Abuz in serviciu

Cu participarea Ministerului Public reprezentant de procuror CM, din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Sibiu.
  Pe rol fiind solutionarea cauzei penale privind plangerea impotriva rezolu?iei procurorului formulata de catre petenta MA s.a.
La apelul nominal facut in camera de consiliu, nu se prezinta partile si nici reprezentanta petentilor, av. MM.
Procedura completa.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care,
Se constata comunicat la dosar punctul de vedere al petentilor cu privire la motivul repunerii pe rol a cauzei si anume competenta teritoriala a instantei, in care se mentioneaza ca potrivit dispozitiilor art. 41 al.1 lit.a NCpp considera ca Judecatoria Sibiu este competenta sa judece infractiunea savarsita si solicita ca aceasta instanta sa procedeze la solutionarea plangerii.
Judecatorul de camera preliminara arata ca prezenta cauza a fost repusa pe rol pentru a se pune in discutie competenta teritoriala de solutionare a plangerii prin raportare la dispozitiile art. 340 al.1 Cpp raportat la art. 41 al.5 Cp referitoare la aplicarea obligatorie a ordinii de prioritate prevazuta la al.1 al art. 41 Cp in situatia in care urmarirea penala s-a efectuat cu nerespectarea ordinii prevazute de art. 41 al.1 lit.a Cp.
Reprezentanta Ministerului Public apreciaza ca urmarirea penala a fost legal efectuata de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Sibiu si pe cale de consecinta Judecatoria Sibiu este legala a solutiona plangerea.
Judecatorul de camera preliminara ramane in pronuntare asupra exceptiei de necompetenta teritoriala.

JUDECATORUL DE CAMERA PRELIMINARA

Prin ordonanta Parchetului de pe langa Judecatoria Sibiu din data de 14.10.2014 emisa in dosarul nr.5698/P/2011 s-a dispus, in temeiul art. 315 alin. 1 lit. b C.p.p, cu referire Ea 16 alin.l lit. b si e C.p.p, clasarea cauzei avand ca obiect infractiunea de abuz in serviciu coi intereselor persoanelor, prevazuta de art. 246 Cp. 1968, cu aplicarea art. 5 C.pen. cu privire la suspectii TIS,  CG, GD, FM, MV, CI, PI.
In motivarea solutiei s-a aratat ca prin rezolutia organelor de cercetare penala din data de 14.02.2013, confirmata procuror, s-a dispus inceperea urmaririi penale fata de invinuitii TIS, CG, GD, FM, MV, CI, PI,  pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, prevazuta de art. 246 Cod Penal din 1968, retinandu-se ca acestia nu au respectat dispozitivul sentintei civile nr. 224/2008 a Judecatoriei Fagaras, modificata prin decizia civila revocabila nr. 42I/R/ 14.05.2009, prin care Comisia Locala de Fond funciar M a fost obligata sa intocmeasca documentatia in vederea emiterii titlului de proprietate si punerii in posesie a persoanelor vatamate.
S-a mai retinut ca prin ordonanta organelor de cercetare penala din 03.06.2014 s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care se efectueaza urmarirea penala fata de suspectii TIS,  CG, GD, FM, MV, CI, PI, din infractiunea prevazuta de art. 246 Cod Penal 1968, in infractiunea prevazuta de art. 246 Cod Penal din 1968, cu aplic. art. 5 Cod Penal, retinandu-se ca prevederile Codului Penal din 1968 sunt mai favorabile pentru suspecti.
S-a aratat ca din actele de urmarire penala efectuate si mijloacele de proba administrate in cauza a rezultat ca la data de 24.10.201 I a fost inregistrat la Parchetul de pe langa Judecatoria Sibiu dosarul penal cu nr. 5698/P/201 1, ca urmare a plangerii formulata de numitii MA si MOM impotriva numitului TIS si a membrilor Comisiei Locale M, de aplicare a Legii nr. 18/1991, pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, prevazuta de art. 246 Cod Penal din 1968, constand in faptul ca persoanele acuzate, in mod abuziv, refuza sa puna in posesie persoanele vatamate cu suprafata de 5,62 ha. teren agricol, pe vechile amplasamente, conform hotararii judecatoresti definitive si irevocabile.
S-a mai aratat ca initial, plangerea persoanelor vatamate, inregistrata la Politia Municipiului Sibiu in data de 06.09.2011, a fost inaintata pe cale administrativa catre Municipiului Fagaras din cadrul LP.J. Brasov, fiind inregistrata la Parchetul langa Judecatoria Fagaras sub nr. unic 1.456/P/2011. Prin ordonanta procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Fagaras din data de 17.10.2011 s-a dispus declinarea competentei in favoarea Parchetului de pe langa Judecatoria dosarul fiind inregistrat sub nr. unic 5698/P/2011.
