Arest preventiv

              Prin incheierea nr. 1435 din 25 Aprilie 2017 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul nr. 3876/180/2017/A1.3
               In temeiul  art. 348  alin 2 CPP   raportat  la art. 207  alin 6  CPP , se constata legalitatea  si temeinicia   masurii   arestului preventive dispus  fata de inculpatul  C.I.,  masura dispusa la data de  20-01-2017  prin incheierea nr  152/2017  de catre  judecatorul de drepturi si libertati  din cadrul Judecatoriei Bacau .      
               In temeiul art. 242 alin 2 CPP se dispune inlocuirea masurii arestului preventiv luat fata de inculpatul C.I.,  , masura dispusa la data de  20-01-2017  prin incheierea nr  152/2017  de catre  judecatorul de drepturi si libertati  din cadrul Judecatoriei Bacau, cu  masura  arestului la domiciliu pe o perioada de 30 de zile.
         In baza art. 221 alin. (1) C.P.P se impune inculpatului obligatia de a nu parasi imobilul din sat S. , com S. , judetul  Bacau .
    In baza art. 221 alin. (2) C.P.P impune inculpatului respectarea urmatoarelor obligatii
           a) sa se prezinte in fata organelor de urmarire penala ori  la instanta de judecata  la chemarea acestora ;
b) sa nu comunice cu inculpatul R.I. si martorii din prezenta cauza B.A. s.a. (fila nr.83-84), direct sau indirect , pe nici o cale ori prin persoane interpuse.
          c ) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere .
        In baza art. 221 alin. (4) CPP . atrage atentia inculpatului ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a obligatiilor care ii revin, masura arestului la domiciliu poate fi inlocuita cu masura arestului preventiv .
            Stabileste organ de supraveghere postul de politie al   com. P.T.
             Pentru a pronunta incheierea judecatorul de camera preliminara a avut in  vedere urmatoarele:
          Potrivit prevederilor art. 207 CPP , in cauzele in care procurorul dispune trimiterea in judecata a inculpatului fata de care s-a dispus o masura preventiva, rechizitoriul, impreuna cu dosarul cauzei, se inainteaza judecatorului de camera preliminara de la instanta competenta, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei acesteia.
           Judecatorul de camera preliminara verifica din oficiu legalitatea si temeinicia masurii preventive, inainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
     Cand constata ca au incetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea masurii arestarii preventive si nu exista temeiuri noi care sa o justifice ori in cazul in care au aparut imprejurari noi din care rezulta ne-legalitatea masurii preventive, judecatorul de camera preliminara dispune prin incheiere revocarea acesteia si punerea in libertate a inculpatului, daca nu este arestat in alta cauza.
             Analizand dispozitiile legale invocate judecatorul de camera preliminara a constatat ca  judecatorul de drepturi si libertati a retinut ca motiv temeinic pentru privarea de libertate, ca in cauza exista probe din care rezulta suspiciunea rezonabila ca s-au savarsit faptele  pentru care inculpatul este cercetat,   iar masura  preventiva a arestului preventive  este necesara in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al impiedicarii sustragerii inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori al prevenirii savarsirii unei alte infractiuni .
             Se retine ca potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, detentia este justificata doar daca se face dovada ca asupra procesului penal planeaza unul dintre urmatoarele pericole, care trebuie apreciate „in concreto" pentru fiecare caz in parte:   
             pericolul de savarsire a unor noi infractiuni,
             pericolul de distrugere a probelor,
              riscul presiunii asupra martorilor,
             pericolul de disparitie a inculpatului sau de a-i avertiza pe ceilalti participanti
             pericolul de a fi tulburata ordinea publica.
       Se retine ca in acelasi sens s-a pronuntat si Comitetul de Ministri al Consiliului Europei care prin Recomandarea nr. R (80) 11 care la pct. 3 prevede ca detentia provizorie nu poate fi ordonata decat daca persoana in cauza este banuita ca a savarsit o infractiune si sunt motive serioase de a se crede ca exista unul sau mai multe dintre urmatoarele pericole: pericolul de fuga, cel de obstructionare a cursului justitiei, ori acela ca acuzatul sa nu comita o noua infractiune grava.
