Revendicare imobil preluat abuziv. Buna credinta a subdobanditorului

2. Revendicare imobil preluat abuziv. Buna credinta a subdobanditorului

Drept civil

       Art. 480 C. civ., Decretul 92/50; art.1 Protocol 1 Conventia
Europeana a Drepturilor Omului, Legea nr. 10/2001

Diminuarea vechilor atingeri este benefica si necesara, insa se retine ca aceasta nu trebuie sa creeze noi prejudicii disproportionate sub forma suportarii de catre persoanele care si-au dobandit bunurile cu buna credinta a ponderii responsabilitatii statului care a confiscat in trecut aceste bunuri.

Curtea de Apel Bacau – Sectia civila, minori si familie,
conflicte de munca si asigurari sociale
Decizia civila nr. 97 din 14 octombrie 2009

Prin sentinta civila nr. 1150 din 10.12.2008, pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr. 6/110/2004, s-a dispus:
- admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratele: Consiliul Local Bacau, SC T. SA –Bacau si Primaria Municipiului Bacau si, in consecinta, s-a respins actiunea in revendicare formulata de reclamanta S. I. M. in contradictoriu cu aceste parate ca fiind introdusa impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.
- respingerea exceptiei inadmisibilitatii actiunii ca nefondata.
- admiterea in parte a actiunii in revendicare, cum a fost precizata, formulata de reclamanta S. I. M. in contradictoriu cu parata –reclamanta Asociatia de Caritate „B” Bacau si paratii M. A., M. A., M. E. si M. M. cu consecinta obligarii paratei – reclamante Asociatia de Caritate „B” si a paratilor persoane fizice sa lase reclamantei in deplina proprietate si linistita posesie imobilul din Bacau str.., nr..., compus din casa si teren in suprafata de 482,5 mp - astfel cum a fost individualizat in schita anexa la raportul de expertiza intocmit de expert A. G.
- admiterea cererii de chemare in garantie formulata de parata - reclamanta Asociatia de Caritate „B” Bacau in contradictoriu cu paratii C. E., M. D. si C. C., cu consecinta obligarii paratilor mentionati sa plateasca paratei-reclamante suma de 339.480 lei cu titlu de pret actualizat.
- admiterea cererii reconventionale formulata de parata – reclamanta in contradictoriu cu reclamanta S. I. M. cu consecinta obligarii reclamantei parate sa plateasca paratei – reclamante suma de 131.065 lei cu titlu de contravaloare imbunatatiri.
- instituirea unui drept de retentie in favoarea paratei - reclamante pentru imobilul din Bacau str.. nr., pana la plata contravalorii imbunatatirilor de catre reclamanta.
- respingerea ca prematur formulat a capatului de cerere din actiunea principala precizata privind evacuarea paratilor Asociatia de Caritate „B”, M. A., M. A., M. E. si M. M.
Au fost obligati paratii C. E., M. D. si C. C. la plata sumei de 7000 lei cheltuieli de judecata catre parata reclamanta Asociatia de Caritate „B”.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Tribunalul a avut in vedere urmatoarele:
Prin actiunea inregistrata initial cu nr. 17499/1998 pe rolul Judecatoriei Bacau reclamanta S. I. M. a chemat in judecata paratii Consiliul Local Bacau, Primaria Bacau, SC Termloc SA Bacau solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa oblige paratii sa restituie in natura imobilul din Bacau, strada O., nr. (fost O. nr. si O.), compus din constructie si terenul aferent care a fost nationalizat de autoritatile comuniste de la unchiul sau, defunctul I. M.
Ulterior, la cererea reclamantei au fost introdusi in cauza paratii C. E., C. C., M. D., Asociatia Crestina de Caritate si Ajutor B., M. M., M. A., M. A. si M. E., solicitandu-se evacuarea din imobil a ultimilor cinci parati.
Parata Asociatia Crestina de Caritate si Ajutor B. a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat contravaloarea imbunatatirilor efectuate la imobilul in litigiu, instituirea unui drept de retentie asupra imobilului in litigiu. Aceeasi parata a formulat si cerere de chemare in garantie pentru evictiune fata de paratii C. E., C. C., M. D. solicitand obligarea acestora la plata pretului actualizat in cazul admiterii actiunii principale
Prin sentinta civila nr. 5029/28.06.2000 a Judecatoriei Bacau s-a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bacau, fata de valoarea rezultata la expertiza imobilului.
