ABUZ IN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR. ABUZ IN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PUBLICE. FUNCTIONAR. FUNCTIONAR PUBLIC

ABUZ IN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR. ABUZ IN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PUBLICE. FUNCTIONAR. FUNCTIONAR PUBLIC.

Decizia penala nr. 98 din 11 februarie 2010.

Prin sentinta penala nr. 347/21.02.2008 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosar 4885/180/2007 in temeiul art. 334. Cod proc. penala s-a schimbat incadrarea juridica din infractiunea prev. de art. 248 Cod penal in cea prev. de art. 248 Cod penal cu aplicarea art. 258 Cod penal.
            In baza art. 248 Cod penal cu aplicarea art.258 Cod penal, a fost condamnata inculpata F. (G.) M., fara antecedente penale, cetatean roman, casatorita, la pedeapsa de 6 luni  inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de “abuz in serviciu contra intereselor publice”.
            In baza  art. 291 Cod penal, a fost condamnata aceeasi inculpata, la  pedeapsa de 3 luni  inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de “uz de fals”.
            In baza art. 33 lit. a  si art. 34 lit. b C. penal s-a contopit si s-a dispus ca inculpata sa execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni inchisoare.
In baza art. 81 C. penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o durata de 2 ani si 6 luni, reprezentand termen de incercare, stabilit in conditiile art. 82 Cod penal.
In baza art. 359 C. pr. penala s-a atras atentia inculpatului asupra prev. art. 83 C. penal, a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii.
In baza art.14, 346 C. pr. penala raportat la art. 998 si urm. C. civil s-a admis in parte actiunea civila si a fost obligata inculpata la despagubiri materiale in suma de 24.336,40lei RON catre partea civila SC.Compania N. de T. A. R. SA.
S-a luat act ca inculpata a avut avocat ales.
In baza art. 191 alin.1 Cod pr. penala a fost obligata inculpata la plata cheltuielilor judiciare catre stat in suma de 3700lei.
  Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut ca in conformitate cu fisa postului (fl.15,120d.u.p.), in calitate de sef a Agentiei T. Bacau, inculpata F. M., avea urmatoarele obligatii de serviciu:
- sa emita corect si complet dispozitii de incasare sau plata, facturi fiscale, chitante, polite de asigurare medicala respectand legislatia in vigoare;
- sa conduca evidenta gestionara corecta si la zi a documentelor cu regim special avand in vedere prevederile HG.831/1997, transmise de Directia Financiara DF/6070/23.04.1998, precum si notele de informare transmise de Directia Financiara;
- sa raspunda de gestionarea corecta a formularelor cu regim special semnaland orice nereguli constate;
- sa raspunda disciplinar, material, contraventional sau penal, dupa caz, pentru neindeplinirea corecta sau completa a sarcinii ce revin functiei si a nerespectarii normelor si reglementarilor interne si internationale si a legislatiei in vigoare;
- sa raspunda cu privire la gestionarea mijloacelor banesti si a formularelor cu regim special;
- sa urmareasca derularea in plan local a contractelor incheiate de T.;
- sa organizeze si sa raspunda de evidenta si siguranta mijloacelor materiale si banesti, facandu-se responsabila de orice mijloc inregistrat din manipularea acestora;
- sa transmita spre verificare si avizare toate contractele care se incheie pe plan local informand operativ Conducerea asupra oricaror majorari de tarife;
- sa raspunda de pastrarea si utilizarea in bune conditii a mijloacelor fixe si instalatiilor aflate in dotarea agentiei atat pentru cele in utilizare directa cat si pentru cele de uz general. 
Astfel, fiind angajata a partii civile  si avand ca atributii de serviciu obligatiile  mai sus enumerate, de care a abuzat,  inculpata, in calitate de sef a Agentiei T. Bacau - a facilitat inchirierea unui spatiu excendentar de 62 mp. din incinta Agentiei T. Bacau catre SC.T. T. SRL. Bacau, al carui administrator era sotul inculpatei, F. B., facturand si incasand chirie cu mult sub nivelul minim al pietei, si a permis totodata subinchirierea fara drept al acestui spatiu de catre  SC. T. T. SRL. altei societati comerciale, respectiv SC. D. SRL. Bacau, neurmarind derularea corecta a contractului de inchiriere, nefacturand la timp si corect utilitatile aferente. Astfel, prin contractul de inchiriere nr.721 (fl. 75 d.u.p.) a fost inchiriat acest spatiu comercial catre SC.T.T. SRL. Bacau, al carui administrator era sotul inculpatei, F.B., pentru o chirie de 6 USD/mp./luna si acesta din urma imediat, la 01.11.2002, l-a subinchiriat unei alte societati SC. D. SRL. Bacau, cu pretul de 11 USD/mp./luna, desi subinchirierea fara acordul proprietarului era interzisa expres prin clauza contractuala, iar inculpata desi avea cunostinta de aceasta tranzactie in defavoarea partii civile a carei salariata era si mai mult avea obligatia de serviciu sa urmareasca derularea si executarea contractelor, a permis prejudicierea partii civile.
           Mai mult, deoarece la 29.10.2003 contractul de inchiriere nr. 721 a expirat  inculpata a propus partii civile prin nota de serviciu (fl.66) prelungirea contractului cu aceeasi firma SC. T.T. SRL. Bacau, al carui administrator era sotul inculpatei, F.B., motivand ca acesta a depus cea mai buna oferta. Pentru a motiva acest din urma aspect si astfel a convinge Compania Nationala T. SA, inculpata la data de 29.02.2004 transmite Companiei un fax cu o copie a anuntului dintr-un  ziar privind inchirierea suprafetei de 62 mp., si ulterior inainteaza si niste presupuse oferte din partea unor societati comerciale interesate de inchiriere, respectiv SC.T. SRL. Bacau, SC.V. SRL. Bacau, SC.G. S. SRL. Bacau, oferte cu un pret de pornire sub cel oferit de catre SC.T.T. SRL. Bacau (fl.96, 111-117d.u.p.).