             Punctul 4 al Recomandarii specifica in plus ca , daca existenta nici unuia dintre pericolele enuntate nu a putut fi stabilita , detentia provizorie s-ar putea, totusi, justifica , in mod exceptional, in anumite cazuri in care se comite o infractiune deosebit de grava.
             Analizand actele si lucrarile dosarului judecatorul de  camera preliminara a constatat ca in cauza nu exista dovezi privind existenta cazului comiterii unei infractiuni deosebit de grave  apreciate , atat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului cat si de Comitetul de Ministri al Consiliului Europei, ca fiind justificativ pentru luare masurii arestului preventiv.
            Astfel, pentru prezervarea ordinii publice, Curtea a admis ca prin gravitatea lor deosebita si prin reactia publicului la savarsirea lor, anumite infractiuni pot sa suscite o tulburare sociala de natura sa justifice o detentie provizorie, cel putin o perioada de timp.(cauza Letellier contra Frantei).
            Un asemenea element nu poate fi apreciat ca pertinent si suficient, decat daca se bazeaza pe fapte de natura sa arate ca lasarea in libertate a inculpatului ar tulbura in mod real ordinea publica.
      Se retine ca faptele pentru care  inculpatul  este  cercetat,   nu sunt enumerate in mod expres de prevederile art 223 alin 2 CPP , acestea fiind in acceptiunea legiuitorului infractiuni deosebit de grave ce pot atrage  aplicarea masurii preventive  fara luarea in considerare a altor circumstante  , insa  celelalte infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare , doar in conditiile in care este necesara inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica .
           Potrivit dispozitiilor art 202 alin 1 si 3 CPP  
         ,,  (1) Masurile preventive pot fi dispuse daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca o persoana a savarsit o infractiune si daca sunt necesare in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al impiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori al prevenirii savarsirii unei alte infractiuni.
          (3) Orice masura preventiva trebuie sa fie proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse persoanei fata de care este luata si necesara pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea acesteia."
            Pentru toate aceste considerente, judecatorul de camera preliminara , a  constatat  legalitatea  si temeinicia masurii arestarii preventive dispusa fata de inculpatul CIMPOIESU IONUT ,avand in vedere si faptele pentru care este cercetat  , gravitatea redusa a acuzatiilor dar si limitele de pedeapsa prev de art 228 NCPEN inchisoare alternativ cu amenda si posibilitatea impacarii partilor , iar  art 335 alin 2 CPP prevede o pedeapsa de la 6 luni la 3 ani sau amenda .
                Singura fapta ce permite aplicarea unei masuri preventive este infractiunea prev de art 338 CPEN retinuta in sarcina inculpatului , insa nu se poate constata cea de a doua conditie la acest moment respectiv existenta unei  unei stari de pericol pentru ordinea publica
Se retine ca inculpatul recunoaste  partial savarsirea faptelor , aratand ca doreste sa se impace cu partea vatamata din prezenta cauza si de asemenea ca acesta s-a predat singur organelor de politie la revenirea in Romania .
               Acesta nu recunoaste savarsirea  infractiunii de furt de folosinta ,  afirmand ca bunul i-a fost incredintat de inculpatul R.I. , care a abuzat astfel de increderea partii vatamate de a-i lasa inculpatului R.I. autovehiculul in spalatorie .
         Fata de toate aceste aspecte judecatorul de camera preliminara  a apreciat ca aplicarea unei masuri preventive restrictive de libertate ,  respectiv cea a arestului la domiciliu  este de natura sa respecte prevederile art 202 alin 1 CPP si sa asigure  buna desfasurare a procesului penal, al impiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori  prevenirii savarsirii unei alte infractiuni , la fel ca si masura preventive privativa de libertate dispusa initial in cauza .
               Pentru aceste motive urmeaza ca masura arestului preventive sa fie inlocuita cu masura arestului la domiciliu , urmand a fi impuse in sarcina inculpatului obligatiile prevazute de art 221 CPP , precum si obligatia de a nu lua legatura cu martorii din lucrari .
              In baza art. 221 alin. (4) CPP .se va  atrage atentia inculpatului ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a obligatiilor care ii revin, masura arestului la domiciliu poate fi inlocuita cu masura arestului preventiv .
