Propunere arestare preventiva

Prin sesizarea inregistrata sub numarul 6789/110/2012 pe rolul acestei instante, Parchetul de pe langa Tribunalul Bacau a propus instantei, in conformitate cu dispozitiile articolului 149¹ din Codul de procedura penala, luarea masurii arestarii preventive fata de inculpatul A.N.,  cercetat  pentru savarsirea  infractiunii de omor calificat,   prev. de art. 174-175 alin.1 lit.i  C.pen.,  cu aplicarea art. 37 lit.b C.pen.,   pe o perioada de  29 zile, incepand cu data de 13.11.2012 .
       In motivarea propunerii s-a aratat, in esenta, ca este necesara luarea acestei masuri fata de inculpat avand in vedere pericolul social concret deosebit, faptul ca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este mai mare de 4 ani, rezonanta sociala negativa a faptei,  imprejurarile in care a fost comisa fapta, urmarea socialmente produsa, limitele de pedeapsa prevazute de lege.
               A fost atasat propunerii dosarul penal nr.1807/P/2012 al Parchetului de pe langa Tribunalul  Bacau.
    Analizand propunerea formulata in raport cu actele dosarului de urmarire penala, instanta retine urmatoarele :
     In data de 13.11.2012, prin ordonanta procurorului,  a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva inculpatului A.N.,  pentru savarsirea  infractiunii de omor calificat,   prev. de art. 174-175 alin.1 lit.i  C.pen.,  cu aplicarea art. 37 lit.b C.pen.
   In sarcina inculpatului s-a retinut de catre procuror faptul ca, in seara zilei de 12.11.2012, in jurul orelor 19:00 victima M.M.M. s-a deplasat impreuna cu prietena sa B.C. si minorul A.A. in varsta de 13 ani la  barul denumit „L.V.” apartinand numitul B.N. din jud. Bacau, pentru a face cumparaturi si a bea o bere.
La local, au constatat ca de serviciu la magazin era martora T.I. si patronul B.N., iar in incinta spatiului comercial se aflau mai multi consumatori, printre care i-au identificat pe fratii A.N. si M., ce stateau singuri la cate o masa fiecare, martorii B.N., P.G. si alte persoane.
La aproximativ 15 minute la bar a venit si martorul B.P. – fratele martorei B.C., care s-a asezat la aceiasi masa cu grupul victimei.
Potrivit declaratiilor martorilor B.P. si B.C., in jurul orelor 19:30-19:45, inculpatul A.N. s-a deplasat la masa victimei, luandu-se fara motiv de minorul A.A., cerandu-i socoteala acestuia ce cauta in local si amenintandu-l cu bataia.
In sprijinul minorului a interveni victima, care i-a cerut inculpatului sa il lase in pace si, pe acest motiv, cei doi s-au luat la cearta, adresandu-si cuvinte injurioase.
La momentul respectiv, fratii A. erau vizibil in stare de ebrietate.
Enervat de interventia victimei, inculpatul A.N. s-a inarmat cu o sticla si s-a deplasat la masa acesteia, amenintand-o cu acte de violenta si chiar prinzand-o cu mana de barbie.
In vederea aplanarii conflictului, intre cei doi a intervenit martorul B.N. (patronul barului), care le-a cerut sa se linisteasca sau sa paraseasca localul.
Inainte de a iesi din bar, inculpatul A.N. l-a amenintat pe M.M.M. „ca il asteapta afara si ne socotim noi”.
In timp ce inculpatul A.N. se certa cu victima, fara a se ridica de la masa sa, invinuitul A. M. a amenintat-o pe aceasta din urma ca o taie cu cutitul daca nu se potoleste.
Potrivit declaratiilor martorilor audiati in cauza, invinuitul A. M. avea permanent asupra sa un cutit, pe care il tinea intr-un buzunar, legat cu un lant de curea.
Pentru a evita agravarea conflictului, victima si grupul sau au parasit barul si, la iesirea in drum, au observat ca inculpatul A.N. se afla si el afara, discutand cu patronul B.N., care incerca sa il linisteasca.
Dupa ce au trecut de inculpat si de patronul barului, cel dintai a venit prin spate si a lovit victima cu sticla de bere ce o avea in mana, in cap in zona crestetului. Socul loviturii a fost amortizat de sapca din blana ce victima o purta pe cap.
