Fapta care nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni. Aplicarea art.181Codpenal

Prin sentinta penala nr.26/16.01.2006 a Judecatoriei Adjud a fost condamnat inculpatul C. C. la pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice, prevazuta de art. 321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal, si la pedeapsa de 3 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de port ilegal de arme albe, prevazuta de art. 11 pct.1 din Legea nr.61/1991.
In baza dispozitiilor art. 81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, pe durata termenului de incercare de 3 ani.
Prin aceeasi sentinta a fost condamnat inculpatul D. Z. F, pentru savarsirea infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice, prevazuta de art. 321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit.a Cod penal, la 1 an inchisoare.
In baza art. 83 Cod penal, s-a dispus revocarea conditionata a suspendarii executarii pedepsei de 5 luni inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr.358/2004 a Judecatoriei Adjud, urmand ca inculpatul sa execute in total 1 an si 5 luni inchisoare.
De asemenea, a fost condamnat inculpatul R. I., pentru savarsirea infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice, prevazuta de art. 321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit.c si art. 37 lit.a Cod penal, la 1 an inchisoare.
In baza art. 83 Cod penal, s-a revocat suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 2 ani inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr.385/05.11.2001  Judecatoriei Adjud, si s-a dispus ca inculpatul sa execute in total 3 ani inchisoare.
Au fost interzise inculpatilor R. I si D. Z. F drepturile prevazute de art. 64 Cod penal, in conditiile art. 71 Cod penal.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
In noaptea de 9/10.03.2005, in jurul orei 1.00, inculpatii C. C, R. I. si D. Z. F. se aflau in barul SC Nicogel SRL din statia PECO Paunesti, unde consumau bauturi alcoolice. La un moment dat, pe fondul unor discutii contradictorii, intre C. C. si martorul U. C. a izbucnit un scandal, inculpatul lovindu-l pe martor. In apararea martorului U. C. a intervenit martorul M. L. De asemenea, in conflict au intervenit si inculpatii R. I.  si D. Z. F., care l-au lovit pe martorul M. L.
In timpul conflictului, care a degenerat intr-un scandal, cei trei inculpati au distrus o masa, doua scaune, mai multe pahare, sticle si scrumiere, iar inculpatul C. C a spart cu pumnul un geam de la vitrina frigorifica si a scos un briceag cu lama de  7- 8 cm., pentru a intimida persoanele aflate in bar.
In urma scandalului provocat de inculpati, cele 8 - 10 persoane care se  aflau in bar au parasit localul si au fost anuntate organele de politie.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel in termen inculpatii D. Z. F. si R. I., invocand motivul ca nu au savarsit infractiunea si ca vinovat este numai inculpatul C. C.
Prin decizia penala nr.185/07.04.2006, Tribunalul Vrancea a respins ca nefondate apelurile declarate de cei doi inculpati.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a retinut ca prima instanta a stabilit in mod corect situatia de fapt si vinovatia inculpatilor, ca incadrarea juridica a faptelor a fost stabilita in concordanta cu dispozitiile legale, iar pedepsele aplicate inculpatilor au fost judicios individualizate, fiind respectate criteriile prevazute de art. 72 din Codul penal.
Impotriva celor doua hotarari au declarat recurs inculpatii D. Z. F si R. L., criticandu-le ca nelegale.
In dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatii, prin aparatori, au invocat, in principal, motivul ca cercetarea judecatoreasca efectuata de prima instanta este incompleta, nefiind audiati mai multi martori oculari, fapt ce ar impune casarea celor doua hotarari si trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta.
In subsidiar, inculpatii-recurenti au solicitat sa se dispuna achitarea lor in temeiul art.11 pct.2 lit.a ref. la art. 10 lit.c Cod procedura penala, deoarece fapta nu a fost savarsita de ei, ci de inculpatul C. C.
In sfarsit, inculpatul D. Z. F a criticat si individualizarea modalitatii de executare a pedepsei, solicitand sa se dispuna suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei.
Examinand cauza in raport de primul motiv de recurs al inculpatilor D. Z. F. si R. I, Curtea de Apel Galati a retinut ca instanta de fond a administrat in mod direct toate probele concludente si utile pentru solutionarea cauzei, cu exceptia audierii martorilor U. C. si A. M. - martori care nu au putut fi audiati, deoarece sunt plecati in strainatate.