Constata ca  inculpatul a fost asistat de avocat ales . 
Vazand si dispozitiile art 275 alin 3 CPP privind suportarea cheltuielilor judiciare avansate de catre stat.
              Impotriva acestei hotarari a declarat contestatie Parchetul de pe linga Judecatoria BACAU, criticile vizind  netemeinicia, solicitand admiterea  contestatiei,  desfiintarea incheierii contestate si in rejudecare, sa se dispuna mentinerea masurii preventive a arestului preventiv intrucat apreciaza in esenta  faptul ca, in continuare subzista temeiurile care au determinat luarea acesteia ?i nu au intervenit motive care sa justifice revocarea sau inlocuirea masurii controlului judiciar.
              De asemenea, procurorul solicita sa se aiba in vedere gravitatea infrac?iunilor presupus a fi savar?ite de catre inculpat, precum ?i pluralitatea de infrac?iuni ceea ce denota perseveren?a ?i  determinarea acestuia in activitatea infrac?ionala.
              Totodata, procurorul solicita sa fie avute in vedere circumstan?ele personale ale inculpatului – acesta  figureaza cu antecedente penale.
              Procurorul apreciaza ca masura este propor?ionala cu gravitatea acuza?iilor aduse ?i necesara pentru preintampinarea savar?irii de noi infrac?iuni in ceea ce il prive?te pe inculpat.
Tribunalul vazand actele si lucrarile dosarului, in raport de motivele invocate si din oficiu, constata contestatia formulata ca fiind nefondata.
            Principiul proportionalitatii (Hotararea Ambruszkiewicz contra Poloniei) impune ca atunci cand se ia o masura privativa de libertate, sa se aiba in vedere  in principal, necesitatea realizarii unui just echilibru intre necesitatea de aparare a interesului public intr-o societatate democratica si importanta respectarii dreptulu fundamental la libertate al oricarei persoane.
            In leg?tur? cu acest aspect, este adevarat ca proportionalitatea masurii preventive alese trebuie raportata la gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul si pentru care exista probe din care sa rezulte suspiciunea rezonabila ca ar fi fost savarsite de catre acesta, dar este totodata la fel de adevarat ca pericolul concret pentru ordinea publica ce ar trebui sa fie inlaturat prin dispunerea masurii  preventive trebuie sa fie unul actual si concret, tocmai pentru a se asigura proportionalitatea acestei ingerinte in dreptul la libertate al individului cu scopul urmarit.
              Pe de alta parte, norma interne penala, respectiv prev art.242 al.2 Cpp. Prevad ” Masura preventiva se inlocuieste, din oficiu sau la cerere, cu o masura preventiva mai usoara, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea acesteia si, in urma evaluarii imprejurarilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciaza ca masura preventiva mai usoara este suficienta pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin. (1)”.
             Rezulta asadar ca scopul masurilor preventive precizat de art. 202 Cod procedura penala poate fi atins si prin luarea unei masuri mai putin severa decat cea a arestarii preventive – cum este cea a arestului l a domiciliu - si care sa constituie, in acelasi timp, o garantie ca inculpatul   nu se va  sustrage de la judecata sau executarea pedepsei si nici nu va  incerca sa influenteze pe ceilalti participanti la proces.
De?i este o masura mai pu?in severa decat arestarea preventiva, arestul la domiciliu trebuie considerat tot ca o masura privativa de libertate, in sensul art. 5 din Conven?ia europeana a drepturilor omului, neputand fi asimilata cu masurile preventive restrictive de libertate. In consecin?a, arestul la domiciliu trebuie privit ca o a treia masura privativa de libertate, alaturi de re?inere ?i arestare, aplicabila inculpatului care, in esen?a, poate fi urmarit in acest regim preventiv („regim deschis”), daca nu reprezinta un pericol major pentru actul de justi?ie, pericol pe care il presupune masura excep?ionala a arestarii preventive, executabila intr-o unitate specializata, aflata in subordinea Ministerului Afacerilor Interne (Centrul de re?inere ?i de arestare preventiva) sau a Administra?iei Na?ionale a Penitenciarelor (Centrul de arestare preventiva).
