Exercitarea dreptului de optiune succesorala. Acceptarea tacita a mostenirii

Actele savarsite de succesibili pot fi considerate ca o acceptare tacita numai daca din ele rezulta manifestarea vointei de a accepta succesiunea, fiind esential ca actele respective sa implice neindoielnic intentia acestora de a accepta succesiunea.
In speta, reclamanta a invocat faptul ca a acceptat tacit succesiunea ramasa dupa defunct prin preluarea din masa succesorala a unor bunuri, respectiv doua carti, din care una este o carte de rugaciuni foarte veche, o fata de masa tesuta manual si un colier de margele cu pietre semipretioase, cu o vechime considerabila. Preluarea acestor bunuri de catre reclamanta nu s-a facut cu intentia de accepta succesiunea, martorii audiati in cauza declarand ca dupa inmormantarea defunctului insasi reclamanta a precizat ca a preluat bunurile respective pentru ca au o valoare sentimentala.
Bunurile preluate de reclamanta constituiau doar amintiri de familie si preluarea unor astfel bunuri nu se incadreaza in categoria actelor care pot fi considerate ca fiind acte de acceptare tacita a succesiunii, neavand relevanta faptul daca bunurile in discutie au fost preluate cu acordul sau fara acordul celorlalti succesibili.
Prin sentinta civila nr. 4030/5 mai 2011, pronuntata de Judecatoria Targu-Mures in dosarul nr. 3671/320/2009 s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei invocata de parata R. I. si s-a respins cererea formulata de reclamanta O. I. in contradictoriu cu paratii R. I. si R. E., ca fiind formulata de o persoana lipsita de calitate procesuala activa.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca prin actiunea introductiva reclamanta O. I. a solicitat in contradictoriu cu paratii R. I. si R. E. pronuntarea unei hotarari prin care sa se constate ca partile sunt mostenitorii legali ai defunctului R. A., decedat la data de 30.08.2006, iar din masa succesorala ramasa dupa defunct fiecaruia dintre mostenitorii le revin urmatoarele cote: paratei de rand 1 R. I., in calitate de sotie supravietuitoare - cota de 2/8(1/4) parte, reclamantei O. I., nascuta R., in calitate de fiica - cota de 3/8 (1/2 din 3/4) parte si paratului de rand 2 R.  E., in calitate de fiu - cota de 3/8 (1/2 din 3/4) parte. Totodata s-a solicitat sa se constate ca masa succesorala ramasa dupa defunct este compusa din casa de locuit si teren aferent, dobandit prin contributie egala si comuna in timpul casatoriei cu parata de rand 1 si sa se dispuna iesirea din indiviziune asupra imobilului compus din casa de locuit si teren aferent, prin atribuirea in natura in favoarea paratei de rand1, concomitent cu obligarea acesteia de a achita coproprietarilor sulte corespunzatoare cotelor de proprietate din intregul imobil sau prin vanzarea imobilului la licitatie publica si distribuirea pretului conform cotelor de coproprietate detinute de coproprietari.
La termenul din 5 mai 2011 instanta a pus in discutie exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei O. I., invocata de parata R. I.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta  de fond a retinut ca fata de prevederile art. 1 din Legea 319/1944 si art. 659 Cod civil, atat reclamanta, cat si paratii au vocatie generala la mostenirea defunctului R. A., decedat la data de 30 august 2006, reclamanta O. I. si paratul R. E. fiind copiii din prima casatorie a defunctului, iar parata R. I. fiind sotia supravietuitoare a defunctului
S-a mai retinut ca, astfel cum rezulta din sustinerea reclamantei si din probele administrate in cauza, reclamanta nu a acceptat expres succesiunea printr-un act autentic sau sub semnatura privata potrivit art. 689 Cod civil, nedepunand vreo proba scrisa in acest sens.