Prin sentinta civila nr. 345 din 18.09.2001 pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr. 8264/2000 a fost respinsa actiunea in revendicare pe motiv ca reclamanta nu a facut dovada dreptului de proprietate al autorului sau, solutia fiind mentinuta prin decizia civila nr. 11 din 13 martie 2002 a Curtii de Apel Bacau.
Prin decizia civila nr. 1514 din 25 februarie 2004 a ICCJ a fost admis recursul reclamantei, au fost casate hotararile anterioare si a fost trimisa cauza spre rejudecare in vederea efectuarii uni nou raport de expertiza tehnica pentru identificarea imobilului.
In rejudecare cauza a fost inregistrata cu nr. 6/110/2004.
La termenul din data de 27.10.2004 reclamanta a adus precizari la actiune. S-a aratat ca imobilul a fost preluat prin decretul de nationalizare nr. 92/1950, insa acesta a fost gresit aplicat deoarece unchiul sau, defunctul I. M., nu facea parte din categoria persoanelor vizate de acel act normativ, preluarea facandu-se fara titlu, statul roman nu a dobandit un drept de proprietate valabil.
Cu privire la contractele de vanzare cumparare s-a aratat ca prima vanzare s-a facut in 1973 catre C. C., aceasta fiind lovita de nulitate absoluta si s-a solicitat constatarea nulitatii actelor de vanzare succesiva.
Prin incheierea din 16.02.2005 s-a dispus disjungerea capetelor de cerere privind anularea contractelor de vanzare cumparare si a fost declinata competenta de solutionare a cererii disjunse catre Judecatoria Bacau.
In cauza au fost intocmite doua rapoarte de expertiza contabila judiciara si un raport de expertiza tehnica constructii prin care a fost stabilita suma actualizata a pretului de achizitie a imobilului de Asociatia Crestina de Caritate si Ajutor B. si valoarea actualizata a imbunatatirilor aduse acesteia.
A fost efectuat si un raport de expertiza tehnica topo-cadastru prin care a fost identificat imobilul in litigiu.
Procedand la analiza intregului probatoriu administrat in cauza instanta a retinut urmatoarele:
Dupa cum rezulta din contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 5522/17.10.1933 autorul reclamantei, defunctul M. I. a dobandit in proprietate imobilul din Bacau, strada O., fost nr... bis, compus din casa si teren in suprafata de 780 mp.
Potrivit procesului verbal intocmit la 22.04.1950 autoritatile comuniste au preluat imobilul de la M. I. in aplicarea decretului de nationalizare nr. 92/1950. Aceasta deposedare a fost abuziva chiar si dupa decretul de nationalizare mentionat emis de autoritatile statului totalitar comunist intrucat autorul reclamantei era medic, categorie exceptata de la aplicarea respectivului act normativ. Prin urmare, imobilul a fost preluat fara titlu, statul nedobandind un drept de proprietate asupra acestuia in conditiile legii, imprejurare care deschide reclamantei calea revendicarii in conditiile dreptului comun, fata de dispozitiile legii 112/1995 si HG 11/1997.
Dupa cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. 1793 din 27.05.1002 reclamanta este unica mostenitoare a sotilor M. I. si M. In acest sens sunt nejustificate apararile paratilor, intitulate impropriu exceptia neacceptarii in termen a mostenirii.
Ulterior, prin contractul din 18.10.1973 imobilul a fost vandut de catre stat lui C. Petru, ai carui mostenitori sunt paratii C. E., C. C., M. D. Acestia din urma au instrainat imobilul catre parata Asociatia Crestina de Caritate si Ajutor B. prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 13134 din 11.08.1997.
In prezent in imobil se afla sediul acestei parate si locuiesc paratii M. M., M. A., M. A. si M. E.
Potrivit raportului de expertiza intocmit de expert A. G. imobilul in litigiu a fost identificat in Bacau, strada O. nr. fiind unul si acelasi cu cel de la nr... bis din anul 1933, de-a lungul anilor numarul acestui imobil suferind mai multe modificari. Acelasi expert a concluzionat ca in prezent constructia si terenul in suprafata de 482,52 mp sunt ocupati de parata Asociatia Crestina de Caritate si Ajutor B., iar restul suprafetei de teren este ocupata de catre numitul B. I., proprietarul de la nr..
