Infractiunea prevazuta de art. 2 pct. 1 din Legea nr.61/1991. Portul unei bate de baseball in contextul in care s-ar primejdui viata sau integritatea corporala a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea si linistea publica.

Infractiunea prevazuta de art. 2 pct. 1 din Legea  nr.61/1991. Portul unei bate de baseball in contextul in care s-ar primejdui viata sau integritatea corporala a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea si linistea publica.

Desi destinatia abstracta a unei bate de baseball este aceea de a fi folosita la jocul sportiv cu acelasi nume, Curtea considera ca textul art. 2 pct. 1 din Legea  nr. 61/1991 se refera la destinatiile concrete ale obiectelor pe care le are in vedere, anume la destinatiile pe care faptuitorii le dau in fiecare caz specific obiectelor, in sensul in care s-ar putea „primejdui viata sau integritatea corporala a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea si linistea publica”. O altfel de interpretare ar restrange nepermis de mult si contrar scopului legii 61/1991 (de protectie a normelor de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice) aplicarea textului in discutie.

Sectia penala – Decizia  penala  nr. 1091/16 octombrie  2012

   Prin sentinta penala nr. 692/12.12.2011, pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosarul nr. 4511/176/2011, s-au hotarat urmatoarele:
In baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.pen. coroborat cu art. 10 alin. 1 lit. b1 C.p.pen. a fost achitat inculpatul M.C. pentru savarsirea infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice, prevazuta la art. 321 alin. 1 C.pen.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.pen. coroborat cu art. 10 alin. 1 lit. d C.p.pen. a fost achitat inculpatul M.C. pentru savarsirea infractiunii prevazute la art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicata.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.pen. coroborat cu art. 10 alin. 1 lit. e C.p.pen. raportat la art. 44 C.pen. a fost achitat inculpatul M.T.A. pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava, prevazuta la art. 182 alin. 1 C.pen.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.pen. coroborat cu art. 10 alin. 1 lit. b1 C.p.pen. a fost achitat inculpatul M.T.A. pentru savarsirea infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice, prevazuta la art. 321 alin. 1 C.pen.
A fost respinsa actiunea civila a partii civile M.C.
A fost respinsa actiunea civila a partii civile Spitalul Clinic Judetean de Urgenta C.
In baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. d C.p.pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata catre stat a sumei de 325 lei, reprezentand cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a constatat urmatoarele:
Prin rechizitoriul nr. 5049/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Alba Iulia au fost trimisi in judecata inculpatii  M.C. si  M.T.A. pentru savarsirea infractiunilor  prev. de art. 321 al 1 C. penal si art. 2 alin 1 pct.1 din Legea 61/199 republicata cu aplicarea art. 33 lit.a C. penal si, respectiv, pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 182 al 1 C. penal si art. 321 al 1 C. penal cu aplicarea art. 33 lit.a C. penal.
In actul de sesizare s-a retinut ca  inculpatul M.C., in noaptea de 28/29.11.2009, intr-un loc public si in prezenta mai multor persoane, a participat la un scandal avand asupra sa o bata de baseball, prin aceasta aducandu-se atingere si bunelor moravuri iar inculpatul M.T.A., in noaptea de 28/29.11.2009, intr-un loc public si in prezenta mai multor persoane, a participat la un scandal lovind pe inculpatul M.C. cu consecinta producerii de vatamari ale integritatii corporale ce au necesitat 70 – 75 zile de ingrijiri medicale, prin aceasta aducandu-se atingere totodata si bunelor moravuri.
Cauza  fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Alba Iulia la data de 18.05.2011, sub dosar nr. 4511/176/2011.
Pe parcursul cercetarii judecatoresti au fost administrate urmatoarele mijloace de proba:
- declaratiile inculpatului M.C., din care rezulta ca intre acesta si inculpatul M.T.A. s-a iscat un conflict de la faptul ca primul dintre cei doi a dat muzica tare in masina. In timpul acestui conflict, care s-a desfasurat in fata localului unde cei doi participau la un majorat si in prezenta altor catorva persoane, inculpatul a luat din masina o bata pentru a-l descuraja pe inculpatul  M., insa aceasta i-a cazut pe jos si inculpatul a fost lovit de M., reusind in cele din urma sa se refugieze in masina. Instanta arata ca starea de fapt descrisa de inculpat, respectiv intentia de a-l descuraja pe inculpatul M. de o eventuala agresiune asupra sa si ca a fost lovit de acesta, nu se coroboreaza cu cea reiesita din celelalte mijloace de proba administrate  si nu va tinea seama de aceasta declaratie.