S-a verificat, de asemenea, daca reclamanta a facut vreun act de acceptare tacita, insa instanta a apreciat ca niciunul din actele la care aceasta a facut referire si care au fost dovedite cu martorii audiati in cauza, respectiv preluarea a doua zi dupa inmormantare a doua carti, a unei fete de masa si a unui colier de margele fara o valoare economica substantiala nu pot avea valoarea unei acceptari tacite a mostenirii, potrivit art. 689 Cod civil.
S-a mai retinut ca desi potrivit art. 1169 Cod civil reclamantei ii revenea sarcina probei acceptarii tacite a mostenirii aceasta nu a adus nicio alta proba de natura a face dovada acceptarii succesiunii in termenul prevazut de lege.
In aceste conditii, avand in vedere ca reclamanta nu a acceptat mostenirea in termenul de optiune succesorala prevazut de lege, s-a retinut ca potrivit art. 700 Cod civil aceasta nu are calitate procesuala activa pentru a  formula actiunea avand ca obiect constatarea calitatii de mostenitor, a masei succesorale si partajul bunurilor ramase dupa defunct.
In consecinta, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei si a respins actiunea reclamantei, ca fiind formulata de o persoana lipsita de calitate procesuala activa.
Prin decizia civila nr. 154 din 24 mai 2012 a Tribunalului Mures s-a respins apelul declarat de reclamanta O. I. impotriva sentintei civile, pronuntata de Judecatoria Targu-Mures.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a retinut ca in speta, reclamanta a apreciat ca preluarea unor bunuri din masa succesorala (respectiv efectuarea unor acte de folosinta  exercitate asupra  unor bunuri succesorale)  reprezinta o acceptare tacita a succesiunii, insa in aceasta privinta, in mod  constant practica judiciara, ca si  literatura juridica in materie au conchis in sensul ca luarea din masa succesorala a unor bunuri care prin numarul si valoarea lor reprezinta amintiri de familie nu semnifica o acceptare tacita a mostenirii .
Tribunalul a retinut ca probele testimoniale administrate in fata instantei de fond privitoare la acceptarea de catre reclamanta in mod tacit a succesiunii  au convers in a dovedi ca  bunurile la care se face referire in declaratia de apel au fost luate  de reclamanta din masa succesorala ca avand o valoare sentimentala  pentru acesta, instanta de apel facand trimitere in acest sens la declaratiile martorilor P. T. si S. T., audiati de catre prima instanta.
S-a mai retinut ca desi nu este reglementata prin acte normative o limita de valoare potrivit cu care actul de preluare a unor bunuri din masa succesorala sa poata fi considerata act apt de acceptare a succesiunii, analiza primei instante in aceasta privinta s-a facut doar pentru a se determina daca prin preluarea acestor bunuri s-a efectuat un act de folosinta si coroborand acest aspect cu cel referitor la afirmatiile  reclamantei  facut  in fata martorilor, s-a conchis ca din toate punctele de vedere (si valoric, dar si ca manifestare de vointa), acestea nu echivaleaza cu o acceptare tacita a mostenirii.
De asemenea, tribunalul a apreciat ca prin valoarea  bunurilor si manifestarea expresa de vointa (asa cum chiar  reclamanta a impartasit-o martorilor), preluarea unor bunuri cu valoare  sentimentala  si care reprezinta amintiri de familie a fost facuta de reclamanta in calitate de succesibil si nu de mostenitor.
Impotriva acestei decizii, in termen legal, a declarat recurs reclamanta O. I., solicitand casarea in tot a deciziei atacate si a sentintei  civile nr. 4030/05.05.2011 a Judecatoriei Targu-Mures  si trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta, in vederea judecarii acesteia pe fond, invocand in drept motivele prevazute de art. 304 pct. 7 si 8 Cod procedura civila.
