Indemnizatii de concediu Cuprins pe materii: Dreptul muncii Legislatie relevanta: Contract colectiv de munca la nivel de unitate, art. 31 din Legea nr. 30/1996 Rezumat: Din interpretarea prevederilor Contractului colectiv de munca rezulta intinder...

Prin sentinta civila nr. 717/31.10.2008 pronuntata de Tribunalul Vrancea, a fost respinsa ca neintemeiata actiunea civila avand ca obiect drepturi banesti formulata de reclamantii A.P. s.a. si intervenientul in nume propriu C.D. in contradictoriu cu parata SC P SA Bucuresti.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin cererea inregistrata sub nr. 2654/91/2008 pe rolul Tribunalului Vrancea reclamantii A.P. s.a. si intervenientul in nume propriu C.B. au chemat in judecata  parata SC. P SA pentru ca prin hotarare judecatoreasca sa se dispuna obligarea paratei la plata sumelor reprezentand salarii cuvenite ca urmare a executarii necorespunzatoare a obligatiei de acordare a platilor compensatorii datorate ca urmare a incetarii contractului individual de munca, sume actualizate conform indicelui de inflatie.
 In motivare au aratat ca au fost salariati ai paratei SC P SA Bucuresti, punctul de lucru Peco Vrancea, avand o vechime de peste 15 ani si ca in urma procesului de reorganizare si restructurare a paratei aprobat in anul 2005 s-a trecut  la disponibilizarea personalului din acest punct de lucru.
Disponibilizarea s-a facut in conformitate cu Planul social-anexa la contractul colectiv de munca aprobat de Consiliul de administratie al paratei in anul 2005.
Conform pct. 4 din Planul social angajatii disponibilizati sunt indreptatiti sa beneficieze, in functie de vechimea in munca, de 8 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de 0-5 ani, 12 salarii, pentru o vechime de 5-15 ani si cate 15 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de peste 15 ani.
Sumele calculate prin Decizia de incetare a contractului individual de munca nu sunt corecte, intrucat in anul 2005 salariul mediu brut la nivelul paratei era de 1400 lei pe persoana, iar in anul 2006 de 1850 lei, pentru anul 2007 fiind de 2000 lei pe persoana.
A mai aratat ca potrivit art. 50 din contractul colectiv de munca pe anii 2005 si 2006, in caz de concediere din motive neimputabile salariatilor, angajatorul plateste salariatului o indemnizatie de concediere astfel: de la 6 luni la trei ani - 1 salariu mediu net, de la trei la 10 ani - 2 salarii medii nete, de la 10 la 15 ani - 3 salarii medii nete, peste 15 ani - 4 salarii medii nete.
In contractul colectiv de munca pe anul 2007 art. 50 prevede ca in caz de concediere din motive neimputabile salariatilor, angajatorul plateste salariatului o indemnizatie de concediere astfel: de la 0 la trei ani - 1,5 salarii medii nete, de la trei la 10 ani - 3 salarii medii nete,  peste 10 ani - 5 salarii medii nete.
Din interpretarea contractului colectiv de munca si a Planului social rezulta, au aratat reclamantii, ca parata ar avea de achitat o diferenta de suma la platile compensatorii efectuate.
A precizat ca platile compensatorii trebuiau sa fie acordate la nivelul salariului mediu brut, asa cum prevede Planul social anexa la CCM.
 Sumele acordate nu sunt supuse impozitarii, angajatorului revenindu-i sarcina de a asigura plata acestor impozite, in conditiile disp. art. 54 pct. 4 din Codul fiscal.
 Prin intampinarea din data de 16.09.2008 parata a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, aratand, in esenta, ca sumele acordate in baza Planului social nu se cumuleaza cu cele prevazute in contratul colectiv de munca.
Aceasta imprejurare rezulta din Amendamentul incheiat la data de 13.09.2006 la Planul social din data de 21.04.2005, amendament care prevede ca partile confirma faptul ca, in redactarea pct. 4 din Planul social (_) vointa comuna a partilor (_) a fost aceea de a modifica in favoarea salariatilor societatii indemnizatiile de concediere stabilite prin art. 50 alin din contractul colectiv de munca, si nu de a cumula indemnizatiile de concediere (_).
A mai aratat ca toate aceste acte reprezinta vointa partilor si aceasta vointa nu poate fi modificata pe cale judiciara.