        Din verificarile efectuate, inclusiv adresa nr.231/20.07.2006(fl.93) de la SC. M.B. SRL. Bacau s-a constatat ca anuntul de inchiriere nu a fost publicat in Ziarul de BACAU, asa cum a sustinut inculpata, constatandu-se ca de fapt anuntul reprezinta un fals realizat prin suprapunere-scanare peste alt anunt (fl.96-98). Sustinerile inculpatei in aparare in sensul ca anuntul a fost publicat insa platit nu de societate ci pe numele ei personal nu pot fi retinute deoarece nu are relevanta cine a platit c/v publicarii anuntului, ci ca acel anunt sa fi fost publicat efectiv in presa, or inculpata nu a facut proba in acest sens, ci dimpotriva, asa cum s-a aratat mai sus s-a constat ca de fapt anuntul reprezinta un fals realizat prin suprapunere-scanare peste alt anunt, fals de care aceasta s-a folosit pentru a convinge partea civila sa prelungeasca contractul cu societatea sotului inculpatei.
          Pe de alta parte,  ofertele,  utilizate de inculpata in demersul de a convinge partea civila, al carei angajat era, ca oferta a societatii administrate de sotul sau este cea mai buna,  nu poarta toate datele de identificare ale acestora (relatii ORC.Bacau-fl.100-110), iar ofertele nu sunt nici datate. Mai mult,  audiati fiind administratorii acestor firme, S.  D. si S. M., au aratat ca nu au intocmit si semnat  oferta in numele societatii lor si nici nu au avut cunostinta de anuntul din ziar. Martorul G. I. - administrator al SC. G. SRL. a aratat ca in iarna 2003  a semnat o oferta  dar la solicitarea sotului inculpatei insa fara sa-l intereseze acest spatiu asa se explica si inadvertentele  datelor de identificare.
            Deoarece partea civila este o societate comerciala pe actiuni, organizata in baza Lg.31/1990, chiar daca actionar este statul, se impune retinerea si a prev. art. 258 Cod penal, motiv pentru care s-a admis cererea de schimbare a incadrarii juridice, in baza art. 334 Cod pr. penala.
            Instanta nu a retinut apararea inculpatei in sensul ca prejudiciul este nesemnificativ deoarece cuantumul acestuia nu s-a stabilit raportat la capitalul social al societatii prejudiciate, acest criteriu ducand la diferente de tratament penal in functie de patrimoniul partii vatamate, criteriu neprevazut de legea penala.  Pe de alta parte un prejudiciu infractional retinut de 24.336,40lei RON este suficient de insemnat pentru a indeplini conditia pericolului social.    
             Sub aspectul laturii subiective, inculpata a actionat cu vinovatie sub forma intentiei directe deduse din aceea ca a avut reprezentarea clara a faptelor savarsite si a rezultatului, urmarind producerea acestuia.
             La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanta a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art.72 Cod penal, anume limitele de pedeapsa prevazute de lege, gradul de pericol social generic si concret al faptelor, imprejurarile concrete ale savarsirii acestora, dar si datele personale ale inculpatei, aceasta nefiind cunoscuta cu antecedente penale, insa nu a  avut o  pozitie sincera in fata organelor judiciare.
              Fata de cele aratate anterior, tinand cont si de dispozitiile art.248  C. penal, cu aplicarea art.258 Cod penal si 291 Cod penal, instanta a condamnat pe inculpata la doua pedepse cu inchisoare orientate spre minimul special, de 6 luni respectiv 3 luni, pentru savarsirea infractiunii de “abuz in serviciu contra intereselor publice” si “uz de fals”, pe care in temeiul art. 33 lit. a si 34 lit. b Cod penal  le-a contopit in cea mai grea.
             Instanta a apreciat, in baza acelorasi criterii, ca scopul prevazut de art.52 Cod penal, poate fi atins in privinta inculpatei si fara executarea efectiva a pedepsei si avand in vedere ca sunt intrunite si conditiile prevazute de art. 81 C.penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepselor pe o durata 2 ani si 6 luni, reprezentand termen de incercare, stabilit in conditiile  art.82 Cod penal iar in baza art. 359 C.pr.penala s-a atras atentia inculpatei asupra prev. art. 83 C. penal, a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii.     
          Avand in vedere ca savarsirea faptei s-a consumat inainte de 12.iulie 2006, cand au intrat in vigoare prev. Lg.256/2006 privind modificarea Codului penal, legea veche fiind mai favorabila, instanta nu a aplicat art.71alin.2 si 5 Cod penal.
       Sub aspectul laturii civile, avand in vedere inscrisurile depuse in dosarul de urmarire penala si raportul de expertiza contabila, instanta a apreciat indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale prev. de art.998 cod civil si in consecinta in temeiul art.14 si 346 Cod pr.penala, a admis in parte actiunea civila si a obligat inculpata la despagubiri materiale in suma de 24.336,40lei RON catre partea civila SC. C.N.T.A.R-T. SA, reprezentand diferenta dintre chiria lunara de 11 USD/EURO/mp./luna incasata de catre SC.T.T. SRL. de la SC.D. SRL. si chiria de 6USD/mp./luna facturata de catre inculpata catre SC.T.T. SRL. in perioada noiembrie 2002—octombrie 2003 si iulie 2005-decembrie 2005. suma de 2345,5 lei  nu reprezinta prejudiciu deoarece chiar daca suma nu a fost facturata a fost totusi incasata-pag.5 din raport de expertiza.
Prin decizia penala nr. 286/A  din 16.06.2009, pronuntata in dosarul nr.4885/180/2007 al Tribunalului Bacau s-a dispus in temeiul art. 379 pct. 2 lit. „a” Cod procedura penala, admiterea apelului declarat de Parchetul de le langa Judecatoria Bacau impotriva sentintei penale nr. 347/21.02.2008 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul nr. 4885/180/2007, cu privire la gresita schimbare a incadrarii juridice a faptei inculpatei F. M.
S-a desfiintat sentinta penala apelata sub acest aspect.
S-a retinut cauza spre rejudecare si pe fond:
S-a inlaturat aplicarea dispozitiilor art. 258 Cod penal de la incadrarea juridica.
S-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.
S-a constatat ca apelanta inculpata a avut aparator ales.
In temeiul art. 192 al. 3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat in apelul procurorului au ramas in sarcina acestuia.