- declaratiile inculpatului M.T.A., din care rezulta ca intre acesta si inculpatul M.C. s-a iscat un conflict de la faptul ca cel din urma a dat muzica tare la aparatul din masina. In timpul acestui conflict, care s-a desfasurat in fata localului unde cei doi participau la un majorat si in prezenta a altor aproximativ 7 persoane, inculpatul M. a scos din masina o bata de baseball si s-a indreptat spre inculpat cu intentia de a-l lovi, moment in care inculpatul, pentru a se apara, a ripostat si l-a lovit pe M., intervenind in conflict si martorul C., care luat bata respectiva;
- declaratiile martorei M.S.A., din care rezulta ca a asistat la un conflict intre cei doi inculpati insa nu a vazut momentul in care M. l-a lovit pe M. Martora a fost indignata si speriata de incident;
- declaratiile martorei P.M.L., din care rezulta ca intre inculpati s-a iscat un conflict, in timpul caruia M. l-a lovit o singura data pe M. Martora si cele aproximativ 7 persoane care au mai asistat la incident au fost indignate de intamplare, insa ceilalti participanti la majorat, aflati in local, nu au fost influentati de incident;
- declaratiile martorului M.F., din care rezulta ca observat o discutie intre cei doi inculpati iar la un moment dat inculpatul M. luat din masina o bata de baseball, moment in care martorul, speriat, a reintrat in local. Ulterior, a aflat ca, pentru a se apara de M., M. l-a lovit pe acesta;
- declaratiile martorului D.C.D., din care rezulta ca a aflat de la participantii la majorat ca intre cei doi inculpati a avut loc o altercatie verbala iar la un moment dat M. a luat din masina o bata de baseball vrand sa il loveasca pe M., care a ripostat pentru a se apara si l-a lovit pe M.;
- declaratiile martorului D.M.O., din care rezulta ca in urma loviturii primite inculpatul M. a avut nevoie de o perioada de aproximativ 2 luni de recuperare, timp in care a necesitat o alimentatie speciala si un tratament medical adecvat;
- declaratiile martorului M.D.M., din care rezulta ca in urma loviturii primite inculpatul M. a avut o perioada de recuperare de aproximativ 80 de zile, timp in care s-a alimentat cu greu si a intampinat dificultati la scoala;
- declaratiile martorului C.G., din care rezulta ca intre cei doi inculpati a avut loc un incident in timpul caruia inculpatul M. a incercat sa il loveasca pe inculpatul M. cu o bata iar acesta, pentru a se apara, l-a lovit pe M. dupa care martorul a luat bata si a pus-o in masina lui M.;
- declaratiile martorului P.R., din care rezulta ca intre cei doi inculpati s-a iscat o cearta in timpul careia M. a incercat sa il loveasca pe M. cu o bata, acesta insa s-a aparat lovindu-l pe M. Incidentul nu a avut efect in interiorul localului;
- certificatul medico-legal nr. 4109/IA/1220 din 08.12.2009 in care s e consemneaza ca inculpatul/parte vatamata M.C. a suferit leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corpuri contondente in data de 28/29.11.2009 si care necesita pentru vindecare un numar de 70 – 75 zile de ingrijiri medicale.
Analizand materialul probator administrat in cauza, prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
In noaptea de 28/29.11.2009 inculpatii  M.C. si  M.T.A. au fost prezenti la o petrecere  la localul N. din mun. Alba Iulia.
In jurul orei 0100  acestia se aflau in fata localului, inculpatul M. fiind langa autoturismul sau, insotit de numitele P.M.L., P.I. si M.S.
In acel moment inculpatul M. s-a apropiat de inculpatul M.  reprosandu-i ca este deranjat de farurile  masinii si  muzica de la casetofon, intre acestia izbucnind un  conflict spontan, context in care  au inceput sa-si adreseze  cuvinte jignitoare si sa se impinga. Inculpatul  M. a luat o bata din autoturismul sau si a intentionat sa-l loveasca pe inculpatul M.  care a ripostat  si l-a lovit cu pumnul pe inculpatului M. in zona fetei.
In drept, prima instanta a retinut urmatoarele:
Constituie infractiunea de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice, prevazuta la art. 321 alin. 1 C.pen. fapta persoanei care, in public, savarseste acte sau gesturi, profereaza cuvinte ori expresii, sau se deda la orice alte manifestari prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbura, in alt mod, linistea si ordinea publica.
Constituie infractiunea prevazuta la art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicata, portul, fara drept, in locurile si imprejurarile in care s-ar putea primejdui viata sau integritatea corporala a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea si linistea publica, a cutitului, pumnalului, sisului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confectionate anume pentru taiere, impungere sau lovire, precum si folosirea in asemenea locuri sau imprejurari a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor confectionate pe baza de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru socuri electrice.
Constituie infractiunea de vatamare corporala grava, prevazuta la art. 182 alin. 1 C.pen. fapta prin care s-a pricinuit integritatii corporale sau sanatatii o vatamare care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale mai mult de 60 de zile.