In motivarea recursului reclamanta a reiterat sustinerile din motivele de apel si totodata a invocat faptul ca aspectele retinute de instanta de fond in legatura cu lipsa calitatii reclamantei de mostenitor acceptant sunt contrazise de instanta de apel prin considerentele cuprinse in decizia atacata, in care s-a retinut ca din interpretarea per a contrario a dispozitiilor  art. 690 Cod civil rezulta ca, constituie acte de acceptare tacita a mostenii  actele de administrare definitiva asupra unor bunuri din masa succesorala ut singuli, ca si actele de folosinta exercitate de succesibili asupra bunurilor  succesorale, insa pentru a putea avea efectul insusirii calitatii de mostenitor de catre succesibil, este  necesar ca acesta sa fie facut in calitate  de mostenitor.
S-a relevat, de asemenea, ca bunurile la care s-a facut referire in hotararile pronuntate in fazele procesuale anterioare au fost preluate de reclamanta in calitate de mostenitor, fara acordul celorlalti succesibili. In opinia reclamantei, pentru ca un succesibil care nu doreste sa mosteneasca sa poata intra in posesia unui bun sau unor bunuri care fac parte din masa succesorala si pe care le doreste pentru ca au o valoare sentimentala pentru el, pentru a nu comite o infractiune de furt, are nevoie de consimtamantul mostenitorilor.
Reclamanta a sustinut ca ea a acceptat mostenirea si in aceasta calitate a preluat bunuri din masa succesorala, in termenul prevazut de art. 700 Cod civil.
S-a mai invocat faptul ca bunurile preluate de reclamanta, respectiv o carte de rugaciuni care are o vechime de peste 120 de ani, un lexicon cu o valoare de 120 lei, o fata de masa tesuta manual si un colier de margele cu pietre semipretioase, cu o vechime considerabila, pe langa faptul ca au o valoare sentimentala pentru reclamanta, acestea au si o valoare apreciabila pentru un colectionar, astfel ca nu se poate sustine ca nu au o valoare economica insemnata.
In consecinta, fata de aspectele aratate reclamanta a sustinut ca are calitate procesuala activa in cauza dedusa judecatii.
Paratii R. I. si R. E. nu au formulat intampinare in cauza, insa acesta din urma a declarat la termenul de judecata din 17.10.2013 ca este de acord cu admiterea recursului promovat de reclamanta.
Examinand recursul dedus judecatii, prin prisma motivelor de recurs invocate si in raport de prevederile 306 alin. 2 din Codul de procedura civila si avand in vedere actele si lucrarile dosarului,Curtea a retinut urmatoarele:
Prin actiunea introductiva reclamanta O. I. a solicitat in contradictoriu cu paratii R. I. si R. E. sa se constate ca partile sunt mostenitorii legali ai defunctului R. A., decedat la data de 30.08.2006, sa se stabileasca masa succesorala ramasa dupa defunct si cotele-parti ce le revin mostenitorilor si sa se dispuna iesirea din indiviziune cu privire la bunurile din masa succesorala.
In cauza nu s-a contestat faptul ca partile au vocatie succesorala dupa defunctul R. A., reclamanta si paratul R. E. fiind copiii defunctului din prima casatorie, iar parata R. I. fiind sotia supravietuitoare din a doua casatorie a defunctului.
Pentru a dobandi calitatea de mostenitori succesibilii au insa obligatia prevazuta de art. 700 Cod civil de a-si exercita dreptul de optiune succesorala intr-un termen de 6 luni socotit de la data deschiderii succesiunii, intrucat simpla vocatie succesorala determinata de incadrarea intr-o clasa de mostenitori legali este lipsita de relevanta juridica in absenta exercitarii dreptului de optiune succesorala.
Prin urmare pentru a fi mostenitori, succesibilii trebuie sa fi acceptat succesiunea.
Prin art. 689 Cod civil este prevazut modul in care se poate exprima acceptarea, fie expres, fie tacit si se arata in ce consta o acceptare tacita sau expresa. Astfel prin textul de lege mentionat se prevede ca acceptarea este expresa cand se insuseste titlul  sau calitatea de erede intr-un act autentic sau privat si este tacita, cand eredele face un act, pe care n-ar putea sa-l faca decat in calitatea sa de erede si care lasa a se presupune neaparat intentia sa de acceptare.
