Exercitarea in comun a autoritatii parintesti

Potrivit art. 397 Cod civil, dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel, iar potrivit art. 398 alin. 1 Cod civil, daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata num ai de catre unul dintre parinti.
Desi tatal nu pare prea preocupat de soarta copilului sau pe care il viziteaza foarte rar, iar in fata instantei de fond a fost de acord cu exercitarea  autoritatii exclusive a mamei, schimbarea in bine a atitudinii tatalui in recurs arata intentia acestuia de a se implica pe viitor in educatia baiatului.

          Decizia civila nr. 452/R din 18.09.2013 a Curtii de Apel Galati 
     
Prin sentinta civila nr. 31 din 7 ianuarie 2013 pronuntata de Judecatoria Braila in dosarul nr. 1512/196/2012 a admis in parte actiunea formulata de reclamanta L.A.I., in contradictoriu cu paratul L.A. si in consecinta, a declarat desfacuta casatoria inregistrata in Registrul starii civile al CLB sub nr. _ din 17.05.2008, din culpa paratului; a dispus ca reclamanta sa revina la numele detinut anterior casatoriei, acela de "P"; a dispus ca autoritatea parinteasca asupra minorului L.S.C. nascut la data de 8.08.2008 sa se exercite impreuna si in mod egal de ambii parintii; a stabilit locuinta minorului L.S.C. la domiciliul reclamantei din B, str. S., jud. B; a obligat paratul la plata unei pensii de intretinere in cuantum de 88 lei lunar in favoarea minorului L.S.C., cu incepere din data de 30.01.2012 si pana la majoratul minorului, a constatat ca a incetat regimul matrimonial la data de 30.01.2012 si a obligat paratul la plata catre reclamanta a sumei de 839,3 lei cheltuieli de judecata.
Prin decizia 66/20.03.2013 a Tribunalului Braila s-a admis apelul, a fost schimbata in parte sentinta civila, numai sub aspectul exercitarii autoritatii parintesti exclusive de catre mama.
Pentru a decide astfel instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 398 din Noul Cod Civil, daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti.
Din probele administrate la instanta de fond rezulta ca paratul nu s-a interesat de minor, nu contribuie financiar si nu il viziteaza.
Din referatul de ancheta sociala efectuat in cauza rezulta ca paratul este de acord ca autoritatea parinteasca privind pe minorul L.S.C. sa fie exercitata de catre reclamanta.
Avand in vedere interesul superior al minorului cat si acordul paratului cu privire la exercitarea autoritatii parintesti de catre reclamanta, urmeaza ca instanta de apel sa dispuna in consecinta.
In sprijinul motivului de apel invocat se poate retine si faptul ca este mai usor pentru reclamanta sa ia decizii cu privire la modul de crestere si educare a copilului in absenta paratului, care nu se preocupa de situatia copilului si nu mentine legatura cu acesta.
Prin decizia civila nr. 452/R din 18.09.2013 a Curtii de Apel Galati s-a admis recursul si s-a modificat decizia, in sensul  respingerii ca nefondat a apelului.
Pentru a decide astfel, instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 397 Cod civil, dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel, iar potrivit art. 398 alin. 1 Cod civil, daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti.
Prin urmare, fiind in interesul superior al copilului ca acesta sa primeasca ingrijire si ghidare din partea ambilor parinti, legiuitorul a stabilit prezumtia de autoritate parinteasca comuna care poate fi rasturnata doar printr-o argumentatie extrem de serioasa.
Exercitiul autoritatii parintesti dupa divort consta in consultarea parintilor la luarea deciziilor importante pentru copil (de exemplu, alegerea scolii la care copilul va studia, a medicului de familie, a cursurilor extrascolare), in timp ce cu privire la actele curente va decide parintele la care locuieste efectiv.
Codul civil nu reglementeaza foarte clar situatiile in care judecatorul poate dispune exercitarea autoritatii parintesti de un singur parinte. Dificultatea rezida in aprecierea "motivelor intemeiate", altele decat cele mentionate de articolul 507 NCC. In practica au fost considerate astfel de motive consumul de alcool, de droguri, violentele exercitate de catre unul dintre  parinti sau stabilirea unuia dintre parinti in strainatate.
Or, in speta, nu s-a facut dovada existentei unor imprejurari deosebite care sa justifice retragerea autoritatii parintesti a recurentului asupra copilului sau. Astfel, desi tatal nu pare foarte preocupat de soarta copilului sau pe care il viziteaza foarte rar, iar la fond a fost de acord cu exercitarea autoritatii exclusive a mamei, Curtea considera ca schimbarea in  bine a atitudinii tatalui in recurs arata intentia  acestuia de a se implica pe viitor in educatia baiatului.  Or, imaginea tatalui este extrem de importanta in evolutia baietilor, iar disparitia ei totala poate influenta iremediabil dezvoltarea psihica a  lui S.C. si-i poate crea mai tarziu perceptia ca a fost abandonat. Prin urmare, interesul superior la copilului reclama instituirea autoritatii comune.
 In acelasi timp, recunoasterea autoritatii comune nu inseamna pentru tata numai dreptul de a fi consultat in luarea deciziilor importante, ci si obligatia de a se implica mai mult in cresterea copilului, de a plati la timp pensia de intretinere si de a-si vizita periodic copilul si de a se interesa de soarta lui.