Limitarea exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate

Limitarea exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate. Prin sentinta civila nr. 1349/5 iulie 2010, Tribunalul Mures a admis in parte actiunea formulata de petenta Directia Generala de Pasapoarte, in contradictoriu cu intimatul H.C. si, drept consecinta:
- a dispus suspendarea exercitarii dreptului la libera circulatie a intimatului in Belgia pentru o perioada de 6 luni, incepand de la data pronuntarii hotararii (7 iulie 2010).
In adoptarea acestei solutii, tribunalul a retinut ca prin sentinta civila nr. 251/2 martie 2009 a Tribunalului Mures, s-a dispus restrangerea  exercitarii  dreptului la libera circulatie a intimatului in Croatia pana la data de 9 decembrie 2009, iar la data de 22 februarie 2009, acesta a iesit din nou din tara prin punctul de frontiera Nadlac, stabilindu-se in Croatia, dupa care la data de 23 martie 2009, a fost retinut de catre autoritatile croate pentru sedere ilegala  si returnat in Romania la data de 26 martie 2009.
Raportat la imprejurarile de fapt  mentionate, tribunalul a retinut incidenta prevederilor art. 40 lit. d) din Legea nr. 248/2005, conform carora, exercitarea de catre o persoana a dreptului la libera circulatie in strainatate se suspenda daca aceasta nu a respectat masura restrangerii exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate, dispusa anterior in conditiile aceleiasi legi.
Pentru motivele aratate, tribunalul a admis in parte actiunea, apreciind ca suspendarea exercitarii dreptului la libera circulatie a intimatului pentru o perioada de 6 luni si doar in Croatia - tara din care acesta a fost returnat, este suficienta pentru atingerea scopului urmarit de Legea nr. 248/2005.
Impotriva acestei hotarari, a declarat apel reclamanta Directia  Generala de Pasapoarte, solicitand schimbarea in parte a sentintei atacate, in sensul de a se dispune suspendarea exercitarii dreptului la libera circulatie a intimatului, in strainatate, iar nu doar in Croatia si pentru o perioada mai indelungata, de pana la 5 ani.
In motivarea apelului, s-a aratat ca prima instanta a aplicat in mod gresit dispozitiile art. 3 alin. 2 din Legea nr. 248/2005, intrucat in virtutea  textului de lege mentionat, masura suspendarii exercitarii dreptului la libera circulatie se dispune "in strainatate" si nu doar cu privire la statul din care a fost returnata persoana in cauza.
Pe de alta parte, termenul de suspendare trebuie sa curga nu de la data returnarii, ci de la data pronuntarii hotararii, respectiv 5 iulie 2010, conform principiului neretroactivitatii legii civile.
Intimatul nu a formulat intampinare.
Examinand apelul dedus judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele caracterului devolutiv al caii de atac, reglementat de art. 292 - 295 Cod procedura civila, Curtea constata ca acesta este partial intemeiat, astfel ca va fi admis, pentru considerentele relevate in continuare:
Prin cererea adresata primei instante, reclamanta Directia Generala de Pasapoarte a solicitat suspendarea exercitarii dreptului paratului H.C. la libera circulatie in strainatate, pe o perioada de pana la 5 ani, invocand faptul ca acesta nu a respectat masura dispusa impotriva sa prin sentinta civila nr. 251/2 martie 2009 a Tribunalului Mures, constand in restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie in Croatia, in sensul ca, la data de 26 martie 2009, acesta a fost returnat din aceeasi tara, pentru sedere ilegala.
In sustinerea cererii, reclamanta a invocat prevederile art. 40 lit. d), raportat la cele art. 42 alin. 1 si 2 din Legea nr. 248/2005.
Potrivit dispozitiilor legale enuntate - art. 40 lit. d) din Legea nr. 248/2005, exercitarea de catre o persoana a dreptului la libera circulatie in strainatate se suspenda  in situatia in care aceasta nu a respectat masura restrangerii exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate, dispusa in conditiile respectivei legi, iar prevederile art. 42 alin. 1 si 2 stabilesc perioada de timp pentru care se poate dispune o astfel de masura - respectiv de pana la 3 ani, pentru situatia reglementata de art. 42 alin. 1 si de pana la 5 ani, pentru situatia reglementata de art. 42 alin. 2, aceasta din urma vizand imprejurarea in care persoana impotriva careia se instituie masura suspendarii exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate a fost returnata chiar din statul pentru care i-a fost restrans anterior dreptul la  libera circulatie.
Situatia paratului din prezenta cauza se regaseste in cazul reglementat de art. 42 alin. 2 din Legea nr. 248/2005, insa prevederea legala evocata nu are caracter imperativ, stabilind
doar posibilitatea majorarii de catre instanta a perioadei de suspendare a dreptului la libera circulatie in strainatate pana la 5 ani, fata de situatia reglementata de alin.1 al aceluiasi articol.
Prin urmare, legiuitorul a acordat, sub acest aspect, libertate de apreciere instantelor de judecata, in functie de circumstantele particulare ale fiecarei cauze.
Cu toate acestea, Curtea constata ca, pentru atingerea scopului urmarit prin edictarea Legii nr. 248/2005, perioada de suspendare dispusa prin hotararea atacata este insuficienta, in contextul in care, printr-o hotarare judecatoreasca anterioara, s-a luat impotriva paratului masura restrangerii exercitarii dreptului la libera circulatie in Croatia pentru o perioada de 1 an,  masura pe care acesta nu a respectat-o.
De asemenea, instanta de apel observa ca prin  instituirea masurii suspendarii exercitarii dreptului la libera circulatie a paratului doar in Croatia - stat din care acesta a fost anterior returnat, au fost incalcate prevederile art. 3 alin.2 din Legea nr. 248/2005, in conformitate cu care "suspendarea exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate reprezinta interdictia temporara de parasire a teritoriului Romaniei", spre deosebire de "restrangerea" exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate, care reprezinta - conform prevederilor art. 3  alin.3 din aceeasi lege - "interdictia temporara de a calatori in anumite state".
Or, in cauza s-a solicitat "suspendarea", iar nu "restrangerea" dreptului la libera circulatie a paratului in strainatate, iar in sustinerea cererii au fost invocate in mod expres prevederile art. 40 lit. d) si ale art. 42 alin. 1 si 2 din Legea nr. 248/2005, care reglementeaza procedura instituirii masurii suspendarii exercitarii dreptului la libera circulatie a unei persoane in strainatate.
In plus, desi hotararea primei instante s-a pronuntat la data de 5 iulie 2010, masura suspendarii exercitarii dreptului la libera circulatie a fost dispusa incepand cu data de 7 iulie 2010 (inadvertenta care poate fi apreciata si ca o eroare materiala, alaturi de indicarea gresita a  denumirii statului - Belgia, in loc de Croatia, cum rezulta din considerente).
Pentru motivele aratate, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 296 Cod procedura civila, va  admite apelul dedus judecatii si va schimba in parte hotararea atacata, in sensul ca se va dispune suspendarea exercitarii dreptului la libera circulatie a paratului in strainatate pentru o perioada de 3 ani, incepand cu data de 5 iulie 2010.