Inselaciunea. Fals in declaratii. Fals in inscrisuri sun semnatura privata.

Nu poate fi retinuta cererea inculpatei C.L. prin care solicita ca instanta de apel sau, in rejudecare, instanta de fond, sa-i plateasca despagubiri civile care constau in ingrijirea pe care i-a acordat-o defunctului G.C. inainte de decesul acestuia, precum si cheltuieli de inmormantare, intrucat aceasta nu se poate constitui parte civila in propria cauza (cauza in care are calitatea de inculpata) si nici nu poate cere ca eventuala suma ce constituie astfel de despagubiri, sa fie scazuta din suma ce a obtinut-o prin savarsirea infractiunilor retinute in sarcina sa. In acest fel, ar invoca propria culpa in obtinerea acestei sume.
Exceptia de la principiul "resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis" o constituie si cazul subdobanditorului de buna-credinta si cu titlu oneros al unui imobil.
                       
   Curtea de Apel Galati, Decizia penala nr.1823/R/7.11.2011
  (dosar nr.9898/196/2009)

Prin sentinta penala nr. 885/18.04.2011 pronuntata in dosarul nr. 9898/196/2009, Judecatoria Braila, in baza art.292 Cod penal  cu aplicarea art. 74 lit.a si c Cod penal, art. 76 lit.e Cod penal a condamnat pe inculpata C.L. la o pedeapsa cu amenda penala in cuantum de 500 lei pentru savarsirea infractiunii de fals in declaratii , la data de 20.02.2008.
 In baza art. 215 alin 1, 2 si 3 Cod penal cu aplicarea  art. 74 lit. a si c Cod penal,  art. 76 lit. c   Cod penal a condamnat inculpata C.L.  la o pedeapsa de 7 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de inselaciune, la data de 20.02.2008.
  In baza art. 31 alin 2 Cod penal raportat la art. 260 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal,  art. 74 lit. a si c Cod penal,  art. 76 lit. d Cod penal si art. 80 Cod penal a condamnat inculpata C.L. la o pedeapsa 4 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de a determina, savarsirea din culpa a  infractiunii de marturie mincinoasa de catre alte persoane, la data de 17.01.2008.
  In baza art. 33 lit. a si 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele, inculpata avand de executat pedeapsa cea mai grea aceea de 7 luni inchisoare sporita la 8 luni inchisoare .
  In baza art. 81 Cod penal instanta a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 8 luni  inchisoare .
In baza art. 82 Cod penal s-a fixat  termen de incercare de 2 ani si 8 luni.
In baza art. 83 Cod penal si art. 359 Cod pr.penala s-a atras atentia inculpatei asupra dispozitiilor legale a caror nerespectare atrage revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei .
Au fost interzise inculpatei exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza 2 si lit. b Cod penal (dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice; dreptul de a ocupa o functie implicand  exercitiul autoritatii de stat) pe intreaga durata prevazuta de art. 71 Cod penal  si in baza art. 71 alin 5 Cod penal suspenda executarea pedepselor accesorii pe intreaga durata a executarii pedepsei principale.
A fost anulat certificatul  de mostenitor nr. 100/20.02.2008 eliberat de BNP  "V si A“ .   
In baza art. 14 Cpp si arts 346 Cpp obliga  inculpata la plata sumei de 100.000 lei catre partile civile GM si LR (50.000 lei pentru fiecare), reactualizata cu rata inflatiei pana la data achitarii efective. 
In baza art. 191 al. 1 Cod pr.penala  obliga inculpata C.L.  la plata sumei de 700 lei, reprezentand cheltuieli judiciare catre stat .
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Braila, cu nr. 2643/P/2008,  din data de 02.10.2009, a fost trimisa in judecata, in stare de libertate, inculpata C.L., pentru savarsirea infractiunilor de fals in declaratii, prevazuta de art. 292 Cod penal, inselaciune, prevazuta de art. 215 alin 1, 2 si 3 Cod penal si a infractiunii de a determina savarsirea din culpa a infractiunii de marturie mincinoasa de catre alte persoane, prevazuta  de art. 31 alin 2 Cod penal  raportat la art. 260 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal. 
