"Motivele intemeiate" in sensul art. 507 din Noul Cod civil care justifica exercitiul autoritatii parintesti exclusive

Fiind in interesul superior al copilului ca acesta sa primeasca ingrijire si ghidare din partea ambilor parinti, legiuitorul a stabilit prezumtia de autoritate parinteasca comuna ce poate fi rasturnata doar printr-o argumentatie extrem de serioasa.
In speta, comportamentul tatalui (sesizarile repetate facute la Politie, Parchet, DGPASPC vizand pretinse abuzuri asupra copilului, toate respinse ca neintemeiate), punerea fetitei in situatii jenante fata de alti copii, violentele exercitate asupra familiei largite, ca si relatia extrem de incordata intre fostii soti,  sunt tot atatea impedimente impotriva exercitarii autoritatii parintesti comune.

          Decizia civila nr. 446/R din 18.09.2013 a Curtii de Apel Galati     

Prin sentinta civila nr. 4587/19.06.2012 pronuntata de Judecatoria Braila in dosarul nr. 16363/196/2011 s-a respins cererea reclamantului I.I. si s-a admis cererea reconventionala a paratei C.C., dispunandu-se ca exercitarea autoritatii parintesti cu privire la minora I.L.A.Z. nascuta la data de 26.11.2003 sa se exercite numai de catre parata.
Prin decizia civila 28/13.02.2013  s-a respins ca nefondat apelul.
Pentru a decide astfel, instanta a retinut urmatoarele:
In prezenta cauza se reclama de catre apelant  excluderea sa din viata minorei  si necesitatea ca minora sa beneficieze  de conditii de crestere si dezvoltare, care nu ii pot fi asigurate decat de catre apelant.
           Probele administrate in prima instanta atesta in mod neindoielnic ca intre parti exista neintelegeri cu privire la modul in care sa fie crescuta si educata minora.
          Din pozitiile procesuale exprimate, inclusiv in  calea de atac a apelului,  se retine ca relatia dintre parti este tensionata. Desi ca adulti se prezuma ca cei doi parinti pot suporta o asemenea atmosfera,  Tribunalul  apreciaza ca in planul exercitarii in comun a autoritatii parintesti comunicarea partilor  ar fi lipsita de efectul benefic scontat in viata minorei.
Chiar daca minora este in varsta de numai  9 ani,  comportamentul apelantului asa cum a fost redat de aceasta este perceput ca un factor daunator pentru viata sa sociala.  Instanta de control judiciar  observa ca   atasamentul tatalui pentru copilul sau subzista, chiar daca minora il percepe sub aspect  negativ,  si apreciaza totodata ca fiind de necontestat importanta rolului tatalui in viata copilului. La acest moment insa, parintele care poate raspunde nevoilor copilului, si pe cale de consecinta  in masura sa exercite autoritatea parinteasca este mama. Se are in vedere si faptul ca  raporturile dintre minora  si tata concretizate in programul de vizitare propus de acesta din urma se pot reflecta intr-un mod nefavorabil pentru dezvoltarea copilului.
Prin decizia civila nr. 446/R din 18.09.2013 a Curtii de Apel Galati s-a respins ca nefondat recursul, din urmatoarele considerente:
Potrivit art. 397 Cod civil, dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel.
In mod exceptional, in conditiile articolului 398 Cod civil, "daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti", situatie in care celalalt parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum si de a consimti la adoptia acestuia. Aceste situatii de exceptie, care deroga de la principiul egalitatii si regula exercitarii comune a autoritatii parintesti nu poate fi retinuta de instanta doar pe baza sustinerii unuia dintre parinti si nici macar a acordului dintre parti, ci trebuie verificata existenta motivelor temeinice.
Prin urmare, fiind in interesul superior al copilului ca acesta sa primeasca ingrijire si ghidare din partea ambilor parinti, legiuitorul a stabilit prezumtia de autoritate parinteasca comuna care poate fi rasturnata doar printr-o argumentatie extrem de serioasa.
Exercitiul autoritatii parintesti dupa divort consta in consultarea parintilor la luarea deciziilor importante pentru copil (de exemplu, alegerea scolii la care copilul va studia, a medicului de familie, a cursurilor extrascolare), in timp ce cu privire la actele curente va decide parintele la care locuieste efectiv.
Codul civil nu reglementeaza foarte clar situatiile in care judecatorul poate dispune exercitarea autoritatii parintesti de un singur parinte. Dificultatea rezida in aprecierea "motivelor intemeiate", altele decat cele mentionate de articolul 507 NCC. In practica, au fost considerate astfel de motive consumul de alcool, de droguri, violentele exercitate de catre unul dintre  parinti sau stabilirea unuia dintre parinti in strainatate.
In speta,  s-a facut dovada existentei unor imprejurari deosebite, care sa justifice retragerea autoritatii parintesti a recurentului asupra copilului sau. Astfel, potrivit situatiei de fapt, stabilite de instantele de fond, ce nu poate face obiectul reevaluarii in recurs, la acest moment  comportamentul tatalui e perceput ca un element de stres pentru  fetita, generator de teama si neliniste.
Repetatele sesizari facute la Politie, Parchet, D.G.P.A.S. si  P.C., care s-au dovedit neintemeiate, comportamentul nefiresc in prezenta minorei, care a determinat punerea fetitei in situatii jenante fata de alti copii (de exemplu excluderea fetitei de la cursul de inot), violentele exercitate asupra bunicilor materni si matusii,  ca si relatia extrem de incordata intre fostii soti sunt tot atatea impedimente impotriva exercitarii autoritatii parintesti comune, ce implica posibilitatea de cooperare si consultare a parintilor in luarea deciziilor importante.
Aceleasi considerente intemeiate pe comportamentul necorespunzator al tatalui au determinat ca programul de vizita  incuviintat de instanta sa aiba loc numai in domiciliul bunicilor paterni, retinandu-se in motivarea sentintei civile 4073/20.05.2011 a Judecatoriei Braila ca tatal este exagerat de afectuos si posesiv si manifesta un interes exagerat fata de activitatea scolara si extrascolara a minorei, care o determina pe aceasta sa se teama de tatal sau. In  plus, acesta a dus-o in locuri inadecvate si a adus-o acasa la ore nepotrivite, ceea ce a determinat instanta sa incuviinteze programul de vizita, fara luarea de la domiciliul bunicilor paterni.
Este evident ca interesul fetitei este de a mentine relatiile cu ambii parinti, in vederea pastrarii  radacinilor sale, dar la acest moment exercitarea dreptului de vizita in conditiile stabilite de instanta pare a fi singura solutie posibila.
 Este necesar ca tatal sa-si revizuiasca atitudinea, sa inceteze cu formularea repetata de plangeri penale sau sesizari catre P.C., cu haituirea fetitei si sa incerce sa se apropie cu delicatete, caldura si responsabilitate de copil, pentru a-i castiga increderea. In acest sens extrem de utila ar putea fi participarea tatalui la sedinte de consiliere psihologica, pentru ca un specialist este cel mai in masura sa-l invete cum sa procedeze.