S-a aratat ca din declaratiile persoanelor vatamate rezulta faptul ca au promovat o actiune la instanta civila, urmare a faptului ca nu au fost puse in posesie si nu au primit titlul de proprietate, conform hotararilor nr. 31/02.08.1991 (f.60) si nr. 184/02.08.2002 (f.25) ale Comisiei judetene Brasov.
S-a retinut ca prin sentinta civila nr. 2224/16.12.2008 a Judecatoriei Fagaras, pronuntata in dosarul nr. 1821/226/2008, Comisia Locala pentru Stabilirea Dreptului Proprietate Privata asupra Terenurilor a fost obligata sa efectueze formalitatile si operatiunile de punere in posesie a numitei MS pe suprafata de 2,60 ha., conform hotararii nr. 31/02.08.1991 a Comisiei judetene Brasov si a numitilor MS, NM, MR si MR pentru suprafata de 3,02 ha., conform hotararii nr. 184/02.08.2002 a Comisii judetene Brasov (f.38-47). Aceasta sentinta a ramas irevocabila prin decizia civila nr. 42l/R/14.04.2009 a Tribunalului Brasov, care a mentinut solutia instantei de fond in ceea ce priveste punerea in posesie si eliberarea procesului verbal definitiv de punere in posesii astfel ca persoanele vatamate au pornit executarea silita, in dosarul executional 444/02.11.2009 al Biroului executorului judecatoresc FVA (f. 37). Prin sentinta civila nr. 378/1.02.2010, pronuntata in cadrul dosarului 4342/226/2009, Judecatoria Fagaras a admis in parte contestatia la executare formulata de Comisia Locala de Fond Funciar, retinand ca punerea efectiva in posesie a intimatilor nu face parte din actiunile care pot fi puse in executare (f. 107-110).
S-a mai retinut ca prin incheierea din 19.08.2010, pronuntata in dosarul nr.1532/226/2010, Judecatoria Fagaras a obligat debitoarea Comisia Locala de Fond Funciar la plata unei amenzi civile de 30 lei pe zi de intarziere, incepand de la data incheierii mentionate anterior si pana la executarea obligatiei de punere in posesie(f.62-63), iar prin sentinta civila nr. 1477 din 21.09.2011, pronuntata in dosarul C nr. 2.375/226/2011 al Judecatoriei Fagaras, instanta a hotarat obligarea primarului comunei la plata de daune cominatorii in cuantum de 50 lei / zi intarziere, incepand cu data pronuntarii deciziei civile nr. 421/R/2009 pana la punerea efectiva in posesie pentru intreaga suprafata de teren(f.64-66).
S-a mai retinut ca in ambele cazuri, instanta civila de judecata a facut aplicarea dispozitiilor art. 64 alin. 1 si 2 din Legea nr. 18/ 1991 republicata care prevad ca „in cazul in care comisia locala refuza punerea in posesie, petentii pot face plangere la instanta raza careia se afla terenul Daca instanta admite plangerea, primarul comunei in calitate de presedinte al comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar va fi obligat sa puna efectiv in posesie sub sanctiunea platii de penalitati in conditii prevazute la art. 894 din Codul de procedura civila".
S-a mai retinut ca din declaratiile suspectilor  GD, FM, MV, CI, PI, rezulta ca antecesorii persoanelor vatamate au avut intr-adevar teren agricol inscris in Registrul agricol al comunei Mandra, pe raza satului Ileni si ca, de la colectivizare la intrarea in vigoare a Legii nr. 18/1991, intravilanul mun. Fagaras s-a extins fel incat terenul aflat la hotarul localitatii a ajuns la dispozitia Comisiei de Fond Funciar Fagaras. In anul 1991 terenul a fost cerut de mostenitori si a fost primit prin dispozitia Comisiei Locale de Fond Funciar Fagaras. Suspectii au precizat ca reclamantii au solicitat atribuirea unui teren din satul Ileni, intabulat in 8887, nr. top 2489, teren care a fost expropriat de catre Combinatul Chimic (f. 124-143).
Din declaratia suspectului CG,  s-a aratat ca rezulta ca, in anul 2009, cand a intentionat sa puna in posesie petentii in parcela numita Coanta, mai multi cetateni aflati pe camp tot pentru punere in posesie au reactionat dur impotriva numitilor MOM si NM, reprosandu-le ca nu mai au niciun drept deoarece si-au primit pamantul de la Comisia Locala de Fond Funciar Fagaras, pamant pe care acestia l-au vandut imediat.