 In temeiul art. 379 pct. 1 lit. „b” Cod procedura penala, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta inculpata F. M. impotriva aceleiasi sentinte penale.
In temeiul art. 192 al. 2 Cod procedura penala a fost obligata apelanta inculpata la plata sumei de 100 lei catre stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, instanta de apel a aratat ca  apelul Parchetului de pe langa Judecatoria Bacau este fondat cu privire la gresita schimbare a incadrarii juridice de la prima instanta, pentru urmatoarele considerente:
Din continutul relatiilor inaintate instantei de catre Oficiul National al Registrului Comertului (fila 97- 98 ds. fond) partea civila Compania Nationala de Transporturi Aeriene Romane T. S.A., o societate pe actiuni de tip inchis, cu actionar principal statul roman prin Ministerul Transportului, iar potrivit fisei postului  inculpatei (filele 120-123 ds. urm. penala) rezulta ca atributiile acesteia constau intre cele privind vanzarile si rezervarile de bilete, si cele de:
- emite corect si complet dispozitii de incasare sau plata facturi fiscale, chitante (separat lei si valuta, daca este cazul), polite de asigurare medicala, respectand legislatia in vigoare;
- intocmeste deconturi zilnice de vanzari si/sau restituiri (daca este cazul), pe categorii de documente si de trafic intern/extern), anexeaza documentele justificative, semneaza si stampileaza de intocmit si contrasemneaza emitentii din tura pentru asigurarea unui control operativ;
- aplica pe toate documentele emise manual (pe fiecare fila) stampila de identificare cu codul personal si semnatura;
- se preocupa permanent de imbunatatirea imaginii Companiei T. in relatiile cu beneficiarii e transport aerian, raspunzand cu curtoazie si profesionalism tuturor intrebarilor acestora, afisand un comportament condescendent, politicos si deschis dialogului, contribuind la luarea celei mai bune decizii de catre client;
- respecta si actioneaza pentru aducerea la indeplinire a prevederilor Decretului 209/76,privind aprobarea Regulamentului operatiunilor de casa, precum si a legislatiei si normelor in vigoare;
- conduce evidenta gestionara corecta si la zi a documentelor cu regim special avand in vedere prevederile HG 831/1997, transmise de Directia Financiara cu adresa DF/6070/23.04.1998 precum si notele de informare transmise de Directia Financiara;
- executa orice alte sarcini si lucrari trasat de supervisor, seful de tura si seful de agentie;
- raspunde de gestionarea corecta a formularelor cu regim special (bilete MCO-uri, facturi fiscale, chitantiere, carnete de restituiri, etc.) semnaland orice nereguli constatate;
- raspunde disciplinar, material, contraventional sau penal, dupa caz pentru neindeplinirea corecta sau completa a sarcinilor ce revin functiei si a nerespectarii normelor si reglementarilor interne si internationale si a legislatiei in vigoare.
Asadar, in mod gresit prima instanta a completat incadrarea juridica a faptei inculpatei cu dispozitiile art. 258 cod penal, inculpata fiind functionar public.
Apararea inculpatei a aratat ca dispozitiile legale aplicabile sunt art. 2 din Legea 24/2000 „privind tehnica legislativa” coroborate cu cele cuprinse in art. 2 din Legea 188/1999, privind functionarii publici, ori tribunalul, apreciaza ca Legea 24/2000 nu poate fi aplicabila spetei de fata, avand un caracter de norma speciala si care nu poate contraveni codului penal, respectiv art. 147 si 145 care este o norma generala.
Din fisa postului rezulta ca inculpata avea calitatea de „sef agentie” care se incadreaza categoriei de functionar public prev. de art. 2 din Legea 1878/1999 cu anexa respectiva, pentru punctele 7 sau 8 denumite acolo „sef birou”, sau „sef serviciu”.
Inculpata a solicitat achitarea sa pentru infractiunea de „uz de fals” in baza art. 10 lit. a cod pr. penala considerand ca nu poate exista aceasta infractiune fara inscrisul falsificat.
Urmeaza a respinge acest motiv de apel al inculpatei, intrucat pentru intrunirea elementelor constitutive ale infractiunii de uz de fals sub aspectul laturii obiective este suficient ca inscrisul fals sa fie folosit efectiv, simpla lui detinere nu constituie infractiune de uz de fals si mai este necesar ca inscrisul fals folosit sa aiba aptitudinea de a produce consecinte juridice. Sub aspectul laturii subiective este necesar ca faptuitorul (inculpata) sa fie urmarit, ca prin folosirea inscrisului sa se produca consecinte juridice, nu intereseaza ca s-au produs sau nu acele consecinte.
Din continutul plangerii partii vatamate, s-a retinut ca inculpata a transmis mai multe „oferte” de inchiriere a spatiului, si un anunt in presa locala, catre Bucuresti, inducandu-le acestora ideea ca cea mai avantajoasa oferta era cea venita din partea firmei SC T.T. SRL – administrata de sotul sau (F. B.) cu 6 euro chirie pe luna.
Ori, pe parcursul urmaririi penale, s-au depus la dosar preturile practicate la acel moment de agentiile imobiliare, pentru inchirierea  unui astfel de spatiu comercial, preturi care variau intre 10-26 dolari (filele 117-119 ds. urm. penala) intre anii 2002-2005.
Despre pretul real al inchirierilor in spatiile comerciale bacauane, inculpata nu a instiintat conducerea T., mai mult, a inaintat acestora un tabel provenind de la Serviciul de Taxe si Impozite din cadrul Primariei Bacau – pentru anul 2002, stabilite prin Hotararea Consiliului Local, in care, de fapt se vorbeste despre taxe si tarife si nu despre chirie (fila 71 de urm. penala) – la momentul initial al inchirierii contractului de inchiriere nr. 701/29.10.2002.
