Propunere arestare preventiva

Prin sesizarea inregistrata sub numarul 6754/110/2012 pe rolul acestei instante, Parchetul de pe langa Tribunalul Bacau a propus instantei, in conformitate cu dispozitiile articolului 149¹ din Codul de procedura penala, luarea masurii arestarii preventive fata de inculpatul minor D.G.I., cercetat  pentru savarsirea  infractiunii de talharie urmata de moartea victimei,  prev. de art. 211 al. 2 lit. b),  alin. 21  lit. a, c) si alin. 3  C.pen. cu aplicarea art. 99 s.u. C.penal.
    In motivarea propunerii s-a aratat, in esenta, ca este necesara luarea acestei masuri fata de inculpat avand in vedere pericolul social concret deosebit, faptul ca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este mai mare de 4 ani, rezonanta sociala negativa a faptei,  imprejurarile in care a fost comisa fapta, urmarea socialmente produsa, limitele de pedeapsa prevazute de lege.
            A fost atasat propunerii dosarul penal nr.1804/P/2012 al Parchetului de pe langa Tribunalul  Bacau.
Analizand propunerea formulata in raport cu actele dosarului de urmarire penala, instanta retine urmatoarele :
            In data de 12.11.2012 a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva inculpatului D.G.I. pentru savarsirea infractiunii talharie urmata de moartea victimei,  prev. de art. 211 al. 2 lit. b),  alin. 21  lit. a, c) si alin. 3  C.pen. cu aplicarea art. 99 s.u. C.penal.
            In sarcina inculpatului s-a retinut de catre procuror faptul ca, inculpatul N.F. in noaptea de 10./11.11.2012, in timp ce se afla la locuinta inculpatului minor D.G.I., s-a inteles cu acesta sa mearga la locuinta numitei B.E. pentru a-i sustrage bunuri si bani. Prin escaladarea gardului cei doi inculpati au patruns in curtea locuintei victimei B.E. si intrat in casa pe usa care era inchisa si neasigurata. Cand victima B.E. a iesit in hol, inc. N.F. si inculpatul minor D.G.I., au  lovit-o cu pumnii in zona fetei si cu picioarele toracelui, dupa care au legat-o cu o panza si de picioare. In urma loviturilor aplicate victima a decedat. Cu aceasta ocazie inculpatul N.F. si inculpatul minor D.G.I. i-au sustras o suma de bani dintr-o geanta ce se afla pe un dulap din locuinta acesteia, iar din beciul casei au luat o galeata cu vin.
Din adresa Serviciului de Medicina Legala Bacau rezulta ca moartea numitei B.E. a fost violenta si s-a datorat insuficientei cardio respiratorii acute, fracturii costale, comprimarii toracice, abdominale si cervicale. In timpul urmaririi penale inculpatul N.F., in prezenta martorilor asistenti G.D. si A.C., a condus organele de urmarire penala la locuinta victimei B.E. si a aratat si declarat modul cum a comis fapta penala.
La baza propunerii de arestare preventiva au stat dispozitiile articolului 143 si articolului 148, litera  f din Codul de procedura penala, anume ca inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani, iar lasarea lui in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
Instanta constata ca, in prezenta  cauza,   exista  probe  si  indicii  temeinice  care sa nasca presupunerea rezonabila pentru un observator obiectiv  cu  privire  la  faptul  ca  inculpatul  D.G.I. a savarsit infractiunea de talharie urmata de moartea victimei,  prev. de art. 211 al. 2 lit. b),  alin. 21  lit. a, c) si alin. 3  C.pen. cu aplicarea art. 99 s.u. C.penal .
          Astfel,  din ansamblul materialului probator administrat legal pana in acest moment procesual  - anume din coroborarea declaratiilor inculpatului, atit in fata procuroroului cit si din fata judecatorului,  proces verbal de cercetare la fata locului), dovada de ridicare a bunurilor sustrase,   ridicate din locuinta inculpatului cu ocazia unei perchezitii domiciliare ,  declaratii martori asistenti, declaratia coinculpatului N. de la up. -   rezulta indicii temeinice ca inculpatul D.G.I. a comis infractunea de talharie urmata de moartea victimei,  prev. de art. 211 al. 2 lit. b),  alin. 21  lit. a, c) si alin. 3  C.pen. cu aplicarea art. 99 s.u. C.penal.
Masurile de preventie isi gasesc temeiul in nevoile create de interesul superior al realizarii procesului penal. Avand in vedere ca prin luarea si mentinerea masurilor de preventie se aduce atingere dreptului fundamental al inviolabilitatii persoanei, legiuitorul a instituit garantii procesuale temeinice, care impun respectarea stricta a dispozitiilor legale care permit luarea si mentinerea acestor masuri procesuale.       