S-a mai retinut ca din declaratia suspectului TIS,  rezulta faptul ca, in anul 2002, la momentul validarii de catre Comisia judeteana Brasov a anexelor mentionate in hotararea nr. 184/02.08.2002 (f.25), nu se cunostea situatia exacta din Municipiul Fagaras, Comisia Locala de Fond Funciar Mandra propunand Comisiei Judetene de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Brasov validarea suprafetei de 3,02 a. pentru reconstituirea dreptului de proprietate al numitilor MR, MR, NM si MS avand la baza doar extrasele de carte funciara neoperate din anul 1917 si 1927, iar numita MS neavand pozitie in Registrul agricol din perioada 1956 - 1958 si 1959 - 1963 al C.A.P.  In urma propunerii facute de Comisia Locala de Fond Funciar s-a emis de catre Comisia judeteana de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Brasov hotararea nr. 54/22.03.2005 prin care s-a aprobat propunerea Comisiei Locala de Fond Funciar si s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al numitilor MR, MR, NM si MS pentru suprafata de 3,02 ha pe raza comunei. Suspectul TIS a precizat ca a promovat la Judecatoria Fagaras actiunea civila inregistrata sub nr. 5116/226/23.10.2013, in contradictoriu cu Comisia Judeteana pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor Brasov, MOM, MRI, MS, NS si MA, solicitand constatarea nulitatii absolute partiale a hotararii nr. 54/22.03.2005 emisa de Comisia Judeteana de Aplicare a Legii Fondului Funciar Brasov (f.98-103, 118-123). Suspectul a invocat in aparare faptul ca dispozitivul sentintei civile 2224/16.12.2008 a Judecatoriei Fagaras obliga Comisia Locala de Fond Funciar la emiterea titlurilor de proprietate si punerea in posesie a persoanelor pe vechile amplasamente, fara ca aceste amplasamente sa fie identificate de instanta de judecata in considerentele hotararii sau de solicitanti cu ocazia cererilor formulate. Lipsa identificarii cadastrale a numerelor topografice coroborata cu punerea in posesie a altor persoane pe unele terenuri care ar putea fi cele solicitate de persoanele vatamate au condus la imposibilitatea practica de punere in posesie a persoanelor vatamate conform dispozitivului sentintei 2224/16.12.2008 a Judecatoriei Fagaras.
S-a aratat ca, potrivit art. 246 Cp. 1968 „fapta functionarului public, care, in exercitarea atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un act ori il indeplineste in  mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o vatamare intereselor legale ale persoane se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani.
S-a aratat ca orice fapta care exista obiectiv si a fost savarsita de catre o persoana responsabila penal poate atrage aceasta raspundere penala doar in masura, care sunt realizate conditiile de tipicitate ale infractiunii, respectiv atunci cand exista o corespondenta deplina intre trasaturile faptei concrete si modelul abstract  prevazut in norma de incriminare. Prevederea faptei in legea penala (tipicitatea) este cerinta ca fapta savarsita o persoana sa corespunda intocmai tiparului sau modelului existent in norma incriminare. Pentru realizarea trasaturii esentiale a tipicitatii, este necesar sa exist; corespondenta pe planul elementelor de factura obiectiva (actiune, urmare, calitatea subiectului activ sau pasiv etc.) si a celor de natura subiectiva (forma de vinovatie avand in vedere ca norma de incriminare cuprinde atat elementele obiective, cat cele subiective ale faptei.
S-a mentionat ca lipsa de identitate intre cerintele normei care sanctioneaza fapta penala si fapta efectiv comisa este echivalenta neincriminarii acesteia din urma, astfel incat absenta oricarui element constitutiv al infractiunii lipseste actiunea penala de temeiul sau drept, fapta nefiind prevazuta de legea penala (art. 16 alin. 1 lit. b teza I C.p.p.) nefiind savarsita cu vinovatia prevazuta de lege (art. 16 alin. 1 lit. b teza II C.p.p.).
Raportat la realizarea trasaturii esentiale a tipicitatii pe planul elementelor factura subiectiva, avand in vedere faptul ca infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor se savarseste cu intentie, procurorul a constatat ca nu se poate dovedi dincolo de orice indoiala rezonabila, ca suspectii au urmarit sau acceptat produce unei vatamari legale a intereselor legale ale persoanelor vatamate prin neindeplinirea prevederilor dispozitivului sentintei civile 2224/16.12.2008 a Judecatoriei Fagaras in conditiile in care „vechile amplasamente" nu au fost identificate cu certitudine nici de instanta civila de judecata nici de persoanele vatamate, astfel ca membrii Comisiei Locale de Fond Funciar nu puteau executa, in fapt, dispozitia respectiva. Analizand mijloacele de proba administrate in cauza, procurorul a considerat ca nu se poate stabili existenta unui refuz arbitrar al membrilor Comisie Locale de Fond Funciar de a nu indeplini prevederile dispozitivului sentinte civile 2224/16.12.2008, apararile formulate de suspecti neputand fi inlaturate dincolo de orice dubiu rezonabil.