Sustinerea inculpatei, la prima instanta, si in apel, ca ofertele de inchiriere nu au fost intocmite de dansa, ca reprezentantii celor trei societati comerciale au trimis direct ofertele lor la Bucuresti, ca nu au „trecut” prin sediul Agentiei T. Bacau, nefiind trimise de dansa. Ori, din studiul raportului de audit intern aflat la filele 47 – 58 urm. penala si a formularului de constatare si raportare a iregularitatilor (filele 12-33 ds. urm. penal) rezulta ca inculpatei i s-a cerut de conducerea T. inaintarea tuturor ofertelor in plic inchis, precum si a anuntului privind inchirierea spatiului intr-un cotidian local. S-a retinut ca inculpata nu s-a conformat acestor reguli, ci a trimis prin fax cele trei oferte, si mai tarziu xerocopia anuntului privind oferta de inchiriere. Din controlul efectuat a rezultat ca inculpata s-a eschivat, in a prezenta auditorilor registrul de casa in care sa figureze inregistrata chitanta de plata a anuntului publicitar, si nici originalul sau copia ziarului (fila 21).
Deci ofertele au fost trimise la Bucuresti de Agentie  fara plic inchis si majoritatea pe faxul agentiei.
Din Actul de acuzare si din motivarea hotararii primei instante, nu rezulta si nimeni n-a sustinut ca cele trei oferte ar fi fost scrise de inculpata – asa cum arata dansa – fiind stabilit faptul ca administratorii celor trei societati  SC T.T., V. SRL si G. – au semnat asa zise oferte, despre care acestia nu-si mai amintesc, insa cert este ca de obtinerea  acestor semnaturi s-a ocupat sotul inculpatei (filele 111-116 ds. urm. penala).
Prin rechizitoriul nr. 1564/27.04.2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria Bacau s-a dispus scoaterea de sub urmarirea penala a invinuitului F. B. sub aspectul savarsirii infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata prev. de art. 290 cod penal si uz de fals prev. de art. 291 cod penal, intrucat din cercetari nu a rezultat faptul ca infractiunile ar fi fost savarsite de acesta, insa cercetarile continua, dispunandu-se prin acelasi rechizitoriu disjungerea cauzei fata de  A.N. cu privire la infractiunile prev. de art. 290 cod penal.
Inscrisul fals in materialitatea sa exista, a fost folosit, trimitandu-l conducerii T., din compararea acestui „anunt” se observa cu usurinta ca este copia  unei pagini din „Ziarul de Bacau” fiind contrafacut doar anuntul de la rubrica inchirieri – „oferte”.  Ca un astfel de anunt nu s-a publicat in acest cotidian rezulta cu certitudine din adresa oficiala inaintata de conducerea SC M. SRL Bacau catre Serviciul politiei Transporturi  Bacau (fila 93 ds. urm. penala) adresa ce are caracterul unui inscris oficial si al carui continut nu se bazeaza pe „memoriile lucratorilor” – si care in opinia sa arata ca nu are nici un fel de forta probanta si de aceea nu ar trebui luata in considerare. Pentru gasirea „originalului” s-au consultat si exemplarele aflate in arhiva Bibliotecii Judetene C Sturza Bacau incheindu-se si un proces verbal in acest sens (fila 95), fara insa a se gasi originalul anuntului trimis conducerii T., ci doar originalul dupa care s-a facut acel fals al nr. din 28.02.2004.
Se apara inculpata ca pentru intrunirea elementelor constitutive ale infractiunii de „abuz in serviciu contra intereselor publice” prev. de art. 248 cod penal, trebuie sa existe o tulburare insemnata bunului mers al societatii, sau o paguba patrimoniului acesteia, si ca aceasta paguba trebuie sa aiba o anumita insemnatate, ceea ce nu este cazul, pentru SC T..
Tribunalul nu a putut retine aceasta aparare, atata timp cat partea vatamata a inteles sa se constituie parte civila in cauza, efectuandu-se in acest sens doua expertize contabile (la urm. penala si in apel).
Valorile rezultate in urma intocmirii expertizelor sunt identice de 24.336,40 ron (filele 128-147 urm. penala si filele 84-92 ds. apel).
Inculpata a atatat ca, valoarea acestui prejudiciu este infim raportat la patrimoniul companiei, ca ar reprezenta o paguba adusa acesteia de 0,001%, astfel ca se justifica aplicarea unei amenzi administrative odata cu achitarea sa, in baza art. 18/1 cod penal.
Tribunalul insa, a considerat ca inculpata nu poate beneficia de o astfel de achitare raportat nu numai la valoarea prejudiciului produs ci prin intreaga sa activitate infractionala, prin atitudinea de care a dat dovada incalcand fisa postului, deontologia profesionala creand premisele obtinerii in favoarea familiei sale si a sotului sau) de venituri ilegale, incalcand obligatiile de loialitate, fidelitate, asumate la semnarea fisei postului prin subinchirierea aceluiasi spatiu decat SC T.T. la 11 dolari m.p. catre D. SRL (lucru interzis chiar prin art. 9 din contractul de inchiriere nr. 721/29.10.2002, prin functionarea in continuare a societatii dupa expirarea contractului aratat mai sus.
Sub aspectul laturii civile, inculpata a solicitat reducerea despagubirilor asa cum a fost obligata de prima instanta, considerand ca ar putea fi obligata, eventual doar la plata sumei de 9609 lei aferenta perioadei VII.2005-XII.2005 (diferenta dintre chiria platita de SC T.T. catre T. de la SC D., in perioada valabilitatii contractului de participatiune nr. 10/01.07.2005).
In apararea sa, a aratat ca initial, la incheierea primului contract nr. 701/29.10.2002 intre SC T.T. SRL (administrata de sotul sau F. B.) si Compania T., acestia din urma nu i-au solicitat prezentarea anuntului de inchiriere intr-un cotidian sau alte oferte.
Din studiul formularului de constatare si raportare a iregularitatilor si a raportului de audit intern, s-a retinut ca inculpata a transmis oferta de inchiriere a spatiului (urmare a achitarii debitului fostei societati R. de catre SC T.T.) la acelasi pret avut de R. cu T., adica 6 dolari m.p., inducand in eroare conducerea societatii T. prin prezentarea acelui tabel apartinand Primariei Bacau (cu taxe si impozite, fil 71 ds. urm. penala) din care trebuia sa se inteleaga ca pretul oferit de T.T. de 6 dolari/m.p. este avantajos pentru firma.
