Plenitudinea de competenta a instantei de judecata in inlocuirea sanctiunilor disciplinare.

Plenitudinea de competenta a instantei de judecata in inlocuirea
sanctiunilor disciplinare.
            Art. 266 din Codul muncii
            
             Potrivit dispozitiilor art. 266 din Codul muncii, angajatorul
stabileste sanctiunea disciplinara aplicabila in raport cu gravitatea abaterii
disciplinare savarsite de salariat, avand in vedere urmatoarele: imprejurarile
in care fapta a fost savarsita, gradul de vinovatie a salariatului, consecintele
abaterii disciplinare, comportarea generala in serviciu a salariatului si
eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta.
            Art.266 din Codul muncii nu constituie doar o repetare sau
detaliere a dispozitiilor art. 61 din acelasi act normativ, ci constituie temeiul
juridic al concedierii salariatului pentru o abatere disciplinara de o gravitate
redusa, dar din care rezulta vointa constanta a angajatului de a incalca
obligatiile de serviciu.
            Desi initial, in jurisprudenta s-a decis ca instanta de judecata nu
este indreptatita sa adopte o alta solutie, de exemplu sa inlocuiasca
desfacerea disciplinara a contractului de munca cu o sanctiune mai usoara,
deoarece stabilirea si aplicarea sanctiunilor disciplinare este atributul
exclusiv al conducerii unitatii, in prezent, aceasta opinie este una
minoritara.
            Aceasta deoarece intr-o societate democratica, aplicarea legii, in
cazul de fata art. 266 Codul muncii, nu poate fi sustrasa controlului
judecatoresc.
            Mai mult decat atat, practica Curtii Europene a Drepturilor
Omului este constanta in promovarea preeminentei dreptului, considerand
puterea discretionara atribuita unui organ cu privire la drepturile individului
ca fiind o infrangere prin lege a acelui drept. Or, in conditiile stabilirii de
criterii concrete pentru aprecierea sanctiunii disciplinare, ce se impune a fi
aplicata, impiedicarea instantei de a observa respectarea lor le lipseste de
orice valoare, constituind o incurajare a arbitrariului in procesul de decizie al
angajatorului si constituie in plus o incalcare a art.6 din Conventia
Europeana a Drepturilor Omului referitor la accesul liber la justitie.
            In concluzie, instanta de judecata are aptitudinea legala de a
inlocui o sanctiune disciplinara cu una mai usoara.
         
               (Decizia civila nr.1308/R-CM din 02 octombrie 2009)
         
              Prin actiunea  inregistrata  la data de 13.06.2008, contestatorul P.C. a
formulat contestatie  impotriva deciziei  nr.7/11.02.2008 emisa de societatea 
intimata  S.C. IATSA Platforma  Stefanesti  S.A.,  solicitand anularea acesteia ca
fiind nelegala si netemeinica, precum si ca instanta sa dispuna reincadrarea sa in
aceeasi functie, cu plata drepturilor salariale si a tuturor drepturilor ce deriva din
neplata  salariului de la data desfacerii contractului si pana  la reincadrare; cu
cheltuieli de judecata.
           In motivarea contestatiei s-a aratat ca prin decizia                                              
nr.460/R/CM/02.10.2007, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti in dosarul                          
nr.5541/109/2006, s-a dispus  anularea deciziei nr.44/30.05.2005 emisa de
societatea  intimata si reintegrarea contestatorului cu plata drepturilor banesti
incepand cu data desfacerii contractului de munca si pana la reintegrarea  efectiva.
           Prin decizia nr.5/29.01.2008 emisa de intimata s-a dispus formal
reintegrarea contestatorului in functia de inginer incepand cu 01.02.2008, cu un
salariu de incadrare de 1255 lei.
           Aceasta  decizie este nelegala intrucat  nu a fost comunicata
contestatorului si nu respecta dispozitiile deciziei nr.460/2007 a  Curtii de Apel
Pitesti, reincadrarea nefiind pe acelasi post, respectiv sef departament, iar salariul
este mult mai mic decat cel pentru aceasta functie.
           De asemenea, nelegala este si decizia nr.7/11.02.2008 emisa de aceeasi
intimata, prin care contestatorului i-a fost desfacut disciplinar contractul de munca,
pentru  urmatoarele motive :
           - contractul individual de munca al contestatorului nu a fost  incheiat,
astfel ca intimata nu avea cum sa dispuna desfacerea  acestuia;
           - nu  au  fost respectate prevederile legale privind desfacerea
contractului de  munca, potrivit disp.art.267 Codul muncii, respectiv  contestatorul 
nu a fost convocat in scris pentru efectuarea cercetarii disciplinare prealabile;
           - desfacerea contractului de munca s-a dispus in perioada in care
contestatorul se afla in incapacitate de munca, iar dispozitiile art.60 lit.(a)  din Codul
muncii prevad ca salariatii nu pot fi concediati pe perioada incapacitatii de munca
din cauza de boala.
