Arestare preventiva

Prin referatul procurorului de la Parchetul de pe langa Tribunalul Bacau nr.106/p/2013 din 20.03.2013, s-a solicitat luarea masurii arestarii preventive fata de inculpatul B.L., cercetat  pentru comiterea infractiunii de tentativa la omor calificat prevazuta de art. 20 rap. la art. 174 al. 1-175 al. 1 lit. c C.penal.
In motivarea propunerii se arata ca inculpatul B.L., in varsta de 43 de ani, este casatorit cu partea vatamata B.P., in varsta de 40 de ani, din anul 2009, ambii soti locuind in jud. Bacau, iar din aceasta casatorie a rezultat o fetita in varsta de 3 ani.   De-a lungul celor patru ani, casnicia celor doua parti a fost marcata de numeroase neintelegeri cauzate atat de consumul de alcool de catre acestea, cat si de numeroasele reprosuri din diferite motive pe care partea vatamata i le aducea inculpatului. Pe fondul acestor neintelegeri, inculpatul obisnuia sa isi agreseze fizic sotia, iar aceasta pleca de la domiciliul conjugal la locuinta parintilor sai situata in acelasi sat.
         In dimineata zilei de 24.01.2013, inculpatul B.L.a plecat la padure impreuna cu vecinul sau A.N., pentru a aduce lemne de foc, iar partea vatamata a plecat la locuinta parintilor sai pentru a spala rufe. Mentionam ca la domiciliul parintilor partii vatamate locuiesc si alti doi copii ai partii vatamate, un baiat de 18 ani si o fata de 12 ani, rezultati din prima casatorie a partii vatamate. In jurul orei 14:30, partea vatamata a finalizat activitatile gospodaresti pe care le efectuase si l-a sunat pe sotul sau care i-a cerut sa faca rost de o drujba pentru a taia lemnele aduse din padure si care nu puteau fi taiate cu circularul pe care il aveau in gospodarie.
         Partea vatamata s-a deplasat spre casa si cand a ajuns in curte, l-a vazut pe sotul sau taind lemne la circular si a constatat ca acesta se afla sub influenta alcoolului.  Intre cele doua parti a izbucnit o altercatie referitoare la suma de bani cu care va fi platita persoana care urma sa vina cu drujba pentru a taia lemne, iar cu aceasta ocazie inculpatul i-a reprosat sotiei sale ca a lipsit de la domiciliu.
         Partea vatamata a intrat in casa, iar la scurt timp sotul sau a urmat-o si a inceput sa o loveasca cu pumnii, apoi a luat un cutit din bucatarie si a injunghiat-o o singura data pe sotia sa in spate, in partea stanga. Victima a inceput sa sangereze si a incercat sa opreasca hemoragia cu ajutorul unei comprese cu apa. Intrucat sangerarea s-a oprit, partea vatamata a refuzat categoric sa fie anuntata ambulanta si s-a deplasat la locuinta parintilor sai, unde a relatat cele intamplate.
          Partea vatamata a ramas la domiciliul parintilor sai pana in seara zilei de 26.01.2013, cand intrucat se simtea foarte rau, a fost transportata la Spitalul Judetean de Urgenta Bacau cu ambulanta, aceasta fiind anuntata de catre sora sa R.E..
          Cu ocazia efectuarii cercetarii la fata locului organele de politie au ridicat cutitul folosit la savarsirea faptei, precum si o sacosa continand articolele vestimentare cu care victima era imbracata in momentul savarsirii agresiunii.
          Din concluziile raportului de constatare medico-legala nr. 235/30.01.2013, rezulta ca partea vatamata B.P. prezinta diagnosticul: plaga hemitorace stang cu interesare pleurala – pneumotorax, pleurostomie ce s-au putut produce prin lovire cu corp intepator – taios (cutit etc.) si pot data din 24.01.2013.
          Necesita 15-16 zile de ingrijiri medicale.
          Leziunile toracice nu au fost de natura a pune in primejdie viata susnumitei.
