Imobil nationalizat. Raspundere civila delictuala. Despagubiri

Pentru a fi retinuta raspunderea civila delictuala este necesar sa fie indeplinite patru conditii: existenta unei fapte ilicite, vinovatia, prejudiciu si o legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.
  Reclamantii au invocat fapta ilicita a paratei izvorata din incalcarea dreptului de proprietate, insa din starea de fapt retinuta rezulta ca pana la restituirea imobilului de catre Statul Roman in temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantii sau autorii acestora nu pot invoca un drept de proprietate, deci nu pot invoca existenta unui prejudiciu.
  Chiar daca s-ar putea retine, asa cum sustin reclamantii, o fapta ilicita inca de la data la care parata a pierdut dreptul de proprietate prin radierea dreptului inscris in cartea funciara, reclamantii nu pot invoca incepand cu acea data existenta unui prejudiciu in patrimoniul lor prin lipsa de folosinta a imobilului pentru simplul motiv ca pana la data de 21.03.2012 imobilul s-a aflat in patrimoniul Statului Roman. Aceasta este data de la care sunt intrunite cele patru conditii cumulative prevazute de art. 999 Cod civil, adica existenta unei fapte ilicite (utilizarea de catre parata a unui imobil asupra caruia nu avea nici un drept), vinovatia (parata stia de faptul ca nu mai are un drept asupra imobilului dar si faptul ca autorii reclamantilor notificasera Statul Roman pentru restituirea imobilului), prejudiciul (imposibilitatea de a exercita toate prerogativele dreptului de proprietate ca urmare a ocuparii imobilului de catre parata) si legatura dintre fapta ilicita si prejudiciu.
- Legea nr. 10/2001: art. 24
- Codul civil: art. 998-999, art. 480
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Mures la data de 25.04.2013, reclamantii S. A. si S. E. R. au chemat in judecata parata S.C. R. S.A. Brasov, solicitand instantei obligarea acesteia la plata sumei de 105.000 euro (echivalentul a 456.750 lei) cu titlu de daune interese reprezentand compensatiile datorate pentru lipsa de folosinta a imobilului situat in xxx, imobil inscris in CF 5470 Reghin, nr. cadastral 395. Reclamantii au solicitat cheltuieli de judecata.
  In motivarea cererii reclamantii au aratat urmatoarele:
  Prin Decizia civila nr. 290 din 13.04.2010, pronuntata de Curtea de Apel Targu-Mures, s-a dispus radierea dreptului de proprietate din cartea funciara asupra imobilului din litigiu, drept inscris in favoarea S.C. R. A. S.A. si, prin urmare, parata a pierdut dreptul de proprietate asupra acestui imobil.
  Ulterior, prin Dispozitia nr. 574 din 21.03.2013, primarul municipiului Reghin a dispus restituirea in natura a acestui imobil in favoarea domnilor G. S. - D. - G., G. B. -M. si G. D. - G., care, la randul lor, au vandut imobilul reclamantilor.
  Desi parata a pierdut dreptul de proprietate prin decizia Curtii de Apel Targu-Mures, predarea efectiva a imobilului catre reclamanti s-a realizat doar la data de 12.03.2013, lipsind astfel reclamantii si autorii lor de posibilitatea de a beneficia de toate prerogativele dreptului de proprietate.
  Parata, ocupand abuziv imobilul situat in xxx, trebuie sa repare prejudiciul cauzat prin lipsirea adevaratilor proprietari de exercitiul concret al dreptului de folosinta si in raport cu valoarea chiriei perceputa in zona, de 10 euro/mp./luna, suma pe care parata trebuie sa o plateasca reclamantilor este de 105.000 euro.
  In drept s-au invocat dispozitiile art. 480, 998, 999 Cod civil si art. 453 din noul Cod de procedura civila.
  Parata a formulat intampinare solicitand respingerea actiunii ca nefondata.
  In esenta, parata a aratat ca imobilul a fost predat reclamantilor la prima solicitare a acestora, asa incat nu se poate invoca un prejudiciu. Hotararea judecatoreasca invocata de reclamanti nu a dispus evacuarea paratei din imobil si, mai mult, dreptul de proprietate al Statului Roman a fost transmis autorilor reclamantilor abia in 21.03.2012.
  Tribunalul Mures, prin Sentinta civila nr. 2459 din 17.12.2013, a admis in parte actiunea reclamantilor si a obligat parata la plata echivalentului in lei a sumei de 12.269,16 euro cu titlu de daune interese compensatorii pentru perioada 11.07.2012 - 12.03.2013. Totodata, instanta a obligat parata la plata sumei de 17.591,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in favoarea reclamantilor.