Potrivit declaratiei martorului B.N., inculpatul A.N. nu ar fi lovit direct victima cu sticla in cap, ci ar fi aruncat-o de la  distanta spre aceasta, dar nu si-a atins tinta. Cert este faptul ca inculpatul a folosit sticla ca si obiect contondent, incercand sa loveasca victima care, pentru a se apara, s-a intors cu fata spre agresor si s-a incaierat cu acesta.
De retinut ca, in acest timp, invinuitul A. M. ramasese la intrarea in bar, iar cand a iesit din local, fratele sau, i-a facut un semn discret cu ochiul.
Dupa ce s-au incaierat, inculpatul A.N. a reusit sa impinga victima spre gardul ce imprejmuieste terenul proprietatea numitei A.E., la o distanta de 2 metri fata de poarta de acces, i-a tras geaca peste cap si a prins-o de maini imobilizand-o. In acest timp, l-a strigat pe fratele sau sa vina sa il ajute. Imediat, invinuitul A. M. s-a deplasat in alergare spre locul conflictului, a scos cutitul din buzunar si, cand  a ajuns langa cei doi, „i-a bagat capul in burta victimei” si  a intepat-o de 2 ori in piciorul drept, deasupra genunchiului si pe interiorul coapsei, aproape de zona inghinala.
Fiind imobilizata de catre inculpatul A.N., victima nu s-a putut apara de agresiunea invinuitului A. M., dar a strigat la acesta „Nu intepa! Nu intepa!” (declaratie martor B.N.).
Lovitura de cutit aplicata de invinuitul A. M. in piciorul drept, pe interiorul coapsei, aproape de zona inghinala, a sectionat artera femurala si, drept urmare, victima a inceput sa piarda sange in cantitate mare si in foarte scurt timp si-a pierdut cunostinta, cazand la pamant.
Inculpatul A.N. nu a dat drumul victimei decat atunci cand aceasta s-a prabusit la pamant si a cazut si el peste ea.
Martorii B.C., B.P. si B.N., au incercat aplanarea conflictului, dar datorita rapiditatii cu care s-a desfasurat agresiunea, nu au putut interveni decat dupa inteparea victimei cu cutitul de catre invinuitul A. M..
Au incercat sa ii acorde primul ajutor, dar victima a decedat intr-un timp relativ scurt, dupa ce a fost transportata pe brate la statia de autobuz din apropiere, unde a fost gasita si de echipajul medical de pe Ambulanta, care a constatat decesul.
Dupa ce a lovit victima cu cutitul A. M. a parasit locul faptei si s-a deplasat intr-o directie necunoscuta, neputand fi depistat de organele de urmarire penala pana la aceasta data.
Potrivit concluziilor preliminare necroscopice, moartea numitului M.M.M. a fost violenta si s-a datorat hemoragiei externe prin sectionarea arterei femurale drepte
Situatia de fapt retinuta este confirmata de martorii oculari B.P., B.C., B.N. si B.N..
Inculpatul A.N. nu recunoaste savarsirea infractiunii, declarand ca in seara zilei de 12.11.2012 a avut o altercatie fizica si verbala cu victima, dar nu a stiut ca fratele sau o va intepa cu cutitul.
Prin actiunea sa de imobilizare, inculpatul A.N. a pus victima in imposibilitatea de a se apara de agresiunea invinuitului A. M., care a actionat nestingherit, cei doi frati contribuind in egala masura la decesul victimei.
Fapta asa cum a fost retinuta si probata intruneste elementele constitutive ale infractiunii de omor calificat, prev. si ped. de  art. 174-175 alin. 1 lit. i) C.pen.
La data savarsirii faptei, inculpatul A.N. se afla in stare de recidiva postexecutorie raportat la pedeapsa de 2 ani si 6 luni inchisoare aplicata de Tribunalul Bacau prin sentinta penala nr. 142 /D din data de 21.03.2006.
  La baza propunerii de arestare preventiva au stat dispozitiile articolului 143 si articolului 148, litera  f din Codul de procedura penala, anume ca inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani, iar lasarea lui in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
  Instanta constata ca, in prezenta  cauza,   exista  probe  si  indicii  temeinice  care sa nasca presupunerea rezonabila pentru un observator obiectiv  cu  privire  la  faptul  ca  inculpatul   A.N.,  ar fi savarsit  infractiunii de omor calificat,   prev. de art. 174-175 alin.1 lit.i  C.pen.,  cu aplicarea art. 37 lit.b C.pen.