O dovada in plus pentru cele sustinute este faptul ca in CCM pe anul 2008 in art. 50 alin 5 se prevede ca acordarea unui pachet compensator conform Planului social exclude insa acordarea sumelor prevazute la alin. 1 al acestui articol.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta a  retinut urmatoarele:
Reclamantii A.P. s.a. si intervenientul in nume propriu C.B. au fost salariati ai paratei, iar prin deciziile aflate la filele 17-33 si respectiv 36-38 din dosar acestia au fost disponibilizati, cu acordarea unei indemnizatii de concediere stabilite in baza art. 50 din contractul colectiv de munca, completate cu prevederile Planului social, tinand cont de vechimea in cadrul P a salariatului.
Reclamantii au sustinut ca aceste sume, acordate cu titlu de indemnizatie de concediere, nu sunt corect calculate, ele cumulandu-se cu sumele ce erau prevazute in art. 50 din Contractele colective de munca pe anii 2005, 2006 si 2007.
Conform pct. 4 din Planul social angajatii disponibilizati sunt indreptatiti sa beneficieze, in functie de vechimea in munca, de 8 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de 0-5 ani, 12 salarii, pentru o vechime de 5-15 ani si cate 15 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de peste 15 ani
Acest Plan social constituie anexa la contractul colectiv de munca.
Potrivit art. 50 din contractul colectiv de munca pe anii 2005 si 2006, in caz de concediere din motive neimputabile salariatilor, angajatorul plateste salariatului o indemnizatie de concediere astfel: de la 6 luni la trei ani - 1 salariu mediu net, de la trei la 10 ani- 2 salarii medii nete, de la 10 la 15 ani- 3 salarii medii nete, peste 15 ani- 4 salarii medii nete.
In contractul colectiv de munca pe anul 2007 art. 50 prevede ca in caz de concediere din motive neimputabile salariatilor, angajatorul plateste salariatului o indemnizatie de concediere astfel: de la 0 la trei ani - 1,5 salarii medii nete, de la trei la 10 ani - 3 salarii medii nete,  peste 10 ani - 5 salarii medii nete.
Din Amendamentul incheiat la dat de 13.09.2006 la Planul social din data de 21.04.2005, amendament care prevede ca partile confirma faptul ca, in redactarea pct. 4 din Planul social (_) vointa comuna a partilor (_) a fost aceea de a modifica in favoarea salariatilor SC P SA  indemnizatiile de concediere stabilite prin art. 50 alin din contractul colectiv de munca, si nu de a cumula indemnizatiile de concediere (_) rezulta ca vointa comuna a partilor contractante a fost aceea de a modifica in favoarea salariatilor prevederile contractului colectiv de munca si nu de a determina cumulul sumelor acordate cu titlu de indemnizatie de concediere.
S-a sustinut de catre reclamanti si faptul ca nu este corect modul de calcul al acestor indemnizatii, avand in vedere ca ele trebuiau calculate la nivelul salariului mediu brut pe societate.
Insa, articolul 4 din Planul social stabileste modalitatea de stabilire a indemnizatiei de disponibilizare luandu-se in calcul salariul mediu brut pe anul anterior, care, pentru anul 2005 a fost de 1400 lei (salariul mediu brut din anul 2004), iar pentru anii urmatori s-a stabilit ca salariul mediu brut care va sta la baza indemnizatiilor de disponibilizare se va calcula aplicand procentul de crestere a salariilor din anul anterior asupra salariului mediu brut, asa cum a fost calculat in anul anterior (versiunea finala a Planului social din data de 21.04.2005, fila 18 din dosar).
Asadar, este eronata sustinerea reclamantilor in sensul ca indemnizatia de concediere se stabileste inmultind pur si simplu numarul de salarii cuvenite in functie de vechimea in cadrul societatii cu salariul mediu brut pe unitate, avand in vedere ca Planul social - anexa la contractul colectiv de munca, act ce reprezinta legea partilor, prevede o alta modalitate de calcul, acceptata de angajati, prin reprezentantii lor, prin semnarea acestui act.
Potrivit disp. art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti, iar potrivit disp. art. 31 alin. 1 din acest act normativ clauzele contractului colectiv de munca pot fi modificate pe parcursul executarii lui, in conditiile legii, ori de cate ori partile convin acest lucru.
Modificarile se comunica organelor prevazute de lege, asa cum prevede aliniatul 2 al articolului 31 din acelasi act normativ.  
Potrivit disp. art. 969 cod. Civil conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante, iar aliniatul 2 al aceluiasi articol aceste conventii se pot revoca doar cu consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege.    
 Este evident ca partile au modificat, prin Planul social, prevederile contractului colectiv de munca cuprinse in art. 50 cu privire la indemnizatiile de concediere, astfel ca actiunea formulata este neintemeiata, si a fost respinsa ca atare.