In dovedirea situatii de fapt anterior expusa au fost administrate  urmatoarele mijloace de proba:
- proces-verbal de cercetare la fata locului;
- plansa foto;
- raport de constatare medico-legala;
- acte medicale;
- mijloace materiale de proba;
- proces-verbal de consemnare a actelor premergatoare;
- declaratie parte vatamata;
- declaratii martori;
- declaratii inculpat.
      S-a mai aratat ca din probele administrate a rezultat ca inculpatul se afla in situatia prev. de art.148 lit. f C.p.p. in sensul ca pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea mai mare de 4 ani, ca   lasarea lui  in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, avidn in vedere natura faptei (infractiune contra vietii), gravitatea acesteia, modul de comitere (injunghierea victimei), instrumentul folosit (cutit), zona vizata (zona hemitoracica stanga unde se afla un plaman), urmarea produsa (crearea unei hemoragii pulmonare), astfel cum au fost descrise mai sus. De asemenea, se arata ca lipsa unei reactii ferme fata de inculpat ar fi de natura a-l incuraja pe acesta sa continue sa savarseasca alte fapte de natura penala, iar luarea masurii arestarii preventive fata de inculpat se impune si pentru protejarea bunelor relatii in cadrul familiei care trebuie sa fie de intelegere, armonie, sprijin in caz de nevoie, iar nu de violenta, scandaluri, tensiuni si agresiuni fizice.
Din actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Inculpatul B.L., in varsta de 43 de ani, este casatorit cu partea vatamata B.P., in varsta de 40 de ani, din anul 2009, ambii soti locuind in jud. Bacau, iar din aceasta casatorie a rezultat o fetita in varsta de 3 ani.   De-a lungul celor patru ani, casnicia celor doua parti a fost marcata de numeroase neintelegeri cauzate atat de consumul de alcool de catre acestea, cat si de numeroasele reprosuri din diferite motive pe care partea vatamata i le aducea inculpatului. Pe fondul acestor neintelegeri, inculpatul obisnuia sa isi agreseze fizic sotia, iar aceasta pleca de la domiciliul conjugal la locuinta parintilor sai situata in acelasi sat.
         In dimineata zilei de 24.01.2013, inculpatul B.L.a plecat la padure impreuna cu vecinul sau A.N., pentru a aduce lemne de foc, iar partea vatamata a plecat la locuinta parintilor sai pentru a spala rufe. Mentionam ca la domiciliul parintilor partii vatamate locuiesc si alti doi copii ai partii vatamate, un baiat de 18 ani si o fata de 12 ani, rezultati din prima casatorie a partii vatamate. In jurul orei 14:30, partea vatamata a finalizat activitatile gospodaresti pe care le efectuase si l-a sunat pe sotul sau care i-a cerut sa faca rost de o drujba pentru a taia lemnele aduse din padure si care nu puteau fi taiate cu circularul pe care il aveau in gospodarie.
         Partea vatamata s-a deplasat spre casa si cand a ajuns in curte, l-a vazut pe sotul sau taind lemne la circular si a constatat ca acesta se afla sub influenta alcoolului.  Intre cele doua parti a izbucnit o altercatie referitoare la suma de bani cu care va fi platita persoana care urma sa vina cu drujba pentru a taia lemne, iar cu aceasta ocazie inculpatul i-a reprosat sotiei sale ca a lipsit de la domiciliu.
         Partea vatamata a intrat in casa, iar la scurt timp sotul sau a urmat-o si a inceput sa o loveasca cu pumnii, apoi a luat un cutit din bucatarie si a injunghiat-o o singura data pe sotia sa in spate, in partea stanga. Victima a inceput sa sangereze si a incercat sa opreasca hemoragia cu ajutorul unei comprese cu apa. Intrucat sangerarea s-a oprit, partea vatamata a refuzat categoric sa fie anuntata ambulanta si s-a deplasat la locuinta parintilor sai, unde a relatat cele intamplate.
          Partea vatamata a ramas la domiciliul parintilor sai pana in seara zilei de 26.01.2013, cand intrucat se simtea foarte rau, a fost transportata la Spitalul Judetean de Urgenta Bacau cu ambulanta, aceasta fiind anuntata de catre sora sa R.E..