           A mai aratat contestatorul ca cele invocate in decizia contestata nu 
constituie abateri disciplinare in sensul teoriei si practicii judiciare  in domeniul
dreptului  muncii deoarece, potrivit dispozitiilor art.61 din Codul muncii,
concedierea se poate dispune  in cazul in care salariatul  a savarsit  o abatere   grava 
sau abateri repetate de la regulile  de disciplina a muncii, iar nerespectarea de catre
intimata a dispozitiilor deciziei de reintegrare nu-i poate fi imputata acestuia.
           La data de 08.10.2008, intimata  a formulat intampinare  invocand
exceptia de tardivitate a contestatiei  impotriva deciziei   nr.5/29.01.2008.
           Tribunalul Arges, prin sentinta civila nr.455 din 3.03.2009 a admis in
parte contestatia, precizata, in sensul ca a anulat in parte decizia nr.7/11.02.2008
emisa de intimata si a dispus inlocuirea sanctiunii aplicata cu cea prevazuta de 
art.264 alin.1 lit.d  din Codul muncii, respectiv  reducerea salariului cu 10% pe o
luna.
           Prin aceeasi hotarare s-a dispus reintegrarea contestatorului cu plata
drepturilor salariale actualizate, majorate si indexate, reduse corespunzator cu  
sanctiunea aplicata si s-a respins contestatia impotriva deciziei nr.5/29.01.2008 ca
fiind tardiv formulata, cat si  cererea privind acordarea cheltuielilor de judecata.
           Pentru a se pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut
urmatoarele:
           Prin decizia nr.460/R-CM/2.10.2007 pronuntata  de Curtea de Apel
Pitesti,    s-a dispus anularea deciziei  nr.44/30.05.2005 emisa de  intimata S.C.
IATSA Platforma Stefanesti  S.A. si reintegrarea   contestatorului, cu obligarea
intimatei la plata catre acesta a drepturilor  prevazute  de art.78 Codul muncii de la
data deciziei de concediere si pana la reintegrarea  efectiva, retinandu-se ca intimata
a desfacut contractul individual  de munca  al contestatorului fara a-i  oferi acestuia
un alt loc de  munca si fara a comunica lista locurilor de munca vacante din unitate.
           Urmare  acestei decizii, la data de 29.01.2008, intimata  a emis decizia                
nr.5, prin care, incepand cu data de 1.02.2008 a fost reincadrat contestatorul in
functia de inginer, cu salariu de incadrare de 1255 lei, atributiile de serviciu
stabilindu-se in functie de studiile absolvite si pregatirea profesionala raportate la
interesele societatii, contractul individual de munca actualizandu-se in conditiile
legii. In alin.2 al deciziei se arata ca P.C. are obligativitatea prezentarii avizelor
medicale si efectuarii instructajelor, in  conditiile prevazute de legislatia muncii in
vigoare, pana la data de 01.02.2008.
           Contestatorul a luat la cunostinta de decizia nr.5/2008 la data de
30.01.2008, in timp ce contestatia a formulat-o la data de 13.06.2008, deci cu
depasirea termenului prevazut de art.283 alin.1 lit.(a) din Codul muncii, fiind
formulata deci tardiv, motiv pentru care s-a admis exceptia invocata de catre
intimata si s-a respins aceasta contestatie.
           Referitor la contestatia impotriva deciziei nr.7/11.02.2008, instanta de
fond a retinut ca prin aceasta intimata a dispus desfacerea disciplinara a contractului
de munca al contestatorului, incepand cu data de 11.02.2008, in temeiul art.61 lit.(a)
coroborat cu art.264 alin.1 lit.(f) Codul muncii, motivat de fapt ca acesta refuza
vehement sa se conformeze procedurilor legale ce vizeaza efectuarea instructajelor
de protectie a muncii si pentru situatii de urgenta, precum si ridicarea dosarului
medical pentru efectuarea analizelor cerute de lege, in vederea definitivarii
reintegrarii potrivit deciziei nr.5/29.01.2008.
           De asemenea, s-a retinut si atitudinea contestatorului, respectiv
comportamentul sicanator, de hartuire a factorilor de resort din cadrul societatii ce
a generat perturbarea desfasurarii normale a activitatii la nivelul societatii.
           Contestatorul pretinde ca decizia a fost emisa fara efectuarea cercetarii
prealabile si fara sa fie convocat in scris, precum si faptul ca, la data emiterii deciziei
se afla in incapacitate de munca din motive de boala.
           Din actele de la dosar, inclusiv din depozitiile martorilor audiati in
cauza, prima instanta a retinut ca dupa data de 1.02.2008 contestatorul a fost zilnic
la sediul societatii, insa a refuzat semnarea de primire a documentelor ce i-au fost
comunicate, precum si orice colaborare cu conducerea societatii.