O dovada in plus este faptul ca in CCM pe anul 2008 in art. 50 alin 5 se prevede ca acordarea unui pachet compensator conform Planului social exclude insa acordarea sumelor prevazute la alin. 1 al acestui articol.
Referitor la plata impozitelor aferente sumelor platite cu titlu de indemnizatie de concediere, din avizele depuse de catre parata, precum si din disp. art. 54 pct. 4 lit. J din Codul Fiscal rezulta ca acestea sunt datorate de catre angajator, aspect care, de altfel, nu a fost contestat de catre parata.               
          Impotriva acestei hotarari au declarat recurs reclamantii A.P. s.a., intervenientul in nume propriu C.D. criticand-o pentru motive de nelegalitate si netemeinicie.
          In motivarea recursului au aratat ca:
1. Stabilirea de catre instanta a unei situatii de fapt eronata, neconforma cu realitatea.
Formula de calcul folosita de reclamantii- recurenti conduce la un rezultat diferit, rezultand diferente care nu se justifica (a dat exemplul unui salariat cu o vechime de 15 ani disponibilizat in luna ianuarie 2007). 
Drepturile minimale prevazute in art. 50 din contractul colectiv de munca nu au fost completate cu drepturile din Planul social iar amendamentul invocat de parata este nul si neopozabil.
2. Caracterul formal al Amendamentului din data de 13.09.2006 aparut dupa inregistrarea Planului social la ITM Bucuresti, nerespectarea procedurii impuse de lege, pentru a indice in eroare instanta asupra situatiei de fapt.
3. Incalcarea flagranta a dispozitiilor art. 30, 31 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, sub aspectul modificarilor aduse prin amendament fara ca acesta sa fie inregistrat sau recunoscut legalitatea sa de catre salariati.
In speta opereaza dispozitiile Legii nr. 130/1996 si, prin urmare, amendamentul este lovit de nulitate si nu poate fi opozabil.
Instanta nu s-ar fi pronuntat asupra formulei de calcul a indemnizatiei de concediere folosita de parata SC P SA, calcul efectuat in afara dispozitiilor punctului 4 din Planul social.
Au solicitat admiterea recursului iar in rejudecare modificarea hotararii atacate in sensul admiterii pe fond a actiunii introductive, ca fiind intemeiata.
In drept si-au intemeiat recursul pe dispozitiile art. 304 pct. 8, 9, art. 3041 si art. 3121 C.pr.civila.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata-parata SC P SA Bucuresti a apreciat actiunea ca fiind nefondata fata de prevederile convenite de parti  prin Planul social prin Amendamentul din 13.09.2006 care reprezinta o clauza interpretativa a planului social.
In sustinerea motivelor de recurs au invocat faptul ca Planul social in forma sa finala din 21.04.2005 completeaza prevederile art. 50 din Contractul colectiv de munca si nu reprezinta o varianta optionala a acestuia.
Prin decizia civila nr. 88/R/23.01.2009 a Curtii de Apel Galati a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanti si intervenient impotriva sentintei civile nr. 717/31.10.2008 pronuntata de Tribunalul Vrancea in dosarul nr. 2654/91/2008.
Au fost avute in vedere urmatoarele considerente:
Pretentiile formulate in cauza vizeaza intinderea platilor compensatorii avandu-si izvorul in pct. 4 din Planul social intervenit la data de 21.04.2005 si art. 50 din Contractele colective de munca la nivel de unitate incheiate pentru perioada 2005-2008.
Planul-social Anexa la contractul colectiv de munca la nivelul societatii, incheiat la data de 21.04.2005 intre patronat si salariati reprezentati de FSLI, a fost determinat de reorganizarea activitatii societatii  conducand la intocmirea proiectului de concediere colectiva.
Cat priveste compensatiile acordate salariatilor, conform prevederilor art.4 din Planul Social, s-a convenit asupra acordarii a 8 pana la 15 salarii medii brute la nivelul societatii aferente anului anterior celei in care are loc disponibilizarea, functie de vechimea in cadrul unitatii.
Pe de alta parte, prin dispozitiile art. 50 din Contractele colective de munca la nivel de societate, pe anii 2005-2007 s-a prevazut in cazul concedierilor din motive care nu tin de persoana salariatului, acordarea de catre societate a unei indemnizatii minime de concediere, valorile acordate efectiv fiind stabilite prin negociere cu organizatia sindicala.
La data de 09.01.2006 partile au convenit asupra incheierii unui Amendament privind punctul 4 din Planul social sub aspectul intinderii si modalitatii de calcul a indemnizatiilor de concediere, functie de salariul mediu brut pe societate ca medie a tuturor salariilor brute acordate de societate salariatilor sai, in anul anterior celui in care  se acorda respectiva indemnizatie de concediere.