In fapt, s-a retinut ca, inculpata C.L. a determinat cu intentie pe rudele sale, G.A. si G.D. sa declare fara vinovatie, in fata notarului public, la data de 17.01.2008 ca fratele sau, G.G. nu a avut copii in timpul vietii  iar, la data de 20.02.2008, a declarat in fals in fata notarului public V.V. ca este mostenitoarea defunctului G.G., desi stia de existenta mostenitorilor legali, ambele infractiuni savarsite in scopul obtinerii unui folos material injust pe care l-a si obtinut de altfel, prin vanzarea ulterioara a apartamentului ce trebuia sa revina celor doi mostenitori legali. 
 Prin acelasi rechizitoriu, s-a aratat ca situatia de fapt este dovedita cu urmatoarele mijloace de proba: declaratii parti civile G.M., declaratii inculpata  si declaratii martori G.A., G.D., M.N., F.M., V.G., C.I., P.M., S.L. si S.C. 
  Cauza a fost inregistrata pe rolul instantei sub nr.9898/196/2009, la data de 02.10.2009.
  G.M. si L.R. s-au constituit parti civile  cu suma de 143.250 lei, din care 100.000 lei contravaloarea apartamentului situat in Braila_, 5.000 lei cheltuieli de judecata si 3.8250 lei despagubiri pentru lipsa de folosinta.
Ulterior, acestia au revenit si au solicitat anularea contractului de vanzare- cumparare si atribuirea apartamentului in deplina proprietate si posesie .
 La termenul de judecata din data de 11.05.2010 au fost audiate inculpata si partile civile G.M. si L.R.    
 In cauza au fost audiati si martorii C.I., S.C., M.N. si G.A.
 Analizand actele si lucrarile dosarului instanta a retinut urmatoarele :
 La data de 03.07.208 partile vatamate G.M. si L.R. au sesizat Parchetul de pe langa Judecatoria Braila cu o plangere indreptata impotriva invinuitilor C. L., G.A., G.D. si altii, intrucat acestia au declarat in mod mincinos la BN V&A, cu privire la mostenitorii legali ai defunctului G.G., pentru a intra in posesia unui apartament in vederea valorificarii sale. Banii obtinuti au fost insusiti de catre inculpata  C.L. si martorul  G.D., in conditiile in care inculpatul cunostea faptul ca defunctul avea copii, acestia fiind singurii indreptatiti sa primeasca mostenirea. Din cercetarile efectuate in cauza au rezultat urmatoarele:
 Numitul G.G. a trait in concubinaj cu numita L.C. in perioada 1976-1981. Din aceasta relatie au rezultat doi copii: G.M. si L.R., copii care au fost recunoscuti de catre tatal lor. La scurt timp dupa nasterea baiatului cei doi concubini s-au despartit, hotarand de comun acord ca fata sa fie crescuta de catre tata, iar baiatul de catre mama.
Dupa despartirea in fapt, G.G. a incredintat-o pe fiica sa, mamei lui pentru a o creste, aceasta fiind ajutata uneori si de catre inculpata  C.L., sora lui G.G.
La data de 10.05.2007 G.G. a decedat .
La data decesului sau, masa succesorala era formata dintr-un imobil situat in Braila_; cu privire la situatia juridica a acestui apartament, defunctul nu a lasat niciun testament.
Dupa decesul lui G.G., la data de 24.05.2007, sora sa, inculpata  C.L. s-a deplasat la BN V si A unde a solicitat deschiderea succesiunii, sens in care a dat o declaratie prin care i se recunostea calitatea de erede, ea acceptand mostenirea.
Tot cu acea ocazie, inculpata  C.L. a declarat  ca este singura mostenitoare legala a defunctului, in conditiile in care, in calitate de sora a defunctului, ea cunostea ca acesta avea copii rezultati in urma convietuirii cu numita L.C.