Dupa cum rezulta din raportul suplimentar de expertiza contabila judiciara suma reactualizata la data de 31 iulie 2008 reprezentand pretul de achizitie al imobilului platit paratilor C. E., C. C., M. D. este de 339.480 lei.
Dupa cum rezulta din raportul de expertiza intocmit de expert B. C. valoarea totala a imbunatatirilor facute de parata Asociatia Crestina de Caritate si Ajutor B. dupa achizitionarea imobilului este de 131.065 lei.
Fata de situatia de fapt mai sus retinuta privind actualii posesori ai imobilului s-a constatat intemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de Consiliul Local Bacau, SC Termloc si Primaria mun. Bacau astfel ca a fost respinsa actiunea in contradictoriu cu acestea ca fiind formulata impotriva unor persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de paratii C. E., C. C., M. D. in raport de prevederile legii 10/2001, s-a observat ca actiunea a fost formulata inainte de intrarea in vigoare a acestui act normativ, iar reclamanta nu a renuntat la judecata si nici nu a solicitat suspendarea potrivit art. 46 din legea 10/2001; faptul ca reclamanta a formulat cu privire la imobilul solicitat si notificare in baza legii 10/2001 nu reprezinta o imprejurare de natura sa atraga inadmisibilitatea prezentei actiuni intemeiata pe dreptul comun, dimpotriva, in situatia in care prezenta cauza ar fi solutionata in mod nefavorabil pentru reclamanta cu consecinta nerestituirii in natura a imobilului pentru care a facut dovada dreptului de proprietate, aceasta ar putea obtine despagubiri in baza legii 10/2001.
Procedand la compararea titlurilor detinute de catre reclamanta si parata Asociatia Crestina de Caritate si Ajutor B. instanta a apreciat ca, in mod indubitabil, titlul autorului reclamantei este preferabil, acesta dobandind proprietatea prin cumparare consemnata in actul autentic de vanzare cumparare din 1933.
In schimb parata a dobandit imobilul de la persoane care, la randul sau au cumparat de la un neproprietar, respectiv Statul Roman, astfel cum s-a aratat in considerentele anterioare.
Referitor la apararea paratei care a invocat buna credinta la momentul achizitiei conflictul dintre dreptul de proprietate asupra unui imobil si aparenta de drept care justifica buna credinta, s-a apreciat ca nu poate fi transat in favoarea aparentei decat in situatii de exceptie, cand adevaratul proprietar a dat dovada de neglijenta fata de propriul bun sau cand el insusi creeaza aparenta dreptului pentru neproprietar. In speta nu intalnim aceste situatii de exceptie, iar din context nu trebuie omisa realitatea istorica de notorietate de pana in anul 1990 care nu a permis reclamantei revendicarea imobilului.
A fost admisa prin urmare actiunea principala astfel cum aceasta a fost ulterior precizata si a fost obligata parata Asociatia Crestina de Caritate si Ajutor B. precum si ceilalti parati care locuiesc in imobil sa lase reclamantei in proprietate si linistita posesie imobilul constructie si partea de teren ocupata de acestia, astfel dupa cum a fost identificata in raportul de expertiza intocmit de expert A.
In drept s-a facut aplicabilitatea prevederile art. 480 C.civ.
Fata de imprejurarea ca a fost admisa actiunea in revendicare fata de Asociatia Crestina de Caritate si Ajutor B., iar in contractul de vanzare cumparare din 11.08.1997 paratii C. E., C. C., M. D. s-au obligat fata de aceasta sa garanteze pentru evictiune, a fost admisa si cererea de chemare in garantie si au fost obligati paratii mentionati la plata despagubirilor reprezentand pretul de achizitie al imobilului.
In drept s-au aplicat prevederile art. 1337, 1341 C.civ.
Tot ca o consecinta a admiterii actiunii principale, avand in vedere ca dupa achizitie parata Asociatia Crestina de Caritate si Ajutor B. a efectuat lucrari noi la imobil, care au sporit valoarea acestuia, s-a admis si cererea reconventionala si a fost obligata reclamanta la plata contravalorii acestora catre aceasta parata, astfel cum au fost stabilite prin raportul de expertiza intocmit de expert B. A fost instituit si un drept de retentie in favoarea paratei Asociatia Crestina de Caritate si Ajutor B. pana la plata acestor imbunatatiri iar fata de cele mai sus stabilite a fost respinsa ca prematura cererea de evacuare, aceasta putand a fi reiterata dupa incetarea dreptului de retentie.