Avand in vedere situatia  de fapt retinuta si chestiunile de drept incidente in cauza, prima instanta a mai retinut:
1. In ceea ce priveste infractiunea de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice, prevazuta la art. 321 alin. 1 C.pen. de care ambii inculpati au fost acuzati, instanta arata ca, avand in vedere imprejurarile in care au fost comise si urmarea produsa,  faptele celor doi  nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni. Astfel, instanta constata ca incidentul s-a petrecut in fata unui local de la periferia mun. Alba Iulia si in prezenta unui numar restrans de persoane iar ceilalti participanti la majorat, aflati in interiorul localului si evident in numar mult mai mare, nu au fost in nici un fel afectati.
In consecinta, in baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.pen. coroborat cu art. 10 alin. 1 lit. b1 C.p.pen. instanta va dispune achitarea celor doi inculpati pentru savarsirea infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice, prevazuta la art. 321 alin. 1 C.pen. fara a aprecia necesara aplicarea uni amenzi administrative.
2. In ceea ce priveste infractiunea prevazuta la art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicata, instanta arata ca norma juridica enumera in mod expres cateva dintre obiectele al caror port fara drept este considerat infractiune, indicand apoi ca si alte asemenea obiecte pot intra sub incidenta legii, dar cu o conditie: sa fie fabricate sau confectionate anume pentru taiere, impungere sau lovire. Or, bata de baseball avuta de inculpatul M. asupra sa nu este un asemenea obiect, ea fiind confectionata ca instrument sportiv, de lovit mingea.
In consecinta, sub aspect material, faptei inculpatului ii lipseste conditia ca obiectul purtat asupra sa sa fie dintre cele pe care legea le enumara sau face trimitere, astfel ca, in baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.pen. coroborat cu art. 10 alin. 1 lit. d C.p.pen. inculpatul M.C. va fi achitat de acuzatie de savarsire a infractiunii prevazute la art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicata.
3.  Referitor la infractiunea de vatamare corporala grava, prevazuta la art. 182 alin. 1 C.pen. instanta retine ca in chiar actul de sesizare se arata ca inculpatul-parte vatamata M.C. a luat o bata din autoturismul sau „si a intentionat sa-l loveasca” pe  inculpatul M.T.A. Astfel, actiunea inculpatului-parte vatamata  se circumscrie sintagmei „atac material, direct, imediat si injust” pe care legiuitorul o foloseste la definitia legitimei aparari, iar riposta inculpatului M. (de care se face vorbire in rechizitoriu) nu a fost decat pentru a inlatura un asemenea atac. De altfel, faptul ca inculpatul M. s-a aparat de iminenta unei agresiuni din partea inculpatului-parte vatamata M. rezulta si din declaratiile martorilor M.F., D.C.D., C.G. si P.R.
In consecinta, instanta a apreciat ca inculpatul M. a  actionat in legitima aparare atunci cand l-a lovit pe  inculpatului-parte vatamata M. astfel ca, in baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.pen. coroborat cu art. 10 alin. 1 lit. e C.p.pen. raportat la art. 44 C.pen. il va achita pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava, prevazuta la art. 182 alin. 1 C.pen.
4. Instanta  constata ca inculpatul-parte vatamata M.C. s-a constituit parte civila in cauza solicitand obligarea inculpatului M.T.A.  la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune materiale, reprezentand medicamente, deplasari, interventii chirurgicale, hrana speciala etc. si a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale.
Pana la aparitia noului Cod civil, legitima aparare a fost inclusa de practica judiciara si doctrina de specialitate intre cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei cauzatoare de prejudicii, in prezent aceasta fiind expres prevazuta de lege ca o astfel de cauza (art. 1360 C.civ.). In consecinta, chiar daca a produs un prejudiciu prin fapta sa partii civile, actionand in legitima aparare raspunderea inculpatului M. nu poate fi angajata iar acesta nu poate fi obligat la repararea acelui prejudiciu, asa incat prima instanta a respins actiunea civila a partii civile M.C.
De asemenea, instanta constata ca si Spitalul Clinic Judetean de Urgenta C. s-a constituit parte civila contra inculpatului M.T.A. cu suma de 1.464,61 lei. Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, numai persoanele care raspund potrivit legii de daunele aduse sanatatii altei persoane au obligatia de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentand cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Cum raspunderea inculpatului M.(atat penala cat si civila) a fost inlaturata de existenta legitimei aparari, acesta nu mai poate fi obligat la plata cheltuielilor aferente ingrijirilor medicale acordate partii vatamate M.C., asa incat prima instanta a respins actiunea civila formulata de partea civila Spitalul Clinic Judetean de Urgenta C.  