          Prin rezolutia procurorului din data de 18.03.2013 s-a dispus inceperea urmaririi penale fata de inculpatul B.L.,  sub aspectul savarsirii infractiunii de  tentativa de omor calificat, prev. de art. 20 C.p. rap. la art. 174 al. 1 – 175 al. 1 lit. c C.p., constind in aceea ca la data de 24.01.2013, B.L., in virsta de 43 de ani, domiciliat in jud.Bacau, pe fondul unui conflict cu sotia sa,  B.P., in virsta de 40 de ani, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii si corpuri dure, apoi a injunghiat-o cu un cutit  in spate, cauzindu-i leziuni traumatice grave.
          Inculpatul B.L.a fost retinut prin ordonanta procurorului din 19.03.2013, incepand cu data de 19.03.2013, ora 14:00, urmand a expira la data de 20.03.2013, ora 14:00.
Pentru a dispune luarea masurii arestarii preventive, trebuie sa fie indeplinite conditiile prevazute de art.143 raportat la art.148 lit.f Cod pr.penala.
         In acest sens, se apreciaza ca din actele dosarului rezulta realizarea conditiei impusa de art. 143 Cpp, privitoare la existenta unor probe sau indicii temeinice din care sa rezulte ca inculpatul a savarsit faptele penale imputate, fiind intrunite exigentele art. 68/1 Cpp si ale art. 5 paragraf 1 lit c din CEDO.
         Sunt indeplinite cerintele art. 143 al.1 Cod de procedura penala atunci cand in cauza exista probe – ca elemente de fapt care servesc la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea faptuitorului, la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei (art. 63 din Codul de procedura penala) sau indicii temeinice ca s-a savarsit o fapta prevazuta de lege, adica, conform art. 68/1 din Codul de procedura penala, atunci cand din datele existente in cauza rezulta presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala a savarsit fapta.
         Aceste dispozitii ale legii interne sunt in concordanta cu art. 5 paragraful 1 lit. c din CEDO care conditioneaza legalitatea privarii de libertate a unei persoane de existenta unor motive verosimile de a banui ca persoana care urmeaza a fi lipsita de libertate a savarsit o infractiune. In acceptiunea Curtii Europene a Drepturilor Omului prin motive verosimile se inteleg date, informatii de natura a convinge un observator obiectiv ca este posibil ca persoana respectiva sa fi savarsit infractiunea respectiva. Aceste date nu trebuie sa aiba aceeasi forta cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca persoana sa fie intr-un final, acuzata sau trimisa in judecata.
            Asadar, atat in lumina reglementarilor interne in materia arestarii preventive cat si a celor cuprinse in Conventia Europeana a Drepturilor Omului, judecatorul investit cu solutionarea unei propuneri de arestare preventiva nu trebuie sa analizeze realitatea conflictului de drept penal, respectiv existenta faptei si vinovatia faptuitorului, ci doar existenta unor date care sa justifice presupunerea ca persoana fata de care se solicita luarea masurii preventive a comis o fapta de natura penala.
  Astfel, in cauza exista indicii temeinice, in acceptiunea data acestei notiuni de art. 68/1 Cod procedura penala, care sa justifice presupunerea rezonabila ca inculpatul B.L.a savarsit faptele pentru care este cercetat, astfel cum rezulta din coroborarea probelor administrate in cauza, respectiv: proces-verbal de cercetare la fata locului; plansa foto; raport de constatare medico-legala; acte medicale; mijloace materiale de proba; proces-verbal de consemnare a actelor premergatoare; declaratie parte vatamata; declaratii martori; declaratii inculpat, care a si recunoscut faptele   in materialitate lor si le  regreta.
           De asemenea, se cere a se constata existenta unuia sau unora din cazurile prevazute la art. 148 lit a-f Cpp.
