Arest preventiv

            Prin  incheierea din  10.10.2016 pronuntata de Judecatoria Onesti in dosarul nr. 4342/270/2016/a3, in baza art. 362 Cod procedura penala raportat la art. 208 alin. 4 Cod procedura penala mentina arestarea preventiva a inculpatului  S.S., masura dispusa prin incheierea de sedinta Nr. 9/28.06.2016 ( mandat de arestare preventiva nr.  5 din data de 28.06.2016.
         Respinge cererea  inculpatului privind inlocuirea arestarii preventive cu masura preventiva  a arestului la domiciliu.
Constata ca inculpatul a fost asistat de aparatori alesi.
Cu drept de contestatie in termen de 48 de ore de la  comunicare.
Cu privire la masura preventiva constata ca  :
          Pentru a pronunta hotararea prima instanta a avut in vedere urmatoarele.
          Prin propunerea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 28.06.2016. sub nr. 3877/270/2016, Parchetul de pe langa Judecatoria Onesti a solicitat sa se dispuna arestarea preventiva a inculpatului S.S., cercetat pentru savarsirea  infractiunilor de viol  prev.si ped. de art. 218, al. 1, al.3 lit. c din Codul penal si. 2 infractiuni de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. si  ped. de art.205 al.1, al.3 lit.b din Cod penal, totul cu aplicarea art.41 al.1 din Cod penal si art.38 al.1 din Cod penal.
           In fapt, s-a retinut ca in seara de 30.05.2016, intalnind-o pe strada in satul C., comuna  D., judetul Bacau, pe persoana vatamata L.E.M., in varsta de 14 ani, inculpatul S.S. a introdus-o fortat in autoturismul sau, a mers pe un camp din comuna D., unde, prin amenintare, a intretinut raport sexual cu aceasta.
          La data de 22.06.2016, a luat-o la ocazie, in acelasi autoturism, din satul D., pe persoana vatamata L.A., in varsta de 15 ani, pe care trebuia sa o lase in satul B. din aceeasi comuna, dar a dus-o pe muntele M., situat in  apropierea orasului Tg.Ocna, unde, prin amenintare, a intretinut raport sexual. Dupa consumarea acestui raport sexual, a dus-o in locuinta unui prieten din satul C., comuna D., judetul Bacau, unde a mai intretinut un raport sexual, amenintarea fiind practic exercitata pe intreaga perioada cat victima a fost lipsita de libertate.
           Inculpatul S.S. a fost retinut pentru 24 de ore, la data de 27.06.2016 orele 12:25 si pana la data de 28.06.2016 orele 12:25, conform ordonantei de retinere aflata la dosar - fila 123.
La data de 17.06.2016 si 19.06.2016, prin ordonante s-a dispus inceperea urmaririi penale in dosarul nr. 1364/P/2016 cu privire la faptele din 17.06.2016  si din 18/19.06.2016. Ulterior la data de 23.06.2016 prin ordonanta s-a dispus reunirea cauzelor nr. 1364/P/2016 si   1574/P/2016 (fila 10).
           Analizand actele si lucrarile dosarului, judecatorul de drepturi si libertati  a constatat  in fapt ca in seara de 30.05.2016, intalnind-o pe strada in satul C., comuna D., judetul Bacau, pe persoana vatamata L.E.M., in varsta de 14 ani, inculpatul S.S. a introdus-o fortat in autoturismul sau, a mers pe un camp din comuna D., unde, prin amenintare, a intretinut raport sexual cu aceasta.
            La data de 22.06.2016, a luat-o la ocazie, in acelasi autoturism, din satul D., pe persoana vatamata L.A., in varsta de 15 ani, pe care trebuia sa o lase in satul B. din aceeasi comuna, dar a dus-o pe muntele M., situat in  apropierea orasului Tg.Ocna, unde, prin amenintare, a intretinut raport sexual. Dupa consumarea acestui raport sexual, a dus-o in locuinta unui prieten din satul C., comuna D., judetul Bacau, unde a mai intretinut un raport sexual, amenintarea fiind practic exercitata pe intreaga perioada cat victima a fost lipsita de libertate.
In drept, aceste fapte intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de viol  prev.si ped. de art. 218, al. 1, al.3 lit. c din Codul penal si. 2 infractiuni de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. si  ped. de art.205 al.1, al.3 lit.b din Cod penal, totul cu aplicarea art.41 al.1 din Cod penal si art.38 al.1 din Cod penal.