Ca s-a achitat sau nu debitul restant al SC R. de catre SC T.T. catre T., nu este sigur, de vreme ce pe rolul instantei (Tribunalul Bucuresti – Sectia Comerciala se gaseste o actiune promovata de SC D. SRL Bacau impotriva Companiei T., in continutul careia se arata ca de fapt, ea este societatea care a achitat aceste debite restante, a suportat toate cheltuielile legale de renovarea Agentiei T. – Bacau, ca urmare a incheierii contractului de colaborare la 1.12.2002 cu SC T.T.
Asadar, s-a apreciat nejustificata cererea inculpatei de a inlatura prejudiciile produse, corespunzatoare perioadei XI.2002-X.2003.
In asigurarea dreptului la aparare, tribunalul a incuviintat efectuarea, in apel, a unei expertize contabile cu obiectivele aratate de inculpata. Din compararea celor doua expertize contabile efectuate la urmarirea penala (filele 127-148, expert H. I.) si filele 84-92 ds. tribunal expert D. E.),s-a observat ca valorile rezultate sunt identice, atat cele privind diferenta intre chiria de  11 dolari perceputa de la SC D. de catre T.T. si cea de 6 dolari platita  de aceasta din urma catre T., precum si valoarea utilitatilor nefacturate pe ambele perioade XI.2002 – X.2003 si VII.2005 – XII.2005.
Parchetul de pe langa Judecatoria Bacau a criticat hotararea si sub aspectul netemeiniciei, apreciind ca pedeapsa aplicata inculpatei este excesiv de blanda raportat la activitatea infractionala a acesteia.
Tribunalul a considerat insa, ca in cauza, s-a facut o justa aplicare a criteriilor de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 cod penal, si ca nu se impune majorarea pedepsei pentru inculpata. Este adevarat ca a avut o atitudine nesincera pe parcursul urmarii penale si la prima instanta nerecunoscand savarsirea faptelor dar, raportat la lipsa antecedentelor penale, la atitudinea sa oarecum loiala fata de SC T. dandu-si demisia din functie, la valoarea prejudiciului  creat, la lipsa unei supravegheri mai stricte din partea companiei, a conducerii firmei din Bucuresti, care a dus la o perpetuare a starii de fapt  (materializat de exemplu, prin lipsa oricarui act aditional la contractul initial nr. 721/29.10.2002 de prelungire a  inchirierii intre SC T.T. si T., ceea ce a dus la functionarea in continuare a primei societati in cadrul spatiului si implicit si a si a facturilor emise fara existenta unui contract reinnoit periodic), deficiente de care se face vorbire si in raportul de audit intern si a acelui formulat de constatare si raportare a iregularitatilor intocmite de partea vatamata (filele 23-24 ds. urm. penala), tribunalul a respins acest motiv de apel, considerand ca pedeapsa aplicata si modalitatea executarii ei sunt suficiente pentru atingerea scopului educativ al pedepsei.
Pe de alta parte, nici motivul de apel al inculpatei, cel de achitare, in baza art. 18/1 cod penal nu a fost primit si admis raportat nu numai la valoarea prejudiciului produs ci prin intreaga sa activitate infractionala, prin atitudinea de care a dat dovada incalcand fisa postului, deontologia profesionala creand premisele obtinerii in favoarea familiei sale si a sotului sau) de venituri ilegale, incalcand obligatiile de loialitate, fidelitate, asumate la semnarea fisei postului prin subinchirierea aceluiasi spatiu decat SC T.T. la 11 dolari m.p. catre D. SRL (lucru interzis chiar prin art. 9 din contractul de inchiriere nr. 721/29.10.2002, prin functionarea in continuare a societatii dupa expirarea contractului aratat mai sus.
Pentru toate considerentele expuse, instanta, in temeiul art. 379 pct. 2 lit. „a” Cod procedura penala, a admis apelul declarat de Parchetul de le langa Judecatoria Bacau impotriva sentintei penale nr. 347/21.02.2008 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul nr. 4885/180/2007 cu privire la gresita schimbare a incadrarii juridice a faptei inculpatei F. M. A desfiintat sentinta penala apelata sub acest aspect. A retinut cauza spre rejudecare si pe fond,a inlatura aplicarea dispozitiilor art. 258 Cod penal de la incadrarea juridica. Va mentinut celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate. A constatat ca apelanta inculpata a avut aparator ales. In temeiul art. 379 pct. 1 lit. „b” Cod procedura penala, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta inculpata F, M, impotriva aceleiasi sentinte penale.
In cauza a formulat recurs in termen legal inculpata, care critica prin aparatorul ales decizia pronuntata in apel pentru urmatoarele motive:
A considerat ca in mod gresit instanta a admis apelul Parchetului intrucat in speta nu am avut calitatea de functionar public, astfel incat in cauza trebuiau retinute si prevederile art.258 C. pen.  Asa cum a aratat si in concluziile scrise in continutul rechizitoriului, Ministerul Public nu da nici o argumentatie in ceea ce priveste „calificarea mea" ca functionar public, avand in vedere postul ocupat - sef Agentie T..
Teoria ca, datorita faptului ca am exercitat o insarcinare retribuita in serviciul unei societati comerciale la care statul este actionar majoritar, as fi functionar public, nu poate fi primita. Aceasta calificare era data in vechea formulare a art.147 din Codul penal si nu in cea actuala. Pe de alta parte reglementarea actuala, apreciaza ca functionarul "public este persoana care exercita o insarcinare in serviciul unei autoritati publice, institutie publica, institutii sau alte persoane juridice de interes public. Agentia T. Bacau (care se ocupa cu vanzarea de bilete si rezervari) nu se gaseste in aceasta enumerare (nu este nici institutie publica, nici   autoritate   publica). Considera  ca  nu  este    nici persoana juridica de interes public, avand in vedere activitatea specifica -vanzarea de bilete si rezervarea de locuri pentru avioanele companiei T., (mai ales ca in prezent T. nu mai detine in materie de zboruri, monopolul pe piata, fiind si alt companii romanesti cu aceeasi activitate, ex. C., B.A. etc, sau straine, ce desfasoara zboruri  in Romania (S.A., L., A.F, TAP etc).