           Avand in vedere dispozitiile art.267 alin.3 din Codul muncii, instanta a
conchis ca sustinerile contestatorului sunt neintemeiate, sanctiunea disciplinara
fiind legala si in lipsa cercetarii prealabile, atunci cand salariatul refuza sa dea curs
convocarii fara un motiv obiectiv.
           Nefondata s-a retinut a fi si cealalta sustinere a contestatorului,
intrucat a depus la dosar adeverinte medicale, ce nu pot fi substituite certificatelor
medicale, iar cele doua certificate medicale depuse in copie la dosar se refera la
perioade ulterior datei de emitere a deciziei contestate.
           In ceea ce priveste sustinerea contestatorului ca nu i se poate desface
contractul de munca pentru ca acesta nu exista, instanta a retinut ca neincheierea
materiala a contractului individual de munca se datoreaza contestatorului care a
refuzat sa semneze si sa completeze dosarul medical, dosarul de protectie a muncii,
dosarul pentru situatii de urgenta si semnarea C.I.M.
           A apreciat totusi instanta de fond ca masura disciplinara luata este prea
severa fata de gravitatea abaterii disciplinare, intrucat neindeplinirea acestor obligatii
si comportamentul contestatorului se datoreaza starii litigioase in care acesta se afla
cu conducerea unitatii, considerent fata de care s-a dispus inlocuirea sanctiunii, asa
dupa cum s-a aratat cu ocazia reproducerii dispozitivului hotararii.
           Impotriva acestei sentinte au declarat recurs in termen legal ambele
parti.
           Contestatorul P.C. pretinde ca sentinta este nelegala si netemeinica,
sub aspectul motivelor prevazute de art.304 pct.7, 8 si 9 Cod procedura civila.
           In dezvoltarea recursului a aratat ca nu exista abatere disciplinara
pentru ca intimata nu avea ce contract sa-i desfaca, atata timp cat el nu exista. Nu s-
a supus controlului medical, deoarece intimata nu i-a pus la dispozitie acelasi post
din care a fost concediat.
           Printr-un al doilea motiv de recurs, contestatorul a sustinut ca a
formulat in termen contestatie impotriva deciziei nr.5/290/2008, intrucat a luat
cunostinta de aceasta decizie la data de 27.05.2008, cand a depus un borderou in
dosarul nr.2928/280/2008 al Judecatoriei Pitesti.
           De altfel hotararea este nemotivata, iar instanta nu spune nimic cu
privire la tardivitatea contestatiei deciziei nr.5/2008.
           S-a solicitat admiterea recursului, iar pe fond admiterea contestatiei asa
cum a fost formulata.
           Intimata S.C. IATSA Platforma Stefanesti S.A., prin recursul declarat a
invocat motivele de modificare prevazute de art.304 pct.9 si 6 Cod procedura civila
si a sustinut, in esenta, ca instanta de judecata nu are aptitudinea de a inlocui o
sanctiune disciplinara cu una mai usoara, intrucat aplicarea sanctiunilor disciplinare
este atributul exclusiv al angajatorului, pe de o parte, iar pe de alta parte abaterea
disciplinara retinuta in sarcina contestatorului este extrem de grava si astfel nu se
putea dispune inlocuirea sanctiunii.
           Prin urmatoarea critica invocata s-a sustinut ca instanta a acordat extra
petita, intrucat contestatorul a solicitat prin cererea adresata instantei numai
reintegrarea in functia de sef departament si nu in functia de inginer, functie in care
instanta de fond a dispus reintegrarea.
           Examinand actele de la dosar, in raport cu criticile invocate, avand in
vedere si dispozitiile art.3041 Cod procedura civila, Curtea a respins ca nefondate
ambele recursuri, pentru urmatoarele considerente:
           In ceea ce priveste recursul declarat de catre contestator, asa cum bine
a retinut si instanta de fond, desi prin decizia nr.5/29.01.2008 s-a dispus
reincadrarea contestatorului conform deciziei nr.460/2007 a Curtii de Apel Pitesti,
nu s-a putut incheia efectiv un contract de munca din culpa contestatorului, care a
refuzat sa semneze si sa completeze dosarul medical, dosarul de protectie a muncii,
dosarul            pentru situatii de urgenta si semnarea C.I.M.
           Potrivit alin.2 din decizia nr.5/2008, contestatorul avea obligatia
prezentarii avizelor medicale si efectuarii instructajelor, in conditiile prevazute de
legislatia muncii in vigoare, pana la data de 1.02.2008.
           De asemenea, Codul muncii, prin art.27 si 28 prevede obligativitatea
avizului medical la angajare, precum si pe durata executarii contractului la
reinceperea activitatii dupa o intrerupere mai mare de un an.