Impotriva sentintei civile mai sus mentionata au declarat in termen legal apel:
1. Paratii Asociatia de Caritate B., M. A., M. A., M. E. si M. M. care au criticat hotararea (fl. 3-4, 40-41) invocand urmatoarele:
- instanta de fond nu a tinut seama ca sunt subdobanditori de buna credinta, nu au avut cunostinta de o eventuala nevalabilitate a titlului autorilor din moment ce au efectuat demersuri pentru intocmirea legala a actelor de vanzare cumparare la Notariat; astfel, gresit li s-a inlaturat apararea intemeiata pe principiul „error communis facit jus” in conditiile in care erau indeplinite toate cele trei conditii privind existenta unor erori invincibile, a bunei credinte a subdobanditorului si a caracterului oneros al actului incheiat.; mai mult, nu s-a administrat de catre reclamanta nici o proba care sa rastoarne prezumtia bunei lor credinte.
- gresita solutionare a exceptiei inadmisibilitatii actiunii in revendicare in conditiile in care reclamanta a uzat in paralel atat de actiunea in revendicare pe dreptul comun cat si de procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001. Ori s-ar ajunge ca in aceeasi cauza, functie de procedura urmata sa se dea solutii diferite - astfel, in cadrul procedurii speciale, beneficiind de protectia legii in calitate de dobanditori de buna credinta, nu s-ar admite restituirea in natura -, in timp ce pe dreptul comun, prin inlaturarea bunei credinte, s-ar putea da o solutie contrara.
- gresita admitere a exceptiei lipsei calitatii procesual pasive a Consiliului Local Bacau, a S.C. Termloc si a Primariei Bacau, desi exista cerere de chemare in garantie din partea paratilor C.
- lipsa calitatii lor procesual pasive in actiunea in revendicare fata de faptul ca actiunea introductiva nu a fost formulata si in contradictoriu cu ei, iar in precizarea la actiune s-a solicitat introducerea lor in cauza numai pentru anularea contractului de vanzare-cumparare.
- neacordarea tuturor cheltuielilor de judecata efectuate in cauza.
2. Paratii – chemati in garantie: C. E., C. C. si M. D. au invocat in sustinerea apelului ca:
- instanta de fond a omis a se pronunta asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantei S. I. M..
- nu s-a motivat solutia de respingere a exceptiei inadmisibilitatii actiunii in revendicare pe care paratii au invocat-o la 16.03.2005 si sustinuta la 27.04.2005, fapt ce atrage nulitatea incheierii din 27.04.2005 conform art. 105 alin.2 teza I C.pr. civ.;
- instanta nu a precizat ce s-a intamplat cu cele doua capete de cerere – chemarea in garantie pentru evictiune formulata de parati impotriva SC Termloc SA si cererea reconventionala -, disjunse si declinate la Judecatoria Bacau, astfel incat instantele de control judiciar nu au posibilitatea de a analiza corect istoricul cadrului procesual;
- nu s-au respectat limitele de casare impuse de Decizia nr. 1514/25.02.2004 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in sensul ca desi s-a dispus efectuarea unei noi expertize topo, instanta nu i-a pus in vedere expertului sa tina seama de actele din dosare si de situatia din teren, respectiv desi trebuiau verificari suplimentare prin compararea planurilor de situatie pentru stabilirea evolutiei numerotarii imobilelor pe str. O., instanta nu a facut aceste demersuri;
- gresit a fost respinsa exceptia inadmisibilitatii actiunii in revendicare pe dreptul comun in conditiile in care reclamanta a inteles a se prevala de dispozitiile Legii nr.10/2001;
- instanta de fond nu putea admite actiunea in revendicare in contradictoriu cu paratii Asociatia de Caritate B. Bacau si paratii M. A., M. A., M. E. si M. M., intrucat acestia au fost chemati in judecata pentru anulare vanzare cumparare si evacuare, nu si pentru revendicare;
- in motivarea actiunii in revendicare, instanta trebuia sa compare titlurile detinute de parti; ori nu s-a motivat nimic in legatura cu titlul reclamantei, ci doar al autorului sau, astfel incat hotararea in revendicare, fiind nemotivata, este nula;
- instanta a acordat mai mult decat s-a cerut, respectiv 482,5 mp desi Asociatia de Caritate B. Bacau a dobandit in proprietate doar 435 mp, iar paratii M. A., M. A., M. E. si M. M. nu sunt proprietari ai imobilului din Bacau, str. O. nr..;
- in conditiile inlaturarii bunei credinte a tertilor cumparatori la data achizitiei si fata de faptul ca acestia au cumparat de la un non dominus, in temeiul art. 1895 C. civil, sunt dobanditori prin uzucapiunea de 10 ani ai dreptului de superficie asupra imobilului din Bacau, str. O. nr..., drept constand in proprietatea asupra constructiilor si folosinta asupra terenului aferent.