Raportat la realizarea trasaturii esentiale a tipicitatii pe planul elementelor de factura obiectiva, procurorul a constatat ca prin Legea nr. 247/2005 privind reforma domeniul proprietatii si justitiei a fost abrogat art. 109 din Legea nr. 18/1991 privire la abuzul in serviciu al membrilor comisiei de aplicare a legii fondului funciar si a fost introdus art. 110 ind. 1, care, la lit. a) prevedea ca, constituie contraventie la normele privind reconstituirea dreptului de proprietate, ,fapta persoanei fizice care are calitatea de membru al comisiei locale sau judetene de aplicare a prezentei legi de a impiedica in orice mod sau de a intarzia nejustificat reconstituirea s constituirea, dupa caz, a dreptului de proprietate ori eliberarea titlului proprietate catre persoanele indreptatite, precum si eliberarea titlului de proprietate fara indeplinirea conditiilor legale". S-a aratat ca acest articol a fost abrogat la data de 1.02.2014, prin intrarea in vigoare a Legii 178/2012 privind Codul Penal, insa a fost in vigoare la data savarsirii presupusei infractiuni de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, iar organul de urmarire penala a constatat faptul ca legiuitorul a sa incrimineze distinct fapta sesizata de persoanele vatamate, respectiv intarzierea nejustificata a Comisiei Locala de Fond Funciar de a elibera titlul  de proprietate persoanelor vatamate (care presupune punerea anterioara in posesie a acestora), ca si contraventie, astfel ca nu se poate retine ca fapta respectiva este prevazuta de legea penala, infractiunea de abuz in serviciu avand un caracter subsidiar si putand fi retinuta doar in lipsa existentei unor norme speciale de minare.
Avand in vedere faptul ca la trimiterea in judecata a unei persoane procurorul trebuie  sa-si formeze convingerea ca acuzatia a fost dovedita dincolo de orice indoiala rezonabila si intrucat, in cauza, probele in acuzare nu sunt decisive, lasand unei nesigurante cu privire la realizarea trasaturii esentiale a tipicitatii, atat pe planul elementelor de factura obiectiva cat si a celor de natura subiectiva, procurorul a aratat ca se impune a da eficienta art. 4 alin. 2 C.p.p, potrivit caruia „dupa administrarea intregului probatoriu, orice indoiala in formarea convingerii organelor judiciare se interpreteaza in favoarea suspectului sau inculpatului”, motiv pentru care s-a aratat ca se va dispun clasarea cauzei cu privire la infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, prevazuta de art. 246 Cp. 1968, cu aplicarea art. 5 Cp, cu privire la suspectii TIS,  CG, GD, FM, MV, CI, PI, deoarece fapta nu este prevazuta de legea penala si nu a fost savarsita cu forma de vinovatie prevazuta de lege.
S-a mai mentionat ca aceeasi stare de fapt expusa anterior a fost cercetata de Parchetul de pe langa Judecatoria Fagaras in cadrul dosarului penal cu nr. unic 60/P/2008, iar, prin rezolutia procurorului din data de 30.03.2009 a fost confirmata propunerea organului de cercetare penala de a nu se incepe urmarirea penala fata de membrii Comisiei Locale de Fond Funciar  in temeiul art. 228, lin, 6 raportat la art. 10, lit. b din C.p.p. 1968, fara sa fie formulate plangeri potriva solutiei procurorului (f. 170-174). Procurorul din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Fagaras a retinut ca, in conformitate cu prevederile art. 110 ind. 1 it. a) din Legea nr. 18/1991, fapta sesizata de persoanele vatamate constituie contraventie si nu este prevazuta de lege penala.
S-a mentionat in final ca, deoarece in prezenta cauza este cercetata aceeasi situatie de fapt, iar, prin rezolutia procurorului din data de 30.03.2009, neatacata in termenul legal si devenita o „hotarare penala" in acceptiunea practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului, a lest solutionata o situatie de fapt care se incadreaza in notiunea de „acuzatie in materie penala" se impune a da eficienta principiului „ne bis in idem", prevazut de art. 4, alin. 7 din Protocolul Aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care interzice urmarirea penala a unei persoane de doua ori pentru savarsirea aceleiasi fapte, indiferent de incadrarea juridica atribuita de organele judiciare. Ca urmare, datorita existentei solutiei mentionate anterior, procurorul a constatat ca lipseste o conditie revazuta de lege pentru punerea in miscare a actiunii penale, respectiv sa nu fi fost dispusa o solutie de „achitare" in acceptiunea jurisprudentei CEDO cu privire la aceeasi persoana, pentru aceeasi situatie de fapt retinuta, fiind incident si cazul prevazut de art. 16, alin. 1 lit. e C.p.p.
Impotriva acestei solutii petentii MA si MOM au formulat plangere care a fost respinsa prin ordonanta din 16.12.2014 data in dosarul nr.1511/II/2/2014 de Prim-procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Sibiu ca nefondata.
Impotriva solutiei petentii MA si MOM au formulat plangere in termen legal la Judecatoria Sibiu, inregistrata sub nr.155/306/2015, solicitand admiterea acesteia, desfiintarea solutiei atacate si trimiterea motivata a cauzei la procuror pentru completarea urmaririi penale.