Garantiile procesuale constau in multiplele conditii care trebuie realizate cumulativ pentru a se putea dispune o masura de preventie.
Alegerea masurii de preventie se face tinandu-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infractiunii, de sanatatea, varsta, antecedentele penale si alte situatii privind persoana inculpatului.
In cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infractiunii nu se confunda cu pericolul social ca trasatura generala a infractiunii (art.17 Cod procedura penala), acesta fiind exprimat prin limitele de pedeapsa prevazute in art.148. In cadrul acestor criterii, pericolul social trebuie privit prin prisma unor circumstante concrete ale cauzei.  
Curtea Europeana a precizat care este principiul general in aceasta materie: „detentia preventiva trebuie sa aiba un caracter de exceptie, starea de libertate fiind starea normala si ea nu trebuie sa se prelungeasca dincolo de limitele rezonabile, independent de faptul ca ea se va computa sau nu  din pedeapsa” (cazul Wemhoff contra Germania, hotararea din 27.iunie.1968).
Din perspectiva dreptului intern, pentru luarea si mentinerea masurii de preventie a arestului preventiv a inculpatilor trebuie realizate cumulativ urmatoarele conditii:
-sa existe probe sau indicii temeinice ca inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala;
Conform dispozitiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care face parte integranta din dreptul intern in urma ratificarii sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor art.20, raportat la art.11 din Constitutia Romaniei, este permisa restrangerea libertatii persoanei, cand exista motive verosimile pentru a banui ca persoana fata de care s-a luat aceasta masura extrema, a savarsit o infractiune fara a aduce atingere prin aceasta prezumtiei de nevinovatie de care se bucura inculpatul pana la solutionarea definitiva a cauzei.
Examinand actele si lucrarile dosarului, curtea retine ca in cauza sunt probe din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatul a savarsit infractiunea pentru care este cercetat.    
          Din probele administrate rezulta ca  inculpatul N.F. in noaptea de 10./11.11.2012, in timp ce se afla la locuinta inculpatului minor D.G.I., s-a inteles cu acesta sa mearga la locuinta numitei B.E. din comuna P., pentru a-i sustrage bunuri si bani. Prin escaladarea gardului cei doi inculpati au patruns in curtea locuintei victimei B.E. si intrat in casa pe usa care era inchisa si neasigurata. Cand victima B.E. a iesit in hol, inc. N.F. si inculpatul minor D.G.I., au  lovit-o cu pumnii in zona fetei si cu picioarele toracelui, dupa care au legat-o cu o panza si de picioare. In urma loviturilor aplicate victima a decedat. In aceste imprejurari,   inculpatul N.F. si inculpatul minor D.G.I. i-au sustras o suma de bani dintr-o geanta ce se afla pe un dulap din locuinta acesteia, iar din beciul casei au luat o galeata cu vin. Fapta descrisa mai sus rezulta din urmatoarele mijloace de proba;:- procesele verbal intocmite de organele de urmarire penala;- declaratiile martorilor A.A.C., G.D., S.M.;- declaratiile de recunoastere ale coinculpatului N. si declaratia inculpatului minor D.G.I..
Astfel, din adresa Serviciului de Medicina Legala Bacau rezulta ca moartea numitei B.E. a fost violenta si s-a datorat insuficientei cardio respiratorii acute, fracturii costale, comprimarii toracice, abdominale si cervicale.
In timpul urmaririi penale inculpatul N.F., in prezenta martorilor asistenti G.D. si A.C., a condus organele de urmarire penala la locuinta victimei B.E. si a aratat si declarat modul cum a comis fapta penala, iar in declaratia data in fata organelor de urmarire penala a aratat ca a savirisit fapta penala impreuna cu inculpatul  minor D.G.I., respectiv „ …iar D.G.. a trintit-o la podea , i-a aplicat mai mult  lovituri cu pumnii  si picioarele pe tot corpul dupa care eu am procedat in acelasi mod. In acel timp D.G.. o tinea pe batrina , aceasta a inceput cu putere sa tipe, iar eu vazind o cirpa prin camera ml legat-o de picioare , D.G.. o tinea sa nu se mai zbata…..noi am plecat iar numita B.E. mai facea unile miscari lente insa nu mai putea sa vorbeasca in urma loviturilor aplicate de mine si de D.G.…”.