Pe de alta parte, in sistemul nostru de drept, normele se elaboreaza si se interpreteaza intr-o formula unitara, institutiile si principiile se coreleaza si se completeaza reciproc si nu pot cuprinde definitii sau terminologii contradictorii unele fata de altele (in functie de legea care le prevede). Ca este asa, rezulta expres din art.2 din Legea nr.24/27.03.2000 privind tehnica legislativa, care impune „sistematizarea, verificarea si ordonarea legislatiei".
In acest context, art.147 C. pen. cu trimitere la art. 145 C. pen.(articol ce da o definitie larga a termenului de public si functionar public) trebuie interpretate in stransa legatura cu Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarului public care prin articolul 2 da o definitie expresa si precisa a notiunii de functionar public. Or, din acest punct de vedere, inculpata arata ca nu mai este functionar public intrucat nu am indeplinit o publica asa cum este ea definita in Legea nr. 188/1999. In aceste conditii in mod gresit Tribunalul a admis apelul Parchetului si a  inlaturat aplicarea dispozitiilor art.258 Cod penal.
 In ceea ce priveste apelul declarat de inculpata, aceasta a  solicitat casarea sentintei atacate si pe fond achitarea, intrucat in mod gresit acesta a fost respins de Tribunalul Bacau.
Asa cum a aratat si in concluziile scrise, pe fondul infractiunilor pentru care a fost trimisa in judecata, in ceea ce priveste infractiunea uz de fals, se impunea achitarea in temeiul art.10 lit.a. C.pr.pen.
Pentru ca sa existe infractiunea de uz de fals, trebuie sa existe in primul rand, un inscris falsificat.
Se sustine ca inscrisul falsificat, ar fi un extras din Ziarul de Bacau 29.02.2004, falsificat prin  suprapunerea  unui anunt. Aceasta chestiune nu a fost dovedita, intrucat nu a fost depus la dosar originalul ziarului din data respectiva pentru a putea fi comparat cu asa-zisa fotocopie falsificata, o chestiune absolut surprinzatoare stiindu-se faptul ca originalele ziarelor se pastreaza in arhiva acestora si sunt depuse la Biblioteca. Adresele de la S.C. „M." SRL si „Z. de B." (cum ca anuntul nu a fost publicat) nu pot fi luate in considerare intrucat personalul se schimba sau poate dupa trecerea a 2-3 ani sa nu-si mai aminteasca. Prezentarea originalului ce permitea analizarea acestuia, era singura posibilitate de a dovedi daca infractiunea de fata exista sau nu si pe cale de consecinta si infractiunea de uz de fals.
In concluzie nu s-a dovedit existenta acestei infractiuni si se impunea achitarea.
Pe marginea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice, elementul material al acestei infractiuni ar consta (asa cum rezulta din pag. 4 aliniat ultim din Rechizitoriu) in ofertele intocmite, anuntul din Ziarul de Bacau si nota trimisa Companiei T., in vederea reinnoirii contractului de inchiriere.
In ceea ce priveste ofertele de inchiriere (filele 111, 113, 115 dosar urmarire penala), sustine ca acestea nu au fost intocmite de ea, fapt ce alta din tot materialul de urmarire penala precum si declaratiile martorilor (filele 54, 55, 73 dosarul Judecatoriei). Au fost facute de alte
persoane reprezentanti ai persoanelor juridice si trimise de acestia direct la Bucuresti. Aceste oferte nu au „trecut" prin sediul Agentiei T. Bacau si nu au fost trimise de dansa, astfel incat acest aspect este mentionat eronat in Rechizitoriu.
Referitor la anuntul din Ziarul de Bacau (ceea ce face ca uzul de fals  sa reprezinte si element material al art.248 C.pen.) pentru considerentele pe care le-am aratat mai sus nu poate fi element material laturii obiective al acestei infractiuni.
In sfarsit, nota trimisa Companiei T. era o propunere in care aratat necesitatea incheierii contractului de inchiriere, ramanand la latitudinea Companiei sa o accepte sau nu.
In concluzie, a considerat ca nu am savarsit nici o  fapta care sa imbrace elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu.
Sub un alt aspect, art.248 priveste necesitatea unei tulburari insemnate a bunului mers al unitatii (ceea ce nu este cazul aici) sau o paguba patrimoniului acesteia. Folosind notiunea de paguba, atat doctrina cat si practica judiciara (Octavian Loghin, Tudorel Toader -Drept penal roman, Partea speciala, pag.322) a considerat ca aceasta trebuie sa aiba o anumita insemnatate, sa afecteze destul de serios patrimoniul.
  Or, in ceea ce priveste felul in care a fost calculata paguba prin raportul de expertiza, se impun niste precizari.
   In rechizitoriu (pag.5) se apreciaza ca prejudiciul in suma de 26.682 ron, este format din 2345,5 ron - utilitati nefacturate si 24336,4 ron - diferenta calculata prin diferenta dintre chiria de 11 USD/mp/luna, respectiv 11 euro/mp/luna incasata de catre S.C. „T.T." - de la S.C. „D." SRL si chiria de 6 USD/mp/luna facturata de catre S.C. „T." SRL de invinuita F. M. in perioadele noiembrie 2002 - octombrie 2003 si iulie 2005 - decembrie 2005.
  In ceea ce priveste suma de 2345,5 ron (utilitati nefacturate) aceasta nu reprezinta un prejudiciu, intrucat asa cum spune expertul (pag.5 alin.l Raport de expertiza) acestea, desi nu au fost facturate au fost incasate. Asadar, chiar daca a neglijat si nu a emis la timp facturile,  sumele  au  intrat in contul Companiei  T.. Astfel, expertul a aratat ca a facturat utilitati de 13.304,5 ron si a incasat contravaloarea utilitatilor de 15.672 ron, diferenta de 2.345,5 ron fiind nefacturata, dar incasata.
In ceea ce priveste suma de 24.336,4 ron, aceasta este calculata pentru 2 perioade: noiembrie 2002 - octombrie 2003 si iulie 2005 -decembrie 2005, in considerarea faptului ca pentru aceste perioade, daca ofertele celorlalti erau mai bune, T. putea sa perceapa o chirie mai mare decat cea stabilita cu S.C. „T.T.".