In motivarea plangerii petentii au aratat urmatoarele:
1. Prin ordonanta din 01.08.2012 de restituire a cauzei la organul de cercetare penala, procurorul a dispus efectuarea, in mod obligatoriu, a unor acte de cercetare penala care sa clarifice daca "terenurile care au fost reconstituite in Fagaras sunt aceleasi cu terenurile care fac obiectul Hotararii 31/02.08.1991". De asemenea, acelasi procuror a mai dispus administrarea oricaror alte probe care se vor dovedi necesare dupa efectuarea actelor de cercetare penala indicate in ordonanta.
S-a mentionat ca masurile dispuse de procuror prin ordonanta din 01.08.2012 nu au fost realizate in intregime, astfel incat nu s-a ajuns la lamurirea cauzei sub toate aspectele, urmarirea penala fiind incompleta (s-a aratat ca procurorul a apreciat ca fapta savarsita de invinuiti nu poate fi considerata contraventie, ci trebuie urmarita ca infractiune, intrucat persoanele vatamate au sesizat ca in mod nejustificat Comisia Locala refuza punerea efectiva in posesie pe vechiul amplasament si intocmirea procesului verbal de punere in posesie, si nu faptul ca nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate).
S-a aratat ca in acelasi dosar, doi procurori care au supravegheat urmarirea penala au puncte de vedere diferite cu privire la incadrarea juridica a faptei. De asemenea, daca organul de urmarire penala ar fi administrat toate probele dispuse de procurorul care a instrumentat initial cauza, ar fi ajuns la aflarea adevarului in legatura cu punerile in posesie pe vechile amplasamente solicitate de partile vatamate, precum si la concluzia ca terenurile solicitate la Comisia locala Fagaras sunt altele decat cele solicitate Comisiei locale. Mai mult decat atat,
s-ar fi putut constata ca terenurile ce trebuiau sa ne fie atribuite in zonele Rastoaca si Solgoghirau  au ajuns in proprietatea celor doi suspecti, T si C. (Anexam cererile adresate celor doua comisii pentru a putea fi comparate). S-a apreciat ca aceste probe care ar fi trebuit administrate in cauza de fata intaresc concluziile Judecatoriei Fagaras, care prin sentinta civila nr. 2224/2008 a stabilit caracterul arbitrar si nejustificat al refuzului Comisiei locale de a ne pune in posesie pe vechile amplasamente.
2. Datorita urmaririi penale incomplete efectuate in cauza, procurorul care a
emis ordonanta de clasare din 14.10.2014 a recurs la expresii de genul "nu se poate dovedi dincolo de orice indoiala rezonabila", "apararile formulate de suspecti neputand fi inlaturate dincolo de orice dubiu rezonabil", "probele in acuzare nu sunt decisive, lasand loc unei nesigurante", iar toate aceste formulari au condus in final la concluzia ca trebuie sa se dea eficienta art. 4 alin. 2 C.proc.pen., intrucat "orice indoiala in formarea convingerii organelor judiciare se interpreteaza in favoarea suspectului sau inculpatului", ajungandu-se in mod netemeinic si nelegal la clasarea cauzei.
3. Organul de urmarire penala nu numai ca nu a strans probele necesare lamuririi cauzei sub toate aspectele, dar a si apreciat gresit materialul probator si, mai mult, nu a considerat necesara extinderea urmaririi penale si cu privire la savarsirea infractiunii de nerespectare a hotararilor judecatoresti prevazuta de art. 287 lit.g C.pen., desi din materialul probator a rezultat cu claritate aceasta.
S-a aratat ca, desi la dosarul cauzei existau dovezi de necontestat (extrase de carte funciara si hotarari judecatoresti definitive si irevocabile din care rezultau vechile amplasamente si obligatia suspectilor de a pune in posesie persoanele vatamate), totusi procurorul si-a intemeiat ordonanta atacata pe apararile formulate de suspecti si pe faptul ca acestia au solicitat constatarea nulitatii absolute partiale a Hotararii nr. 54/2005 a Comisiei Judetene Brasov de aplicare a Legii nr. 18/1991, insa aceasta actiune a fost promovata dupa 8 ani si jumatate de la emiterea hotararii, cu scopul vadit de a nu raspunde penal.
S-a considerat nelegala pozitia procurorului de a nu dispune tragerea la raspundere penala a suspectilor atat, timp cat acestia cunosteau foarte bine parcelele pe care trebuiau puse in posesie persoanele vatamate, iar obligatia de punere in posesie era stabilita printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila (sentinta civila nr. 2224/2008 a Judecatoriei Fagaras). In acest sens s-a aratat ca din anul 1991 si pana in septembrie 2011 (data formularii plangerii penale ce face obiectul prezentului dosar), suspectii (in calitate de membri ai Comisiei locale Mandra) au facut numeroase puneri in posesie pe parcelele unde au avut teren si antecesorii petentilor, astfel ca apararea suspectilor ca Hotararea nr. 2224/2008 a Judecatoriei Fagaras nu contine identificarea parcelelor si numerele topografice pentru a putea fi pusa in executare nu poate fi primita, intrucat suspectii, acolo unde au avut interes, au procedat la numeroase puneri in posesie, de bunavoie si fara sa fie obligati la aceasta prin hotarari judecatoresti.