           In drept, potrivit art. 202 alin. (1) C. proc. pen., „masurile preventive pot fi dispuse daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca o persoana a savarsit o infractiune si daca sunt necesare in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al impiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori al prevenirii savarsirii unei alte infractiuni.”
           Potrivit alin. (3) al art. 202 C. proc. pen. “orice masura preventiva trebuie sa fie proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse persoanei fata de care este luata si necesara pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea acesteia”.
    Totodata, potrivit alin.1 si 2 al art. 223 Cod procedura penala: „(1) Masura arestarii preventive poate fi luata de catre judecatorul de drepturi si libertati, in cursul urmaririi penale, de catre judecatorul de camera preliminara, in procedura de camera preliminara, sau de catre instanta de judecata in fata careia se afla cauza, in cursul judecatii, numai daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savarsit o infractiune si exista una dintre urmatoarele situatii:
     a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmarirea penala sau de la judecata, ori a facut pregatiri de orice natura pentru astfel de acte;
     b) inculpatul incearca sa influenteze un alt participant la comiterea infractiunii, un martor ori un expert sau sa distruga, sa altereze, sa ascunda ori sa sustraga mijloace materiale de proba sau sa determine o alta persoana sa aiba un astfel de comportament;
     c) inculpatul exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau incearca sa realizeze o intelegere frauduloasa cu aceasta;
     d) exista suspiciunea rezonabila ca, dupa punerea in miscare a actiunii penale impotriva sa, inculpatul a savarsit cu intentie o noua infractiune sau pregateste savarsirea unei noi infractiuni.
(2) Masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata si daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca acesta a savarsit o pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani ori mai mare si, pe baza evaluarii gravitatii faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia, a anturajului si a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale si a altor imprejurari privitoare la persoana acestuia, se constata ca privarea sa de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.”
           Analizand dispozitiile legale invocate, judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca, in cauza, sunt indeplinite conditiile prevazute de art.223 alin.1 lit. a si d, dar si cele de la alin. 2 al aceluiasi articol din Codul de procedura penala in privinta inculpatului S.S.:
           Libertatea individuala este una dintre valorile fundamentale protejate de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, impunand din cauza importantei sale un control riguros. Astfel, conform art.5, paragraful 1, lit.c din Conventie: „poate fi lipsita de libertate o persoana daca a fost arestata sau retinuta in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare competente, atunci cand exista motive verosimile de a banui ca a savarsit o infractiune, sau cand exista motive temeinice de a crede in necesitatea de a-l impiedica sa savarseasca o infractiune ori sa fuga dupa savarsirea acesteia”.
Se observa astfel ca scopul arestarii sau retinerii, este in lumina Conventiei, aducerea persoanei in cauza in fata autoritatii judiciare competente si prevenirea savarsirii de infractiuni, si nu trebuie sa fie urmata intotdeauna de actul de inculpare sau de trimitere in judecata.
           In acest sens, in Hotararea Brogan si Murry c.Marea Britanie, Curtea a aratat ca art. 5, paragraful 1, lit. c nu presupune ca autoritatile sa dispuna de probe suficiente pentru a formula acuzatii inca din momentul arestarii. Rolul acestei masuri trebuie sa fie acela de a permite clarificarea, sau dimpotriva, inlaturarea suspiciunilor. Faptele care suscita banuieli nu prezinta acelasi nivel de certitudine cu cele care permit inculparea si, cu atat mai putin, cu cele care permit condamnarea.
           Se retine ca  din probele administrate in dosarul nr.1556/P/2014 al Parchetului de pe langa Judecatoria Onesti rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul S.S. a savarsit intentionat, infractiunile prev.si ped. de art. 218, al. 1, al.3 lit. c din Codul penal si. 2 infractiuni de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. si  ped. de art.205 al.1, al.3 lit.b din Cod penal, totul cu aplicarea art.41 al.1 din Cod penal si art.38 al.1 din Cod penal.
           Faptele au fost probate prin declaratiile martorilor , proces verbal de cercetare la fata locului  (filele 17,18),raport expertiza medico-legala nr.AID/142/01.06.2016, proces- verbal de perchezitie domiciliara ( filele 81,82,83).