 Motivatia acestei declaratii mincinoase a fost dobandirea in proprietate exclusiva a imobilului anterior mentionat pentru a-l putea vinde si a-si insusi banii rezultati in urma tranzactiei.
 Mai mult decat atat, pentru a-si putea insusi imobilul fratelui sau, inculpata  si-a determinat rudele (pe G.A.  - cumnata si G.D.  - nepot) sa declare in fata notarului ca defunctul nu a avut copii.
Totodata inculpata s-a inteles cu martorul V.G., ca dupa ce ea va intra in posesia apartamentului, sa-i vanda martorului imobilul in cauza. Pentru acest motiv notarul i-a solicitat invinuitei prezenta a doi martori din declaratiile carora sa rezulte ca defunctul nu a avut alti mostenitori.
 Martorul V.G., cunoscandu-l pe defunct si fiind interesat sa achizitioneze apartamentul acestuia, le-a solicitat martorilor M.N. si F.M. sa o insoteasca pe inculpata  C.L. la notariat pentru a o ajuta sa revendice mostenirea fratelui sau.
 Este de precizat faptul ca cei doi martori l-au cunoscut pe defunct in timpul vietii; martorul M. N. il cunostea pe G.G. "de mai multi ani, de la un aprozar al fratelui sau [al defunctului] unde mergeam cu alti prieteni sa bem cate o bere", iar martora  F.M. il stia pe defunctul G.G. intrucat erau de loc din aceeasi comuna dar din sate diferite si se intalneau "ca simpli cetateni" in autobuzul cu care mergeau "inainte de 1989 la parinti".
 Prin urmare, la data de 17.01.2008, martorii  G.D., G.A., M.N. si F.M.     s-au deplasat la BN V & A si au declarat in scris ca defunctul nu avea copii.
 In consecinta, la 20.02.2008, inculpata C.L. a devenit proprietara imobilului, vanzandu-l la scurt timp, dar nu martorului V.G., ci altei persoane, obtinand suma de 100.000 lei.
 Din aceasta suma de bani, inculpata  C.L. i-a dat martorului G.D., nepotul ei, suma de 30.000 lei, iar restul banilor si i-a insusit, considerand ca acestia ii apartin de drept, intrucat ea l-a ingrijit pe fratele sau in ultimii ani din viata.
Prin acelasi rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala pentru infractiunea prevazuta de art. 260 Cod penal a martorilor G.D., G.A., M. N. si F.M., intrucat lipseste intentia.
 In drept, fapta  inculpatei C.L. de a determina cu intentie pe rudele sale, G.A. si G.D. sa declare fara vinovatie, in fata notarului public, la data de 17.01.2008 ca fratele sau, G.G. nu a avut copii in timpul vietii, declaratii ce au avut ca scop obtinerea de catre inculpata a unui folos material injust, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de participatie improprie la marturie mincinoasa in forma continuata prevazuta de art. 31 al. 2 Cod penal raportat la art. 260 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal .
 In drept, fapta  inculpatei  C.L. de a declara in fals la data de 20.02.2008 in fata notarului public V.V. ca este mostenitoarea defunctului G.G., desi stia de existenta mostenitorilor legali, declaratie data in scopul obtinerii unui folos material injust pe care l-a si obtinut de altfel, prin vanzarea ulterioara a apartamentului ce trebuia sa revina celor doi mostenitori legali, intruneste elementele constitutive ale infractiunilor de fals in declaratii si inselaciune, prevazute de art. 292 Cod penal si art. 215 al. 1,2,3 Cod penal.
La individualizarea pedepsei la care a fost condamnata inculpata  instanta a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social generic si concret al faptelor savarsite relevat de limitele de pedeapsa prevazute de textele incriminatoare pentru fapta savarsita, urmarea produsa si scopul urmarit.