           In cazul in speta  au fost invocate a disp art. 148 lit f Cpp. Legat de acest motiv de arestare preventiva, practica judiciara este unanima in a opina ca numai indeplinirea cumulativa a conditiilor prevazute de textul mentionat determina luarea masurii. Mai mult, simpla referire la existenta unor probe certe ca lasarea in libertate a unui inculpat ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica, fara a preciza in ce ar consta acele probe certe si in ce ar consta pericolul concret, atrage respingerea propunerii de arestare preventiva.
            Existenta pericolului pentru ordinea publica, nu se prezuma, ci trebuie dovedita. Mai mult, interpretand gramatical cerintele instituite de art. 148 li f Cpp, pentru privarea de libertate a unei persoane in temeiul acestui caz, priveste ce urmeaza a fi identificate, trebuie sa sa ateste existenta nu a unui pericol virtual, ipotetic pentru ordinea publica, ci a unui pericol concret, materializat in elemente identificabile sau care urmeaza sa se se materializeze.
            Simpla acuzatie cu privire la comiterea unor infractiuni, chiar daca acestea sunt grave, nu justifica arestarea preventiva, mai ales prin raportare la trecerea unei perioada mari de timp de la data comiterii presupuselor fapte. Indicarea opiniei publice, nu poate echivala cu un pericol concret pentru aceasta.
  Referitor la dispozitiile art.148 lit.f Cod pr.penala, instanta considera ca nu este indeplinita conditia privind pericolul social concret pe care inculpatul  il reprezinta pentru ordinea publica.
   In ceea ce priveste existenta probelor certe ca lasarea inculpatului in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, instanta constata ca acestea nu exista.
Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, detentia este justificata doar daca se face dovada ca asupra procesului penal planeaza unul dintre urmatoarele pericole, care trebuie apreciate „in concreto" pentru fiecare caz in parte: pericolul de savarsire a unor noi infractiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de disparitie a inculpatului sau pericolul de a fi tulburata ordinea publica. In acelasi sens s-a pronuntat si Comitetul de Ministri al Consiliului Europei care prin Recomandarea nr. R (80) 11 care la pct. 3 prevede ca detentia provizorie nu poate fi ordonata decat daca persoana in cauza este banuita ca a savarsit o infractiune si sunt motive serioase de a se crede ca exista unul sau mai multe dintre urmatoarele pericole: pericolul de fuga, cel de obstructionare a cursului justitiei, ori acela ca acuzatul sa nu comita o noua infractiune grava. Punctul 4 al Recomandarii specifica in plus ca , daca existenta nici unuia dintre pericolele enuntate nu a putut fi stabilita , detentia provizorie s-ar putea, totusi, justifica , in mod exceptional, in anumite cazuri in care se comite o infractiune deosebit de grava.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta constata ca nu exista dovezi privind existenta vreunui caz dintre cele apreciate, atat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului cat si de Comitetul de Ministri al Consiliului Europei, ca fiind justificativ pentru luare masurii arestului preventiv.
Astfel, pentru prezervarea ordinii publice, Curtea a admis ca prin   gravitatea lor deosebita si prin reactia publicului la savarsirea lor, anumite infractiuni pot sa suscite o tulburare sociala de natura sa justifice o detentie provizorie, cel putin o perioada de timp.(cauza Letellier contra Frantei). Un asemenea element nu poate fi apreciat ca pertinent si suficient, decat daca se bazeaza pe fapte de natura sa arate ca eliberarea inculpatului ar tulbura in mod real ordinea publica.
Este adevarat ca fapta pentru care este cercetat inculpatul este o infractiune  grava, dar fapta a ramas in faza de tentativa si  trebuie observat si subliniat ca totusi fapta s-a petrecut pe fondul unui conflict spontan cu sotia sa,  deci in conditiile in care si victima a avut contributia sa la comiterea faptei de catre inculpat. Daca partea vatamata ar fi avut o alta conduita prin care sa evite orice conflict cu inculpatul (mai ales ca a mai avut altercatii  verbale cu acesta si mai mult l-a vazut anterior incidentului acesta  este baut) si ar fi plecat,  nu ar fi ajuns sa fie injunghiata.