            Se retine ca desi  aparatorul inculpatului a precizat ca din inscrisurile de la dosar nu rezulta ca acesta le-ar fi agresat pe cele doua minore, in continutul certificatului medical nefiind consemnate urme de agresiune ci doar urme ale existentei unor contacte sexuale, insa instanta a apreciat ca prin raportare la varsta frageda a acestora si „palmaresul infractional” al inculpatului (acesta a fost condamnat pentru vatamare corporala si omor calificat, fiind recent eliberat din penitenciar), devine evidenta concluzia ca victimele puteau fi constranse nu doar prin agresiuni ci si prin presiuni psihice materializate prin amenintari cu acte de agresiune asupra lor si familiilor acestora si chiar de simpla sa prezenta, devreme ce „reputatia” acestuia este cunoscuta in comunitatea locala.
          Totodata,  se retine ca este graitoare si imprejurarea ca intr-un interval de 1 luna, 2 persoane de sex feminin si minore au reclamat conduita abuziva a inculpatului pretinzand ca au fost determinate sa intretina relatii sexuale prin amenintari, astfel incat se poate contura presupunerea rezonabila ca prin lasarea in libertate a acestuia exista riscul ca si alte persoane minore din cadrul aceleiasi comunitati sa devina victime, modul de actiune al acestuia scotand in evidenta faptul ca acesta isi indreapta interesul asupra persoanelor de sex feminin cu discernamant in formare si usor de influentat.
           Instanta, verificand periodic legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive, a constatat ca temeiurile ce au fost avute in vedere la luarea acestei masuri subzista in continuare in sensul ca sunt indeplinite cerintele prevazute de art. 202 Cod procedura penala ( existenta  unor probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca o persoana a savarsit o infractiune si daca sunt necesare in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al impiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori al prevenirii savarsirii unei alte infractiuni) si ale 223 alin. 2 Cod procedura penala acesta fiind trimis in judecata pentru comiterea a doua infractiuni de viol si a doua infractiuni  de lipsire de libertate in mod ilegal aflate in concurs real.
           Instanta nu poate face abstractie de inscrisul depus la termenul din data de 10.101.2016 de aparatorul partii civile care atentioneaza familia partii civile ca „ a venit greu, ca este greu fara un acoperis deasupra capului” ca daca „ ala este acolo nu are cine sa va dea foc sa arde-ti ca sobolanii” aspect ce se circumscrie situatiei prevazuta de legiuitor in dispozitiile art. 223 alin. 1 lit. c Cod penal in sensul ca se exercita presiuni asupra persoanei vatamate.         
            Impotriva incheierii din 10.10.2016 pronuntata de Judecatoria Onesti in dosarul nr. .4342/270/2016/a3,  inculpatul a declarat contestatie in termen legal, criticile vizand motive de  netemeinicie a hotararii contestate  si  solicita inlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu, intrucat urmarirea penala este finalizata, inculpatul nu se considera vinovat de faptele pentru care este  cercetat, nu exista probe directe de vinovatie.
           Tribunalul vazand actele si lucrarile dosarului, in raport de motivele invocate si din oficiu, constata contestatia formulata ca fiind nefondata.
           In raport de gravitatea infractiunilor pentru care este cercetat inculpatul,  dedusa si din modalitatea in care se presupune ca s-ar fi comis si de conditiile concrete ale acestora, dar si stadiul procesual, cauza aflata inca in procedura de camera preliminara, Tribunalul constata ca exista in continuare un just echilibru intre masura privativa de libertate a inculpatului si interesul public de protectie a cetatenilor impotriva comiterii de infractiuni grave.
           Astfel, in  conditiile spetei, in acest moment, interesul general prevaleaza in raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat in stare de libertate.
         In consens cu judecatorul de la prima instanta,  Tribunalul apreciaza ca lasarea in libertate a  inculpatului in acest stadiu al cercetarilor cauzei ar prezenta un pericol  pentru ordinea publica, ar genera o stare de insecuritate sociala, ar induce concluzia ca persoanele impotriva carora exista probe din care rezulta presupunerea rezonabila ca au comis infractiuni grave, cum sunt si cele din cauza dedusa judecatii, nu sunt private de libertate, ceea ce ar crea un impact negativ asupra ordinii sociale si ar induce credinta ca justitia nu actioneaza destul de ferm impotriva unor manifestari infractionale de un pericol social deosebit.