In ceea ce priveste circumstantele reale, instanta a retinut ca prin activitatea infractionala desfasurata inculpata a adus atingere relatiilor sociale a caror nastere si dezvoltare este conditionata de buna - credinta si increderea ce trebuie sa existe in raporturile juridice si in declaratiile susceptibile de a produce consecinte juridice.
Referitor la circumstantele personale instanta a avut in vedere ca inculpata  are 60 de ani, este pensionara, nu are antecedente penale si recunoaste savarsirea infractiunilor, pentru care a fost trimis in judecata, aceste imprejurari  constituind circumstante atenuante conform art.74 lit. a si  c Cod penal.
 In ceea ce priveste latura civila, desi partile civile s-au constituit initial parti civile cu o suma de bani, ulterior  acestea au solicitat anularea contractului de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 330/18.03.2008 de catre BNP P.C., ca urmare a anularii certificatului de mostenitor nr.100/20.02.2008.
            Exceptia de la principiul “resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis “ o constituie si cazul subdobanditorului de buna - credinta si cu titlu oneros al unui imobil . 
   Literatura juridica a elaborat in considerarea principiului bunei credinte a tertului dobanditor, in ciuda faptului ca titlul de proprietate al acestuia a provenit de la un non dominus, coroborarea principiului bunei -credinte cu cel al asigurarii securitatii dinamice a circuitului civil .
  Buna credinta consta in atitudinea subiectiva a cumparatorilor, caracterizata prin convingerea neindoielnica asupra faptului ca imobilul apartine vanzatorului  ca adevarat proprietar, de cunoasterea prin mijloace obisnuite, aflate la indemana oricarei persoane, a situatiei juridice a imobilului si lipsei intentiei altei persoane de a revendica bunul .
  Cercetarea bunei credinte implica si cercetarea elementului subiectiv in cadrul careia se va stabili daca perspicacitatea si prudenta celor din jur, precum si a tertului dobanditor, puteau in conditii normale sa inlature aparenta .
  Tinandu-se seama de imprejurarea ca dobanditorul nu putea sa-si dea seama de lipsa calitatii de proprietar a transmitatorului cu titlu oneros a bunului imobil si, avand in vedere consecintele grave, pentru cumparator, pe care le-ar antrena masura anularii transmisiunilor de acest fel, care ar echivala cu o adevarata sanctiune civila, trebuie sa prevaleze, sa fie precumpanitoare alte principii de drept, si anume acela referitor la ocrotirea bunei credinte si asigurarea securitatii dinamice a circuitului civil .    
   Pe cale de consecinta instanta a admis in parte actiunea civila promovata de catre G.M. si L.R. si a obligat inculpatul la plata sumei de 100.000 lei contravaloarea apartamentului instrainat (50.000 lei fiecare) reactualizat cu rata inflatiei, la data achitarii efective, respingand restul pretentiilor.
Impotriva hotararii instantei de fond, au declarat recurs inculpata C.L. si partile civile G.M. si L.R. criticand-o ca fiind nelegala sub aspectul solutionarii laturii civile a cauzei.
Inculpata C.L. solicita casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare pentru solutionarea laturii civile a cauzei intrucat instanta de fond nu i-a acordat despagubiri civile egale cu cheltuielile ocazionate de ingrijirea acordata defunctului G.G., precum si inmormantarea sa.
Partile civile recurente solicita solutionarea laturii civile a cauzei prin restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii, respectiv si anularea contractelor de vanzare-cumparare ulterioare si atribuirea apartamentului in natura.
Recursurile sunt nefondate.
Analizand hotararea recurata, pe baza actelor si lucrarilor din dosarul cauzei, a sustinerilor recurentilor, precum si sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 3856 al.3 Cod pr.penala, curtea constata ca prima instanta a pronuntat o hotarare legala si temeinica, urmand a o mentine.
In mod corect, prima instanta a retinut situatia de fapt existenta in cauza pe baza probelor administrate, vinovatia inculpatei, precum si incadrarea juridica data faptelor.
