Abuz de incredere. Refuz de restituire. Existenta laturii subiective

Abuz de incredere. Refuz de restituire. Existenta laturii subiective.



Prin sentinta penala nr. 175/17.01.2007 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti s-a dispus in baza  art.213  C.p. rap.la art.63 al.3 teza  a II a C.p. condamnarea inculpatei L.D.,  la 600 lei  amenda penala pentru savarsirea  infr.de abuz de incredere.
S-au pus in vedere  inculpatei  disp.art.63 ind.1 C.p.
In baza  art.14 si art.346 C.p.p. rap.la art.998 si urm.C.civ. a fost respinsa actiunea  civila  promovata de partea civila SC M. M.  S.R.L, ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut urmatoarele:
Prin plangerea  inregistrata la aceasta instanta sub nr. de mai sus partea vatamata SC M.  M.  S.R.L.  a solicitat condamnarea inculpatei  L.D.  referitor la savarsirea infr.de abuz de  incredere, prev.de   art.213 C.p.
In motivare a aratat ca intre ea si inculpata a existat un raport de munca  temporar,  iar  intrucat  inculpata nu a  corespuns  exigentelor  postului, acest raport a incetat  la data de 11.04.2004. Totodata prin aceasta notificare i  s-a pus   in vedere  sa predea telefonul mobil marca S. pe care il primise in vederea  desfasurarii atributiilor ce  i se incredintasera. Intrucat inculpata a  refuzat sa inapoieze telefonul mobil a formulat prezenta  plangere.
Partea  vatmata a mai solicitat pe  latura civila  obligarea inculpatei  la plata sumei de  5000  lei prejudiciu material suferit ca urmare a imposibilitatii de  a utiliza telefonul de la data savarsirii  faptei pana in prezent.
In dovedire a depus la dosar notificare 10.04.2006 (fila 3) notificare din 11.04.2006, (fila 4) borderou de expeditii (fila  5), proces verbal din  27.04.2006 (fila 6).
La termenul din 17.05.2006 partea  vatamata a precizat  ca  intelege  sa  se constituie parte  civila cu suma  de  5000 lei din care 3500 lei  daune materiale si 1500 lei daune morale.
Ulterior  la termenul din 13.09.2006, (fila 64) partea vatamata  a precizat din nou  cuantumul pretentiilor sale civile in suma de 1500 lei reprezentand  doar daune morale aratand in mod expres  ca renunta la solicitarea despagubirilor  materiale.
S-a audiat  partea vatamata, declaratia  sa fiind consemnata si atasata la dosar (fila 18), conform art.75-77 C.p.p.
In aparare inculpata  audiata fiind (declaratie la fila 63) nu a recunoscut savarsirea faptei aratand ca intr-adevar i-a fost dat un telefon mobil pe care insa l-a lasat la birou cand a plecat   din firma.
In dovedire, a depus inscrisuri (filele 39-55) reprezentand extrase din corespondenta electronica tip  mail, pe care a avut-o cu  patroana  partii vatamate.
In dovedire ambele parti au solicitat admiterea  probei cu martori.
In cauza, in temeiul art.86  C.p.p  au fost audiate martorele G.I. si G.I.  (filele 35-37) propuse ca catre partea  vatamata si martora P.S. (fila 53) martor  din oficiu.
Inculpata a propus in dovedire ca martor pe numitul P.R. insa instanta a constat in temeiul art.327 al.3 C.p.p. imposibilitatea audierii acestuia, intrucat acesta, desi citat si cu mandat de aducere nu s-a prezentat.
Analizand plangerea prin prisma materialului probator administrat in cauza, instanta a retinut urmartoarele:
In fapt, intre cele  doua parti  au existat intr-o  perioada scurta de timp relatii   contractuale de munca in  virtutea carora  partea vatamata in calitate de angajator  a pus la dispozitia inculpatei salariat un telefon mobil in vederea facilitarii indeplinirii atributiilor ce i le-a incredintat.
Intrucat aceste relatii contractuale nu s-au  finalizat  prin incheierea  unui contract de munca partea  vatamata i-a pus  invedere inculpatei sa restituie  telefonul  primit  in folosinta.
Din  procesul verbal din 27.04.2006, de la fila  13,   reise ca partea  vatamata  a  notificat  inculpata  in acest  sens si a covocat-o la sediul sau pentru 12.04.2006. procesul verbal a fost semnat  de catre cele doua martore G.I. si G. I..
Anterior  partea   vatmata a notificat inculpata  la data de 15.04.2006  (notificare fila 11), somand-o sa-i restituie  telefonul  notificare emisa ca urmare a notificarii emise de catre inculpata la data de 10.04.2006 (fila 10) prin care aceasta din urma  reclama  plata unor  drepturi  banesti pentru  munca prestata.
Ambele martore semnatare ale procesului verbal din 27.04.2006  audiate  fiind  in instanta (filele 35-38)  au relatat ca intr-adevar  inculpatei  i-a fost dat in  folosinta un telefon  mobil  cum  de  altfel  au primit  si ele, precum  si alti angajati,  telefon   ce urma  sa-i  faciliteze  contactul  cu potentialii clientii, pe care  l-a primit pur  si simplu fara  un proces verbal sau   un asemenea  act.
Dupa  incetarea relatiilor  de munca  inculpata nu a  mai restituit telefonul, desi partea  vatamata,  prin administrator,  i-a solicitat acest lucru de mai multe ori.