           Si in Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National pe anii
2007 - 2010 s-a reglementat in art.31 alin.3 din acesta ca refuzul salariatului de a se
supune examinarilor medicale constituie abatere disciplinara.
           Asadar, chiar daca nu s-a materializat contractul individual de munca,
contestatorul a savarsit o abatere disciplinara, cu toate consecintele ce decurg din
aceasta.
           Referitor la contestatia formulata impotriva deciziei nr.5/23.01.2008,
s-a constatat ca este tardiva, intrucat contestatorul a luat la cunostinta de aceasta nu
la data de 27.05.2008, asa cum sustine acesta, ci la data de 30.01.2008, asa dupa cum
rezulta din inscrisul intitulat "Obiectiuni la decizia nr.5/2008", inregistrat la
intimata sub nr.164/30.01.2008 (f.45 dosar fond).
           In raport de aceasta data, avand in vedere si prevederile art.283 alin.1
(a) din Codul muncii, potrivit cu care cererile in vederea solutionarii unui conflict
de munca pot fi formulate in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care a
fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la incheierea,
executarea, modificarea, suspendarea sau incetarea contractului individual de
munca, contestatia impotriva acestei decizii este tardiv formulata.
           In consecinta, in baza art.291 Codul muncii, raportat la art.312 alin.1
Cod procedura civila, acest recurs a fost respins ca nefondat.
           Aceeasi solutie s-a impus si cu privire la recursul declarat de catre
intimata, sub aspectul ambelor critici formulate.
           Nu s-a verificat motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art.304
pct.9 Cod procedura civila, fata de dispozitiile art.266 din Codul muncii, cat si in
raport de doctrina si jurisprudenta actuala.
           Potrivit dispozitiilor art.266 din Codul muncii, angajatorul stabileste
sanctiunea disciplinara aplicabila in raport cu gravitatea abaterii disciplinare
savarsite de salariat, avand in vedere urmatoarele: imprejurarile in care fapta a fost
savarsita, gradul de vinovatie a salariatului, consecintele abaterii disciplinare,
comportarea generala in serviciu a salariatului si eventualele sanctiuni disciplinare
suferite anterior de catre acesta.
           Art.266 din Codul muncii nu constituie doar o repetare sau detaliere a
dispozitiilor art.61 din acelasi act normativ, ci constituie temeiul juridic al
concedierii salariatului pentru o abatere disciplinara de o gravitate redusa, dar din
care rezulta vointa constanta a angajatului de a incalca obligatiile de serviciu.
           Desi initial, in jurisprudenta s-a decis ca instanta de judecata nu este
indreptatita sa adopte o alta solutie, de exemplu sa inlocuiasca desfacerea
disciplinara a contractului de munca cu o sanctiune mai usoara, deoarece stabilirea
si aplicarea sanctiunilor disciplinare este atributul exclusiv al conducerii unitatii, in
prezent, aceasta opinie este una minoritara.
           Aceasta deoarece intr-o societate democratica, aplicarea legii, in cazul
de fata art.266 Codul muncii, nu poate fi sustrasa controlului judecatoresc.
           Mai mult decat atat, practica Curtii Europene a Drepturilor Omului
este constanta in promovarea preeminentei dreptului, considerand puterea
discretionara atribuita unui organ cu privire la drepturile individului ca fiind o
infrangere prin lege a acelui drept. Or, in conditiile stabilirii de criterii concrete
pentru aprecierea sanctiunii disciplinare, ce se impune a fi aplicata, impiedicarea
instantei de a observa respectarea lor le lipseste de orice valoare, constituind o
incurajare a arbitrariului in procesul de decizie al angajatorului si constituie in plus o
incalcare a art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului referitor la accesul
liber la justitie.
           In concluzie, instanta de judecata are aptitudinea legala de a inlocui o
sanctiune disciplinara cu una mai usoara.
           Cum in speta abaterea disciplinara care a condus la sanctionarea
contestatorului nu prezinta o asemenea gravitate de natura a conduce la desfacerea
contractului de munca, aceasta fiind savarsita pe fondul starii litigioase existenta
intre parti referitoare la reincadrarea contestatorului pe acelasi post, in  mod
judicios instanta de fond a apreciat ca se impune inlocuirea sanctiunii aplicate cu
una mai usoara.
           Cealalta critica invocata in recurs a fost privita tot ca neintemeiata,
intrucat, asa cum rezulta atat din considerentele sentintei, cat si din dispozitivul
acesteia, instanta a dispus reintegrarea contestatorului cu plata drepturilor salariale
actualizate, fara a mentiona reincadrarea in functia de inginer, asa cum pretinde
recurenta-intimata.
Pentru toate aceste considerente, in baza art.312 alin.1 Cod procedura civila a fost
respins si acest recurs.