  In motivarea hotararii judecatoresti, Tribunalul a retinut urmatoarele:
  In fapt, prin Decizia civila nr. 290 din 13.04.2010, Curtea de Apel Targu-Mures a dispus radierea dreptului de proprietate al S.C. R. A. S.A. asupra imobilului aflat in litigiu si restabilirea situatiei anterioare in cartea funciara, adica reinscrierea dreptului de proprietate al Statului Roman. Procedura de restituire in natura a imobilului catre fostii proprietari s-a finalizat prin emiterea Dispozitiei nr. 574 din 21.03.2012, de catre primarul municipiului Reghin si, prin urmare, doar de la aceasta data se poate vorbi despre un drept de proprietate asupra imobilului, drept dobandit de succesorii defunctului G. M. - M..
  Nevalabilitatea titlului in baza caruia S.C. R. A. S.A. s-a inscris in cartea funciara nu impune corelativ concluzia ca la data a constatarii nevalabilitatii acestui titlu s-a constituit dreptul de proprietate in favoarea fostului proprietar.
  Potrivit art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, dispozitia de restituire in natura a imobilelor nationalizate face dovada proprietatii persoanei indreptatite asupra acesteia, are forta probanta a unui inscris autentic si constituie titlu executoriu.
  Reclamantii au devenit proprietari asupra imobilului doar odata cu incheierea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 606 din 11.07.2012 si doar de la aceasta data pot pretinde ca ar avea folosinta asupra imobilului.
  In conditiile in care in contractul de vanzare-cumparare s-a prevazut cedarea de catre vanzatori in favoarea reclamantilor a dreptului de a obtine reparatii banesti pentru lipsa de folosinta, momentul la care se pot considera reclamantii indreptatiti la despagubiri pentru lipsa de folosinta este data de 21.03.2012.
  Potrivit prevederilor art. 480 Cod civil, titularul dreptului de proprietate trebuie sa poata dispune de toate atributele conferite de acest drept, iar, prin fapta sa, parata a cauzat un prejudiciu reclamantilor. Caracterul ilicit al faptei paratei rezida din aceea ca, desi avea cunostinta de notificarea depusa in temeiul Legii nr. 10/2001, precum si de faptul ca i-a fost radiat dreptul sau de proprietate din cartea funciara, a continuat sa foloseasca imobilul in lipsa oricarui titlu. Fapta ilicita a fost savarsita de parata din culpa, deoarece a cunoscut de existenta notificarii si de pierderea dreptului de proprietate.
  In ceea ce priveste intinderea prejudiciului cauzat de fapta ilicita a paratei, acesta este de 1738,9 euro/luna, valoarea prejudiciului fiind determinata de expertul tehnic judiciar in raport cu spatiul utilizat de parata si cu valoarea chiriei pentru imobilele aflate in aceeasi zona.
  Concluziile expertului trebuie cenzurate si retinand tendinta descrescatoare a preturilor solicitate in ofertele de inchiriere, precum si faptul ca la stabilirea despagubirilor nu pot fi avute in vedere oferte situate, temporal, anterior perioadei pentru care reclamantii sunt indreptatiti la despagubiri, reclamantii sunt indreptatiti la o chirie de 944,99 euro/luna pentru spatiul comercial situat la parter si de 77,44 euro/luna pentru magaziile exterioare. Din calculul despagubirilor stabilite de expert trebuie eliminate cele stabilite pentru pivnita in conditiile in care acest spatiu nu a fost special amenajat pentru a fi utilizat de catre parata.
  Impotriva acestei hotarari judecatoresti au declarat apel atat reclamantii cat si parata.
  Reclamantii au solicitat schimbarea in parte a sentintei atacate si admiterea actiunii in intregime, asa cum a fost ea formulata. De asemenea, reclamantii au solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de solutionarea cauzei pe  fond si in apel.
  In motivarea apelului reclamantii au aratat ca, in mod eronat si nejustificat,instanta de fond a stabilit ca daunele interese pot fi acordate doar incepand cu data de 11.07.2012. De altfel chiar din cuprinsul hotararii atacate se arata ca aceste despagubiri trebuie acordate pentru o perioada mai mare, incepand cu data de 21.03.2012. Despagubirile trebuie acordate de la  data pronuntarii Deciziei civile nr. 290/R/2010 de catre Curtea de Apel Targu-Mures, decizie irevocabila prin care s-a dispus radierea dreptului de proprietate al paratei inscris nelegal in cartea funciara si prin urmare, perioada pentru care trebuiau acordate despagubirile este cuprinsa intre 13.04.2010 - 21.03.2013.