Nu exista motive pentru a crede ca  pe tot timpul audierii, atat la politie, cat si la parchet, la recunoaste la fata locului, inculpatul N. sa fi fost supus agresiunilor fizice, asa cum a declarat inculpatul la audierea in fata judecatorului care a judecat propunerea nr 6743/110/2012, privind arestarea preventiva a acestuia pentru comiterea aceleeasi fapte, deoarece judicios s-a retinut ca la toate aceste audieri a participat avocat desemnat din oficiu , au fost prezenti martori asistenti. Mai mult,  declaratia de la fila 18-19 dosar urmarire penala a fost scrisa de el personal, si completata la final cu concluzia “atat declare, sustin si semnez,in prezenta aparatorului din oficiu”. La audierile sale, au fost prezenti martorii asistenti A.A., A.A.  si G.E., care au relatata ca toate descrierile , toata declaratia inculpatului s-a facut de buna voie, la fel s-au petrecut lucrurile si cu ocazia conducerii in teren, la cercetare la fata locului.
Inculpatul minor D.G.I. s-a sustras de la urmarirea penala, iar in seara zilei de 12.11.2012 a fost depistat de catre lucratorii de politie intr-un bar de pe raza com. P., jud. Bacau,  iar in declaratia de la urmarire cit si in fata judecatorului a recunoscut ca a participat activ la comiterea faptei de tilharie, insa arata ca moartea victimei a fost provocata numai de actiunea inculpatului N., declaratia sa fiind insa   contrazisa de declaratia coinculpatului N.
 Ori, raportat la probele administrate pana in acest moment al procesului penal, respectiv act medico-legal, declaratiile martorilor indicati mai sus  si declaratia coinculpatului N. precum si a inculpatului D., judecatorul  apreciaza ca in speta, exista motive temeinice de banuiala in sensul Conventiei. Totodata instanta retine ca probele care fac dovada acestor motive verosimile nu trebuie sa aiba aceeasi greutate ca si probele care ar justifica o solutie de condamnare iar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natura sa aduca atingere prezumtiei de nevinovatie de care beneficiaza inculpatul.
-sa existe probe din care sa rezulte vreunul dintre cazurile prevazute de art.148 Cod procedura penala;
Tribunalul retine ca in cauza este incident cazul de arestare prev. de art. 148 lit. f cpp pentru urmatoarele argumente:
In primul rand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea retinuta in sarcina inculpatului este inchisoarea mai mare de 4 ani, respectiv de la 15 la 25 ani si exista probe ca lasarea acestuia in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica. La aprecierea acestei din urma conditii curtea are in vedere ca sintagma „ pericol pentru ordinea publica desemneaza o stare – si nu de fapt – ce ar  putea periclita in viitor, dupa punerea in libertate a inculpatului, normala desfasurare a unui segment din relatiile sociale protejate in cadrul ordinii publice, respectiv cele privind inviolabilitatea patrimoniului dar si inviolabilitatea persoanei.
Aceasta stare de pericol se deduce din datele existente in cauza, astfel cum au fost prezentate, privitoare la imprejurarile si modul de desfasurare a activitatii infractionale. Raportat la imprejurarile si modul de desfasurare a activitatii infractionale, cu siguranta gravitatea faptei si limitele de pedeapsa prevazute de lege nu pot constitui singurele temeiuri de apreciere asupra pericolului social pentru ordinea publica.
Asa cum s-a statuat in mod constant in jurisprudenta CEDO, masura arestarii preventive este o masura exceptionala, astfel ca luarea, ca si mentinerea ei trebuie dispuse doar in cazuri temeinic justificate. Prezervarea ordinii publice este apreciata insa ca un element pertinent si suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, daca se bazeaza pe fapte de natura sa arate ca eliberarea persoanei respective ar tulbura in mod real ordinea publica. Este adevarat ca pericolul pentru ordinea publica nu se confunda cu pericolul social ca trasatura esentiala a infractiunii, dar aceasta nu inseamna ca in aprecierea pericolului pentru ordinea publica trebuie facuta abstractie de gravitatea faptei
Sub acest aspect, tribunalul constata ca, in speta, existenta pericolului public rezulta din insusi pericolul social al infractiunii pentru care este cercetat inculpatul, avandu-se in vedere reactia publica la comiterea unei astfel de infractiuni si posibilitatea comiterii unor fapte asemanatoare in lipsa unei reactii ferme fata de cei banuiti ca fiind autori. Prin urmare la stabilirea pericolului public se pot avea in vedere si date privitoare la fapta, date care in speta, sunt de natura a crea un sentiment de insecuritate, credinta ca justitia nu actioneaza indeajuns impotriva infractionalitatii, in lipsa luarii masurii arestarii preventive. 