S-a mentionat ca faptul ca petentii, dupa atatea procese in care au avut castig de cauza, nu sunt pusi in posesie nici in prezent, dovedeste fara putinta de tagada abuzul pe care suspectii il savarsesc impotriva intereselor lor, mentionandu-se faptul ca suspectul TIS nu aduce la indeplinire hotararea judecatoreasca mai sus aratata intrucat are un interes direct in legatura cu parcela numita "Rastoaca" (identificata in CF vechi 3887 top 2489 Fanat Hot. Beclean) unde antecesorii petentilor au avut 3,06 ha teren. Pe aceasta parcela a avut teren in proprietate si soacra suspectului T ca succesoare a lui MS, poz. 12 din extrasul CF mai sus indicat, aceasta fiind singura dintre fostii proprietari careia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate. Suspectii TIS si CG, au un interes direct in a dobandi cat mai mult teren in zonele Rastoaca si Solgoghirau (tarlale invecinate, aflate langa raul Berivoi).
S-a mentionat ca in acest scop au reconstituit drepturi de proprietate unor persoane care nu au avut ei, sau antecesorii lor, niciodata terenuri pe acele amplasamente in detrimentul fostilor proprietari, iar dupa aceasta au cumparat de la persoanele astfel "improprietarite" terenurile respective deoarece acestea au un potential economic deosebit prin exploatarea unor resurse minerale si prin construirea drumului expres Brasov-Sibiu.
S-a mai aratat ca in felul acesta suspectul T a cumparat de la numitul MI suprafata de 7400 mp si de la MV 20.400 mp si 9.700 mp, suprafete primite de acestia, desi nu au avut niciodata terenuri in tarlalele 93 si 95 de pe raza comunei, iar toate aceste aspect semnalate, desi dovedesc cu claritate intentia de a nu aduce la indeplinire hotararea judecatoreasca nr. 2224/2008 a Judecatoriei Fagaras, respectiv de a nu pune petentii in posesie si de a nu intocmi procesul verbal care sa ateste aceasta operatiune, totusi nu au fost luate in considerare de organul de urmarire penala, care a dispus clasarea cauzei.
S-a mai aratat ca din inscrisurile depuse la plangerea adresata prim procurorului rezulta indubitabil activitatea ilegala desfasurata pe terenul situat in Ileni, Hotarul Beclean (numit Rastoaca), de o societate care actiona in complicitate cu Primaria Mandra, in speta cu suspectul T, iar din ziarul Monitorul de Fagaras din 24.10.2014, implicarea, in perioada 2012 - 2014, a Primariei M in activitati ilegale de exploatare miniera si pietris.
Petentii au mai aratat ca cele mentionate mai sus, dar si declaratia verbala a suspectului T, in sensul ca atat timp cat el va fi primarul comunei M, petentii nu vor fi pusi in posesie si nimeni nu-i va face nimic intrucat este sustinut politic, pot fi confirmate de martorii MS, ZI,  astfel ca este eronata concluzia procurorului cu privire la faptul ca b exista teren liber pe vechile amplasamente si era posibila punerea noastra in posesie.
4. S-a apreciat ca, desi prin ordonanta din 14.10.2014 procurorul a dispus clasarea cauzei "deoarece fapta nu este prevazuta de legea penala, nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege si lipseste o conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale", solutia este gresita pentru urmatoarele motive:
- fapta reclamata de petenti nu realizeaza continutul contraventiei prevazuta de art. 1101 din Legea nr. 18/1991, ci asa cum corect a retinut primul procuror de caz, ea trebuie cercetata prin prisma dispozitiilor art. 246 C.pen.; petentii nu s-au plans de nereconstituirea dreptului de proprietate si nici de neeliberarea titlului de proprietate, ci de refuzul nejustificat, arbitrar, al membrilor Comisiei Locale M de a-i pune in posesie pe vechile amplasamente, astfel cum a stabilit Judecatoria Fagaras prin sentinta civila nr. 2224/2008. Ca atare, fapta este prevazuta de legea penala la art. 246 C.pen. 1968;
- concluzia corecta care se desprinde din analiza intregului probatoriu este aceea ca fapta a fost savarsita cu intentie si nu se poate conferi o forta probanta mai mare unor aparari "tesute" de suspecti si sa nu se aprecieze corect abuzul si gravitatea faptei de a nu respecta o hotarare judecatoreasca irevocabila., astfel ca, avand in vedere si ceea ce rezulta din inscrisurile anexate plangerii, nu exista dubii ca fapta suspectilor a fost savarsita cu vinovatie;
- principiul ne bis in idem nu este aplicabil in cauza, astfel incat este gresita aprecierea procurorului ca lipseste o conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale; s-a retinut faptul ca in cauza de fata s-a cercetat aceeasi situatie care a facut si obiectul dosarului penal cu nr. unic 1060/P/2008 al Parchetului de pe langa Judecatoria Fagaras, iar prin rezolutia procurorului din 30.03.2009, neatacata, fapta a fost considerata contraventie. In realitate, situatia nu este aceeasi, deoarece la data inregistrarii plangerii penale din dosarul nr. 1060/P/2008, sentinta civila nr. 2224/16.12.2008 a Judecatoriei Fagaras nu exista, asa cum nu existau nici hotararile judecatoresti de sanctionare a Comisiei Locale M si a Primarului Comunei M, si nici dosarul de executare silita nr.444/02.11.2009 al BEJ FVA.