Dar aici trebuie facuta o precizare: suma de 14.728 ron aferenta perioadei noiembrie 2002 - octombrie 2003 nu poate fi retinuta ca prejudiciu. Aceasta, intrucat la incheierea contractului 721/29.10.2002 Compania T., nu  a conditionat incheierea acestuia de prezentarea celei mai bune oferte, cum a facut ulterior cand a discutat prelungirea lui.
Dupa ce a reziliat contractul cu firma S.C. „R." SRL a incheiat direct contractul cu S.C. „T.T." SRL fara nici o conditie preliminara. Expertul spune la pag.2 si pag.3 (alineatul final al obiectivului 1) ca responsabilitatea derularii si finalizarii inchirierii spatiului firmei S.C. „T.T." SRL ii revenea proprietarului T. SA si nu subsemnatei. Asadar, pentru contractul incheiat in noiembrie 2002 - octombrie 2003 Compania T. nu m-a pus nici sa public vreun anunt in ziar, nici nu a dorit oferte cu cel mai bun pret, ci a incheiat contractul in mod direct.
In aceste conditii, suma de 14.728 ron nu are nici o legatura de cauzalitate cu faptele retinute in rechizitoriu si nu poate constitui un prejudiciu, ramanand doar suma de 9609 ron aferenta perioadei iulie 2005-decembrie 2005. Revenind la problema importantei catimii „pagubei" pentru a observa in ce masura aceasta afecteaza patrimoniul partii vatamate, pentru a stabili daca sunt indeplinite conditiile prevazute de art.248 C.pen., aici a apreciat ca trebuie sa ne raportam la capitalul social al SC T. SA.
Or, capitalul social al partii vatamate este de 1.621.878.192, 78 ron, la care se adauga aport in natura in suma de 577.210 ron, rezultand un total de 1.622.455.402,78 ron.
Din acesta, „prejudiciul" de 9.600 ron reprezinta 0,00059% , infim fata de patrimoniul companiei.
Chiar si daca luam in considerare suma de 24.336 ron, procentul este tot infim (0,001%).
Asadar, pretinsa paguba este minora in raport de patrimoniul partii vatamate, astfel incat, consider ca nu sunt indeplinite conditiile de la art.248C.pen.,sub aspectul rezultatului pretinsei infractiuni. In concluzie, se impunea achitarea in temeiul art.10 lit.d) C.pr.pen.
In conditiile in care se trece peste apararile facute, a considerat ca pericolul social al faptei nu este atat de grav, impunandu-se aici aplicarea prevederilor art.18 C.pen. sau orientarea spre o pedeapsa mai blanda decat cea aplicata de instanta de apel.
De asemenea, in ceea ce priveste latura civila se impunea inlaturarea sumei de 14.728 ron din despagubirile acordate, intrucat aceasta este aferenta perioadei noiembrie 2002 - octombrie 2003. Asa cum am aratat mai sus, nici unul din elementele materiale ce formeaza latura obiectiva asa cum a fost retinuta de Parchet nu au fost efectuate in aceasta perioada. Ofertele de inchiriere, asa-zisul anunt falsificat si nota trimisa companiei T. sunt ulterioare datei de 29.10.2003.
In aceste conditii se impunea a se retine ca dauna doar suma calculata pentru contractul derulat in perioada iulie 2005 - decembrie 2005, adica 9609 ron. In concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate, respingerea apelului Parchetului, admiterea apelului inculpatei si schimbarea sentintei penale in sensul celor aratate mai sus.
Analizand actele si lucrarile dosarului, precum si decizia penala recurata, prin prisma motivelor invocate in termenul dispus in art. 385/10, alin. 2 C. pr. penala, precum si a celor care pot fi luate in considerare din oficiu potrivit art.385/9, alin. 3 C. pr. penala, Curtea de Apel retine urmatoarele:
Instanta de apel a apreciat in mod corect ca din probele administrate legal de catre prima instanta rezulta situatia de fapt redata in considerentele sentintei penale apelate si vinovatia inculpatei. De asemenea, in cursul judecarii apelului s-a mai efectuat o expertiza contabila, concluziile acesteia fiind identice cu cele cuprinse in expertiza administrata la urmarirea penala.
Curtea de Apel Bacau nu poate fi de acord cu primele instante in ceea ce priveste calitatea inculpatei si calificarea partii vatamate in raport de notiunile juridice de „public” si „functionar public” asa cum sunt ele explicate in prevederile art.145 si 147 C. penal.
Compania N. T. A. R.-„T.” SA este o societate comerciala pe actiuni, regimul sau juridic fiind guvernat de reglementarea generala in materia societatilor comerciale.
Ordonanta Guvernului nr. 45/1997 prin care este infiintata o califica in acest mod, drept societate comerciala, precizand chiar la art.3 ca aceasta poate fi privatizata in intregime, cu respectarea unor reguli de structura a actionariatului.
Tinand seama ca in tot cuprinsul ordonantei nu se face referire la notiunea de „ interes public”, simplul fapt ca statul este actionar majoritar nu-i confera caracter „public”. In consecinta, instanta de recurs constata ca partea civila este o persoana juridica de interes privat, cu un obiect de activitate stabilit prin art.4 din actul normativ mentionat, completat prin statutul societatii, obiect ce nu difera cu nimic de cel al altor societati comerciale cu acelasi profil, de transport aerian.
Prin urmare, Compania T. nu se incadreaza in subiectul pasiv calificat cerut de textul incriminator prevazut de art.248 C. penal, dupa cum nici inculpata nu are calitatea de functionar public. In aceste conditii, fapta de abuz in serviciu, ce constituie obiect al judecatii, se circumscrie continutului constitutiv al infractiunii prevazute de art.246 c. penal, pentru care nu se cere calificarea subiectului pasiv al infractiunii.
Intrucat angajatorul inculpatei nu face parte din entitatile aratate in cuprinsul art.145 C. penal, nici inculpata nu are calitate de functionar public, dispozitiile art.147, alin.1 C. penal realizand o legatura directa de conditionare cu primul text de lege amintit.
In concluzie, se impune retinerea cauzei legale de reducere a limitei maxime a pedepsei prevazute de art. 258 C. penal.