De asemenea, nu rezulta cu certitudine ca intentia inculpatului a fost aceea de a o  omori pe partea vatamata, din probatoriul administrat pana in prezent, instanta  retinand ca inculpatul a lovit la intamplare si nu a urmarit o zona vitala, ci acolo a  nimerit victima, realizind o singura lovitura in zona dorsala. Urmeaza ca in faza de urmarire penala sa se elucideze aceste aspecte prin administrare de probe.
         In acest sens, chiar in concluziile raportului de constatare medico-legala nr. 235/30.01.2013, rezulta ca partea vatamata B.P. prezinta diagnosticul: plaga hemitorace stang cu interesare pleurala – pneumotorax, pleurostomie ce s-au putut produce prin lovire cu corp intepator – taios (cutit etc.) si pot data din 24.01.2013.
         Ca necesita 15-16 zile de ingrijiri medicale.
          Si ca leziunile toracice nu au fost de natura a pune in primejdie viata susnumitei.
Mai mult decat atat, au trecut 2 luni de la data comiterii faptei, perioada in care inculpatul a avut o comportare normala, buna, nu a incercat sa se sustraga urmaririi penale sau sa influenteze in vreun fel aceasta, a avut grija de victima, sotia sa, actualmente locuiesc impreuna, inclusiv cu fiica acestora, ceea ce dovedeste o data in plus ca nu reprezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
           Fata de aceste motive, precum si raportat la persoana inculpatului care nu poseda antecedente penale, a recunoscut fapta si o regreta, se pare ca s-a si impacat cu victima, ca sotia sa are in continuare nevoie de ingrijire, ca au  impreuna un copil minor  de 3ani si alti doi copii dintr-o casatorie anterioara a persoanei vatamate, instanta apreciaza ca luarea masurii arestarii preventive fata de inculpat este excesiva si va respinge propunerea procurorului de luare a acestei masuri preventive.
         De altfel analizand masura arestarii preventive si prin raportare la exigentele art. 5 paragraf 3 CEDO privind cazurile de exceptie in care o persoana poate fi lipsita de libertate, instanta apreciaza ca in aceasta cauza, luarea unei astfel de masuri preventive nu este oportuna. Sub acest aspect, este relevant a se preciza ca intr-o practica constanta, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stauat ca libertatea persoanei este regula, iar privarea de libertate inainte de condamnare constituie „o grava derogare de la principiile libertatii individuale si de la prezumtia A a nr. 9). Analizand cauza in ansamblu, tinand seama de circumstantele concrete ale cauzei si de datele ce caracterizeaza persoana inculpatului mai sus prezentate,  tribunalul apreciaza ca se impune respingerea propunerii de arestare preventiva in ceea ce-l priveste pe inculpat.
           Fata de cele expuse anterior, constatand ca nu se impune luarea masurii arestarii preventive, instanta urmeaza a examina daca nu este cazul a se lua o alta masura preventiva fata de acesta. In acest sens, apreciaza ca interesul urmarii penale poate fi in mod optim realizat si prin luarea unei alte masuri de preventie prin care se poate realiza nu numai un contact permanent si sigur al organelor judiciare cu inculpatul, dar si buna desfasurare a activitatii judiciare, in conditiile in care obligatiile ce insotesc masura de preventie interzice inculpatului sa ia legatura cu persoane care au calitatea de martori, sub sanctiunea luarii masurii arestarii preventive in cazul nerespectarii masurii ori obligatiilor.
           Trebuie remarcata, in acest context, recenta jurisprudenta a CEDO impotriva Romaniei, potrivit careia, neluarea in considerare a unor masuri alternative pentru a asigura buna desfasurare a procesului penal, alegerea autoritatilor nationale de a se intemeia in principal pe gravitatea faptelor comise, de a nu examina situatia individuala a acuzatului pentru a justifica arestarea preventiva, rezulta o incalcare a art. 5 paragraf 3 CEDO (cauza Calamanovici c Romaniei, iulie 2008).