Instantele care s-au pronuntat cu privire la cererile de sanctionare au retinut, de acum cu putere de lucru judecat, refuzul nejustificat al Comisiei Locale M cu privire la punerea noastra in posesie. Deci elementul "idem" nu exista, iar prin neindeplinirea cumulativa a celor 3 elemente (a se vedea Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cauza Engel si altii c. Olanda), principiul ne bis in idem nu are incidenta in cauza, deoarece nu suntem in prezenta aceleiasi situatii de fapt, cum gresit a apreciat procurorul.
In concluzie s-a solicitat judecatorului de camera preliminara sa constate ca fata de inscrisurile depuse si de martorii propusi (MS si ZI) urmarirea penala este incompleta si nu a permis aflarea adevarului si lamurirea cauzei sub toate aspectele.
In drept au fost invocate prevederile art.341 alin.7 pct.2 lit.b C.proc.pen.
Petentii au depus la dosar mai multe inscrisuri (filele 11-40, 64-70).
La dosarul cauzei au fost atasate dosarele nr.5698/P/2011 si 1511/II/2/2014 ale Parchetului de pe langa Judecatoria Sibiu.
La dosar a depus note scrise Parchetul de pe langa Judecatoria Sibiu (filele 44-45).
La termenul de judecata din 1.04.2015 judecatorul de camera preliminara, din oficiu, a invocat exceptia necompetentei teritoriale si a pus in discutie declinarea competentei in favoarea Judecatoriei Fagaras.
Deliberand cu privire la exceptia de necompetenta teritoriala invocata, judecatorul de camera preliminara retine urmatoarele:
Conform art. 340 alin.1 C.proc.pen. persoana a carei plangere impotriva solutiei de clasare sau renuntare la urmarirea penala, dispusa prin ordonanta sau rechizitoriu, a fost respinsa conform art. 339 poate face plangere, in termen de 20 de zile de la comunicare, la judecatorul de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta.
Conform art.41 alin.1 C.proc.pen. competenta dupa teritoriu este determinata, in ordine, de:
a) locul savarsirii infractiunii;
b) locul in care a fost prins suspectul sau inculpatul;
c) locuinta suspectului sau inculpatului persoana fizica ori, dupa caz, sediul inculpatului persoana juridica, la momentul la care a savarsit fapta;
d) locuinta sau, dupa caz, sediul persoanei vatamate.
Conform art.41 alin.2 C.proc.pen. prin locul savarsirii infractiunii se intelege locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala, in totul sau in parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.
Potrivit conform art.41 alin.5 C.proc.pen. ordinea de prioritate prevazuta la alin. (1) se aplica in cazul in care doua sau mai multe instante sunt sesizate simultan ori urmarirea penala s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.
In fine, conform art.56 alin.6 C.proc.pen. este competent sa efectueze ori, dupa caz, sa conduca si sa supravegheze urmarirea penala procurorul de la parchetul corespunzator instantei care, potrivit legii, judeca in prima instanta cauza cu exceptia cazurilor in care legea prevede altfel.
In cauza, locul savarsirii infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prevazuta de art.246 din C.pen. din 1969 reclamata de petenti este in comuna M,  care se afla pe raza de competenta teritoriala a Judecatoriei Fagaras.
Apoi, toti intimatii (suspecti in dosarul Parchetul de pe langa Judecatoria Sibiu), domiciliaza in judetul Brasov, intimatul GD in comuna Recea, iar ceilalti sase intimati pe raza comunei Mandra, ambele localitatii fiind in competenta teritoriala a Judecatoriei Fagaras.
Doar petentii (persoanele vatamate) domiciliaza pe raza Municipiului Sibiu.
Pe cale de consecinta, judecatorul de camera preliminara, raportat la criteriile prevazute de art.41 alin.1 C.proc.pen. constata ca ar fi fost competenta sa judece cauza in prima instan?a Judecatoria Fagaras si, raportat la prevederile art.56 alin.6 C.proc.pen., competent sa supravegheze urmarirea penala ar fi fost procurorul din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Fagaras.
In cauza, urmarirea penala a fost supravegheata de un procuror din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Sibiu, astfel ca, raportat la prevederile art.41 alin.5 C.proc.pen. mentionate mai sus, competenta sa judece cauza in fond in prima instanta ar fi fost Judecatoria Fagaras, judecatorului de camera preliminara din cadrul acestei  urma instante revenindu-i, in temeiul prevederilor art.340 alin.1 C.proc.pen., competenta de a solutiona plangerea impotriva ordonantei de clasare, tinand seama ca urmarirea penala a fost efectuata cu nerespectarea ordinii prevazute de art.41 alin.1 C.proc.pen.
