Propunere arestare preventiva. Luarea masurii. Admiterea recursului declarat de inculpat. Lipsa pericolului concret pentru ordinea publica (art. 14 lit. h (f) din Codul de procedura penala)

Propunere arestare preventiva. Luarea masurii. Admiterea recursului declarat de inculpat. Lipsa pericolului concret pentru ordinea publica (art. 14 lit. h (f) din Codul de procedura penala)

Incheierea penala nr. 163/28.07.2006
Prin incheierea de sedinta nr. 46/U/24 iulie 2006,Tribunalul Vaslui a dispus:
"Admite propunerea formulata de Parchetul de pe langa Tribunalul Vaslui si in consecinta:
Dispune arestarea preventiva a invinuitului S.P. pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 255 Cod penal raportat la art. 7 alin.2 din Legea nr. 78/2000, pentru o perioada de 10 zile, cu incepere de la 24.07.2006 pana la 02.08.2006 inclusiv".
Instanta de fond a retinut:
"La data de 23 iulie 2006 fost inceputa prin rezolutie urmarirea penala in cauza, sub aspectul savarsirii de catre S.P. a infractiunii de dare de mita prevazuta de art. 255 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000, infractiunea fiind flagranta"
In urma examinarii actelor si lucrarilor dosarului, respectiv procesul-verbal de sesizare din data de 21.07.2006 intocmit de I.P.J. Vaslui, procesul-verbal de constatare a infractiunii flagrante si plansa foto anexa, procesul-verbal de capcanare, declaratiile martorilor T.B., H.A. si R.V., toate coroborate cu declaratiile invinuitului, instanta a constatat ca sunt indicii temeinice in sensul ca S.P.  savarsit fapta prevazuta de legea penala, retinuta in sarcina sa.
De altfel, in declaratiile date in fata procurorului si a instantei, invinuitul a recunoscut si regretat savarsirea faptei.
Tribunalul a constat ca in cauza sunt indeplinite in mod cumulativ conditiile prevazute de art. 143 Cod procedura penala raportat la art. 148 lit. b si h Cod procedura penala, in sensul ca exista probe si indicii temeinice ca invinuitul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, infractiunea este flagranta, pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea mai mare de 1 an si exista probe certe ca lasarea in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, pericol social ce decurge din natura infractiunii comise, a valorilor sociale lezate.
Chiar daca invinuitul a recunoscut savarsirea faptei, nu se poate trece peste impactul social deosebit pe care il au asemenea infractiuni in randul populatiei, cu luarea in considerare a valorilor sociale ocrotite prin textul incriminator, reti-nandu-se astfel ca lasarea in libertate a invinuitului prezinta pericol concret pentru ordinea publica, fiind de natura sa creeze o stare de insecuritate si neincredere a colectivitatii fata de aptitudinea organelor judiciare de a actiona cu fermitate fata de cei invinuiti de infractiuni grave.
Pentru considerentele expuse, instanta a apreciat ca propunerea formulata de Parchetul de pe langa Tribunalul Vaslui cu privire la arestarea preventiva a invinuitului S.P. este intemeiata.
In termen legal, inculpatul S.P. a recurat incheierea de sedinta sus-mentionata, solicitand cercetarea in stare de libertate, invocand circumstante personale, precum si faptul ca cercetarea in libertate nu prezinta pericol pentru ordinea publica.
Examinand legalitatea si temeinicia incheierii de sedinta recurate prin prisma motivelor personale, instanta de recurs constata fondat recursul promovat.
Inculpatul se afla in curs de urmarire penala pentru savarsirea unei infractiuni de dare de mita, retinandu-se in referatul cu propunere de arestare preventiva ca exista probe si indicii ca a savarsit infractiunea in flagrant si ca exista probe certe ca lasarea inculpatului in stare de libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
Analizand dosarul de urmarire penala, raportat la motivele invocate in referatul cu propunere de arestare preventiva, fata de sustinerile inculpatului, de actele depuse, instanta de recurs a evaluat toate aceste aspecte prin prisma temeiurilor arestarii preventive, constatand ca pericolul social concret nu s-a conturat in sarcina inculpatului.
Probele existente au conturat doar aspecte ale faptei pentru care se afla inculpatul in curs de urmarire penala, insa nu au conturat un pericol social concret pentru ordinea publica.
Intr-adevar, natura faptei reprezinta un impact social deosebit datorita valorilor sociale lezate insa, modalitatile concrete de savarsire, imprejurarile nu au creat o stare de insecuritate si neincredere sociala.
De altfel, si instanta de fond a apreciat aceste aspecte, limitand durata arestarii preventive la 10 zile, insa a interpretat in mod arbitrar motivele cuprinse in referatul parchetului fata de probele dosarului de urmarire penala. S-au apreciat exclusiv doar aspecte legate de natura infractiunii, limitele de pedeapsa si faptul ca inculpatul a suferit o condamnare cu amenda penala.
Inculpatul a recunoscut savarsirea faptei, insa probatoriul existent nu a putut certifica existenta vreunui pericol social concret si cert, in situatia cercetarii inculpatului in stare de libertate.
Raportat la aceste considerente, instanta de recurs a reanalizat probele in contextul dispozitiilor legale prevazute de art. 143, 1491 Cod procedura penala si art. 148 lit. h Cod procedura penala, constatand ca pericolul social concret nu s-a dovedit probator.
In consecinta, recursul inculpatului a fost admis si in cadrul rejudecarii, s-a respins propunerea parchetului privind arestarea preventiva a inculpatului-recurent, dispunandu-se punerea de indata in libertate a acestuia daca nu este arestat in alta cauza.