De altfel, incadrarea juridica realizata de prima instanta este una contradictorie, angajatorul fiind „ public” iar angajatul „privat”, ceea ce prevederile art.147 C. penal exclud.
Fata de cele aratate se impune schimbarea incadrarii juridice a faptei de abuz in serviciu pentru care inculpata a fost trimisa in judecata, noua calificare fiindu-i favorabila, limitele de pedeapsa situandu-se intre 6 luni si 2 ani inchisoare.
In ceea ce priveste celelalte motive de recurs invocate de inculpata, prin aparatorul ales, Curtea apreciaza ca sunt nefondate, pentru urmatoarele motive:
- in dosarul de urmarire penala (fl.97-99) se regasesc copii certificate ale originalelor editiilor apartinand cotidianului local „Ziarul de Bacau” din zilele de 27 si 28.02.2004, respectiv 01.03.2004, iar in cuprinsul acestora instanta de recurs nu constata existenta anuntului de care inculpata se prevaleaza ca ar fi unul real. Prin urmare, ceea ce a transmis recurenta la Bucuresti reprezinta un fals, de natura a produce efecte juridice, astfel nu ar fi fost folosit de inculpata in fata angajatorului;
- recurenta nu a fost trimisa in judecata pentru ca ar fi intocmit ofertele de inchiriere si nici nu a fost condamnata pentru aceasta fapta;
- asa cum s-a aratat mai sus, inculpata stia ca anuntul din ziar este fals, tocmai pentru ca nu-l daduse si nu-l achitase, nici personal, nici in numele angajatorului, insa a folosit acest anunt (f.93 si 94 dup);
- sustinerea inculpatei in sensul ca decizia de inchiriere apartinea Companiei T. este reala, insa obligatiile de serviciu impuneau acesteia sa realizeze o informare corecta pe baza careia sa se ia o hotarare cat mai avantajoasa pentru proprietarul spatiului de inchiriat. Or, inculpata este sotia administratorului societatii care a inchiriat spatiul, acesta subinchiriindu-l imediat la un pret aproape dublu altei societati.
In aceste conditii, instanta de recurs considera ca recurenta nu a actionat in interesul material al angajatorului, dimpotriva, a urmarit obligarea de avantaje financiare facile de catre SC ”T.T.”;
- avand in vedere schimbarea de incadrare juridica preconizata, Curtea apreciaza ca suma de 24.336,4 lei, la nivelul monetar al anilor 2003 si 2005,constituie o vatamare materiala mai mult decat suficienta pentru patrimoniul angajatorului, pentru ca fapta inculpatei sa prezinte o periculozitate ce depaseste limitele unei simple abateri disciplinare;
- condamnarea inculpatei este restransa la fapta care a generat prejudiciul material la care a si fost obligata sa-l repare, plata utilitatilor realizandu-se de catre debitor;
- desi activitatea infractionala a inculpatei s-a desfasurat pentru 2 perioade distincte, in care au fost in vigoare contractele de inchiriere cu SC ”T.T.”, instanta de recurs nu poate face aplicarea art.41, alin.2 C. penal direct in recursul inculpatei. Chiar daca pentru perioada noiembrie 2002- octombrie 2003 angajatorul nu a solicitat prezentarea mai multor oferte, Curtea retine, asa cum a motivat si mai sus, ca sotul inculpatei a incasat o diferenta de 5 $ + TVA pentru fiecare luna pe mp., in conditiile in care sotia sa avea o obligatie de serviciu evidenta in a proteja interesele companiei al carei sef de agentie era. Inculpata recunoaste ca avea cunostinta de pretul de subinchiriere, stia si de clauza de interzicere a sublocatiunii, insa a urmarit ca societatea sotului sau sa incaseze diferenta, facand inclusiv demersuri de prelungire sau reinnoire a contractului de inchiriere;
- valoarea pagubei este insemnata, nu raportat la capitalul social al partii civile, criteriu invocat de inculpata nefiind unul reprezentativ. Periculozitatea faptei nu depinde atat de marimea sau puterea financiara a celui pagubit, cat de conditiile social-economice concrete existente la data faptelor. Avand in vedere ca diferenta imputata inculpatei reprezinta aproape inca o data chiria pe care o percepea Compania T., rezulta ca valoarea ei prezenta destula importanta pentru  proprietarul acelui spatiu.
- Asa cum s-a aratat mai sus, paguba este una importanta, iar inculpata nu a aratat ca a constientizat efectele antisociale.
In aceste conditii, nu se poate aprecia ca infractiunile comise au un impact atat redus asupra societatii, incat sa fie aplicabile prevederile art.18/1 C.penal.
In ceea ce priveste individualizarea judiciara a pedepselor acestea sunt proportionale cu gradul de pericol social al faptelor si consecintele produse, dar si cu datele ce caracterizeaza persoana inculpatei, care nu a recunoscut activitatea infractionala, ceea ce denota ca nu a inteles la adevarata sa valoare relatiile sociale pe care legea penala le ocroteste. In aceste conditii, o reducere a cuantumului pedepselor, sunt limita minimului special prevazut de lege, nu se justifica.
Hotararea pronuntata de instanta de fond este legala si temeinica si sub aspectul rezolvarii laturii civile a cauzei.
Partii civile i-au fost acordate despagubiri sub forma daunelor materiale reprezentand contravaloarea diferentei de chirie cu care a fost prejudiciata prin activitatea inculpatei, adica tocmai pretul ce a fost stabilit pe piata libera a chiriilor comerciale.
Pentru aceste considerente, constatandu-se intemeiat motivul de recurs invocat de recurenta in ceea ce priveste calitatea in care a actionat si calificarea angajatorului in raport de prevederile art.145 C. penal, in baza art.385/15, pct.2 lit. d C. pr. penala, se va admite recursul declarat de inculpata si se va casa decizia penala recurata in totalitate si sentinta penala a Judecatoriei Bacau, numai in ce priveste gresita incadrare juridica in infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, se va retine cauza spre rejudecare sub acest aspect si se va dispune schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice in infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, cu mentinerea pedepselor stabilite pentru fiecare infractiune si pedeapsa rezultanta aplicata in cauza.
Se vor mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale mentionate.