5. In baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. d C.p.pen. prima instanta a obligat pe fiecare inculpat la plata catre stat a sumei de 325 lei, reprezentand cheltuieli judiciare.
Impotriva acestei sentinte au declarat, in termen, recurs PARCHETUL DE PE LANGA JUDECATORIA A.I., inculpatul/parte civila M.C. si de partea civila SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA C.
Prin recursul sau PARCHETUL DE PE LANGA JUDECATORIA A.I.  a solicitat casarea sentintei si, in rejudecare, condamnarea inculpatilor pentru infractiunile sub aspectul carora au fost trimisi in judecata.
In motivarea scrisa a recursului sau PARCHETUL DE PE LANGA JUDECATORIA A.I. a aratat, in esenta, ca prima instanta a apreciat in mod gresit probele si, astfel, a pronuntat o hotarare contrara legii.
In sustinerea orala a recursului PARCHETULUI DE PE LANGA JUDECATORIA A.I., procurorul de sedinta a precizat ca modifica si reformuleaza motivele de recurs si solicita admiterea recursului, casarea sentintei penale atacate si rejudecand:
1. solicita condamnarea inculpatului M.T.A. pentru  savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava prev. de art. 182 al.1 Cod penal, in dauna partii vatamata M.C.
2. solicita schimbarea temeiului juridic privind achitarea inculpatilor M.C. si M.T.A. pentru  savarsirea infractiunii de ultraj prev. de art. 321 al. 1 Cod penal in baza art.10 lit. b Cod procedura penala.
A aratat, totodata, ca nu mai sustine celelalte motive de recurs dezvoltate in scris.
Prin recursul sau, partea civila SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA C. a solicitat casarea sentintei si, in rejudecare, admiterea actiunii civile.
In sustinerea recursului sau partea civila SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA C. a invocat prevederile art. 313 alin. 1 din Lg. 95/2006 si depus, in copie, decontul de cheltuieli pentru ingrijirile acordate inculpatului M.C.
Prin recursul sau, nemotivat in scris, inculpatul/parte civila M.C. a solicitat casarea sentintei si, in rejudecare, condamnarea inculpatului M. pentru infractiunea de vatamare corporala grava savarsita in dauna sa, cu obligarea aceluiasi inculpat la plata daunelor materiale si morale solicitate.
In motivarea orala a recursului sau, inculpatul/parte civila M.C. a aratat, in esenta, ca starea de fapt este clara, ca inculpatul M.T.A. se face vinovat de savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava si ca instanta de fond in mod gresit a dispus achitarea acestui inculpat pe considerentul ca s-a aflat in legitima aparare.
Mai sustine ca declaratiile date in cauza de catre parti sunt structurate in doua grupuri, grupul inculpatului M. si grupul inculpatului M. Declaratiile aferente grupului M. atesta ca inculpatul M.C. a avut o bata de baseball cu care l-a amenintat pe inculpatul M.T.A. Declaratiile martorelor R.I., P.M., M.S. sustin teza potrivit careia inculpatul M. i-a aplicat inculpatului M.C. lovituri cu pumnul in fata, cauzandu-i leziuni ce au  necesitat spre vindecare 78-82 zile de ingrijiri medicale.
Sustine ca si in situatia in care  inculpatul M.C. ar fi  avut  in mana  o  bata de baseball nu se poate invoca in cauza incidenta legitimei  aparari intrucat nu s-a dovedit ca a existat un atac material, imediat si injust indreptat impotriva inculpatului M.
In faza judecatii in recurs au fosta audiati in cauza martorii: R.I., P.R.I..
Analizand prezentele recursuri cu respectarea art. 3856 alin. 3 din Codul de procedura penala, Curtea a retinut:
Cu titlu preliminar, in legatura cu afirmatiile procurorului de sedinta in sensul ca modifica si reformuleaza motivele scrise de recurs, Curtea a retinut urmatoarele:
Conform art. 3852 cu raportare la art. 362 alin. 1 lit. a din Codul de procedura penala, coroborate cu art. 94 lit. 1 din Regulamentul de ordine interioara a parchetului, Curtea de Apel este investita cu recursul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Alba Iulia prin Prim procuror (f. X din dosarul de recurs).
In conformitate cu prevederile art. 3854 alin. 2 cu raportare la art. 369 alin. 3 din Codul de procedura penala, recursul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.
Potrivit art. 65 alin. 2 coroborat cu art. 62 alin. 2 din Lg. 304/2004 procurorii ierarhic superiori Prim procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Alba Iulia, care a declarat unul dintre recursurile din cauza, este Prim procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Alba, Procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia si Procurorul general al parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Cum, in speta, la dosar nu exista o manifestare expresa de vointa in sensul retragerii recursului parchetului din partea procurorului ierarhic superior, Curtea, in lipsa unor prevederi legale care sa reglementeze vreo institutie intitulata „modificarea recursului” sau „reformularea motivelor recursului”, nu poate da o alta eficienta sustinerilor procurorului de sedinta de la termenul la care au avut loc dezbaterile in fata instantei de recurs decat in sensul prevederilor art. 67 alin. 2 teza I din Lg. 304/2004, conform carora procurorul este liber sa prezinte in instanta concluziile pe care le considera intemeiate, potrivit legii, tinand seama de probele administrate in cauza.
