Program de vizitare a minorului. Obligatiile parintilor

Varsta minorului nu  constituie un impediment ca acesta sa fie gazduit de tata, iar imprejurarea ca pana in prezent nu a dormit separat de mama nu este de natura a impune un program intermediar.
Parintii au obligatia morala de a veghea asupra nevoilor minorului, iar programul stabilit de instanta poate si trebuie sa stabileasca doar limitele in care drepturile pot fi exercitate, partile putand, prin buna intelegere, sa adapteze aceste limite la nevoile si dorintele minorului la un moment dat.
Prin sentinta civila nr. 7232 din 15 octombrie 2012 pronuntata de Judecatoria  Targu Mures s-a admis in parte actiunea civila exercitata de reclamantul F. G. impotriva paratei F. D., precum si actiunea reconventionala exercitata de reclamanta reconventionala F. D. impotriva paratului-reconventional F. G. si s-a stabilit programul de vizitare a minorului F. L. G. de catre reclamant, paratul reconventional, dupa cum urmeaza : in prima si a treia saptamana plina din luna, de sambata de la ora 10 si pana duminica la ora 16, patru zile in vacanta de iarna, patru zile in cea de primavara, luna august integral, de sarbatorile religioase in anii impari.
Prin decizia civila nr. 38 din 12 martie 2013 Tribunalul Mures a admis apelul declarat de apelanta F. D., a schimbat in parte hotararea apelata in sensul ca programul de vizita stabilit de prima instanta se va aplica dupa trecerea unui termen de 6 luni de la pronuntarea hotararii, iar pana la acea data programul de vizita va fi urmatorul :
- in prima si a treia saptamana plina din luna sambata de la ora 1100 la ora 1800  iar duminica de la ora 1100 la ora 1600;
- patru zile in vacanta de primavara zilnic de la ora 1100 la ora 1800;
- in fiecare zi din primele doua saptamani ale lunii august, intre orele 1100 si 1800;
- a doua zi de Pa?ti, intre orele 1100-1800; celelalte dispozitii ale hotararii primei instante au fost mentinute.
Pentru a pronunta aceasta hotarare Tribunalul Mures  a retinut urmatoarele:
Dreptul parintelui separat de copil de a avea legaturi personale cu copilul este de netagaduit, acesta fiind consacrat de art. 401 Cod civil si art. 16 din Legea nr. 272/004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului. Art. 31 alin. 2 din aceeasi lege prevede ca "Exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti trebuie sa aiba in vedere interesul superior al copilului si sa asigure bunastarea materiala si spirituala a copilului, in special prin asigurarea cresterii, educarii si intretinerii sale, precum si prin reprezentarea sa legala si administrarea patrimoniului sau".
In aprecierea interesului superior al copilului instanta trebuie sa tina seama de varsta copilului, de starea de sanatate a acestuia, de nevoile de ingrijire si educare a minorului, de intensitatea legaturii afective dintre copil si parintele la care nu locuieste, de comportamentul anterior al parintelui.
Apropierea dintre copil si parintele cu care nu locuieste trebuie sa se faca treptat, mai ales in situatiile in care legaturile anterioare dintre acestia nu au fost suficient de stranse. 
In cauza, aplicarea programului stabilit de prima instanta este de natura sa afecteze pe termen scurt echilibrul emotional al acestuia si dezvoltarea sa psihica pe termen scurt.  Programul stabilit de judecatorie poate fi aplicat insa nu imediat, fiind nevoie de o perioada de acomodare a copilului cu lipsa mamei.
Apreciind asupra celor de mai sus, instanta de apel s-a pronuntat in sensul aratat.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal a declarat recurs reclamantul F. G.
In drept, recurentul a invocat prevederile art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila.
In dezvoltarea  motivelor de nelegalitate s-a aratat ca:
Hotararea pronuntata de tribunal este contradictorie in sensul in care, desi sunt invocate prevederile art. 16 din Legea 272/2004, instanta de apel a redus posibilitatile tatalui de a mentine legaturile directe cu minorul.
Recurentul a mai invocat dispozitiile art. 22 din Legea 272/2004 si art. 8 din CEDO, dispozitii raportat la care s-a apreciat ca hotararea instantei de apel este data cu aplicare gresita a legii.
Intimata F. D. a formulat intampinare, solicitand respingerea ca nefondat a recursului declarat.
In opinia intimatei parate instanta de apel a dat prioritate interesului superior al minorului stabilind un program intermediar care sa permita minorului adaptarea la programul stabilit de instanta de fond. Acest program intermediar a fost impus de varsta frageda a minorului, legatura puternica dintre acesta si mama sa.
Examinand hotararea atacata prin prisma criticilor formulate, Curtea a retinut urmatoarele:
Minorul F. L. G. este nascut la data de 26.02.2006.Parintii minorului au divortat la data de 02.05.2011, data de la care minorul a fost incredintat mamei spre crestere si educare.
Din aceasta perspectiva relatiile afective dintre mama si minor sunt mai intense, insa nu sunt de natura a inlatura posibilitatea ca, in viitor, relatia dintre tatal reclamant si minor sa se intensifice.
La momentul pronuntarii prezentei decizii, varsta minorului nu mai constituie un impediment ca acesta sa fie gazduit de tata, iar imprejurarea ca pana in prezent nu a dormit separat de mama nu este de natura a impune un program intermediar.
Relatiile afective dintre parinti si copii se construiesc cu concursul direct al tuturor celor implicati. Stabilirea unui program de vizitare cu posibilitatea gazduirii minorului nu poate fi echivalata cu mentinerea acestuia, peste vointa sa, intr-un anume loc. Parintii au obligatia morala de a veghea asupra nevoilor minorului, iar programul stabilit de instanta poate si trebuie sa stabileasca doar limitele in care drepturile pot fi exercitate, partile putand, prin buna intelegere, sa adapteze aceste limite la nevoile si dorintele minorului la un moment dat.
Prin prisma dispozitiilor art. 17-19 din Legea 272/2004 republicata,  coroborate cu probele administrate in cauza, Curtea a apreciat ca adoptarea unui program intermediar nu este necesara, parintii fiind, in cele din urma, singurii in masura sa decida, in interesul minorului si in limitele impuse de programul stabilit de instanta.
Avand in vedere cele de mai sus vazand si dispozitiile art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul declarat si, modificand in tot decizia atacata a respins apelul declarat de parata, mentinand integral hotararea pronuntata de instanta de fond.