           Fata de cele ce preced, instanta va respinge ca neintemeiata propunerea de arestare preventiva a inculpatului B.L.formulata de Parchetul de pe langa Tribunalul Bacau .
  Totusi pentru buna desfasurare a procesului penal, pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei, instanta va lua fata de inculpat masura obligarii de a nu parasi tara prevazuta de art.145/1 Cod pr.penala pe o perioada de 30 zile incepand cu 20.03.2013 si pana la 18.04.2013 inclusiv.
Pe durata masurii obligarii de a nu parasi tara, supravegherea  inculpatului va fi exercitata de Postul de Politie B..
In baza art. 145 al. 11 C.pr.penala va fi obligat inculpatul sa respecte urmatoarele obligatii:
-sa se prezinte  la organul de urmarire penala si la instanta ori de cate ori este chemat;
-sa se prezinte la Postul de Politie B., conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat;
-sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei;
     -sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;
    Potrivit art. 145 al. 12 C.pr.penala se va impune inculpatului ca pe durata masurii obligarii de a nu parasi tara sa respecte urmatoarele obligatii:
   - sa nu se apropie de partea vatamata, membrii familiei acesteia, martori si sa nu comunice cu acestea direct sau indirect
Se va atrage atentia inculpatului potrivit art. 145 al. 3 C.pr.penala ca in cazul incalcarii cu rea - credinta a masurii obligarii de a nu parasi tara sau a obligatiilor ce ii revin, se va lua fata de el masura arestarii preventive.
In baza art. 145 al. 21 C.pr.penala se va dispune comunicarea prezentei incheieri  inculpatului, Postului de Politie B., Directiei Generale de Pasapoarte, Jandarmeriei, Politiei Comunitare si I.G.P.-  Politia de Frontiera in vederea asigurarii respectarii obligatiilor care revin  inculpatului.
Conform art. 192 al. 3 C.pr.penala cheltuielile judiciare vor ramane in sarcina statului.
Potrivit art. 1491 al. 9 C.pr.penala instanta respinge propunerea procurorului de la Parchetul de pe linga Tribunalul Bacau de luare a masurii arestarii preventive fata de inc. B.L., cercetat pentru comiterea infractiunii de tentativa la omor calificat, prevaz. de art. 20 rap. la art. 174 al. 1-175 al. 1 lit.c C.penal.
 In temeiul art. 136 C.pr.penala dispune luarea fata de inculpat a masurii obligarii de a nu parasi tara prevazuta de art. 1451 C.pr.penala pe o perioada de 30 zile, incepand cu 20.03.2013 si pana la 18.04.2013 inclusiv.
Pe durata masurii obligarii de a nu parasi tara supravegherea  inculpatului va fi exercitata de Postul de Politie B..
In baza art. 145 al. 11 C.pr.penala obliga pe inculpat sa respecte urmatoarele obligatii:
-sa se prezinte  la organul de urmarire penala si la instanta ori de cate ori este chemat;
-sa se prezinte la Postul de Politie B., conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cite ori este chemat;
-sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei;
     -sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme;
    Potrivit art. 145 al. 12 C.pr.penala impune inculpatului ca pe durata masurii obligarii de a nu parasi tara sa respecte urmatoarele obligatii:
   - sa nu se apropie de partea vatamata B.P., membrii familiei acesteia, martori si sa nu comunice cu acestia direct sau indirect
Atrage atentia inculpatului potrivit art. 145 al. 3 C.pr.penala ca in cazul incalcarii cu rea - credinta a masurii obligarii de a nu parasi tara sau a obligatiilor ce ii revin, se va lua fata de el masura arestarii preventive.
In baza art. 145 al. 21 C.pr.penala dispune comunicarea prezentei incheieri  inculpatului, Postului de Politie B., Directiei Generale de Pasapoarte, Jandarmeriei, Politiei Comunitare si I.G.P.- Politia de Frontiera in vederea asigurarii respectarii obligatiilor care revin  inculpatului.
Conform art. 192 al. 3 C.pr.penala cheltuielile judiciare raman in sarcina statului.