Anularea deciziei de acordare a pensiei de serviciu. Natura juridica a litigiului

Instanta de fond in mod corect a stabilit ca litigiul dedus judecatii nu intra sub incidenta dispozitiilor Legii nr. 554/2004, ci este un litigiu de asigurari sociale, care intra sub incidenta prevederilor art. 153 din Legea nr. 263/2010.

Prin sentinta civila nr. 4568/29.11.2012, pronuntata de Tribunalul Harghita in dosarul nr. 2405/96/2012 s-a respins ca inadmisibila actiunea civila formulata de reclamanta Casa Judeteana de Pensii Harghita in contradictoriu cu paratul C.G., avand ca obiect anularea deciziei nr. 165001/15.06.2012 privind acordarea pensiei de serviciu, emisa pe seama paratului. 
         Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut ca prin decizia nr. 165001/15.06.2012 privind acordarea pensiei de serviciu in baza Legii nr. 94/1992, emisa de reclamanta, s-a reluat in plata pensia de serviciu stabilita anterior pe seama paratului C. G.
         Aceasta decizie a fost emisa de catre reclamanta in urma pronuntarii de catre Curtea Constitutionala a Deciziei nr. 297/27.03.2012, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.1 lit. h din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor si art.196 lit. j din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
         Desi initial reclamanta a inaintat actiunea in contencios administrativ, dosarul a fost transpus la completul de asigurari sociale, urmand ca judecarea sa se faca conform normelor instituite de Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice.
Instanta de fond a retinut incidenta in speta a dispozitiilor art. 106 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, conform carora admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisa de casa teritoriala de pensii, respectiv de casa de pensii sectoriala, in termen de 45 de zile de la data inregistrarii cererii. De asemenea, s-a retinut incidenta art. 107 alin. 1 din acelasi act normativ, care prevede ca in situatia in care, ulterior stabilirii si/sau platii drepturilor de pensie, se constata diferente intre sumele stabilite si/sau platite si cele legal cuvenite, casa teritoriala de pensii, respectiv casa de pensii sectoriala opereaza, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificarile ce se impun, prin decizie de revizuire.
         In contextul celor prezentate, instanta de fond a considerat ca reclamanta avea la indemana posibilitatea de a-si revoca propria decizie, iar in cazul in care paratul ar fi fost nemultumit de aceasta revocare, ar fi avut la dispozitie procedura de contestare instituita de art. 148 si urm. din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice.
         Avand in vedere cele prezentate, instanta a apreciat ca neintemeiata actiunea reclamantei si in consecinta a procedat la respingerea ei.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs reclamanta Casa Judeteana de Pensii Harghita si a solicitat casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de contencios administrativ, iar in situatia in care totusi se va trece la judecarea cauzei sa se dispuna casarea sentintei instantei de fond si anularea deciziei nr. 165001/15.06.2012.
In motivarea recursului s-a aratat ca prin Decizia nr. 297/2012, Curtea Constitutionala a stabilit neconstitutionalitatea prevederilor art. 1 lit. h din Legea nr. 119/2010 si art. 196 lit. j din Legea nr. 263/2010, in sensul care aceste prevederi se aplica si consilierilor de conturi, pentru celelalte functii prevazute in statul de functii din cadrul Curtii de Conturi, cum sunt controlorii financiari si auditorii publici externi neoperand neconstitutionalitatea.
S-a mai aratat ca in contextul in care functia de consilier de conturi nu este aceeasi cu functia indeplinita de parat, cea de auditor public extern, decizia Curtii Constitutionale nu isi gaseste aplicabilitate in cazul paratului si in aceste conditii decizia nr. 165001/15.06.2012, emisa de reclamanta este nelegala, motiv pentru care aceasta a solicitat anularea respectivei decizii, conform art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta a apreciat ca decizia emisa de Casa Judeteana de Pensii Harghita constituie un act administrativ unilateral cu caracter individual, motiv pentru care competenta de solutionare a cauzei revine instantei de contencios administrativ. Pe de alta parte, Legea nr. 263/2010 prevede strict cazurile care intra in jurisdictia completului de asigurari sociale si intre acestea nu se regaseste si cel referitor la legalitatea unui act administrativ.
S-a mai invocat faptul ca prevederile art. 106 alin. 1 si ale art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 se refera la modul de stabilire si plata a pensiilor si acestea nu au incidenta in prezenta cauza, care are ca obiect anularea unui act nelegal, care a intrat in circuitul civil si ca atare nu mai poate fi revocat, putandu-se dispune doar anularea lui de catre o instanta judecatoreasca.
In drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor invocate si in raport de prevederile art. 3041 Cod procedura civila si avand in vedere actele si lucrarile dosarului, Curtea a retinut urmatoarele:
Prin decizia nr. 165001/15.06.2012, privind acordarea pensiei de serviciu in baza Legii nr. 94/1992, emisa de reclamanta Casa Judeteana de Pensii Harghita s-a dispus reluarea in plata a pensiei de serviciu stabilite anterior in favoarea paratului C. G. Decizia mentionata a fost emisa in urma pronuntarii de catre Curtea Constitutionala a Deciziei nr. 297/27.03.2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. h din Legea nr. 119/2010 si  ale art. 196 lit. j din Legea nr. 263/2010.
Prin actiunea introductiva reclamanta a solicitat sa se dispuna anularea deciziei sus-mentionate, pe motiv ca a fost emisa nelegal in contextul in care decizia Curtii Constitutionale ii vizeaza doar pe controlorii de conturi, nefiind aplicabila si in cazul paratului, care a indeplinit functia de auditor public extern anterior pensionarii.
In ceea ce priveste natura juridica a litigiului, sustinerile reclamantei se apreciaza a fi neintemeiate, intrucat instanta de fond in mod corect a stabilit ca litigiul dedus judecatii nu intra sub incidenta dispozitiilor Legii nr. 554/2004, ci este un litigiu de asigurari sociale, care intra sub incidenta prevederilor art. 153 din Legea nr. 263/2010.
Instanta de fond a retinut ca in raport de prevederile art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 cererea reclamantei este inadmisibila intrucat aceasta are posibilitatea sa isi revoce propria decizie.
In speta trebuie avut insa in vedere faptul ca reclamanta nu a invocat existenta unei simple diferente intre drepturile de pensie cuvenite si cele stabilite in favoarea reclamantului, ci a invocat nelegalitatea acestei decizii pe motiv ca paratul nu este indreptatit sa beneficieze de pensie de serviciu.
In contextul in care in cauza se pune in discutie natura pensiei de care este indreptatit sa beneficieze paratul si ca atare se impune a se analiza insasi legalitatea deciziei respective prin prisma prevederilor legale incidente in materie, nefiind vorba de o simpla eroare in stabilirea cuantumului pensiei, instanta de recurs apreciaza ca in mod gresit s-a retinut de catre instanta de fond ca in speta sunt incidente prevederile art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010. 
Avand in vedere ca in conditiile in care s-a retinut ca reclamanta putea sa isi revoce propria decizie si s-a respins ca inadmisibila actiunea introductiva, tribunalul nu a analizat fondul cauzei, Curtea a retinut incidenta in cauza a prevederilor art. 312 alin. 3 si 5 Cod procedura civila.
In consecinta, in temeiul prevederilor legale mentionate, instanta de recurs a admis recursul declarat de reclamanta, a casat hotararea atacata si a dispus trimiterea cauzei la tribunal pentru a fi judecata in fond, urmand ca in rejudecare instanta sa analizeze legalitatea deciziei emise de reclamanta.