Din probele administrate in cauza, rezulta ca lasarea in libertate a inculpatului prezinta un pericol concret pentru ordinea publica determinat de: natura faptei  de care este suspectat, implicand uzul de violenta, sfera relatiilor sociale lezate (contra vietii, integritatii corporale  si sanatatii ), , circumstantele concrete  in care a fost savarsite fapta – inculpatul a actionat impreuna cu un alt inculpat, pe timp de noapte, a actionat deosebit de violent, agresand victima intr-un mod foarte violent, desi aceasta era cazuta la pamant si era in imposibilitatea de a se apara, urmarea produsa – decesul victimei.                                                                                                                      
In ce priveste respectarea dreptului la libertate al inculpatilor, este adevarat ca detentia preventiva trebuie sa aiba un caracter exceptional, starea de libertate fiind starea normala – si ea nefiind admis sa se prelungeasca dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul ca ea se va computa sau nu din pedeapsa, insa in jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detentii provizorii se face luandu-se in considerare circumstantele concrete ale fiecarui caz, pentru a vedea in ce masura „exista indicii precise cu privire la un interes public real care, fara a fi adusa atingere prezumtiei de nevinovatie, are o pondere mai mare decat cea a regulii generale a judecarii in stare de libertate”. Prin urmare, instanta este obligata sa vegheze la un just echilibru intre masura privarii de libertate pe de o parte si interesul public de protectie a cetatenilor impotriva comiterii de infractiuni grave, dedus din modul de savarsire al faptelor  si din consecintele acesteia. In conditiile spetei, la acest moment procesual interesul general prevaleaza in raport cu interesul inculpatului  de a fi pus in stare de libertate, prin buna administrare a probelor in faza de urmarire penala.
Desi inculpatul este minor si nu are antecedente penale, aceste aspecte –invocate in aparare- nu constituie o garantie in sine a lipsei de pericol social concret, dimpotriva existenta starii de pericol este demonstrata de conditiile concrete in care s-a comis aceasta,  modul de operare si mijloacele folosite¬¬, natura si gravitatea infractiunii presupus a fi savirisite, consecintele produse precum si temeritatea de care a dat dovada inculpatul care desi minor a hotarit impreuna cu un alt inculpat sa tilhareasca o batrina pe care o cunosteau anterior ca locuind singura si in atingerea scopului urmarit au provocat moartea victimei, precum  si rezonanta sociala pe care o au astfel de fapte in constiinta cetatenilor, rezulta ca lasarea in libertate a inculpatului prezinta un real pericol pentru ordinea publica, existand suficiente probe certe in acest sens la dosarul cauzei.
Prin prisma acestor imprejurari, curtea  apreciaza ca lasarea inculpatului   in libertate in acest moment procesual nu este oportuna tulburand grav linistea publica, rezonanta faptei neestompandu-se si aducand atingere  bunei desfasurari a procesului penal.
In acelasi timp, lasarea in libertate a inculpatului ar crea o stare de neliniste, un sentiment de insecuritate in randul societatii civile, generata de rezonanta sociala negativa a faptelor ca persoanele asupra carora planeaza acuzatia comiterii unor infractiuni grave (in sensul Recomandarii R8011 pct. 4 al Comitetului de Ministri al Consiliului Europei) sunt cercetati in stare de libertate.
Imprejurarile in care a fost comisa fapta presupun fara putinta de tagada o anumita stare de indignare, de dezaprobare publica, o anumita stare de insecuritate sociala, faptele purtand o evidenta atitudine de sfidare a autoritatii publice, menita sa vegheze la ordinea si linistea publica, autoritate pentru care opinia publica manifesta respect si consideratie.
Luarea sau mentinerea masurii arestarii se apreciaza ca judicioasa si necesara pentru apararea unui interes public, in sensul ca alte masuri se dovedesc a fi  insuficiente pentru a proteja in mod eficient acest interes, neimpunandu-se luarea fata de inculpatul D.G.I. a altei masuri preventive neprivative de libertate.
 Pentru considerentele expuse anterior si pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal, dar si pentru a asigura un sentiment de siguranta in randul comunitatii apreciind ca detentia provizorie solicitata este justificata de gravitatea deosebita a infractiunii -determinata de natura acesteia, circumstantele savarsirii ei si urmarile produse, instanta va admite propunerea formulata de Parchetul de pe langa Tribunalul  Bacau de arestare preventiva si  in baza art.149/1 alin 10 si 11 Cpr.pen cu referire la art.143 alin. 1C. pr.pen si art.148 lit. f  C.pr.pen va dispune arestarea preventiva a inculpatului minor D.G.I., cercetat  pentru savarsirea  infractiunii de talharie urmata de moartea victimei,  prev. de art. 211 al. 2 lit. b),  alin. 21  lit. a, c) si alin. 3  C.pen. cu aplicarea art. 99 s.u. C.pen.,   pe o perioada de  19 zile, incepand cu data de 13.11.2012 si pana la data de 01.12.2012, inclusiv.
In baza art. 149/1 alin 12 C.pr.pen rap. la art.146 alin 10 C.pr.pen se va  emite de urgenta mandatul de arestare preventiva.
Va lua act ca inculpatul a fost asistat de aparator desemnat din oficiu.
In baza art. 192 alin 3 C.pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramane in sarcina acestuia.