, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 45/2007 nu face referire in mod expres la procurorii care isi desfasoara activitatea in cadrul DIICOT, dupa cum nici Legea nr. 508/2004 nu cuprinde prevederi speciale referitoare la  salarizarea magistratilor cuprinsi in structura centrala sau in structurile  teritoriale ale DIICOT.
S-a mai sustinut ca in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art. 2 alin. 2 din OG nr. 137/2000, deoarece salarizarea procurorilor DIICOT are in vedere nivelul parchetului in cadrul Ministerului Public si, pe de alta parte, reclamantii sunt procurori in cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Odorheiu Secuiesc, iar faptele care intra in competenta DIICOT se judeca de tribunal, astfel ca sustinerile reclamantilor privind participarea la solutionarea unor cauze de competenta DIICOT, sunt gresite.
Paratul a aratat, de asemenea, ca in mod nelegal instanta de fond a dispus actualizarea drepturilor banesti in functie de rata inflatiei si acordarea dobanzilor legale.
Chematul in garantie Ministerul Economiei si Finantelor prin Directia Generala a Finantelor Publice Harghita a solicitat casarea sentintei atacate si in consecinta, admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finantelor si respingerea pe fond a actiunii reclamantilor.
In motivarea recursului, referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finantelor, s-a aratat ca acesta nu poate fi obligat la plata unor drepturi de orice natura catre salariatii altor institutii. S-a mai sustinut ca rolul Ministerului Economiei si Finantelor este, printre altele, acela de a raspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor de buget depuse de ordonatorii principali de credite, respectand procedura reglementata prin legea finantelor publice.
In cauza nu s-a retinut si nu s-a dovedit ca Ministerul Economiei si Finantelor ar fi prejudiciat intr-o forma sau alta, prin diverse actiuni sau inactiuni drepturile si interesele salariatilor altor institutii sau ca ar fi retinut pentru sine o parte din fondurile alocate altor ministere si ca atare, nu poate sa subziste in sarcina acestuia nicio obligatie de despagubire. Intrucat in cauza nu s-a dovedit ca recurentul ar fi adus atingere unui drept sau interes legitim al reclamantilor, s-a sustinut ca se impune admiterea exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finantelor.
In ceea ce priveste fondul cauzei s-a invocat faptul ca pretentiile reclamantilor de a li se acorda aceeasi salarizare cu cea a procurorilor de la DIICOT - structura centrala si cea teritoriala, sunt nefondate, deoarece in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art. 2 din OG nr. 137/2000, iar salarizarea procurorilor DIICOT are in vedere nivelul parchetului in cadrul Ministerului Public. De asemenea, s-a sustinut ca este inadmisibil si capatul de cerere referitor la acordarea de dobanzi, deoarece in speta nu exista nicio conventie intre parti cu privire la acordarea acestora.
Prin incheierea civila nr. 1092/Reclamant din 25 iunie 2008, pronuntata de Curtea de Apel Targu-Mures ,Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, in dosarul nr. 3543/96/2007 recursurile deduse judecatii au fost trimise, spre competenta solutionare Inaltei Curti de Casatie si Justitie , in temeiul art. I si II din OUG nr. 75/2008.
Prin decizia nr. 602 din 26 ianuarie 2009, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie , Sectia civila si de proprietate intelectuala s-a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Curtii de Apel Targu-Mures , retinandu-se ca dispozitiile art. I si II din OUG nr. 75/2008 au fost declarate neconstitutionale si in atare situatie competenta de solutionare a recursurilor revine curtii de apel, potrivit dispozitiilor art. 284 alin. 1 si art. 289 din Codul muncii, raportate la art. 3 alin. 1 pct. 3 Cod procedura civila.
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs si in raport de prevederile art. 3041 si art. 306 alin. 2 Cod procedura civila si avand in vedere actele si lucrarile dosarului, curtea retine urmatoarele:
Prin actiunea civila formulata, reclamantii, care sunt procurori in cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Odorheiu Secuiesc , au solicitat obligarea paratilor la plata unor diferente de drepturi salariale, invocand faptul ca sunt discriminati prin neacordarea unei indemnizatii egale cu cea a procurorilor din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism.
Actiunea reclamantilor a fost admisa, instanta de fond retinand incidenta in cauza a prevederilor art. 1, art. 2 alin. 3 si art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000.
Prin mai multe decizii pronuntate in mod succesiv de Curtea Constitutionala (incepand cu decizia nr. 818/2008) aceste prevederi legale au fost declarate neconstitutionale, constatandu-se ca prevederile respective sunt neconstitutionale in masura in care din acestea se desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.
Conform prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care se constata neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare este definitiva si obligatorie.
Avand in vedere ca prin sentinta atacata instanta de fond a acordat reclamantilor despagubiri echivalente cu drepturile salariale prevazute de art. 11 alin. 1 din OUG nr.  27/2006, desi acestia nu se incadreaza in categoria personalului vizat de normele legale mentionate, curtea retine ca in cauza este incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, hotararea fiind lipsita de temei legal in contextul in care in speta trebuie sa se tina cont de caracterul obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale referitor la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1, art. 2 alin. 3 si art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000.
Fata de cele ce preced, pentru considerentele aratate, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila curtea va admite recursurile declarate de Directia Generala a Finantelor Publice Harghita in nume propriu si in numele Ministerului Economiei si Finantelor si de Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si va modifica  in parte sentinta atacata in sensul respingerii integrale a actiunii reclamantilor, precum si a cererii de chemare in garantie, mentinand celelalte dispozitii ale sentintei atacate, apreciind ca fata de motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila , nu se mai impune analizarea si a celorlalte motive invocate prin memoriile de recurs.