Legal citata personal si prin mandatar, intimata reclamanta nu s-a prezentat personal, ci a fost reprezentata de aparator; nu a formulat intampinare si nici alte cereri; concluziile formulate au fost de respingere a apelurilor ca nefondate.
Analizand sentinta civila sub aspectul motivelor de apel invocate, in raport de actele si lucrarile dosarului si in temeiul art. 295 Cod pr. civila, Curtea de Apel retine urmatoarele:
In ceea ce priveste critica vizand respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Consiliul Local, SC Termloc SA Bacau, aceasta nu poate fi primita din moment ce reclamanta nu au facut nici o dovada a unei identitati intre acestia si cel obligat la raportul juridic dedus judecatii, respectiv nu s-a dovedit ca acestia ocupa in vreun mod imobilul revendicat; faptul ca paratul S.C. „Termloc” Bacau (nu si ceilalti asa cum sustin apelantii Asociatia de Caritate B., M. A., M. A., M. E. si M. M.) a fost chemat in garantie de catre paratii C. E., C. C. si M. D. (fl. 322 d. 17499/1998 al Judecatoriei Bacau), nu prezinta relevanta in argumentarea imposibilitatii respingerii actiunii fata de acesta pe lipsa calitatii procesual pasive intrucat: respectiva chemare in garantie a fost disjunsa si declinata la Judecatoria Bacau la 14.06.2006, deci nu mai constituia obiectul investirii instantei de fond, si, totodata, un astfel de motiv nu putea fi sustinut cu succes decat de catre partea ce avea interes in solutionarea chemarii in garantie, ori acesti apelanti nu justifica un astfel de interes.
Sub aspectul inadmisibilitatii actiunii in revendicare (sustinuta nuantat de toti apelantii), se constata ca in mod legal si temeinic a fost rezolvata la fond in sensul respingerii; astfel, faptul ca dupa promovarea actiunii de revendicare de fata a aparut Legea 10/2001, nu putea justifica admiterea exceptiei avand in vedere ca dispozitiile art. 47 din legea speciala nu impuneau titularilor unor asemenea cereri a renunta la actiunile deja aflate in curs, ci lasau la latitudinea lor ce cale intelegeau sa urmeze si care sa o suspende; de altfel, in acelasi sens este si intreaga practica a ICCJ atat in decizii de speta, cat si in recurs in interesul legii (Ex.: Dec. 1177/17.02.2005, Dec. 33/9.06.2008).
De asemenea, nemotivarea solutiei de respingere a inadmisibilitatii actiunii pentru nedovedirea calitatii reclamantei de proprietara a imobilului revendicat din 27.04.2005, nu se sanctioneaza cu nulitatea absoluta - asa cum s-a sustinut -, ci eventual cu cea relativa prevazuta de art. 105 alin.2 teza I C.pr. civ. (text invocat de altfel si de apelantii C. si M.), iar pentru incidenta sa ar fi trebuit invocata si dovedita vatamarea suferita; ceea ce nu a survenit in cauza, deci nu va fi retinuta.
Referitor la critica privind omisiunea de a se preciza ce s-a intamplat cu doua capete de cerere - avand ca obiect chemarea in garantie pentru evictiune formulata de paratii C. si M. contra Termloc -, trebuie retinut ca aceasta nu poate constitui motiv de reformare din moment ce din dosar rezulta ca prin incheierea din 14.06.2006 a Tribunalului Bacau (vol. II dosar 5213/2003) acestea au fost disjunse de actiunea principala si au fost trimise spre a fi judecate la Judecatoria Bacau – instanta competenta din punct de vedere material, iar masura respectiva a fost mentinuta prin Decizia nr. 1063/02.10.2006 a Curtii de Apel Bacau (dosar 283/32/2006); prin urmare, si aceasta critica apare ca nefondata.
S-a mai sustinut si faptul ca prima instanta nu a respectat limitele de casare impuse de decizia nr. 1514/25.02.2004 a I.C.C.J., motiv ce apare, de asemenea, ca nefondat.
