Neinrautatirea situatiei in propria cale de atac

Neinrautatirea situatiei in propria cale de atac.

                  C. proc. civ., art. 109 - art. 111, art. 137, art. 296

Interesul in promovarea unei actiuni in instanta este o cerinta necesara pentru existenta dreptului la actiune, deoarece reclamantul trebuie sa urmareasca afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege, precum si un folos propriu  personal.
In conditiile in care pentru capatul de cerere principal se constata lipsa interesului, aceeasi solutie trebuie sa aiba si petitul accesoriu, strans legat de cel principal si derivand din acesta.
Rejudecarea unei cereri ca urmare a admiterii unei exceptii, fara intrarea in cercetarea fondului cauzei este mai favorabila decat respingerea ca o consecinta a analizarii fondului.

Prin Sentinta nr. 779/30 iunie 2010, Tribunalul Mures a hotarat: admiterea cererii de interventie accesorie, in interesul paratului, formulata de intervenienta S.C. M. S.R.L.; admiterea exceptiei lipsei interesului, invocata de intervenienta S.C. M. S.R.L.; respingerea, ca lipsita de interes, a cererii formulate de reclamanta R.I., in contradictoriu cu paratul Municipiul Tg.-Mures, avand ca obiect anularea autorizatiei de demolare nr. 45/29 iulie 2008 si a certificatului de urbanism in temeiul caruia a fost emisa; respingerea ca nefondata a cererii reclamantei avand ca obiect obligarea paratului la plata despagubirilor; obligarea reclamantei sa-i plateasca intervenientei suma de 1.800 lei, cheltuieli de judecata.
In considerentele Sentintei, Tribunalul a retinut, in esenta, urmatoarele aspecte:
• analizand cu prioritate exceptia lipsei interesului reclamantei, invocata de intervenienta, Tribunalul a retinut ca reclamanta nu ar obtine niciun folos practic in urma anularii actului administrativ atacat intrucat nu a facut dovada unui drept asupra imobilului sau asupra terenului;
• prin hotararile privind sistarea coproprietatii s-a constatat ca terenul de 2,60 mp, pe care este amplasata camara de alimente, constituie proprietatea exclusiva a intervenientei si, tinand seama de efectul declarativ al partajului, Tribunalul a retinut ca acest teren a format dintotdeauna obiectul dreptului de proprietate al intervenientei;
• in acelasi sens, prin Decizia nr. 53/2 martie 2009 a Tribunalului Mures si prin Decizia nr. 52/9 februarie 2007 a Tribunalului Mures s-a retinut, in mod irevocabil, ca reclamanta nu are un drept de proprietate asupra terenului pe care este amplasata camara de alimente, ci numai un drept de folosinta, pe durata existentei constructiei (apartamentului nr. 3), care in prezent este desfiintata;
• autorizatia de construire nr. 362/13 mai 2004, invocata de reclamanta, nu reprezinta un titlu de proprietate, ci confera doar un drept de a construi, avand o valabilitate limitata (12 luni); reclamanta insasi a aratat ca lucrarile nu au fost executate in totalitate si, pe de alta parte, aceasta nu a facut dovada prelungirii autorizatiei de construire; chiar daca s-ar dispune anularea autorizatiei de desfiintare atacate, aceasta masura nu i-ar aduce reclamantei nici un folos deoarece ea nu are un drept asupra terenului si constructiei respective;
• avand in vedere solutia data cererii principale, cererea de interventie accesorie, in favoarea paratului, a fost, la randul ei, admisa pe fond;
• petitul privind obligarea la plata despagubirilor materiale si morale a fost respins ca nefondat intrucat nu s-a putut retine existenta unei fapte ilicite din partea paratului prin emiterea unui act administrativ nelegal - iar iminenta lucrarii de demolare a fost adusa la cunostinta reclamantei, potrivit instiintarii si a confirmarii de primire depuse la dosar, astfel ca o mare parte din paguba invocata putea fi evitata de reclamanta.   
