Sanctiuni de natura diferita aplicate minorului, imposibilitatea anularii suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii, vid legislativ

Prin sentinta penala nr. 955 din 05.05.2014, pronuntata de Judecatoria Galati, in temeiul art. 396 alin.2 si alin.10 N.C.p.p., coroborat cu art. 371 N.C.pen., art. 113 si urm. C.pen., art. 118 N.C.pen., s-a dispus luarea fata de inculpatul L.D. a masurii educative a supravegherii pe o perioada de 6 luni (fapta din data de 06.04.2010). 
In baza art. 121 alin. (1) lit. a) si e) C. pen., s-a impus inculpatului ca pe durata executarii masurii educative a supravegherii sa urmeze un curs de pregatire scolara sau formare profesionala si sa se prezinte la serviciul de probatiune la datele fixate de acesta.
Referitor la motivul de apel vizand nesolutionarea de catre instanta de fond a antecedentelor penale, in ceea ce il priveste pe inculpatul minor L.D.
Examinand actele dosarului, se constata ca prin sentinta penala nr. 341/2010 a Tribunalului Galati, definitiva la 16.01.2012 prin decizia penala nr. 54/2012 a I.C.C.J., inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executarii pe un termen de incercare de 3 ani si 6 luni.
Fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinta penala mentionata mai sus a fost comisa in perioada 25 mai - 1 iunie 2010, ulterior celei pentru care este judecat in prezenta cauza (06.04.2010). Or, conform art. 38 Cod penal, exista concurs real de infractiuni cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana, prin actiuni sau inactiuni distincte, inainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna din ele. Intrucat ambele infractiuni au fost comise anterior datei de 16.01.2012, acestea sunt concurente.
Este important de precizat ca legiuitorul a intentionat sa respecte autoritatea de lucru judecat a hotararilor de condamnare pronuntate sub legea veche, chiar si in situatia in care minorului i s-a aplicat o pedeapsa, aratand expres, in art. 22 din Legea 187/2012, ca "masura suspendarii executarii pedepselor aplicate in baza Codului penal din 1969 pentru infractiuni comise in timpul minoritatii se mentine si dupa intrarea in vigoare a Codului penal".
Curtea constata, totodata, in contradictie cu cele sustinute de procuror, in expunerea motivelor de apel, ca nu este posibila anularea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei, nefiind in situatia prevazuta de art. 130 Cod penal. Potrivit acestui text de lege, daca pe durata termenului de supraveghere al amanarii aplicarii pedepsei, al suspendarii sub supraveghere ori al liberarii conditionate se descopera ca persoana supravegheata mai savarsise o infractiune in timpul minoritatii pentru care s-a luat, chiar dupa expirarea acestui termen, o masura educativa privativa de libertate, amanarea, suspendarea sau liberarea se anuleaza, aplicandu-se in mod corespunzator dispozitiile art. 129 alin. (2) - (4).
Prin urmare, anularea suspendarii sub supraveghere este conditionata de existenta unei masuri educative privative de libertate, situatie ce nu se regaseste in prezenta speta, unde minorului i s-a aplicat o masura educativa neprivativa de libertate.
Date fiind aceste imprejurari, respectiv imposibilitatea anularii suspendarii, natura diferita a sanctiunilor, insa si vidul legislativ din cod, dar si din legea de aplicare, se pune problema modalitatii in care se solutioneaza antecedentele penale, situatia de fata fiind una atipica, tranzitorie.
Astfel, Codul penal actual a modificat intr-o maniera substan?iala regimul sanc?ionator aplicabil minorilor, renun?and complet la aplicarea de pedepse in favoarea masurilor educative. In mod firesc, in cazul pluralitatii de infractiuni legiuitorul a indicat, in dispozitiile art. 129 Cod penal, modul in care trebuie sa se procedeze in cazul concursului de infractiuni, fara insa a avea in vedere si prezenta situatie (care nu se va mai regasi ulterior, pedepsele pentru minori fiind excluse), in care s-au aplicat pentru fapte comise in timpul minoritatii atat pedeapsa inchisorii, cat si masura educativa neprivativa de libertate.
Totusi, dificultatea determinata de absenta unui text de lege nu poate, in opinia Curtii, sa conduca la ignorarea pluralitatii de infractiuni, la nesolutionarea antecedentelor penale ale inculpatului minor. Astfel, Curtea sustine necesitatea aplicarii principiilor de drept penal privind concursul de infractiuni, tinandu-se seama ca atat pedepsele, cat si masurile educative urmaresc in egala masura reeducarea minorului si sunt dispuse, in ambele situatii, ca urmare a savarsirii unor fapte penale.
Curtea remarca, in acest context, ca in dispozitiile art. 129 alin. 2 lit. a Cod penal se reglementeaza o situatie usor similara, cu precizarea ca pedeapsa este aplicata pentru fapte comise in majorat, aratandu-se ca, in acest caz, se va executa numai pedeapsa, nu si masura neprivativa de libertate.
In consecinta, in vederea respectarii principiilor de drept penal privind concursul de infractiuni si pentru evitarea crearii unor dezavantaje inculpatului minor, mai ales in conditiile in care nu exista nici un temei de natura a justifica tratamentul diferentiat fata de alti autori ai unei pluralitati de infractiuni, Curtea apreciaza necesar a proceda ca in situatia similara prevazuta de art. 129 alin. 2 lit. a Cod penal, urmand ca inculpatul sa execute numai pedeapsa inchisorii, in modalitatea stabilita prin hotararea judecatoreasca definitiva, in prezent nefiind posibil a se interveni asupra sanctiunii, cuantumului, modalitatii de executare.
In privinta masurii educative stabilita in prezenta cauza, fata de procedeul expus anterior, Curtea subliniaza ca aceasta nu se va mai executa, reeducarea minorului realizandu-se prin executarea pedepsei aplicate anterior.