Astfel, in rejudecarea cauzei (dosar 5213/2004), prima instanta a dispus efectuarea unor noi expertize - contabila, constructii si topo cadastrala -, iar pentru cea din urma s-au stabilit obiective cu respectarea limitelor de casare ale hotararii; de altfel, nici una din parti nu a criticat aceste obiective si nici nu s-au solicitat alte probatorii din moment ce prin raportul de expertiza A – fila... dosar fond vol. II – s-au explicat toate aspectele nelamurite initial (respectiv faptul ca imobilul in litigiu a fost identificat in prezent in Bacau, str. O. nr. 54-56, fiind unul si acelasi cu cel de la nr. 40 bis vandut lui F. M. in aprilie 1993 - fl. 222 d. Tribunal Bacau nr. 5213/2004 -, apoi lui I. M. in octombrie 1933 - fl. 62 d. 17499/1998 al Judecatoriei Bacau -, ce figura la finante sub nr. 54 - fl. 47 d. CSJ 5948/2002 - si nationalizat sub nr. 52 - fl. 4 d. 17499/1998 al Judecatoriei Bacau, dar care apare in evidentele detinatorului Termloc sub nr. 54 - fl. 43-45 d. CSJ 5948/2002); faptul ca nu s-a facut oficial o renumerotare a imobilelor nu poate fi imputat reclamantei, aceasta dovedind cu schite - fl. 44-45 d. CSJ 5948/2002 - care sunt identice cu schita paratilor C. - fl. 300 d. 17499/1998 al Judecatoriei Bacau -, martori si toate inscrisurile depuse ca imobilul este acelasi (si usor identificabil fiind singurul de pe stada O. cu un perete comun cu un alt imobil). Mai mult si dupa nationalizare imobilul a figurat in continuare la nr. 54 - vezi contractul din 1973 de cumparare, titlul de proprietate nr. 6/30.12.1974, certif. de mostenitor nr. 423/29.04.1986 si Ordinul 133/1996 (fl. 295-299 d. 17499/1998 al Judecatoriei Bacau). Expertul s-a raportat la toate aceste probatorii, concluzionand cu convingere ca imobilul autorului reclamantei in prezent este ocupat de parata Asociatia Crestina de Caritate B. in virtutea contractului de vanzare din 1997 - fl. 301 d. 17499/1998 al Judecatoriei Bacau in urmatoarele limite: constructia si terenul in suprafata de 482,52 mp; restul terenului fiind ocupat de o alta persoana, proprietarul de la nr. 56.
Sub aspectul nepronuntarii exprese asupra calitatii procesual active a reclamantei, premergator unei solutii pe fondul cauzei, se constata ca intr-adevar nu s-a dat eficienta dispozitiilor art. 137 C.pr. civ., in sensul ca nu s-a pronuntat mai intai pe exceptia ce fusese unita cu fondul; insa acest fapt nu are natura prejudiciabila pentru nici una din parti, din moment ce prin admiterea motivata a actiunii se deduce ca exceptia a fost respinsa implicit;
Calitatea de parati a persoanelor fizice M. A., M. A., M. E. si M. M. in revendicare nu prezinta relevanta in acest moment din moment ce fata de acestia actiunea nu a fost admisa; deci nu au interes sa formuleze critici pentru o solutie ce nu-i vizeaza.
Apararea paratilor C. E., C. C. si M. D., privind dobandirea dreptului de superficie prin uzucapiunea de 10 ani asupra imobilului in litigiu - invocata pentru prima data in apel -, nu va fi insusita de prezenta instanta intrucat nici nu s-a argumentat in fapt si nici dovedit sub aspectul conditiilor cumulative impuse de textul invocat; a fost invocat doar in subsidiar daca se va respinge apararea bunei credinte; mai mult, nu se poate vorbi de un just titlu in acceptiunea legii din moment ce autorul comun al tuturor partilor este I. M., indiferent daca modalitatea in care statul a preluat de la acesta imobilul a fost sau nu abuziva (caci un titlu a existat si pentru stat - Decretul 92/50).
Pe fondul cauzei, Curtea de Apel retine ca prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 5522/17.10.1933 autorul reclamantei, defunctul M. I. a dobandit in proprietate imobilul din Bacau, strada O., fost nr. 40 bis, compus din casa si teren in suprafata de 780 mp.