Impotriva Sentintei nr. 779/30 iunie 2010 a declarat recurs reclamanta, invocand dispozitiile art. 299, art. 3041, art. 304 pct. 9, art. 312 Cod proc. civ., solicitand a se dispune admiterea acestuia si a se casa hotararea atacata, cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare, Tribunalului Mures; in subsidiar, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii atacate, in sensul respingerii exceptiei lipsei interesului si al admiterii actiunii. In esenta, recurenta a sustinut ca: instanta a confundat actul administrativ cu materializarea acestuia, prin executarea partiala a constructiilor; desi autorizatia de construire nr. 362/13 mai 2004 nu mai era valabila la data emiterii autorizatiei de desfiintare nr. 45/29 iulie 2008, aceasta situatie nu putea duce la disparitie constructiilor executate in perioada de valabilitate a autorizatiei de construire, dupa cum nu putea duce nici la transferul dreptului de proprietate asupra acestor constructii, in favoarea vecinilor; lucrarile de constructie, inclusiv a spatiului de 1,60 mp, au fost executate de familia reclamantei-recurente in perioada de valabilitate a autorizatiei de construire, exceptie facand doar un spatiu care trebuia construit la mansarda, precum si finisajele de la mansarda (tencuieli); din certificatul de atestare fiscala nr. 4932/27 martie 2009 rezulta ca familia reclamantei-recurente este impozitata pentru suprafata de 51,37 mp care include si spatiul desfiintat de paratul-intimat; fata de existenta constructiilor edificate de reclamanta-recurenta, cu acordul intervenientei si pe terenul acesteia, exceptia lipsei interesului nu putea fi admisa, cu atat mai mult cu cat reclamanta-recurenta nu a invocat niciodata un drept de proprietate asupra terenului de 1,60 mp, ci doar asupra constructiei de pe acesta, care nu poate fi desfiintata.
Prin Intampinarea depusa la 26 octombrie 2010, paratul - intimat Municipiul Targu - Mures a solicitat a se dispune respingerea recursului, sustinand, in esenta, ca: autorizatia de demolare - a carei anulare nu ar aduce niciun folos reclamantei - recurente, astfel cum a constatat prima instanta, intrucat aceasta parte nu are niciun drept asupra terenului si constructiei respective - a fost emisa cu respectarea tuturor avizelor/acordurilor si studiilor prevazute in certificatul de urbanism nr. 630/25 martie 2008, precum si cu respectarea Deciziei nr. 52/9 februarie 2007 a Tribunalului Mures; solutia primei instante este sustinuta de probele administrate in cauza si de inscrisurile depuse de parti la dosar.
Prin Intampinarea depusa la 18 ianuarie 2011, intervenienta-intimata S.C. M. S.R.L. a solicitat a se dispune respingerea recursului aratand, in esenta, ca: in Decizia nr. 53/2 martie 2009 - ramasa irevocabila -, Tribunalul Mures a retinut ca apelantii din acel dosar, printre care si recurenta din prezentul dosar, nu au niciun titlu cu privire la bunul edificat, numit camara, si ca ei doar au folosit suprafata de 2,60 mp, pe care a fost amplasata camara, suprafata ce constituie proprietatea exclusiva a intimatei - intervenienta din prezentul dosar; prin incetarea existentei constructiei (apartamentului nr. 3) a incetat si dreptul de folosinta temporar al reclamantei-recurente asupra camarii de alimente, avand in vedere faptul ca acordul intervenientei-intimate cu privire la folosinta terenului a fost dat pe durata existentei constructiei apartamentului nr. 3; prin urmare, pretinsul drept de proprietate al reclamantei-recurente asupra terenului si asupra camarii nu a existat, recurenta nejustificand un interes legitim in promovarea unei actiuni avand ca obiect anularea autorizatiei de demolare.
Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea de Apel - investita cu solutionarea recursului potrivit regulilor statornicite de dispozitiile art. 3041 Cod proc. civ., precum si potrivit motivelor invocate, a retinut urmatoarele aspecte:
Autorizatia de desfiintare (demolare) nr. 45/29 iulie 2008 - act administrativ a carui anulare o solicita reclamanta - recurenta R.I. - a fost emisa ca urmare a cererii adresate de intervenienta S.C. M. S.R.L. si se refera la constructiile existente in Tg. - Mures, str. Marasti, inscrise in CF nr. 3044/III Tg.-Mures, nr. top. 2369/1/1/III.