         De asemenea, Tribunalul apreciaza ca masura arestului preventiv este in concordanta si cu dispozitiile art. 5 din CEDO respectiv ca masura a fost luata pe baza unor motive verosimile ca s-a savarsit o infractiune sau ca exista motive temeinice a crede in necesitatea de a impiedica sa se savarseasca o noua infractiune, fiind necesara, astfel, apararea ordinii publice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor, desfasurarea in bune conditii a procesului penal, aceste motive subzista si la aceasta data.
             Potrivit art. 202 alin. (1) C. proc. pen., „masurile preventive pot fi dispuse daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca o persoana a savarsit o infractiune si daca sunt necesare in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al impiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori al prevenirii savarsirii unei alte infractiuni.” Potrivit alin. (3) al art. 202 C. proc. pen., “orice masura preventiva trebuie sa fie proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse persoanei fata de care este luata si necesara pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea acesteia”.
             Raportat si la aceste consideratii legale, in  mod temeinic instanta – cel putin in acest moment procesual  a apreciat ca luarea  masurii preventive a arestului preventiv fata de inculpat a fost legala si in continuare necesara raportat  la   temeiurile prev de art. 223 alin.  al.1 si 2  C. proc. pen., temeiuri care subzista si impun in continuare  mentinerea masurii arestului preventiv fata de inculpat.
            Fata  de conditiile si  criteriile legale prev de art.242 al.2 Cproc penala Tribunalul retine ca in mod corect s-a apreciat ca se impune - tocmai in scopul pentru care sunt prevazute acestea de lege, anume buna desfasurare in continuare a procesului penal,  acesta fiind inca in faza incipienta a cercetarii judecatoresti mentinerea arestului preventiv si nu exista temei pentru inlocuirea masurii arestului preventiv cu o masura mai usoara.
           Astfel, raportat la  imprejurarilor concrete ale cauzei si circumstantele comiterii faptelor -  persoana  inculpatului si  pozitia acestuia pe parcursul cercetarilor , aspecte ce releva un pericol social sporit,  precum  si a conduitei procesuale a inculpatului si stadiul procesual, corect evaluate de catre instanta, in sensul  ca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile retinute in sarcina inculpatului este inchisoarea de cel putin  5 ani,  circumstantele concrete in care se presupune ca s-au savarsit faptele de viol - dar si  persoana inculpatului si antecedentele acestuia, rezonanta sociala a faptelor,  intr-adevar  lasarea in libertate a inculpatului in acest moment procesual ar crea o stare de insecuritate in randul colectivitatii locale si fundamenteaza  temerea plauzibila ca, lasat in libertate, chiar si sub supraveghere, inculpatul fie ar persevera in comportamentul infractional, fie ar influenta buna desfasurare a procesului penal,  deci  se impune in continuare mentinerea inculpatului in stare de detinere,  aceasta masura preventiva fiind  necesara  pentru realizarea scopului prevazut la art.202 al.1 Cproc.penala. 
            Motivele invocate de aparator inculpat in sustinerea cererii de inlocuire a masurii arestarii prev. – urmarirea penala este finalizata, nu sunt probe directe in acuzare - nu pot in sine si nici nu sunt suficiente pentru a fundamenta admiterea cererii inculpatului, in conditiile in care inculpatul este judecat pentru  infractiuni foarte grave,  sav. impotriva unei victime minore, nu a fost inca audiate partile si martorii de catre  instanta de judecata inculpatul este cunoscut cu antecedente penale si nu a recunoscut comiterea faptelor,  situatie care raportata si la gravitatea extrem de ridicata a presupuselor infractiuni de viol si lipsire de libertate asupra unor  persoane  minore, determine concluzia c a lasarea in  libertate a inculpatului reprezinta  un pericol concret pentru ordinea publica, existand riscul iminent de reiterare a conduitei sale antisociale sau de influentare a  bunei desfasurari a procesului penal, 
         Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis in mod constant ca, daca indicii concrete impun luarea in considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpanitor, in pofida prezumtiei de nevinovatie, fata de regula respectarii libertatii individuale fixata de Conventie, prelungirea detentiei unui acuzat este legitima. (Vrencev c.Serbiei, 2361/05, 23.09.2008; Letellier c.Frantei, 26.06.1991; Labita c.Italiei, MC, 26772/95, 06.04.2004, par.152; Kudla c.Poloniei, MC, 30210/96, par.104, 26.10.2000; CEDH, 26 ianuarie 1993, W.c./Suise, 13 iulie 1996, Van der Tang c/Espagne, 6 noiembrie 2003, Pantano c/Italiei).