Cu titlu principal, Curtea retine ca, in speta, este incident motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 din Codul de procedura penala, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 62 si art. 63 din Codul de procedura penala, in demersul de lamurire a cauzei sub toate aspectele, instanta trebuie sa aiba in vedere toate probele administrate in cauza, pe care sa le coroboreze intre ele, retinand aspectele confirmate in urma acestei coroborari si inlaturandu-le pe celelalte.
Asupra laturii penale
Realizand propria analiza a probelor cauzei, Curtea a retinut urmatoarea stare de fapt:
In noaptea de 28/29.11.2009, inculpatii au participat la petrecerea organizata de martora P.R.I., cu ocazia majoratului sau, la localul „N.” din Alba Iulia.
In jurul orelor 0100 in noapte, cei doi inculpati se aflau in afara localului: inculpatul M., langa autoturismul sau, impreuna cu mai multi prieteni; inculpatul M., in aceeasi zona, impreuna cu mai multi prieteni.
Starea de fapt retinuta pana aici rezulta din declaratiile tuturor martorilor si este recunoscuta si de inculpati.
La un moment dat, inculpatul M. l-a abordat pe inculpatul M. cerandu-i sa dea muzica mai incet la masina, aratandu-se deranjat de volumul acesteia si, astfel, intre cei doi a izbucnit o cearta. Acest aspect rezulta din declaratia martorei oculare P.M.L. de la fila X  din dosarul de urmarire penala, care se coroboreaza cu declaratia martorului M.F. de la fila X  din dosarul de prima instanta.
Pe fondul acestei dispute, inculpatul M. a luat din masina o bata de baseball intentionand sa-l loveasca, cu bata, pe inculpatul M. Acest aspect rezulta din declaratia martorului C.G. de la filele X  din dosarul de urmarire penala, care se coroboreaza cu declaratia martorului M.F. (f. X  u.p.).
Vazand intentia inculpatului M., martorul C.G. a intervenit si s-a interpus intre inculpati „pentru a nu se isca o bataie intre cei doi”. Tot martorul mai declara ca „in timp ce eu eram cu fata catre acel baiat (s.n. inculpatul M.), M. a venit din spatele meu si l-a lovit cu pumnul sau cu palma peste fata”. Toate aceste aspecte sunt relevate de martor in declaratia de la fila X din dosarul de urmarire penala si reluate in declaratia aceluiasi martor de la fila X din dosarul de urmarire penala.
Acelasi martor confirma si in declaratia de la prima instanta (f. X) ca a „intervenit pentru a-i desparti pe cei doi, ocazie cu care am luat si bata si tot atunci M. l-a lovit pe M., pana sa iau bata de la M.”.
Asadar, actiunea de lovire a inculpatului M., recunoscuta si de inculpatul M., este pe deplin dovedita. Aceasta actiune a fost una intentionata, astfel cum rezulta din declaratiile martorilor oculari C., P.M.L. si M.S.A., coroborata cu cele ale inculpatilor.
Urmarea actiunii intentionate de lovire a constat in vatamarea grava a integritatii corporale a inculpatului M., care, pentru vindecare, a avut nevoie de 70-75 de zile de ingrijiri medicale, astfel cum rezulta din certificatul medico legal de la fila X din dosarul de urmarire penala, ceea ce face ca aceasta fapta a inculpatului M. sa intruneasca toate elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala grava, prevazuta de art. 182 alin. 1 din Codul penal.
Avand in vedere apararea inculpatului M. in legatura cu imprejurarile savarsirii faptei de lovire, in sensul ca s-ar fi aflat in legitima aparare fata de atacul cu bata al inculpatului M., insusita si de prima instanta, Curtea a retinut urmatoarele:
Pentru ca inculpatul sa poata beneficia de cauza de inlaturare a caracterului penal al faptei reglementata de art. 44 din Codul penal si intitulata „legitima aparare”, ar trebui sa rezulte, din probele pertinente si concludente ale dosarului, ca inculpatul M. l-a lovit pe inculpatul M. pentru a se apara de un atac material, direct, imediat si injust.
Pentru analiza indeplinirii conditiilor de incidenta a legitimei aparari, Curtea va avea in vedere, in primul rand, declaratiile martorilor oculari C.G., P.M.L. si M.S.A.. Din lecturarea declaratiilor date de acesti martori, esentiala prezentului demers de analiza apare ca fiind declaratia M.C., datorita abundentei de detalii in legatura cu aspectul suspus analizei si a pozitionarii spatiale a martorului.