    Astfel,  din ansamblul materialului probator administrat legal pana in acest moment procesual  - anume din coroborarea declaratiilor martorilor B.P., B.C., B.N. si B.N., a procesului verbal de cercetare la fata locului, act medical, concluzii  preliminare, precum si declaratiile de recunoastere partiala ale inc.A.N., date in fata organelor de urmarire penala/procuror si judecatorului-  rezulta indicii temeinice ca inculpatul A.N.,  a savarsit  infractiunea de omor calificat,   prev. de art. 174-175 alin.1 lit.i  C.pen.,  cu aplicarea art. 37 lit.b C.pen.
Masurile de preventie isi gasesc temeiul in nevoile create de interesul superior al realizarii procesului penal.
Avand in vedere ca prin luarea si mentinerea masurilor de preventie se aduce atingere dreptului fundamental al inviolabilitatii persoanei, legiuitorul a instituit garantii procesuale temeinice, care impun respectarea stricta a dispozitiilor legale care permit luarea si mentinerea acestor masuri procesuale.       
Garantiile procesuale constau in multiplele conditii care trebuie realizate cumulativ pentru a se putea dispune o masura de preventie.
Alegerea masurii de preventie se face tinandu-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infractiunii, de sanatatea, varsta, antecedentele penale si alte situatii privind persoana inculpatului.
In cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infractiunii nu se confunda cu pericolul social ca trasatura generala a infractiunii (art.17 Cod procedura penala), acesta fiind exprimat prin limitele de pedeapsa prevazute in art.148. In cadrul acestor criterii, pericolul social trebuie privit prin prisma unor circumstante concrete ale cauzei.  
Curtea Europeana a precizat care este principiul general in aceasta materie: „detentia preventiva trebuie sa aiba un caracter de exceptie, starea de libertate fiind starea normala si ea nu trebuie sa se prelungeasca dincolo de limitele rezonabile, independent de faptul ca ea se va computa sau nu  din pedeapsa” (cazul Wemhoff contra Germania, hotararea din 27.iunie.1968).
Din perspectiva dreptului intern, pentru luarea si mentinerea masurii de preventie a arestului preventiv a inculpatilor trebuie realizate cumulativ urmatoarele conditii:
-sa existe probe sau indicii temeinice ca inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala;
Conform dispozitiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care face parte integranta din dreptul intern in urma ratificarii sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor art.20, raportat la art.11 din Constitutia Romaniei, este permisa restrangerea libertatii persoanei, cand exista motive verosimile pentru a banui ca persoana fata de care s-a luat aceasta masura extrema, a savarsit o infractiune fara a aduce atingere prin aceasta prezumtiei de nevinovatie de care se bucura inculpatul pana la solutionarea definitiva a cauzei.
Examinand actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine ca in cauza sunt probe din care rezulta presupunerea rezonabila ca prin actiunea sa de imobilizare a victimei M.M.,   inculpatul A.N. a pus victima in imposibilitatea de a se apara de agresiunea inv. A. M., care a actionat nestingherit, cei doi frati contribuind in egala masura la decesul victimei.    
 Aceasta situatie de fapt rezulta din declaratia martorilor B.P., B.C., B.N. si B.N. , care au  aratat ca inculpatul A.N. nu ar fi lovit direct victima cu sticla in cap, ci ar fi aruncat-o de la  distanta spre aceasta, dar nu si-a atins tinta, astfel inculpatul a folosit sticla ca si obiect contondent, incercand sa loveasca victima care, pentru a se apara, s-a intors cu fata spre agresor si s-a incaierat cu acesta. In  acest timp, invinuitul A. M. ramasese la intrarea in bar, iar cand a iesit din local, fratele sau, i-a facut un semn discret cu ochiul.Dupa ce s-au incaierat, inculpatul A.N. a reusit sa impinga victima spre gardul ce imprejmuieste terenul proprietatea numitei A.E., la o distanta de 2 metri fata de poarta de acces, i-a tras geaca peste cap si a prins-o de maini imobilizand-o. In acest timp, l-a strigat pe fratele sau sa vina sa il ajute. Imediat, invinuitul A. M. s-a deplasat in alergare spre locul conflictului, a scos cutitul din buzunar si, cand  a ajuns langa cei doi, „i-a bagat capul in burta victimei” si  a intepat-o de 2 ori in piciorul drept, deasupra genunchiului si pe interiorul coapsei, aproape de zona inghinala.