Reclamanta - recurenta nu a putut, insa, proba, in speta, interesul in promovarea actiunii - privit ca o cerinta necesara pentru existenta dreptului la actiune, reclamantul trebuind sa urmareasca, prin declansarea procedurii judiciare, afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege, precum si un folos practic personal.
Intr-adevar, recurenta si sotul ei au construit camara de alimente in temeiul Autorizatiei de construire nr. 362/13 mai 2004, data pentru amenajare si mansardare apartament II, situat in str. Marasti, inscris in CF nr. 3044 Tg.-Mures, nr. top. 2369/1/1. Anterior emiterii Autorizatiei s-a cerut acordul vecinilor, intervenienta S.C. M. S.R.L. dandu-si acest acord prin declaratia autentificata prin Incheierea nr. 2059/3 mai 2004 a B.N. A. In declaratie intervenienta a aratat expres ca le permite sotilor R.P. si I. sa foloseasca terenul aferent unei camari de alimente, de la apartamentul nr. 3, pe toata durata existentei constructiei. Asadar, reprezentantul intervenientei S.C. M. S.R.L. a fost de acord sa cedeze dreptul de folosinta asupra terenului pe care se va edifica acea camara de alimente apartinand apartamentului nr. 2, proprietatea recurentei si a sotului ei, pe durata existentei apartamentului nr. 3. Concluzia se impune, odata in plus, si prin acordul dat de catre intervenienta, in cuprinsul aceleiasi declaratii autentificate, cu privire la mansardarea apartamentului nr. 2 conform proiectului nr. 1/2002. Or, potrivit proiectului, camara de alimente urma sa fie construita in interiorul apartamentului nr. 3, apartinand intervenientei, astfel ca apare clara mentinerea acordului cu privire la existenta acestei constructii pe durata existentei constructiei ce constituie apartamentul nr. 3.
Prin procesului verbal de inspectie nr. 73/17 noiembrie 2008 s-a constatat ca s-au efectuat integral lucrarile de demolare a imobilului, respectiv apartamentul nr. 3, cu exceptia peretelui tip "calcan" care delimiteaza lateral apartamentul nr. 2 de apartamentul nr. 3 (in prezent nr. 3 este demolat)_ In acest perete (care a facut parte din structura de rezistenta a constructiei demolate) s-a efectuat o usa de acces din apartamentul nr. 2 inspre apartamentul nr. 3, unde era situata o camara de alimente (folosita de R.P. si R.I., cu acordul proprietarului de la nr. 3, pe durata existentei constructiei), in prezent aceasta fiind desfiintata (odata cu toata constructia din care facea parte), conform autorizatiei de demolare nr. 45/29 iulie 2008. Cu alte cuvinte, personalul tehnic de specialitate a constatat, la fata locului, ca acea camara de alimente a fost edificata de recurenta si de sotul acesteia in interiorul apartamentului nr. 3, apartinand intervenientei, facand, deci, parte, in fapt, din acest apartament si fiind, in consecinta, desfiintata odata cu acesta. Aceasta realitate este confirmata si de planul de situatie, avizat si certificat, cuprinzand atat constructiile existente, cat si constructia care a fost demolata.
Prin Decizia nr. 53/2 martie 2009, pronuntata in dos. nr. 8185/320/2007, Tribunalul Mures a admis apelul paratilor R.P. si R.I. si a schimbat in parte Sentinta nr. 3800/9 iulie 2008, pronuntata de Judecatoria Tg.-Mures in dos. nr. 10753/2005, avand ca obiect sistarea starii de coproprietate asupra terenului in suprafata de 1.013 mp, situat in Tg.-Mures, str. Marasti, in sensul ca le-a atribuit paratilor in proprietate exclusiva suprafata de 117,40 mp (cu schimbarea unora dintre punctele de delimitare a suprafetei, fata de cele fixate de prima instanta), mentinand restul dispozitiei Sentintei.