In toate declaratiile sale, martorul C. arata ca el a fost cel care s-a interpus intre cei doi inculpati pentru ca acestia sa nu se bata, atunci cand l-a vazut pe inculpatul M. venind cu bata spre inculpatul M. Tot acest martor releva ca inculpatul M. l-a lovit pe inculpatul M. in momentul in care martorul era deja interpus intre cei doi inculpati si ca actiunea de lovire a avut loc peste umarul martorului. Toate aceste aspecte relevate de martor duc la concluzia ca, in momentul in care inculpatul M. a aplicat lovitura, atacul inculpatului M. nu era direct, in sensul ca intre cei doi se afla un obstacol (martorul). Curtea mai retine, atunci cand considera ca inculpatul M. nu s-a aflat in legitima aparare si ca acesta a avut o atitudine activa, nespecifica unei aparari. Astfel, in imprejurarile spetei, in care intre cei doi inculpati se afla interpus martorul C., daca ar fi vrut sa se apere intr-adevar de un atac de care se temea atat de tare, inculpatul M. ar fi putut alege sa se retraga din calea atacatorului si nu sa se indrepte spre atacator. In acelasi sens Curtea retine si precizia loviturii inculpatului M. (stiut fiind ca pentru a produce o fractura de mandibula este necesara o lovitura nu atat de puternica pe cat de precisa), nespecifica nici aceasta unei actiuni de legitima aparare, care exige o oarecare stare de tulburare, de emotie, de natura a afecta o astfel de precizie.
Apreciind asa cum mai sus a aratat cu referire la lipsa de incidenta a legitimei aparari, Curtea nu poate fi de acord cu cele retinute sub acelasi aspect de catre prima instanta, care si-a intemeiat solutia de achitare in baza legitimei aparari pe declaratiile unor martori care:
- fie nu au asistat personal la actiunea de lovire si la toate imprejurarile care au insotit-o (martorul P.R. si martorul M., ultimul aratand ca a intrat in local in momentul in care l-a vazut pe inculpatul M. luand bata),
- fie nu ofera suficiente detalii (martorul D.),
- fie ofera detalii in sensul contrar, in sensul retinut de Curte (martorul C.).
Retinand ca din partea inculpatului M. a avut loc un atac indreptat impotriva inculpatului M., si ca acestui atac i-au lipsit caracteristicile de a intemeia o legitima aparare, Curtea apreciaza, totusi, ca atacul (care a avut loc in strada, la o ora tarzie in noapte, de fata cu mai multe persoane) a fost in masura sa produca in persoana inculpatului M. o stare de puternica emotie, intrunind astfel caracteristicile unei provocari, ceea ce face ca, in speta, cu referire la infractiunea de vatamare corporala grava, sa fie incidente dispozitiile art. 73 lit. b din Codul penal.
Cu privire la fapta inculpatului M. de a scoate, in contextul disputei cu inculpatul M., care a avut loc in strada, o bata de baseball din masina si de a intentiona sa-l loveasca, astfel inarmat, pe inculpatul M., Curtea a retinut:
Aceasta fapta, contrar celor sustinute de inculpatul M., care arata ca nu a avut o astfel de bata deoarece aceasta nu s-a gasit de catre organele de politie, este pe deplin probata cu declaratiile martorilor D.C.D., C.G., M.F., M.S.A.
Curtea mai retine ca aceasta fapta a inculpatului M. intruneste toate elementele constitutive ale infractiuni prev. de art. 2 pct. 1 din Lg. 61/1991, neputand fi de acord cu aprecierile primei instante legate de faptul ca bata de baseball nu poate fi considerata ca un obiect special confectionat pentru taiere, impungere sau lovire.
Desi destinatia abstracta a unei bate de baseball este aceea de a fi folosita la jocul sportiv cu acelasi nume, Curtea a considerat ca textul art. 2 pct. 1 din Lg. 61/1991 se refera la destinatiile concrete ale obiectelor pe care le are in vedere, anume la destinatiile pe care faptuitorii le dau in fiecare caz specific obiectelor, in sensul in care s-ar putea „primejdui viata sau integritatea corporala a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea si linistea publica”. O altfel de interpretare ar restrange nepermis de mult si contrar scopului legii 61/1991 (de protectie a normelor de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice) aplicarea textului in discutie.
Intreaga stare de fapt mai sus retinuta, constand in actiunea inculpatului M. de a-l lovi pe inculpatul M. cu pumnul in fata, in actiunea inculpatului M. de a scoate o bata de baseball din masina si de a intentiona sa-l loveasca, astfel inarmat, pe inculpatul M., intregita cu actiunile celor doi de a se certa in strada, in fata mai multor persoane, timp de cateva zeci de minute, este perfect incadrabila in drept in infractiunea de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice, prev. de art. 321 alin. 1 C.pen.