Potrivit procesului verbal intocmit la 22.04.1950 autoritatile comuniste au preluat imobilul de la M. I. in aplicarea decretului de nationalizare nr. 92/1950.
Din certificatul de mostenitor nr. 1793 din 27.05.2002 rezulta ca reclamanta este unica mostenitoare a sotilor M.; prin mostenire i s-a transmis acesteia nu numai calitatea de succesor pentru bunurile aflate in patrimoniul defunctilor si eventual mentionate in certificat, ci si dreptul de valorifica toate drepturile defunctilor in obtinerea altora, cum e cel dedus judecatii, de a i se recunoaste si respecta dreptul de proprietate asupra unui imobil nationalizat (a se vedea si practica constanta in materie - Dec. nr. 2702/3.07.2002 a fostei C.S.J.), justificandu-si astfel calitatea procesuala activa in raportul de drept dedus judecatii.
Ulterior, prin contractul din 18.10.1973 imobilul constructie a fost vandut de catre stat lui C. P., ai carui mostenitori sunt paratii C. E., C. C., M. D. Terenul a fost primit in folosinta prin titlul de proprietate nr. 6/1974 (pentru 335 m.p.) si in proprietate prin Ordinul 133/1996 (pentru 435 m.p.).
Acestia au instrainat imobilul - casa si 435 m.p. teren - catre parata Asociatia Crestina de Caritate si Ajutor B. prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 13134 din 11.08.1997, aceasta utilizandu-l ca sediu pana in prezent; sub aspectul intinderii suprafetei de teren ocupate de Asociatie, din expertiza A. G., reiese ca aceasta este de 482,52 mp, iar restul suprafetei fiind ocupata de catre numitul B. I., proprietarul de la nr. 56.
Invocand ca deposedarea autorului sau a fost abuziva, intrucat nu erau intrunite chiar conditiile actului de nationalizare sub aspectul categoriei sociale vizate de acesta, M. I. fiind medic si deci exceptat de la aplicarea respectivului act normativ, reclamanta a promovat actiune in revendicare conform art. 480 C.civil.
De mentionat ca nu sunt incidente in cauza dispozitiile Legii 112/1995 si ale HG 11/1997, asa cum a retinut prima instanta, intrucat imobilul nu a facut obiectul instrainarii in temeiul respectivului act normativ si nici nu se afla in proprietatea statului la 22.12.1989.
Avand in vedere ca atat reclamanta, cat si toti apelantii parati au invocat titluri de proprietate asupra imobilului, trebuia sa se analizeze in ce masura sunt aplicabile regulile clasice ale compararii titlurilor - specifica situatiei in care titlurile invocate proveneau de la autori diferiti si nu aveau nici o legatura intre ele -, ori cele speciale ale consolidarii transmiterii dreptului de proprietate in patrimoniul subdobanditorului.
Cum in cauza titlurile invocate erau, in succesiunea lor, intr-o stransa legatura, bazata mai intai pe existenta unui autor comun - dr. M. I. - care a transmis derivat proprietatea terenului, trebuiau aplicate cele din urma reguli mentionate, si nu cele clasice (asa cum a facut prima instanta).
In acest mod s-ar fi constatat ca nu poate fi anihilat pe calea compararii titlurilor (ca simpla ipoteza de probatiune a revendicarii) dreptul consolidat al subdobanditorului, ca efect al esentei contractului de vanzare-cumparare, al principiilor erorii comune si bunei credinte, al protectiei titlului prin art. 1 al Primului Protocol la Conventia Europeana si al dispozitiilor imperative ale art. 35 din Legea 18/1991 (forma initiala);
Astfel, dreptul de proprietate al paratilor C. si M. este protejat atat de faptul ca nu s-a constatat pe cale judiciara constituirea sa in conditii de nelegalitate de ordine publica, cat si de validarea sa printr-o lege speciala postrevolutie - art. 35 alin.2 din Legea 18/1991 conform caruia terenurile proprietate de stat, situate in intravilanul localitatilor, atribuite, potrivit legii, in folosinta vesnica sau in folosinta pe durata existentei constructiei in vederea construirii de locuinte proprietate personala, sau cu ocazia cumpararii de la stat a unor asemenea locuinte trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuintelor in proprietatea acestora, integral sau, dupa caz, proportional cu cota detinuta din constructie. De asemenea, nu sunt omisibile nici tendintele din literatura juridica si din practica instantei supreme ce au retinut ca in conditiile in care art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu a fost declarat neconstitutional, iar actiunea in revendicare imobiliara se afla in curs de judecata in prima instanta, in faza de rejudecare dupa casare cu trimitere sau in instanta de apel, paratul cumparator de buna credinta al imobilului poate opune cu succes aceasta aparare, intemeiata pe dispozitiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, avandu-se in vedere dispozitiile art. 47 din aceasta lege (art. 46 dupa republicare), cat si imprejurarea ca actul juridic incheiat in conditiile art. 46 alin. (2) (denumit art. 45 dupa republicare) intereseaza normele referitoare ia organizarea proprietatii si a drepturilor reale care, unanim sunt considerate de ordine publica.