             Subliniem faptul ca art. 5 par. 1 din Conven?ie reglementeaza dreptul la libertatea ?i siguran?a persoanei, stabilind ca nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excep?ia cazurilor limitativ prevazute la lit. a-f. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca domeniul de aplicare a acestui drept include dreptul la libertatea fizica a persoanei, ce consta in posibilitatea acesteia de a se deplasa in mod liber. Totodata, art. 5 din Conven?ie utilizeaza atat conceptul de „arestare”, cat ?i cel de „de?inere”, concepte care au un caracter autonom, putand dobandi un in?eles compatibil cu scopurile Conven?iei fa?a de sensurile lor din drepturile interne ale statelor contractante. Plecand de la aceste prevederi, privarea de libertate este o limitare, exprimata pe calea deciziei organului judiciar prevazut de lege, a dreptului de a se deplasa al unei persoane prin raportare la spa?iul restrans ce nu poate fi parasit, la lipsa consim?amantului persoanei pe toata durata masurii ?i la durata de timp in care aceasta nu poate parasi un spa?iu determinat, cu condi?ia insa ca o asemenea lipsire de libertate sa nu fie arbitrara. In acest context, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis cu titlu de principiu ca pentru a determina daca o persoana este „privata de libertate” in sensul art. 5 din Conven?ie, trebuie sa se porneasca de la situa?ia ei concreta ?i sa se ia in considerare un ansamblu de criterii, cum sunt natura, durata, efectele ?i modul de executare a masurii in discu?ie.
           Or, toate aceste trasaturi se intalnesc ?i in cazul luarii masurii preventive a arestului la domiciliu, care are in con?inutul sau trei elemente care trebuie intrunite cumulativ ?i care ii confera caracter privativ de libertate, ?i anume imobilul unde locuie?te inculpatul, care nu poate fi parasit, durata determinata pentru care masura poate fi dispusa ?i constrangerea constand in obliga?ia impusa inculpatului de neparasire a spa?iului de locuit, precum ?i aceea de a se supune altor restric?ii stabilite de organul judiciar.
            Codul de procedura penala actual a creat noua masura preventiva a arestului la domiciliu cu scopul de a intari caracterul excep?ional al arestarii preventive. Introducerea acestei masuri printre masurile preventive trebuie in?eleasa in sensul ca recurgerea la arestarea preventiva trebuie sa reprezinte ultima masura preventiva care poate fi dispusa doar in extremis, respectiv numai daca arestul la domiciliu nu pare suficient. Masura nu apare in cadrul unui control judiciar, ci ca o masura autonoma, avand un regim propriu, fiind inso?ita de obliga?iile enun?ate in art. 221 alin. 2 ?i 3 N.C.pr.pen., ce formeaza un control judiciar restrans.
               Desi pericolul pentru ordinea publica nu se confunda cu pericolul social ca trasatura esentiala a infractiunii, aceasta nu inseamna ca in aprecierea pericolului pentru ordinea publica trebuie facuta abstractie de gravitatea faptei; sub acest aspect existenta pericolului public poate rezulta, intre altele si din insusi pericolul social al infractiunii de care este invinuit inculpatul.  Ori, considera Tribunalul, in consens cu contestorul,   faptele presupus a fi comise de catre inculpat-  sunt destul de grave – prin modul concret de operare si valorile sociale lezate- insa apreciaza ca  nu pot duce la mentinerea  automata a masurii arestului preventiv . Astfel, corect s-a retinut ca  desi   exista in continuare indicii ferme si concordante din care rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul a  savarsit infractiunile sesizate, totusi  dupa doua luni de l a luarea masurii preventive   a arestului si sesizarea instantei cu rechizitoriu  - mentinerea in continuare a masurii prev celei mai grave  ar fi disproportionata  si se impune inlocuirea acesteai cu masura prev  arestului la domiciliu.
           Pe cale de consecinta,  constatand ca solutia primei instante este legala si temeinica, Tribunalul va respinge ca nefondata contestatia Parchetului de pe linga Judecatoria BACAU impotriva  incheierii nr. 1435 25 Aprilie 2017 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul nr. 3876/180/2017/A1.3.