In Decizia nr. 53/2009 se arata, in mod clar, referitor la suprafata de 2,60 mp, pe care este amplasata camara de alimente, ca paratii R.P. si I. nu au niciun titlu cu privire la terenul pe care a fost edificata aceasta camara, teren care constituie proprietatea exclusiva a S.C. M. S.R.L., iar aceasta societate, prin declaratia notariala nr. 2059/3 mai 2004, si-a dat  acordul ca fam. R. sa foloseasca terenul aferent camarii pe toata durata existentei constructiei - apartamentul nr. 3. Intrucat apartamentul nr. 3 a fost desfiintat, in baza autorizatiei nr. 45/29 iulie 2008, a incetat si dreptul temporar de folosinta al apelantilor R.P. si I. cu privire la respectiva camara. In completarea Raportului de expertiza efectuat in cauza se arata ca suprafetele ce se cuvin, odata cu sistarea coproprietatii, proprietarilor apartamentelor nr. 2 si nr. 3 se modifica, prin includerea suprafetei de 2,60 mp (camara de alimente) in suprafata apartamentului nr. 3 - astfel incat S.C. M. S.R.L. va primi 442,60, iar sotii R., proprietari ai apartamentului nr. 2, vor primi 117,40 mp. Concluziile acestei completari la Raportul de expertiza au fost insusite de instanta prin Sentinta nr. 3800/9 iulie 2008, confirmata prin Decizia nr. 53/2 martie 2009 (care a schimbat doar cateva dintre punctele de delimitare ale suprafetei apartamentului nr. 2). 
In consecinta, recurenta nu a facut proba existentei unui drept de proprietate asupra terenului de 2,60 mp, pe care a amplasat camara de alimente -  nici anterior emiterii Autorizatiei de desfiintare (demolare) nr. 45/29 iulie 2008 si nici ulterior acestui moment. De vreme ce, astfel cum se constata prin procesul verbal de inspectie nr. 73/17 noiembrie 2008, la acea data apartamentul nr. 3 si camara inclusa in aceasta constructie erau deja demolate, in temeiul Autorizatiei, prin anularea acestui act administrativ reclamanta-recurenta nu ar putea sa isi valorifice un drept subiectiv (acela de proprietate) si nici sa obtina un folos practic. Concluzia se impune cu atat mai mult cu cat, nefiind proprietara terenului in suprafata de 2,60 mp si nemaiavand un acord pentru edificarea, din nou, a camarii de alimente pe terenul apartinand S.C. M. S.R.L. - care, la randul ei, a demarat procedura si a obtinut avizele pentru construirea, pe terenul care-i apartine, a unor spatii comerciale si a unui spatiu de locuit, cu o suprafata totala de 600 mp -, recurenta nu poate obtine un folos practic personal prin dispunerea masurii anularii Autorizatiei de desfiintare nr. 45/20 iulie 2008 si a Certificatului de urbanism care a precedat-o.
In ce priveste capatul de cerere referitor la despagubirile materiale si morale solicitate reclamanta ca urmare a demolarii camarii de alimente, Curtea a retinut ca acest petit este unul accesoriu, fiind strans legat de cel principal si derivand din acesta. In consecinta, urmeaza ca si acest capat de cerere sa fie respins ca lipsit de interes, sens in care a fost admis recursul reclamantei - solutia modificarii in parte a hotararii, prin respingerea integrala a cererii de chemare in judecata ca lipsita de interes fiind in favoarea reclamantei, avand in vedere ca respingerea unei cereri ca urmare a admiterii unei exceptii, fara intrarea in cercetarea fondului acelei cereri este mai favorabila decat respingerea respectivei cereri ca o consecinta a analizarii fondului ei.
Avand in vedere argumentele anterior expuse, Curtea a admis recursul si a modificat in parte hotararea atacata, respingand cererea reclamantei ca fiind lipsita de interes - art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza I Cod proc. civ. Fata de solutia admiterii recursului, reclamanta - recurenta nu poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata, necazand in pretentii, in calea de atac, astfel ca art. 274 alin.1 Cod proc. civ. nu este incident in speta.