In sustinerea acestei aprecieri, Curtea se intemeiaza pe declaratiile martorilor P.M., M.S. , D.C.D., C.G. , martori care arata ca au fost indignati de cele petrecute intre cei doi inculpati si ca li s-a produs o stare de temere, de tulburare.
Sub acest aspect declaratiile martorelor R.I. si P.R., audiate la instanta de recurs si care arata ca „nu-mi amintesc sa fi fost discutii cand ne-am intors in local despre incident” (martora R.), ca „nu am fost indignata sau speriata si nu am considerat ca mi s-a stricat petrecerea” (martora P.), nu pot fi retinute, fiind neverosimile in contextul in care, din declaratiile celorlalti martori, date mult mai aproape in timp de data evenimentului, rezulta ca incidentul s-a transformat in scandal, ca la el au asistat zeci de persoane, ca a durat mai multe zeci de minute si ca s-a soldat chiar cu venirea organelor de politie.
Curtea, pentru motivele mai sus retinute (scandal de amploare prin prezenta mai multor zeci de persoane, derulat in strada, care a durat mai multe zeci de minute in timp, soldat cu venirea organelor de politie, care caracterizeaza un pericol social destul de ridicat, specific penalului), nu poate fi de acord nici cu aprecierea primei instante in sensul ca faptele in discutie nu pot fi incadrate ca infractiune de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice deoarece ar lipsi trasatura esentiala a pericolului social specific unei infractiuni.
Pentru considerentele retinute pana la acest punct, Curtea i-a condamnat pe cei doi inculpati pentru faptele retinute in sarcinile lor: pentru vatamare corporala grava, prev. de art. 182 alin. 1 C.pen. si pentru ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii, prev. de art. 321 alin. 1 C.pen., pe inculpatul M.; pentru port fara drept de arma alba, prev. de art. 2 alin. Pct. 1 din Lg. 61/1991 si  pentru ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii, prev. de art. 321 alin. 1 C.pen., pe inculpatul M.
In demersul de individualizare a pedepselor ce vor fi aplicate celor doi, Curtea, tinand cont de scopul educativ si de preventie generala prev. de art. 52 din Codul penal dar aplicand si criteriile prev. de art. 72 din Codul penal, a procedat astfel:
Cu privire la inculpatul M.,
- pentru infractiunea de vatamare corporala grava, vazand, in special, ca fapta a fost savarsita in stare de provocare si ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, dar si ca aceeasi fapta a produs consecinte insemnate asupra inculpatului M., va aplica pedeapsa de 1 an inchisoare;
- pentru infractiunea de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii, vazand, in special ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, dar si ca fapta prezinta un pericol social concret destul de ridicat, va aplica pedeapsa 1 an inchisoare.
In temeiul art. 33 lit. a si 34 lit. b C.pen.,  Curtea a contopit pedepsele de un 1 an inchisoare si 1 an inchisoare aplicate inculpatului M. in pedeapsa de 1 an inchisoare, pe care o va sporii, ca un echivalent al pedepsei care nu se executa, la 1 an si 3 luni.
In temeiul art. 71 C.pen., Curtea a interzis aceluiasi inculpat, pe durata pedepsei rezultante de 1 an si 3 luni inchisoare, exercitiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a (dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functiile elective publice) si lit. b C.pen. (dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat).
Cu privire la inculpatul M.,
- pentru infractiunea de port fara drept de arma alba, vazand, in special, ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, dar si ca aceeasi fapta, prin imprejurarile de loc si de timp in care a fost savarsita prezinta un pericol social relativ ridicat, va aplica o pedeapsa de 3 luni inchisoare;
- pentru infractiunea de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii, vazand, in special ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, dar si ca fapta prezinta un pericol social concret destul de ridicat, va aplica pedeapsa 1 an inchisoare.
In temeiul art. 33 lit. a si 34 lit. b C.pen., Curtea a contopit pedepsele de 1 an inchisoare si 3 luni inchisoare, aplicate inculpatului M., in pedeapsa cea mai grea de 1 an inchisoare.
In temeiul art. 71 C.pen., Curtea a interzis aceluiasi inculpat, pe durata pedepsei rezultante de 1 an inchisoare, exercitiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a (dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functiile elective publice) si lit. b C.pen. (dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat).
Avand in vedere ca ambii inculpati sunt la primul contact cu legea penala, ca au dat dovada de respectul cuvenit activitatii de justitie si au raspuns la chemarile organelor judiciare, ca la data faptelor erau studenti, Curtea a apreciat ca acestia poseda un nivel de educatie care le permite indreptarea si fara privarea efectiva de libertate, astfel ca, in temeiul art. 81 alin. 1 si 2 C.pen., vor fi suspendate conditionat executarile pedepselor rezultante, pentru termene de incercare stabilite in conformitate cu art. 82 din Codul penal.