In privinta acestor martori, prima instanta s-a conformat dispozitiilor art. 327 alin.3 Cod procedura penala, dand citire declaratiilor date in cursul urmaririi penale - declaratii de care a tinut cont la solutionarea cauzei.
In consecinta, este neintemeiata critica formulata de inculpatii-recurenti, in sensul ca s-ar impune casarea cu trimitere, pentru refacerea cercetarii judecatoresti.
Nu este intemeiat nici motivul de recurs invocat de inculpati, in sensul ca s-ar impune achitarea lor in temeiul art. 10 lit.c din Codul de procedura penala, intrucat fapta nu a fost savarsita de ei, ci de inculpatul C. C.
Din probele administrate in cauza, respectiv din  declaratiile martorilor C. G, M. L, U. C, A. M si B. A, coroborate cu declaratiile inculpatilor, cu procesul-verbal de cercetare la fata locului din 10.03.2005 si cu plansele fotografice, rezulta in mod indubitabil ca inculpatii D. Z. F si R. I au savarsit alaturi de inculpatul C. C acte care intra in continutul laturii obiective a faptei de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice, prev. de art. 321 alin.1 Cod penal.
Se retine insa ca cel care a avut o contributie determinanta la provocarea scandalului si care a savarsit in mod nemijlocit actele de violenta si distrugerile care au tulburat ordinea si linistea publica a fost inculpatul C. C, in timp ce inculpatii recurenti au avut o participare minima la savarsirea faptelor, participare care se rezuma la aceea ca, pe fondul conflictului provocat de inculpatul C. C, au intervenit in sprijinul acestuia si au lovit pe martorul M. L, martor care, fiind audiat, nu a inteles sa formuleze plangere impotriva inculpatilor pentru infractiunea de lovire, prevazuta de art.180 alin.1 din Codul penal.
Avand in vedere contributia redusa a inculpatilor-recurenti D. Z. F si R. I la savarsirea de catre inculpatul C. C a faptelor prin care s-a adus atingere relatiilor sociale privind ordinea si linistea publica, imprejurarile concrete in care au fost savarsite faptele si lipsa unor urmari grave ale acestora, Curtea isi formeaza convingerea ca, prin continutul lor concret, faptele savarsite de inculpatii-recurenti sunt vadit lipsite de importanta si nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Intrucat, potrivit dispozitiilor art. 181 alin.2 din Codul penal, la stabilirea in concret a gradului de pericol social sunt preponderente criteriile privitoare la modul si mijloacele de savarsire a faptei, scopul urmarit, imprejurarile in care fapta a fost comisa si urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, Curtea apreciaza ca - in conditiile in care criteriile mai sus mentionate sunt indeplinite - pot fi aplicate dispozitiile art. 181 din Codul penal, fata de cei doi inculpati-recurenti, chiar daca ei nu se afla la primul impact cu legea penala, ci au mai fost condamnati pentru savarsirea unor infractiuni.
Pentru aceste considerente, vazand si dispozitiile art. 38515 pct.2 lit.b ref. la art. 3859 alin.1 pct.171 Cod procedura penala, Curtea de Apel Galati, prin decizia penala nr.435/R/01.09.2006, a admis recursurile declarate de inculpatii D. Z. F si R. I, a casat in parte hotararile recurate, iar in rejudecare a dispus achitarea celor doi inculpati-recurenti, in temeiul art. 11 pct.2 lit.a ref. la art. 10 lit.b1 Cod procedura penala, coroborate cu art. 181 din Codul penal.
In baza art. 91 alin.1 lit. c Cod penal, a aplicat celor doi inculpati amenzi administrative, in cuantumul de cate 1000 lei pentru fiecare.

              NOTA
Dispozitiile art.3859 alin.1 pct.171 din Codul de procedura penala, care erau in vigoare la data judecarii recursului si au constituit temei pentru casarea hotararilor recurate, au fost ulterior abrogate prin Legea nr.356/2006, intrata in vigoare la 07 septembrie 2006.