Fiind imobilizata de catre inculpatul A.N., victima nu s-a putut apara de agresiunea invinuitului A. M., dar a strigat la acesta „Nu intepa! Nu intepa!” (declaratie martor B.N.).
Lovitura de cutit aplicata de invinuitul A. M. in piciorul drept, pe interiorul coapsei, aproape de zona inghinala, a sectionat artera femurala si, drept urmare, victima a inceput sa piarda sange in cantitate mare si in foarte scurt timp si-a pierdut cunostinta, cazand la pamant.
          Declaratia martorului se coroboreaza cu concluziile preliminare ale necropsiei efectuate de catre specialisti din cadrul S.M.L. Bacau asupra cadavrului victimei,  din care rezulta ca  moartea numitului M.M.M. a fost violenta si s-a datorat hemoragiei externe prin sectionarea arterei femurale drepte , iar leziunea tanatogeneratoare s-a produs prin copr taietor-intepator-de ex.cutit.
            Inculpatul a confirmat prezenta sa in apropierea locului savarsirii infractiunii si mai mult a recunsocut ca „eu l-am apucat de miini pe numitul M.M. si il tineam imobilizat linga un gard, moment in care a venit foarte repede fratele meu si a lovit victima de 2 ori cu cutitul in picior” , aspect confirmat de toti martorii oculari care au aratat ca prin actiunea sa de imobilizare a victimei M.M.,   inculpatul A.N. a pus victima in imposibilitatea de a se apara de agresiunea inv. A. M., care a actionat nestingherit, cei doi frati contribuind impreuna la decesul victimei.   
-sa existe probe din care sa rezulte vreunul dintre cazurile prevazute de art.148 Cod procedura penala;
Tribunalul retine ca in cauza este incident cazul de arestare prev. de art. 148 lit. f cpp pentru urmatoarele argumente:
In primul rand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea retinuta in sarcina inculpatului, de omor calificat, este inchisoarea mai mare de 4 ani, respectiv de la 15 la 25 ani si exista probe ca lasarea acestuia in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica. La aprecierea acestei din urma conditii tribunalul are in vedere ca sintagma „ pericol pentru ordinea publica desemneaza o stare – si nu de fapt – ce ar  putea periclita in viitor, dupa punerea in libertate a inculpatilor, normala desfasurare a unui segment din relatiile sociale protejate in cadrul ordinii publice.
Aceasta stare de pericol se deduce din datele existente in cauza, astfel cum au fost prezentate, privitoare la imprejurarile si modul de desfasurare a activitatii infractionale. Raportat la imprejurarile si modul de desfasurare a activitatii infractionale, cu siguranta gravitatea faptei si limitele de pedeapsa prevazute de lege nu pot constitui singurele temeiuri de apreciere asupra pericolului social pentru ordinea publica.
Asa cum s-a statuat in mod constant in jurisprudenta CEDO, masura arestarii preventive este o masura exceptionala, astfel ca luarea, ca si mentinerea ei trebuie dispuse doar in cazuri temeinic justificate. Prezervarea ordinii publice este apreciata insa ca un element pertinent si suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, daca se bazeaza pe fapte de natura sa arate ca eliberarea persoanei respective ar tulbura in mod real ordinea publica. Este adevarat ca pericolul pentru ordinea publica nu se confunda cu pericolul social ca trasatura esentiala a infractiunii, dar aceasta nu inseamna ca in aprecierea pericolului pentru ordinea publica trebuie facuta abstractie de gravitatea faptei
Sub acest aspect, tribunalul constata ca, in speta, existenta pericolului public rezulta din insusi pericolul social al infractiunii pentru care este cercetat inculpatul, avandu-se in vedere reactia publica la comiterea unei astfel de infractiuni si posibilitatea comiterii unor fapte asemanatoare in lipsa unei reactii ferme fata de cei banuiti ca fiind autori. Prin urmare la stabilirea pericolului public se pot avea in vedere si date privitoare la fapta, date care in speta, sunt de natura a crea un sentiment de insecuritate, credinta ca justitia nu actioneaza indeajuns impotriva infractionalitatii, in lipsa luarii masurii arestarii preventive. 