S-a retinut, in fapt, ca la data de 17.01.2008, inculpata C.L. a determinat, cu intentie, pe rudele sale G.A. si G.D. sa declare, fara vinovatie, in fata notarului public, ca fratele sau G.G. nu a avut copii in timpul vietii, declaratii ce au avut scop obtinerea de catre inculpata a unui folos material injust.
Fapta intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazuta de art. 31 al.2 cod penal raportat la art. 26o Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
De asemenea, s-a retinut, in fapt, ca inculpata C.L. a declarat in fals la data de 20.02.2008, in fata notarului public V.V. ca este mostenitoarea defunctului G. G., desi stia de existenta mostenitorilor legali, declaratie data in scopul obtinerii unui folos material injust pe care l-a si obtinut de altfel, prin vanzarea ulterioara a apartamentului ce trebuia sa revina celor doi mostenitori legali.
Fapta intruneste elementele constitutive ale infractiunii de fals in declaratii si inselaciune prev.de art.292 Cod penal si art. 215 al.1,2,3 Cod penal.
Pedeapsa aplicata intruneste conditiile prev.de art. 72 Cod penal, privind imprejurarile in care s-a savarsit fapta, pericolul social al acesteia, precum si persoana faptuitoarei, care a recunoscut fapta, este la primul impact cu legea penala si este o persoana in varsta.
Cat priveste latura civila a cauzei, aceasta a fost solutionata corect de catre instanta de fond, respectiv, Judecatoria Braila.
Nu poate fi retinuta cererea inculpatei C.L. prin care solicita ca instanta de apel sau, in rejudecare, instanta de fond sa-i plateasca despagubiri civile care  constau in ingrijirea pe care i-a acordat-o defunctului G.G. inainte de decesul acestuia, precum si cheltuieli de inmormantare, intrucat aceasta nu se poate constitui parte civila in propria cauza (cauza in care are calitatea de inculpata) si nici nu poate cere ca eventuala suma ce constituie astfel de despagubiri, sa fie scazuta din suma ce a obtinut-o prin savarsirea infractiunilor retinute in sarcina sa. In acest fel, ar invoca propria culpa in obtinerea acestei sume.
Poate solicita, insa, despagubiri de acest fel pe calea unei actiuni civile.
In ceea ce priveste cererea partilor civile, respectiv aceea de repunere in situatia anterioara, prin anularea contractului de vanzare-cumparare nr. 330/18.03.2008 incheiat de catre notarul public P.C., prin care a fost vandut apartamentul in cauza, aceasta va fi respinsa.
Partile civile invoca principiul "resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis", respectiv acela al anularii si actului subsecvent ca urmare a anularii actului principal, in sensul ca in situatia in care a fost anulat certificatul de mostenitor nr. 100/20.02.2008 eliberat de B.N.P. "V si A", sa fie anulat si actul subsecvent, respectiv contractul de vanzare-cumparare al apartamentului.
De la principiul "resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis" deroga o singura exceptie, consacrata de literatura juridica, respectiv, cazul subdobanditorului de buna-credinta si cu titlu oneros al unui imobil.
Buna credinta consta in atitudinea subiectiva a cumparatorului, caracterizata prin convingerea neindoielnica asupra faptului ca imobilul in cauza apartine vanzatorului. Aceasta se realizeaza prin cunoasterea de catre acesta, cu mijloacele obisnuite, aflate la indemana oricarei persoane aflate in situatia sa, a situatiei juridice a imobilului si a lipsei intentiei altei persoane de a revendica bunul.
De altfel, aceasta exceptie de la principiul anularii si a actului subsecvent ca urmare a anularii actului principal, prin instituirea bunei credinte a cumparatorului, cu titlu oneros a unui imobil, asigura si securitatea in circuitul civil.
Din probele administrate in cauza, reiese faptul ca dobanditorul apartamentului in cauza nu putea sa-si dea seama de lipsa calitatii de proprietar a transmitatorului si nici nu avea interesul sa cumpere un apartament de la o persoana neproprietara, date fiind consecintele juridice ale unei astfel de fapte.