           Asa fiind, in acord cu jurisprudenta CEDO, dar si cu practica instantelor nationale, se considera ca masura arestarii preventive se impune a fi mentinuta in acest dosar, pentru ca niciuna dintre celelalte masuri preventive cuprinse in disp.art. 202 NCPP nu este potrivita datelor spetei (cauza Wemhoff c/Germaniei).
            Pe de alta parte, in cauza Labita c/Italiei, Curtea a statuat ca aprecierea limitelor rezonabile ale unei detentii provizorii, se face luandu-se in considerare circumstantele concrete ale fiecarui caz, pentru a vedea in ce masura exista indicii certe, cu privire la un interes public real care, fara a aduce atingere prezumtiei de nevinovatie, sa aiba o pondere mai mare decat cea a regulii generale a judecarii in stare de libertate.
            Din examinarea lucrarilor si actelor dosarului rezulta, intr-adevar, ca, in raport de natura si gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor presupus a fi savarsite  si de faptul ca cercetarea judecatoreasca este la inceput, lasarea inculpatului in libertate in aceasta faza procesuala ar putea crea  riscul  ca acesta sa repete asemenea fapte sau  repus in stare de libertate, ar putea sa zadarniceasca aflarea adevarului prin exercitare de influente asupra persoanelor  vatamate/martorilor ce urmeaza sa fie ascultati in instanta.
          Referitor la apararile inculpatului lipsa unor probe directe in acuzare este de retinut ca suplimentar  aspectelor ce tin de existenta unei constrangeri morale (presiuni psihice materializate prin amenintari cu acte de agresiune asupra lor si familiilor acestora si chiar de simpla sa prezenta, devreme ce „reputatia” acestuia este cunoscuta in comunitatea locala) sunt aplicabile  in cauza si principiile jurisprudentiale CEDo- ex. c.IC.c. Romaniei si MGC,c, Romaniei -  potrivit carora in cazul in care este vorba de infractiuni de viol asupra unor victime minore, cu eventuale versiuni contradictorii, in solutionarea acestor cazuri se impune o abordare orientata spre caracteristicile speciale ale minorilor, in special faptul ca lipsa urmelor,  lipsa tipetelor sau omisiunea sau intarziere a informarii parintilor/autoritarilor  - nu trebuie considerate automat ca elemente ce demonstreaza existenta unui consimtamant  al minorului la act sexual, ci se impune  o atenta evaluare a tuturor elementelor de fapt, precum si a credibilitatii tuturor declaratiilor date,  prin extinderea chiar din in oficiu a probatoriului persoane care ii cunosc pe victima si agresor, antecedente, evaluari  psihologice-  iar  in cazul unei lipse a unor urme de rezistenta l a actul sexual – cum se invoca de inculpat trebuie analizate declaratiile contradictorii ale persoanelor acuzate si ale victimelor, analizate documentele medicale si evaluarea psihologica a victimelor in vederea stabilirii capacitatii victimei minore de a da un consimtamant valabil la actul sexual .
        In ceea ce priveste stabilirea vinovatiei sau nevinovatiei inculpatului,  circumstantele reale si personale  si verificarea apararilor acestuia, acestea sunt aspecte ce vizeaza in exclusivitate solutionarea fondului cauzei si individualizarea sanctiunilor penale asupra carora instanta se poate pronunta dupa finalizarea cercetarii judecatoresti. Circumstantele personale ale inculpatului, nu pot constitui temei al reconsiderarii privarii sale de libertate, ele trebuind evaluate in contextul gravitatii sporite a presupuselor fapte de care este acuzat si a scopului urmarit prin masura preventiva dispusa, respectiv asigurarea unei bune desfasurari a procesului penal.
           Instanta de control judiciar, avand in vedere gradul de pericol social concret al faptelor, valoarea sociala aparata de lege, careia i s-a adus atingere prin comiterea faptei, precum si limitele de pedeapsa stabilite de textele de lege incriminatoare, apreciaza ca in cauza sunt indeplinite conditiile art. art. 202 alin. (3) Cod pr. pen., care impun mentinerea incheierii si respingerea contestatiei inculpatului ca nefundata.
            Va constata ca inculpatul a  fost  asistat de aparator din oficiu.
            In baza art.275 al.2 Cod procedura penala va obliga pe  contestator  sa plateasca statului suma de 200 lei , cheltuieli judiciare.