  In ceea ce priveste cuantumul despagubirilor, instanta de fond, in mod nejustificat, a cenzurat concluziile expertul judiciar eliminand din totalul despagubirilor valoarea chiriei datorata pentru pivnita de 79,2 mp.
  Reclamantii au fost lipsiti de folosinta intregului imobil, inclusiv a pivnitei, datorita atitudinii culpabile a paratei. In mod corect expertul a avut in vedere la stabilirea cuantumului despagubirilor toate cele trei spatii si astfel valoarea despagubirilor reprezentand lipsa de folosinta a imobilului este de 1738,9 euro/luna.
  In drept au fost invocate dispozitiile art. 411 alin. 1 si 2, art. 416 din noul Cod de procedura civila.
  La randul sau, parata S.C. R. S.A. a solicitat schimbarea hotararii atacate, insa in sensul respingerii actiunii reclamantilor ca nefondate.
   In motivarea apelului, parata a aratat ca instanta de fond a efectuat un calcul gresit la stabilirea despagubirilor pentru daune compensatorii, in conditiile in care in dispozitivul hotararii se precizeaza perioada pentru care se acorda despagubirile ca fiind cuprinsa intre 11.07.2012 - 12.03.2013, iar in considerente valoarea lunara a despagubirilor este calculata in raport cu 12 luni si nu 8 luni, asa cum ar fi trebuit.
  Parata considera ca hotararea Tribunalului Mures este nelegala si pentru ca s-a retinut in mod eronat existenta unei fapte ilicite in sarcina paratei, in conditiile in care la scurta vreme dupa notificarea facuta de reclamanti, adica in luna februarie, imobilul a fost predat acestora.
  Intinderea prejudiciului a fost gresit stabilita de catre instanta de fond, valoarea acestuia a fost determinata in raport cu piata chiriilor pentru spatiile avand ca destinatie activitati de comert. Mai mult, cuantumul despagubirilor a tinut cont doar de oferte, care, de obicei, sunt negociabile si se reduc cu cel putin 50%.
  In fine, instanta a avut in vedere intreg spatiul dobandit de catre reclamanti, desi activitatea societatii era desfasurata pe un spatiu mult mai mic.
  Reclamantii au formulat intampinare la apelul paratei, cerand respingerea acestuia ca nefondat. In esenta, reclamantii au aratat ca au fost lipsiti in mod abuziv si nelegal de folosinta imobilului in litigiu ca urmare a actiunilor nelegale ale paratei, actiuni ce au vizat, pe de o parte, evidentierea in cartea funciara a unui drept de proprietate, drept ce a fost ulterior anulat printr-o hotarare judecatoreasca, iar, pe de alta parte, ocuparea fara nici un titlu a imobilului.
  Instanta de fond in mod corect a constatat ca parata a savarsit o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii in conditiile in care aceasta avea cunostinta de notificarea depusa in temeiul Legii nr. 10/2001, emiterea dispozitiei de restituire fiind impiedicata in mod culpabil de atitudinea si actiunile paratei.
  La randul sau, parata S.C. R. S.A. a formulat intampinare la apelul reclamantilor, in care, reiterand argumentele expuse in chiar apelul formulat, a apreciat ca apelul partii adverse nu poate fi primit.
  Verificand hotararea atacata, Curtea a retinut urmatoarele:
  In fapt, asa cum a retinut, de altfel, si instanta de fond, imobilul in litigiu a facut obiectul nationalizarii si, in urma transmiterilor succesive, acesta a fost inscris in CF 5470 Reghin, nr. top 395 in favoarea S.C. R. A. S.A. (a se vedea considerentele Sentintei civile nr. 609/2007 a Judecatoriei Reghin, ramasa definitiva si irevocabila prin Decizia civila nr. 290/R/2010 a Curtii de Apel Targu-Mures).
  Dreptul de proprietate asupra acestui imobil a fost radiat din cartea funciara si s-a dispus restabilirea situatiei anterioare, Statul Roman fiind inscris ca proprietar al imobilului.
  In baza notificarii formulate de G. M. - M., Primaria Reghin, prin primar, in calitate de detinator al imobilului, a dispus, prin Dispozitia nr. 575 din 21.03.2012, restituirea in natura in favoarea fostului proprietar, mai exact mostenitorilor acestuia.