Martora P.S. a sustinut aceeasi situatie de fapt,  a mentionat  ca telefonul incredintat inculpatei era destinat exclusiv acesteia si nu a confirmat sustinerile  in sensul ca ar fi fost de fata  cand  inculpata a lasat telefonul   in birou.
Pe de alta partea  chiar  inculpata a aratat ca avea la dispozitie un telefon mobil,  insa a sustinut ca il folosea ca orice telefon  fix, fara  sa il scoata din incinta si fara sa fie in  folosinta sa exclusiva. Ulterior, pe parcursul audierii sale inculpata  precizeaza ca  a existat o situatie  in carea folosit telefonul in exteriorul firmei,   telefon pe care l-ar fi lasat in  prezenta martorei P. S.,  martora care insa  dupa  cum a relevat mai sus, nu-i confirma declaratia, instanta apreciaza ca obiective  afirmatiile acesteia, cu atat mai mult cu cat la momentul  sustinerii lor, martora  nu mai avea callitatea de salariat al partii vatamate.
Inculpata  mai afirma ca nici nu isi  aduce aminte daca angajatorul i-ar fi solicitat restiturea telefonul mobil cu toate ca din  corespondenta ulterioara cu adminstratorul pratii vatamate reiese ca ar exista niste  „datorii ramase neonorate  de ambele poarti”, iar  in declaratia de la fila 63 afirma ca prin „notificare mi s-a cerut telefonul  mobil”.
In aparare, inculpata nu a mai propus  alte probe din care sa reiasa  netemeinicia situatiei de fapt  reclamata  de partea  vatamata.
In drept fapta  inculpatei  intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abuz   de  incredreprev.de art.213 C.p.
Astfel,  inculpata,  simplu detentor  al  bunului (telefon)  mobil  incredintat de catre partea vatamata pe o perioada determinabila (doar in perioada in care   indeplinea atributii  de salariat al ei),   refuzand sa-l restituie  interverteste  in mod abuziv aceasta detentie intr-o  stapanire deplina  abuzand astfel  de increderea  celui care i l-a incredintat.
Bunul, obiect  material,  al infractiunii,  i-a fost incredintat in temeiul unui raport juridic care nu ii permitea  sa  dispuna de bun,  sa  si-l insuseasca sau sa fie  indreptatit sa refuze restituirea.
Refuzul de retituire  reiese in speta din  manifestarea de vointa  a inculpatei,  dedusa implicit din pasivitatea  sa fata  de  solicitarile partii vatamate, manifestare nejustificata in nici un fel si care realizeaza  elementul material al laturii obiective  al infractiunii  de abuz  de  incredere.
Instanta  nu poate retine vreo justificare a refuzului de restituire  in faptul ca  la randul sau si partea vatamata ar avea o obligatie restanta in a achita inculpatei   anumite drepturi salariale,  intrucat  eventuale litigii izvorte din raporturi  de munca  pot fi rezolvate in alta  modallitate decat  in cea a retinerii ilicite  a  unui   obiect incredintat.  De altfel inculpata nici nu a  invocat in aparare acest motiv,  ci a negat  atat faptul ca a primit bunul,  cat  si  ca nu l-ar fi restituit.
In ceea ce priveste  latura subiectiva, inculpata a savarsit fapta cu intentie  directa, prevazand  si urmarind   sa o  puna  pe partea  vatamata in  imposibilitatea  dea-si exercita prerogativele  dreptului de proprietate asupra bunului nerestituit.
In consecinta pentru considerentele ce preced, instanta  retine   ca inculpata  a savarsit infractiunea de abuz de  incredere, in  modallitatea refuzului de a restitui bunul  si urmeaza a o condamna la o pedeapsa de 600 lei amenda penala in temeiul art.213 C.p, rap.la art.63 al.3 teza a II a C.p.
La individualizarea pedepsei instanta a avut in vedere disp.art.72 C.p. atat persoana inculpatei care nu are  un  trecut infractional, se afla  la prima abatere de acet gen,  este o persoana cu educatie,  cat si gradul  de pericol social  al faptei  care a lovit in acel minim de incredere si probitate care ar trebui sa existe in raporturile patrimoniale dintre angajator si angajat, dintre  membri colectivitatii in  general.
Instanta  va pune in vedere  inculpatei  in temeiul  art.631 C.p. ca neexecutarea cu rea credinta a pedepsei  amenzii poate duce la  inlocuirea  acesteia cu pedeapsa inchisorii.
In ceea ce priveste actiunea  civila a partii vatamate, instanta o  va  respinge ca neintemeiata.
Astfel,  prin ultima precizare partea  vatamata a solicitat daune morale in  suma de 1500  lei prejudiciu pe care  l-a cuantificat fara sa il descrie si sa-l dovedeasca intr-o masura.
Daunele morale,  prin natura lor pot fi acordate  persoanelor fizice care au suferit psihic de pe urma comiterii unei infractiuni precum si persoanelor juridice, susceptibile a suferi prejudicii nepatrimoniale,  prin atingerea  reputatiei, denumirii etc.
In  speta partea  vatamata  nu a precizat in ce consta  atingerea ce a i-a fost adusa prin savarsirea infractiunii de catre  inculpata,  infractiune  de pericol de altfel nesusceptibila in principiu de producerea  unor prejudicii morale.
In  temeiul art.191 C.p.p.  va oblliga inculpata  la 280 lei cheltuieli  judiciare  catre stat.