De asemenea, Curtea a pus in vedere inculpatului M. dispozitiile art. 83 alin. 1 si 84, iar inculpatului M., pe cele ale art. 83 alin. 1 din Codul penal.
Asupra laturii civile
Curtea  a constat ca, in cauza, s-au constituit parti civile:
- inculpatul M., cu suma de 50.000 lei daune materiale si cu suma de 100.000 lei daune morale (f. X din dosarul de prima instanta);
- SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA C. cu suma de 1.464,61 lei daune materiale reprezentate de cheltuielile ocazionate de ingrijirea medicala acordata inculpatului M. (f. X din dosarul de urmarire penala).
Din probele dosarului rezulta ca sunt intrunite conditiile cerute de art. 998 C.civ. in vigoare la data faptei pentru antrenarea raspunderii civile delictuale a inculpatului M., astfel:
Din declaratiile martorilor si din certificatul medico legal rezulta ca actiunea inculpatului M., de lovire, a fost una savarsita cu vinovatie si ca a avut ca rezultat vatamarea corporala grava a integritatii corporale a inculpatului M., rezultat ce s-a tradus:
- pe de o parte, in suferinte fizice si psihice insemnate din partea celui lovit,
- pe de alta parte, in cheltuieli cu spitalizarea victimei, efectuate de partea civila Spitalul.
Pentru a aprecia intinderea prejudiciului moral suferit de inculpatul/parte civila M., Curtea a avut in vedere ca fractura de mandibula precum cea din cauza (cu localizari multiple, paramedian dreapta, necesitand interventie chirurgicala si imobilizare indelungata si alimentatie lichida) este insotita, in chip natural, de dureri fizice si psihice insemnate, apte a crea un grad ridicat de disconfort general, de anormalitate a modului de viata, aspecte relevate si de martorii D.M.O. (f. X din dosarul primei instante) si M.D.M. (f. X din dosarul primei instante), astfel ca un cuantum de 12.500 lei apare ca fiind potrivit sub acest aspect.
Cu privire la suma de suma de 50.000 lei solicitata de inculpatul/parte civila M. cu titlu de daune materiale, Curtea observa ca acesta nu a produs, contrar obligatiei prevazuta de art. 1.169 din Codul civil anterior, nici un mijloc de dovada specific (chitante, facturi, bonuri), drept pentru care Curtea a respins actiunea civila a aceleiasi parti in ceea ce priveste daunele materiale.
Pentru a aprecia intinderea prejudiciului material produs in dauna partii civile spital, Curtea a avut in vedere deconturile de la filele X din dosarul de urmarire penala, necontestate de inculpatul M., conform carora prejudiciul acestei partii civile este in suma de 1.464,61 lei.
Retinand, pentru motivele mai sus aratate sub aspectul laturii penale, starea de provocare din partea inculpatului M. in ceea ce priveste infractiunea de vatamare corporala savarsita de inculpatul M., Curtea, pentru a putea solutiona in mod just actiunile civile exercitate in cauza de catre inculpatul M. si de catre partea civila SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA C., care au legatura, ambele, cu respectiva infractiune, considera necesar a stabili procentul de culpa ce revine inculpatului M. in producerea urmarilor infractiunii in discutie.
Avand in vedere ca nu se poate stabilii cu precizie matematica gradul de culpa, Curtea, raportandu-se in mod global la toate imprejurarile faptei, a stabilit la 80% contributia culpabila a inculpatului M.T.A. in producerea urmarilor infractiunii de vatamare corporala grava, urmand a obliga pe acest din urma inculpat la sumele deja retinute dar reduse in raport de aceasta contributie.
Cu privire la cheltuielile judiciare
In temeiul art. 191 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, Curtea a obligat pe fiecare inculpat sa plateasca statului cate 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate la urmarirea penala si la prima instanta.
In baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedura penala, Curtea a dispus sa ramana in sarcina statului cheltuielile judiciare avansate in recurs.
In baza art. 193 alin. 2 din Codul de procedura penala, vazand factura si chitanta (in suma de 1.500 lei cu titlu de onorariu avocatial pentru recurs) de la fila X din dosarul de recurs dar si proportia in care a fost admis recursul inculpatului M., Curtea a obligat pe inculpatul M.T.A. la plata catre inculpatul/parte civila M.C. a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in recurs.
Cu privire la suma de 1.500 lei solicitata de inculpatul M. cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocatial) pentru judecata de prima instanta, Curtea nu a acordat-o, avand in vedere ca aceasta nu a fost ceruta in fata primei instante.