In consecinta, fiind vorba de regimul viitor al unui drept de proprietate care a format obiectul unei conventii, el va fi guvernat de legea noua, lucru cu atat mai evident, cu cat situatia juridica creata prin conventia de instrainare prevazuta de dispozitiile legale mai sus invocate, se constituie pe planul efectelor sale viitoare in facta futura.
Mai mult, Curtea Constitutionala, prin decizia nr. 191 din 25 iunie 2002 publicata in Monitorul Oficial nr. 567 din 1 august 2002, a statuat ca dispozitiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 (art. 45 dupa republicare), nu incalca dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie, singurul element novator adus de textul legal constituindu-l consacrarea in terminis, pe cale legala, a principiului ocrotirii bunei credinte, intr-un domeniu particular, dar de interes social major, acela al regimului juridic al imobilelor preluate abuziv de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Consacrarea unei astfel de solutii legislative a fost impusa legiuitorului si de imprejurarea ca, in aceasta materie eroarea comuna cu privire la concordanta dintre aparenta si realitate si-a avut suportul in cadrul legislativ in vigoare la acel moment, care confirma, cu forta unei prezumtii juris et de jure, ca proprietarul aparent, statul, era adevaratul proprietar (Dec. 5676/2005 a I.C.C.J.).
De asemenea si titlul Asociatiei B. este ocrotit nu numai de principiul bunei credinte astfel cum s-a consacrat in jurisprudenta ICCJ (Dec. 4623/2002, Dec. 5133/2005, Dec. 3855/2004), ci si de jurisprudenta C.E.D.O. ce a statuat ca titlul de proprietate al subdobanditorului de buna credinta neinvalidat in dreptul intern printr-o hotarare definitiva si irevocabila, este protejat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. S-a acceptat ca diminuarea vechilor atingeri este benefica si necesara, insa s-a retinut ca aceasta nu trebuie sa creeze noi prejudicii disproportionate sub forma suportarii de catre persoanele care si-au dobandit bunurile cu buna credinta a ponderii responsabilitatii statului care a confiscat in trecut aceste bunuri (in acest sens cauza Pincova si Pine contra Republica Ceha nr. 365/1997, CEDH 2002 - VIII; cauza Raicu contra Romania, hot. Din 19 octombrie 2006).
Si nu in ultimul rand, impunerea tuturor dobanditorilor succesivi ai imobilului a parcurge tot felul de etape judiciare si extrajudiciare pentru recuperarea despagubirilor ce li se cuveneau pentru repunerea efectiva in situatia anterioara, fara un minim de garantie a realizarii efective, constituie o sarcina disproportionata fata de acestia, in raport de scopul urmarit (restabilirea dreptului reclamantei). Si aceasta cu atat mai mult cu cat, dreptul reclamantei poate inca sa fie cu mult mai eficient valorificat si realizat pe calea procedurii speciale reparatorii instituite de Legea 10/2001 (si astfel nu se mai poate invoca incalcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 - cauza Stoian si altii contra Romaniei, nr. 57001/2000 din 21 iulie 2005; Paduraru contra Romaniei, nr. 63252/2000, 1 decembrie 2005, Porteanu contra Romaniei, nr. 4596/03 din 16 februarie 2006), cu protejarea si a securitatii raporturilor juridice.
In contextul celor expuse, Curtea de Apel a apreciat ca actiunea in revendicare apare ca nefiind fondata, motiv pentru care se impunea respingerea sa; drept urmare, cererea de chemare in garantie si cererea reconventionala nu se mai justifica a fi admise, fiind direct conditionate de solutionarea revendicarii si in temeiul art. 296 C. pr. civ. S-au admis apelurile.