Doua precizari se mai impun a fi facute.
O prima precizare este aceea ca prevederea din art.41 alin.5 C.proc.pen. instituie o regula de stabilire a competen?ei teritoriale diferita de cea cuprinsa in prevederile art.45 alin.3 din C.proc.pen din 1968, in temeiul acestui din urma text legal numai in caz de sesizari simultane, precaderea se stabilea in ordinea enumerarii de la art. 30 alin. 1 din C.proc.pen din 1968 ( a) locul unde a fost savarsita infractiunea; b) locul unde a fost prins faptuitorul; c) locul unde locuieste faptuitorul; d) locul unde locuieste persoana vatamata). Potrivit vechiului C.proc.pen. in cazul in care era sesizata o singura instanta din cele competente potrivit art.30 alin.1, aceasta era competenta sa judece cauza, indiferent care ar fi fost criteriul care i-a atras competenta. Acest mod de stabilire a competentei teritoriale a instantei nu mai este insa incident potrivit noii reglementari, ordinea stabilita de art.41 alin.1 C.proc.pen. fiind obligatorie in cazul in care urmarirea penala s-a efectuat cu nerespectarea acesteia (in acest sens, N Volonciu s.a., „Noul Cod de procedura penala comentat”, Ed.Hamangiu, Bucuresti 2014, pag.110).
O a doua precizare este aceea ca in procedura plangerii impotriva solutiei de clasare nu sunt aplicabile prevederile art.47 alin.3 C.proc.pen. referitoare la posibilitatea invocarii exceptiei de necompetenta teritoriala pana la inceperea cercetarii judecatoresti, neexistand faza cercetarii judecatore?ti in aceasta procedura. Mai mult, in situatia in care ar fi pusa in miscare actiunea penala, conform art.341 alin.7 pct.2 C.proc.pen. judecatorul de camera preliminara necompetent teritorial (prin raportare la ordinea instituita de art.41 alin.1 C.proc.pen.) ar trebui sa verifice legalitatea administrarii probelor si a efectuarii urmaririi penale, sa excluda probele nelegal administrate ori, dupa caz, sa sanctioneze potrivit art. 280 - 282 actele de urmarire penala efectuate cu incalcarea legii, iar daca ar dispune solutia de admitere a plangerii si incepere a judecatii (art.341 alin.7 pct.2 lit.c C.proc.pen.), s-ar ajunge la situatia ca verificarile de mai sus si eventualele excluderi de probe si constatari ale nulitatilor sa fie efectuate de o anumita instanta, iar dupa inceperea judecatii sa se decline competenta de solutionare a cauzei in favoarea unei alte instante. Acest lucru nu poate fi acceptat deoarece in cazul prevazut de art.341 alin.7 pct.2 lit.c C.proc.pen. judecatorul de camera preliminara efectueaza verificari intocmai ca si judecatorul de camera preliminara in procedura camerei preliminare reglementate de art.342 si urm. C.proc.pen., iar conform art.346 alin.7 C.proc.pen. judecatorul de camera preliminara care a dispus inceperea judecatii exercita functia de judecata in cauza, instituindu-se astfel o continuitate din punct de vedere al competentei teritoriale intre cele doua faze ale procesului penal.
Pe cale de consecinta, in baza art.50 C.proc.pen. rap.la art.47 alin.3 C.proc.pen. si art.41 alin.1 lit.a, alin.5 C.proc.pen., cu referire la art.340 alin.1 C.proc.pen. judecatorul de camera preliminara va declina competenta de solutionare a plangerii formulate de petentii MA si MOM in contradictoriu cu intimatii  TIS,  CG, GD, FM, MV, CI, PI, impotriva ordonantei Parchetului de pe langa Judecatoria Sibiu din data de 14.10.2014 emisa in dosarul nr.5698/P/2011 in favoarea Judecatoriei Fagaras.
In baza art.275 alin.3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
JUDECATORUL DE CAMERA PRELIMINARA
IN NUMELE LEGII
   D I S P U N E

Admite exceptia de necompetenta teritoriala si in consecinta:
In baza art.50 C.proc.pen. rap.la art.47 alin.3 C.proc.pen. si art.41 alin.1 lit.a, alin.5 C.proc.pen., cu referire la art.340 alin.1 C.proc.pen. declina competenta de solutionare a plangerii formulate de petentii MA  si MOM, in contradictoriu cu intimatii TIS,  CG, GD, FM, MV, CI, PI, impotriva ordonantei Parchetului de pe langa Judecatoria Sibiu din data de 14.10.2014 emisa in dosarul nr.5698/P/2011 in favoarea Judecatoriei Fagaras.
In baza art.275 alin.3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia.
Fara cale de atac.
Pronuntata in camera de consiliu azi, 1.04.2015.