  In aceeasi zi, imobilul este scriptic predat mostenitorilor, care, ulterior, se inscriu in cartea funciara si prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 606/11.07.2012, il instraineaza celor doi reclamanti. Prin acelasi act autentic reclamantii dobandesc si dreptul de a incasa toate daunele interese pentru lipsa de folosinta a imobilului. Reclamantii si-au inscris in cartea funciara dreptul de proprietate prin incheierea de carte funciara nr. 21646 din 13.07.2012.
  Asadar, Curtea a retinut ca, la data de 13.04.2010, prin decizia irevocabila pronuntata de Curtea de Apel Targu-Mures, parata a pierdut dreptul de proprietate, acest drept fiind inscris in favoarea Statului Roman. La randul sau Statul Roman a transmis dreptul de proprietate autorilor reclamantilor la data de 21.03.2012.
  Reclamantii si-au intemeiat actiunea aratand ca prin fapta ilicita a paratei li s-a cauzat un prejudiciu, mai exact ca prin lipsirea reclamantilor si a autorilor acestora de unul din prerogativele dreptului de proprietate, parata a savarsit o fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu iar acest prejudiciu este echivalentul chiriei pe care reclamantii ar fi putut-o incasa.
  Instanta de fond a stabilit in dispozitivul hotararii ca valoarea despagubirilor ce li se cuvin reclamantilor este de 12.269,16 euro pentru perioada cuprinsa intre 11.07.2012 si 12.03.2013.
  Intre dispozitivul hotararii si considerentele acesteia exista o inadvertenta, in conditiile in care, la pagina 5, alineatul 5, instanta de fond concluzioneaza ca perioada pentru care trebuie acordate despagubirile incepe la 21.03.2012, adica de la data restituirii imobilului in temeiul Legii nr.10/2001.
  Sub acest aspect, Curtea a apreciat ca apelul reclamantilor este intemeiat, in conditiile in care, potrivit art. 425 alin. 1 lit. b din noul Cod de procedura civila, considerentele hotararii trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept pentru care a fost pronuntata solutia.
  Parata S.C. R. S.A., desi face trimitere la aceasta stare de fapt retinuta de instanta de fond, nu face din aceasta o critica a legalitatii hotararii, ci doar un argument in plus pentru a cere respingerea cererii de chemare in judecata.
  Asa cum s-a aratat deja, reclamantii si-au intemeiat cererea de chemare in judecata pe dispozitiile art. 480, 998 si 999 Cod civil. Reclamantii sustin ca parata le-a incalcat dreptul lor de proprietate si ca prin aceasta fapta le-a fost cauzat un prejudiciu. Normele vechiului Cod civil prevazute la art. 998 si 999 stabilesc ca cel care prin fapta ilicita cauzeaza altei persoane un prejudiciu, cu intentie sau din culpa, este obligat sa-l repare.
  Pentru a fi retinuta raspunderea civila delictuala este necesar sa fie indeplinite patru conditii: existenta unei fapte ilicite, vinovatia, prejudiciu si o legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.
  Reclamantii au invocat fapta ilicita a paratei izvorata din incalcarea dreptului de proprietate, insa din starea de fapt retinuta rezulta ca pana la restituirea imobilului de catre Statul Roman in temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantii sau autorii acestora nu pot invoca un drept de proprietate, deci nu pot invoca existenta unui prejudiciu.
  Chiar daca s-ar putea retine, asa cum sustin reclamantii, o fapta ilicita inca de la data la care parata a pierdut dreptul de proprietate prin radierea dreptului inscris in cartea funciara, reclamantii nu pot invoca incepand cu acea data existenta unui prejudiciu in patrimoniul lor prin lipsa de folosinta a imobilului pentru simplul motiv ca pana la data de 21.03.2012 imobilul s-a aflat in patrimoniul Statului Roman. Aceasta este data de la care sunt intrunite cele patru conditii cumulative prevazute de art. 999 Cod civil, adica existenta unei fapte ilicite (utilizarea de catre parata a unui imobil asupra caruia nu avea nici un drept), vinovatia (parata stia de faptul ca nu mai are un drept asupra imobilului dar si faptul ca autorii reclamantilor notificasera Statul Roman pentru restituirea imobilului), prejudiciul (imposibilitatea de a exercita toate prerogativele dreptului de proprietate ca urmare a ocuparii imobilului de catre parata) si legatura dintre fapta ilicita si prejudiciu.