Din probele administrate in cauza, rezulta ca lasarea in libertate a inculpatului prezinta un pericol concret pentru ordinea publica determinat de: natura faptei – infractiunea de omor calificat, sfera relatiilor sociale lezate – dreptul la viata al persoanei, circumstantele concrete  in care a fost savarsite fapta – inculpatul aflat in stare de ebrietate, a actionat deosebit de violent, in loc public,  si agresand-o intr-un mod foarte violent impreuna cu fratele sau inv. A.M.in prezenta mai multor peroane,  dovedind temeritate si perseverenta infractionala- anterior inc. fiind condamnat defintiv pentru alte fapte de violenta prev de art.197 al.3Cpenal la o pedeapsa de 10ani, executata- dupa cum rezulta din fisa de cazier judiciar,                                                       urmarea produsa – decesul victimei, dupa cum rezulat din fisa de cazier judiciar.                                                                                                                      
In ce priveste respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevarat ca detentia preventiva trebuie sa aiba un caracter exceptional, starea de libertate fiind starea normala – si ea nefiind admis sa se prelungeasca dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul ca ea se va computa sau nu din pedeapsa, insa in jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detentii provizorii se face luandu-se in considerare circumstantele concrete ale fiecarui caz, pentru a vedea in ce masura „exista indicii precise cu privire la un interes public real care, fara a fi adusa atingere prezumtiei de nevinovatie, are o pondere mai mare decat cea a regulii generale a judecarii in stare de libertate”. Prin urmare, instanta este obligata sa vegheze la un just echilibru intre masura privarii de libertate pe de o parte si interesul public de protectie a cetatenilor impotriva comiterii de infractiuni grave, dedus din modul de savarsire al faptelor  si din consecintele acesteia. In conditiile spetei, la acest moment interesul general prevaleaza in raport cu interesul inculpatului  de a fi cecetat in stare de libertate, prin buna administrare a probelor in faza de urmarire penala.
Mai mult inculpatul are antecedente penale, dovedind astfel perseverenta infractionala si  pericol social concret, acesta fiind  demonstrat si de conditiile concrete in care s-a comis fapta penala,  modul de operare si mijloacele folosite¬¬, natura si gravitatea infractiunii, consecintele produse precum si rezonanta sociala pe care o au astfel de fapte in constiinta cetatenilor, astfel ca rezulta ca lasarea in libertate a inculpatului prezinta un real pericol pentru ordinea publica, existand suficiente probe certe in acest sens la dosarul cauzei.
Prin prisma acestor imprejurari, curtea  apreciaza ca lasarea inculpatului   in libertate in acest moment procesual nu este oportuna, tulburand grav linistea publica, rezonanta faptei neestompandu-se si aducand atingere  bunei desfasurari a procesului penal.
In acelasi timp, lasarea in libertate a inculpatului ar crea o stare de neliniste, un sentiment de insecuritate in randul societatii civile, generata de rezonanta sociala negativa a faptelor ca persoanele asupra carora planeaza acuzatia comiterii unor infractiuni grave (in sensul Recomandarii R8011 pct. 4 al Comitetului de Ministri al Consiliului Europei) sunt cercetati in stare de libertate.
Imprejurarile in care a fost comisa fapta presupun fara putinta de tagada o anumita stare de indignare, de dezaprobare publica, o anumita stare de insecuritate sociala, faptele purtand o evidenta atitudine de sfidare a autoritatii publice, menita sa vegheze la ordinea si linistea publica, autoritate pentru care opinia publica manifesta respect si consideratie.
Luarea sau mentinerea masurii arestarii se apreciaza ca judicioasa si necesara pentru apararea unui interes public, in sensul ca alte masuri se dovedesc a fi  insuficiente pentru a proteja in mod eficient acest interes, neimpunandu-se luarea unei alte masuri  preventive,  neprivative de libertate.

In consecinta, pentru aceset considerente, in  baza  art.1491 alin.10-12 C.pr.pen., raportat la art.148 lit. f C.pr.pen., va dispune arestarea preventiva a inculpatului A.N.,   cercetat  pentru savarsirea  infractiunii de omor calificat,   prev. de art. 174-175 alin.1 lit.i  C.pen.,  cu aplicarea art. 37 lit.b C.pen.,   pe o perioada de  29 zile, incepand cu data de 13.11.2012 si pana la data de 11.12.2012, inclusiv.
Va dispune emiterea mandatului de arestare preventiva pentru inculpat.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare vot ramane in sarcina statului.