De asemenea, prin Amendamentul la Planul social din 13.09.2006 aceleasi parti au convenit asupra completarii punctului 4 din Planul social, in sensul explicitarii vointei comune a acestora de a nu cumula indemnizatiile de concediere acordate in baza planului social cu cele acordate in baza art. 50 al. 1 din Contractul colectiv de munca.
De altfel, in contractul colectiv de munca pe anul 2008 s-a prevazut la art. 50 al. 5 ca acordarea unui pachet compensator conform planului social exclude acordarea sumelor prevazute la al. 1 al aceluiasi articol.
Drept urmare in mod legal si temeinic prima instanta a retinut ca partile au modificat prin planul social prevederile art. 50 din contractul colectiv de munca, cu privire la indemnizatiile in caz de concediere, potrivit vointei comune a acestora.
Interpretand dispozitiile art. 50 din contractul colectiv de munca instanta constata ca sumele invocate se refera strict la situatia concedierilor individuale. In cazul concedierilor colective valorile acordate sunt stabilite prin negociere cu organizatia sindicala, plecand de la formula utilizata in situatia precedenta, care stabileste indemnizatia minima ce va fi acordata de societate.
In consecinta, art. 50 din contractul colectiv de munca stabileste doar niste valori minime de la care se incepe negocierea. In speta, fiind vorba de o concediere colectiva, prin Planul Social aprobat au fost negociate drepturi cu o valoare superioara, respectiv de 8 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de 0-5 ani, 12 salarii, pentru o vechime de 5-15 ani si cate 15 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de peste 15 ani.
Nu pot fi primite astfel criticile recurentilor-reclamanti privind stabilirea de catre instanta a unei situatii de fapt eronata, neconforma cu realitatea.
Nu se poate retine ca amendamentele incheiate ar avea un caracter formal atata timp cat reprezinta rezultatul negocierii intre reprezentantii societatii si ai salariatilor, fiind incheiate si insusite in forma depusa la dosar.
Sub aspectul cuantumului acestor indemnizatii acordate recurentilor-reclamanti, din deciziile individuale privind incetarea contractului individual de munca rezulta valoarea neta a indemnizatiilor de concediere corespunzatoare vechimii fiecaruia in cadrul Petrom.
Potrivit precizarilor aduse baza de calcul a constituit-o valoarea salariului mediu brut din anul anterior (1400 lei in 2005) cu aplicarea pentru anii 2005-2008 a coeficientilor de crestere a salariilor din anul anterior asupra salariului mediu brut, asa cum a fost acesta calculat in anul anterior (1582 lei in 2006, 1796 lei in 2007 si 2074 lei in 2008).
Din sumele rezultate s-a scazut cota de impozit pe venit, conform amendamentului incheiat de parti, depasindu-se indemnizatia de concediere in suma neta mentionata in decizia de concediere si primita de catre salariat.
Fiind vorba despre sume brute, in mod corect pentru acestea au fost retinute toate contributiile sociale datorate statului, nu doar impozitul pe venit, in mod normal sumele primite fiind mai mici decat cele calculate de reclamanti.
In lipsa altor dovezi rezulta ca indemnizatiile de concediere astfel acordate recurentilor-reclamanti au fost in mod corespunzator calculate si achitate.
Cu privire la lipsa de opozabilitate a amendamentului pe motivul neinregistrarii legale a acestuia, dispozitiile cuprinse in art. 31 din Legea nr. 30/1996 vizeaza situatia modificarilor aduse contractului colectiv de munca pe parcursul executarii lui, ori de cate ori partile convin acest lucru.
In speta, amendamentul invocat nu reprezinta o modificare propriu-zisa a contractului colectiv de munca rolul acestuia fiind acela de a asigura o interpretare clauzelor cuprinse in Planul social in referire la acordarea indemnizatiilor intervenite pentru acelasi motiv, al concedierii, ca urmare nu era necesara inregistrarea sa la ITM, asa cum invoca recurentii.
Potrivit acestuia, vointa comuna a partilor a fost aceea de a modifica indemnizatiile de concediere stabilite prin art. 50 al. 1 din Contractul colectiv de munca si nu de a anula indemnizatiile de concediere in baza Planului social cu cele acordate in baza art. 50 al. 1 din Contractul colectiv de munca.
Mai mult, in deciziile de incetare a contractului individual de munca ale reclamantilor sunt prevazute sumele care urmeaza a fi platite cu titlu de indemnizatie