  La randul sau, parata s-a aparat in cursul judecatii si apoi a criticat hotararea instantei de fond spunand ca nu exista o fapta ilicita, deoarece a eliberat imobilul imediat ce reclamantii au notificat-o.
  Cu rezerva acelor neconcordante intre dispozitiv si considerentele hotararii, instanta de fond a dezlegat corect acest aspect retinand ca, in cazul de fata, parata nu a actionat cu buna-credinta si imbracand forma culpei, a refuzat sa paraseasca imobilul situat in xxx, desi nu mai avea un titlu asupra acestui imobil. Mai mult, asa cum sustineau reclamantii, fapt necontestat de parata, aceasta avea cunostinta de existenta unor proceduri desfasurate in temeiul Legii nr. 10/2001. Parata trebuia sa elibereze imobilul de indata ce a pierdut orice titlu asupra acestuia si nu sa astepte notificarea depusa de reclamanti.
  Pe de alta parte, reclamantii nu pot invoca un prejudiciu decat la momentul la care dreptul lor ori al autorilor lor a fost recunoscut prin dispozitia de restituire emisa de primarul municipiului Reghin, in temeiul Legii nr. 10/2001.
  In alta ordine de idei, atat reclamantii cat si parata au criticat hotararea instantei de fond sub aspectul cuantificarii despagubirilor acordate. Pentru determinarea acestora instanta a dispus efectuarea unei expertize, iar concluziile expertului au fost cenzurate.
  Reclamantii au apreciat ca, in mod eronat, instanta de fond nu a avut in vedere ofertele de inchiriere pentru anul 2011. Critica este nefondata pentru ca, asa cum de altfel s-a si retinut, instanta de judecata trebuie sa stabileasca cuantumul despagubirilor in raport cu perioada pentru care, asa cum s-a retinut anterior, reclamantii sunt indreptatiti la despagubiri. Sub acest aspect, ofertele din anul 2011 nu sunt relevante.
  De asemenea, reclamantii au considerat hotararea instantei de fond netemeinica pentru ca nu au avut in vedere toate spatiile ocupate de catre parata.
  Asa cum s-a mentionat deja de catre instanta de fond, prejudiciul pe care parata trebuie sa-l repare trebuie sa aiba in vedere fapta ilicita a acesteia, adica ocuparea imobilului detinut de reclamanti, ori, probele aflate la dosar nu au dovedit ca parata ar fi ocupat si pivnita, retinandu-se de catre Tribunalul Mures ca spatiul nu a fost special amenajat in vederea utilizarii lui de catre parata.
  La randul sau, parata a afirmat, fara insa sa dovedeasca, faptul ca nu se poate pune semnul de egalitate intre ofertele de inchiriere si valoarea la care se incheie contractele de inchiriere pentru spatii asemanatoare celui ocupat de parata.
  Asa cum bine se cunoaste, oricine face o afirmatie in fata instantei are obligatia sa o dovedeasca, ori, cel putin sub acest aspect, parata s-a limitat doar la a face o afirmatie, fara insa sa o dovedeasca.
  Nici afirmatia potrivit careia imobilul in litigiu nu ar avea un vad comercial corespunzator valoros nu a fost dovedita.
  Instanta de fond a avut in vedere concluziile expertului tehnic judiciar, cenzurandu-le doar in ceea ce priveste valorile chiriilor anterior perioadei luate in discutie si cu eliminarea spatiului apreciat de instanta ca nu a fost ocupat de catre parata.
  Fata de toate cele retinute, in temeiul art. 480 alin. 2 Cod de procedura civila, Curtea a admis in parte doar apelul reclamantilor si doar sub aspectul criticilor privind perioada de timp pentru care s-a retinut in dispozitivul hotararii ca se acorda despagubiri.
  In cererea de apel reclamantii au solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, insa, desi apelul acestora este in parte intemeiat, la dosar nu au fost depuse dovezi privind onorariul avocatial.
  Pe de alta parte, Curtea a retinut ca din toate criticile formulate de reclamanti sunt intemeiate doar cele care vizeaza neconcordanta dintre dispozitivul hotararii si considerentele acesteia, critici care nu au facut obiectul stabilirii unor taxe judiciare de timbru.
  Fata de cele doua aspecte, nedovedirea cheltuielilor privind onorariul avocatial si faptul ca aceste critici nu au fost avute in vedere la stabilirea taxei judiciare de timbru, instanta a acordat cheltuieli de judecata in apel.