Fata de prevederile legale invocate, instanta de recurs a retinut ca actele savarsite de succesibili pot fi considerate ca o acceptare tacita numai daca din ele rezulta manifestarea vointei de a accepta succesiunea, fiind esential ca actele respective sa implice neindoielnic intentia acestora de a accepta succesiunea.
In speta reclamanta a invocat faptul ca a acceptat tacit succesiunea ramasa dupa defunct prin preluarea din masa succesorala a unor bunuri, respectiv doua carti, din care una este o carte de rugaciuni foarte veche, o fata de masa tesuta manual si un colier de margele cu pietre semipretioase, cu o vechime considerabila. Trebuie precizat insa ca din probele administrate in cauza rezulta ca preluarea acestor bunuri de catre reclamanta nu s-a facut cu intentia de accepta succesiunea, martorii audiati in cauza declarand ca dupa inmormantarea defunctului insasi reclamanta a precizat ca a preluat bunurile respective pentru ca au o valoare sentimentala.
Avand in vedere ca bunurile preluate de reclamanta constituiau doar amintiri de familie si preluarea unor astfel bunuri, astfel cum a retinut si instanta de apel, nu se incadreaza in categoria actelor care pot fi considerate ca fiind acte de acceptare tacita a succesiunii, instanta de recurs a apreciat ca nu are relevanta faptul daca bunurile in discutie au fost preluate cu acordul sau fara acordul celorlalti succesibili.
In ceea ce priveste valoarea bunurilor mentionate, tot din declaratiile martorilor rezulta ca bunurile preluate de reclamanta nu aveau o valoare ridicata si pe de alta parte trebuie precizat ca reclamanta nu a dovedit ce valoare economica ar fi avut aceste bunuri pentru un colectionar.
In consecinta, avand in vedere ca in afara de preluarea bunurilor la care s-a facut referire mai sus reclamanta nu a facut efectuat alte acte care sa implice intentia sa de a accepta succesiunea, instanta de recurs a retinut ca in speta in mod justificat s-a stabilit in fazele procesuale anterioare ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 689 Cod civil, pentru ca aceasta sa poata fi socotita mostenitor acceptant al mostenirii ramase dupa defunctul R. A.
Contrar sustinerilor reclamantei din memoriul de recurs, instanta de apel nu a contrazis concluziile primei instante referitoare la acceptarea de catre ea a mostenirii. Astfel  instanta de apel a retinut ca sunt acte de acceptare tacita a mostenirii, actele de administrare definitiva asupra unor bunuri din masa succesorala ut singuli si actele de folosinta exercitate de succesibili asupra bunurilor succesorale, facute in calitate  de mostenitor, insa a subliniat ca reclamanta nu a indeplinit  acte care sa se incadreze in aceasta categorie si ca atare nu poate avea calitatea de mostenitor acceptant.
Prin urmare, instanta de recurs a retinut ca in mod justificat s-a retinut de catre instanta de apel, care a confirmat solutia primei instante ca reclamanta, desi are vocatie la succesiunea tatalui sau, nu a facut dovada acceptarii tacite a succesiunii, astfel ca nu are calitate procesuala activa in cauza.
Ca atare, motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 Cod procedura civila, invocat de reclamanta nu este incident in cauza, deoarece motivele pe care se sprijina decizia atacata sustin solutia pronuntata de instanta de apel, nefiind contradictorii.
 De asemenea, nu este incident nici motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 8 Cod procedura civila, avand in vedere ca in sustinerea acestui motiv de recurs reclamanta de fapt a facut referire la interpretarea probelor administrate in cauza, or interpretarea data probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifica invocarea motivului de recurs prevazut de textul de lege mentionat.
Fata de cele ce preced, pentru considerentele aratate, Curtea a retinut ca decizia atacata este legala si in consecinta, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila a respins ca nefondat recursul dedus judecatii.